Cele zece teze ale spionajului american

Cele zece teze ale spionajului american sau cum s-a ajuns la Wikileaks Gate (Ziaristi Online)

 autor: Aciduzzul

 

please wait...

 

Specialistul în spionaj si contraspionaj, Aurel I. Rogojan, prezinta sistemul de lucru al serviciilor speciale americane, care au stat la baza Wikileaks, cel mai important scandal informaţional al ultimilor ani. “In contextul celei mai ample operaţiuni psihologice de razboi informaţional, cu efecte la scara planetara, am numit „WikiLeaks Gate”, nu este lipsita de importanţa o succinta trecere in revista a modului in care serviciile speciale americane trateaza guvernele ţarilor aliate, partenere sau gazde ale bazelor miltare ale SUA. In acest sens, la 18 martie 1970 a fost emis documentul „Operaţiuni de spionaj pentru stabilitate – domenii speciale”, clasificat „strict secret” (Departamentul Armatei – Statul Major, Washington D.C., Operaţiuni de spionaj pentru stabilitate – Domenii speciale, Anexa B la Regulamentul Militar 30 – 31, sub semnatura generalului W.C. Westmoreland, ISeful Statului Major, Documente S.U.A. Publicarea acestui document, in ziarul egiptean “Al Ahram”, a obligat la dezminţiri, afirmându-se ca el ar fi o operaţiune de dezinformare a K.G.B.-ului. Oricare ar fi realitatea, conţinutul sau merita a fi observat isi reţinut.).
Cind documentul a fost devoalat, oficialii de la Washington s-au grabit sa-i conteste autenticitatea. Informaţiile conţinute de acest document pot fi utile oficialilor români care prin natura atributiilor legale intra in legatura cu oamenii serviciilor de informaţii straine care isi desfasoara activitatea sub umbrela dintotdeauna generoasa a serviciului diplomatic. Prima teza importanta a documentului menţionat este aceea ca „serviciile speciale ale ţarii gazda sunt obiective ale serviciului de spionaj al Armatei S.U.A”, ele constituind teren de acţiune pentru operaţiuni de spionaj prin care sa se promoveze interesele S.U.A.
Prin „servicii speciale ale ţarii gazda” sunt desemnate:
- structurile ţarii gazda ce au in competenţa organizarea operaţiunilor de aparare interna;
- forţele armate ale ţarii gazda, in general;
- alte servicii ale ţarii gazda, in afara forţelor armate, cum sunt: poliţia si alte agenţii de securitate civile, organisme naţionale isi locale, instituţii de propaganda.
Din analiza chiar si numai superficiala a acestor orientari, rezulta ca spionajul militar al S.U.A. este de mare anvergura, deoarece pe linga obiectivele sale militare nu sunt neglijate aspectele mai largi ale intereselor S.U.A., ori de câte ori se gasesc posibilitaţi de promovare a acestora. Criteriile ce determina natura si gradul de implicare a spionajului in problemele interne ale altor state sunt determinate, pe de o parte, de orientarea politica a ţarii gazda, iar, pe de alta parte, de interesele S.U.A. Interesul prioritar al S.U.A. este acela de a promova si menţine in alte ţari regimuri politice si guverne favorabile.
In acelasi timp, insa, se precizeaza ca S.U.A., prin acţiunile sale acoperite de spionaj, nu se vor angaja irevocabil in sprijinirea unui guvern anume din ţarile gazda, in principal din urmatoarele considerente:
(a) un guvern care se simte sprijinit de S.U.A. ar putea sa dea semne de slabiciune, datorita lipsei de voinţa sau de putere;
(b) guvernul s-ar putea compromite, nereuisind sa reflecte interesele unei mari parţi a naţiunii respective;
(c) guvernul ar putea esua in atitudini naţionaliste extremiste incompatibile sau daunatoare intereselor S.U.A.
Aisadar, S.U.A. isi rezerva intotdeauna o mare marja de flexibilitate pentru a stabili natura unui regim care merita sau nu sprijinul sau total.
A doua teza importanta a documentului se refera la identificarea vulnerabilitaţilor caracteristice regimurilor din ţarile gazda.
In acest sens, se menţioneaza ca vulnerabilitaţi:
- lipsa de experienţa si coruptibilitatea liderilor politici, precum si antagonismele care pot exista intre acestia;
- mecanismele guvernamentale greisit adaptate condiţiilor moderne, incadrate cu personal slab calificat si prost remunerat;
- labilitatea ideologica a angajaţilor agenţiilor guvernamentale care-i determina sa fie interesaţi de prezervarea propriilor poziţii in condiţiile de instabilitate politica sau ale alternanţei de putere;
- revendicarea de catre fiecare dintre parţi a monopolului naţionalismului in situaţiile de conflicte interne, ceea ce duce la etichetarea guvernului ca este o marioneta isi apariţia ori creisterea, pe acest fond, a sentimentelor antiamericane.
O a treia teza se refera la tematica spionajului in domenii speciale.
Obiectivele speciale de spionaj ale S.U.A. privesc o gama larga de activitaţi ale guvernului ţarii gazda, urmarindu-se a se identifica:
(1) lipsa de incredere politica faţa de guvern isi simpatiile pentru alternativele de putere;
(2) atitudinile antiamericane create de propaganda dusa in acest sens;
(3) fricţiunile intre oficialii autohtoni si cei ai S.U.A.;
(4) inrudiri de sânge dintre angajaţii guvernului isi exponenţii curentelor antiamericane, deoarece, se precizeaza expres, „a devenit o practica uzuala ca membrii unei familii sa-si imparta simpatiile, in mod deliberat, intre putere isi opoziţie, pentru ca, indiferent de cine câistiga, familia sa aiba sprijinul asigurat”. O importanţa speciala este acordata presiunilor pe care rudele sau prietenii le-ar putea exercita asupra personalului forţelor de poliţie si securitate;
(5) corupţia care erodeaza prestigiul regimului si ar incuraja forţele de alternativa la putere;
(6) ineficienţa instituţiilor statului, apreciata ca fiind intotdeauna un sprijin dat adversarului, o forma verificata de sabotaj administrativ usor de practicat si greu de depistat.
Funcţie de aceste vulnerabilitaţi, spionajul S.U.A. acţioneaza pentru:
(1) prevenirea infiltrarii institutiilor ţarii gazda de catre elemente ostile S.U.A.;
(2) prevenirea ca personalul forţelor de securitate ale ţarii gazda sa-si asigure viitorul prin legaturi active sau pasive cu orientarile antiamericane;
(3) sprijinirea promovarii ofiţerilor cunoscuţi ca sunt loiali S.U.A.;
(4) reducerea la niveluri tolerabile a ineficienţei si corupţiei;
(5) extinderea acestor forme de protecţie a intereselor S.U.A. asupra tuturor serviciilor speciale ale ţarii gazda.
Teza a patra se refera la finalitatea spionajului in domenii speciale.
Activitatea de spionaj desfasurata de S.U.A. trebuie sa aiba finalitate in masurile luate impotriva persoanelor devenite daunatoare sau in masuri mai generale, constând in presiuni asupra unor grupuri, instituţii sau, in ultima instanţa, asupra guvernului ţarii gazda. Aceste masuri pot fi oficiale sau neoficiale, cu sau fara istiinţa si colaborarea guvernului in cauza. Acţiunile neoficiale implica operaţiunile clandestine care intra in sfera de responsabilitate a spionajului militar si a celorlalte agenţii speciale ale S.U.A.
Teza a cincea indica mijlocul de baza al realizarii obiectivelor spionajului in domenii speciale.
Reuisita operaţiunilor de „stabilitate interna” este condiţionata nu atât de gradul de inţelegere reciproca dintre personalul american si personalul serviciilor speciale din ţara gazda, cât mai ales de existenţa in cadrul acestor servicii a unor persoane cu care spionajul american menţine legaturi specifice activitaţii cu agenţii de informaţii. Ca urmare, recrutarea cadrelor de vârf ale agenţiilor ţarii gazda ca agenţi de informaţii de durata constituie o cerinţa importanta.
Pentru scopurile speciale ale spionajului S.U.A. sunt utili, ca agenţi de lunga durata, ofiţerii care indeplinesc urmatoarele criterii:
(a) provin din familii cu legaturi economice si culturale cu S.U.A. sau cu aliaţii ei;
(b) au impresii favorabile despre programele americane de instruire militara, indeosebi sa fi fost instruiţi in S.U.A. (Anexa secreta a raportului final privind instruirea in S.U.A. cuprinde aprecierea asupra perspectivelor si posibilitaţilor ca agent de lunga durata);
(c) sunt propozabili pentru numire in structurile informative ale ţarii gazda.
Teza a sasea stipuleaza angajarea sprijinului cetaţenilor S.U.A. aflaţi in strainatate pentru susţinerea spionajului in domenii speciale.
In acest sens, se menţioneaza ca cetaţenii S.U.A. care lucreaza in ţarile gazda (oficiali la post, oameni de afaceri, reprezentanţi mass – media etc.) trebuie luaţi in calcul, atât ca surse de informare directa, cât si ca ajutoare pentru punctarea si studierea in vederea recrutarii a cetaţenilor ţarii gazda, oficial sau in alt mod, ca agenţi de informaţii de lunga durata.
Teza a saptea fixeaza cerinţa penetrarii miscarilor antiamericane din ţara gazda.
Aceasta cerinţa se realizeaza prin doua modalitaţi de acţiune: (a) identificarea si preluarea sub control clandestin a opozanţilor infiltraţi in structurile securitaţii interne si (b) infiltrarea de agenţi de incredere in rândurile conducerii opozanţilor.
Teza a opta stipuleaza necesitatea pregatirii de agenţi pentru operaţiuni speciale. Aceasta categorie de agenţi este destinata radicalizarii opozanţilor in scopul declansarii de acţiuni violente ori nonviolente, caracteristice miscarilor insurgente cu caracteristici de subminare a puterii de stat, care sa determine contrareacţii adecvate de anihilare a pericolului. Trebuie observat ca acest gen de operaţiune este recomandat isi atunci când guvernele ţarilor gazda se dovedesc pasive, indecise ori reacţioneaza cu vigoare neadecvata la estimarile informative ale spionajului american.
Teza a noua pledeaza pentru avantajele spionajului special prin surse umane secrete (“humint”). Se precizeaza, in acest sens, ca instruirea, pregatirea isi experienţa, de regula, superioare ale cadrelor spionajului american le confera o ascendenţa asupra omologilor din ţarile gazda, chiar isi atunci când aceistia din urma le sunt superiori in poziţii sau grade, ceea ce faciliteaza indeplinirea misiunilor informative speciale.
Teza a zecea consemneaza necesitatea crearii Centrelor Naţionale pentru Coordonarea Apararii Interne (C.N.C.A.I.) isi a Centrelor de Coordonare Zonala (C.C.Z.) care sa coordoneze operaţiunile de spionaj, administrative isi logistice. Se precizeaza ca aceasta recomandare este si de natura a facilita penetrarea de catre spionajul Armatei S.U.A. a armatei ţarii gazda in ansamblul ei, deoarece de la nivelul C.N.C.A.I. isi C.C.Z. se cuprinde mai bine intreg ansamblul organizarii armatei ţarii gazda, operaţiile, administraţia, logistica, precum isi spionajul. Arhivele C.N.C.A.I. vor fi folosite pentru obţinerea de informaţii despre personalul serviciilor speciale ale ţarii gazda. Când se cunoaste ori se suspecteaza ca exista arhive paralele, neaccesibile personalului american, sunt luate in calcul posibilitaţile intreprinderii de operaţiuni care sa permita accesul.
Aurel I. Rogojan, specialist in serviciile de spionaj isi contraspionaj
Generalul de brigada (rez.) Aurel I. Rogojan (foto) s-a nascut la 5 noiembrie 1949 in Incesti, judeţul Bihor. Este diplomat universitar in stiinţe juridice al Universitaţii din Bucuresti isi a activat 36 de ani in serviciile de informaţii pentru securitate naţionala, din care in 19 a fost si colaborator permanent, cu norme didactice integrale, al instituţiilor de invaţamint pentru pregatirea ofiţerilor de informaţii. De-a lungul carierei sale a publicat mai multe volume in care dezbatea probleme care vizau activitatea serviciilor secrete. Aurel Rogojan a rezistat, timp de un sfert de secol, (1977-l995 isi 2000-2006), conectat la cele mai inalte tensiuni, in laboratoarele cancelariilor secrete ale fostelor si actualelor servicii de informaţii pentru securitate naţionala.
Sursa: Ziaristi Online