Ereticii nu au Duh Sfânt.

Ereticii nu au Duh Sfânt. Cei ce s-au despărţit de Biserica Ortodoxă nu au mântuire

A te aduna laolaltă cu necredincioşii spre a participa la sărbătorile lor, înseamnă a încuviinţa rătăcirile lor, făcându-te părtaş cu erezia şi apostazia acestora de la Biserica lui Hristos. A cinsti cele ce Sfinţii şi Biserica nu cinstesc şi nici nu îngăduie dreapta credinţă să cinstim, se numeşte trădare şi lepădare a sfintelor rânduieli bisericeşti moştenite de la purtătorii de duh Părinţi ai Bisericii lui Hristos. A ţine sărbători în afara Bisericii, adică altele decât cele rânduite de Biserică, înseamnă a te bucura împreună cu ereticii de cele ce dumnezeieştii Părinţi s-au întristat, le-au blestemat şi le-au dat anateme. Pentru aceasta, creştinii ortodocşi nu trebuie să ţină astfel de sărbători, chiar dacă sunt numite în cultele ce le venerează în acelaşi fel, precum Biserica le numeşte: Paşte, Înviere, Postul Maicii Domnului, al Crăciunului.
Unor astfel de credincioşi se adresează Sfântul Prooroc Ieremia (veacul VI î. H.) când zice: “Aşa zice Domnul: Nu deprindeţi datinile neamurilor, că datinile neamurilor sunt deşertăciune” (Ieremia 10:2, 3).
Faptul că postirea şi, în general, toată fapta bună săvârşită în afara Bisericii este în afara lui Hristos şi, deci, nu aduce mântuire sufletului, îl adevereşte cuvântul Părintelui Cleopa (+ 1998): “Sfântul Efrem Sirul (+379) zice: Când mintea a părăsit scopul blagocestiei, adică a dreptei credinţe, toate faptele bune nu mai folosesc. Şi fachirii cei din India, şi bonzii şi yoghinii postesc şi se roagă, dar pentru cine? Pentru satana, nu pentru Hristos. Nu primeşte Dumnezeu nici o faptă bună [1]dacă nu se face după dreptarul Ortodoxiei.” (Ne vorbeşte Părintele Cleopa, VI).