marți, 20 martie 2012

CONSPIRAŢIA SATANEI IN MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE

CONFLICTELE INTERNAŢIONALE ŞI MANIPULAREA OPINIEI PUBLICE

     
  
Mass-media internaţională – audio-vizuală şi scrisă -, în cea mai mare parte, se află în slujba celor care, din umbră, dirijează destinele Omenirii. Directori de mari cotidiane din mai multe state, în special occidentale, mari magnaţi ai presei, directori ai unor posturi de televiziune renumite în întreaga lume sunt în slujba CONSPIRAŢIEI SATANEI! Zilnic, opiniei publice i se injectează porţia de ştiri pe care trebuie să o citească ori să o vizioneze într-un anumit fel. Concepute de oamenii din umbră sau de cei aserviţi acestora. În anumite zile, la ore de maximă audienţă, sunt difuzate emisiuni şi seriale care au un mesaj clar: vrem nu vrem, trebuie să fim gata pentru NOUA ORDINE MONDIALĂ, PENTRU Noua Eră, ori pentru anul Apocalipsei. De ani buni, omenirea a început să fie pregătită psihologic…
Aceasta, fiindcă scenariul merge înainte.
Şi nu a fost scris de mult. Marea majoritate a oamenilor rămâne pasivă sau indiferentă, cu toate semnalele de alarmă lansate de unele persoane. În străinătate, ele sunt mai multe. În România, pot fi numărate. Paradoxal, rezultatele scontate s-au întors şi se întorc împotriva lor. Deocamdată. Aceasta deoarece, prin cele scrise de ei, au deranjat planurile celor din umbră. Sau a potentaţilor de moment. Exemplul cel mai elocvent pe care îl pot oferi este colectivul redacţional şi majoritatea colaboratorilor ziarului online pe care îl citiţi acum. O mână de oameni deranjează pe mai-marii momentului, deoarece nu pot abdica de la deontologia lor profesională. Cel puţin, redactorul şef Ioan Romeo Roşiianu a avut şi are parte de „invitaţii” pentru a „vizita” sălile „paşilor pierduţi”. De acelaşi „tratament” a beneficiat şi subsemnatul timp de patru ani şi jumătate, în cadrul a două procese care s-au întins nepermis de mult. Le-am câştigat pe amândouă.
Fără nici o tendinţă de a mă auto-lăuda, împreună cu amicul meu, dr. Cristian Negureanu am reuşit să prezentăm planurile Ocultei Mondiale şi ale Francmasoneriei – dirijate de Gigantica Conspiraţie Evreiască (din care sunt excluşi evreii naţionalişti), ţelurile şi modul de acţiune ale organizaţiilor din umbră, care dirijează propriu-zis soarta Omenirii. Am beneficiat de critici la posturile naţionale de radio, inclusiv la postul naţional de televiziune. Ne-a prins bine, deoarece lucrările noastre s-au vândut în prostie, rafturile librăriilor golindu-se în 2-3 zile. Foarte multe au luat drumul străinătăţii, de unde am primit multe apeluri de apreciere, inclusiv vizite la domiciliul…
Prezint mai jos o parte a modului cum este manipulată opinia publică pentru „înţelegerea” conflictelor internaţionale. Sunt convins că mulţi dintre dumneavoastră v-aţi pus întrebări şi aţi rămas nedumeriţi asupra unor probleme pe care mass-media le-a prezentat vis-a-vis de destrămarea Iugoslaviei.
În „România liberă” din 31 iulie 1995, a apărut articolul intitulat „Cum este manipulată mass-media în conflictele internaţionale”, sub semnătura lui A.Vladimir, articol în acre erau prezentate câteva dezvăluiri pe care Yohannan Ramati, directorul unui celebru institut de cercetări strategice, „Ierusalem Institute For Western Deffence”, le-a făcut în publicaţia new-yorkeză „Mainstream”, în aprilie 1994. Cercetător sobru şi obiectiv, Yohannan Ramati demască rolul companiei „Ruder & Finn Global Affairs” în manipularea opiniei publice internaţionale. Voi reda câteva declaraţii cinice făcute de însuşi James Harff, directorul acestei companii de intoxicare a opiniei publice, într-un interviu acordat lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993:
„ – Timp de 18 luni, noi am lucrat pentru Croaţia şi Bosnia-Herţegovina, ca şi pentru Opoziţia din Kosovo. În cursul acestei perioade, am avut multe succese, oferind o formidabilă imagine internaţională. Viteza este esenţială, fiindcă aceste fapte, favorabile nouă, trebuie să fie sădite în opinia publică. Contează doar prima afirmaţie. Retractările ulterioare nu au nici un efect. La începutul lui iulie 1992 publicaţia new-yorkeză <<Newsday>> a lansat afacerea cu lagărele sârbeşti de concentrare. Dar noi, dintr-o singură mişcare, am fost în stare să prezentăm o poveste cu <<băieţi buni>> şi <<băieţi răi>>, care apoi a funcţionat aproape de la sine. Imediat s-a observat o schimbare clară în limbajul presei, care a început să folosească concepte de înaltă încărcătură emoţională, de genul <<purificare etnică>>, <<lagăre de concentrare>> , care evocau oamenilor imaginile Germaniei naziste. Schimbarea în acest registru emoţional a fost atât de puternică, încât nimeni nu a mai îndrăznit, după aceea, să meargă împotriva curentului.
- Dar, când făceaţi toate acestea, nu aveaţi nici o dovadă că ceea ce spuneţi era adevărat. Aveaţi un singur articol din „Newsday”.
- Treaba noastră nu este să verificăm informaţiile. Sarcina noastră este doar să răspândim rapid informaţiile favorabile nouă. Noi nu confirmam deloc existenţa lagărelor morţii în Bosnia, noi doar făceam cunoscut ceea ce afirma „Newsday”.
- Sunteţi conştient că v-aţi asumat o responsabilitate gravă.
- Suntem profesionişti. Trebuia să facem o treabă şi am făcut-o. Nu suntem plătiţi să fim morali!”
La scurt timp după articolul din „Newsday”, în „Los Angeles Time” din 25 august 1995 a fost publicată o hartă care prezenta în detaliu federalizarea Europei. Conform acesteia, Kosovo va deveni o parte a Albaniei, iar Transilvania – parte a Ungariei. De asemenea, în „L’eveniment du jeudi” (4 noiembrie 1992), o hartă prezenta România drept un stat multicultural format din unguri, ţigani şi români. Cei interesaţi şi cu posibilitatea de a obţine informaţii de pe internet, ar putea afla lucruri deosebit de surprinzătoare, în primul rând privind viitorul României. Înscenările privind masacrele din Kosovo, puse pe seama sârbilor au ieşit la iveală. Astfel, în „Naţional” (6 octombrie 1998) se puteau citi următoarele: „După ultimele informaţii, publicate inclusiv în presa franceză, chiar cele 30 de victime albaneze, atât de mediatizate săptămâna trecută, au fost măcelărite tot de către terorişti albanezi, supăraţi că nu au fost primiţi cum se cuvine. Se pare că teroriştii căutau hrană şi medicamente şi s-au enervat când sătenii le-au spus că nu mai au nimic. Supravieţuitorul, el însuşi albanez, a recunoscut că aşa s-au derulat faptele şi a admis că a fost „influenţat” să spună că ucigaşii erau sârbi”.
Conform lui „Ruder Finn”, contează doar prima afirmaţie.
Yohannan Ramati, directorul celebrului institut de cercetări strategice „Ierusalem Institute For Western Deffence”, remarcă „modul diferit în care sunt prezentate suferinţele părţilor implicate în conflictele internaţionale. Astfel, suferinţele musulmanilor sunt prezentate, de regulă, în cel mai mare detaliu de către mass-media; suferinţele croaţilor abia sunt pomenite; în schimb, suferinţele sârbilor nu sunt prezentate deloc, nu li se acordă nici cea mai mică atenţie. În mass-media occidentală, în cea din ţările islamice, ca şi în Israel, apare o puternică tendinţă de „injectare a urii” prin manipularea propagandistică a mass-media. De regulă, în presă sau TV apar femei, copii sau bătrâni din Sarajevo, dar numai din cartierele musulmane – răniţi sângerând abundent, pe fundalul sonor al răpăitului de mitraliere, al bubuiturilor de tun (aceeaşi problemă s-a întâmplat şi în Kosovo, când „atenţia” mass-media a fost îndreptată doar spre suferinţele albanezilor – n.a.). Niciodată însă femei, copii sau bătrâni aflaţi în aceeaşi situaţie, din partea sârbă. Faptele sunt manipulate şi, când nu convin, sunt pur şi simpli ignorate. Fiind vorba, aşadar, de o acţiune concentrată, următoarea întrebare care se pune este cine susţine financiar şi dirijează această manipulare internaţională a mass-media şi a opinie publice, astfel ca în SUA, Marea Britanie şi Franţa să se creeze un curent favorabil constituirii unui al doilea stat musulman în Balcani?”
Referindu-se la compania „Ruder & Finn Global Political Affairs”, Y. Ramati este aproape sigur da faptul că, aceasta este finanţată de bancherii internaţionali, altfel spus, de către evreii mondialişti.
Despre modalităţile de lucru ale acestei companii pot fi cunoscute lucruri interesante şi şocante, spuse chiar de către directorul ei, James Harff, în interviul acordat lui Jacques Merlino, la Paris, în octombrie 1993:
„- Cât de des recurgeţi la intervenţii pe lângă oficialităţi?
- Cantitatea nu este importantă. Trebuie doar să intervii la momentul oportun şi pe lângă cea mai potrivită persoană. Din iunie până în septembrie, noi am organizat 30 de întâlniri cu agenţiile im portante de presă, ca şi întâlniri între oficialităţile bosniace şi Al. Gore, Lawrence Eagleburger, precum şi 10 senatori influenţă printre care George Mitchell şi Robet Dole. De asemenea, am expediat, în exclusivitate, 13 ştiri de ultimă oră, 37 de faxuri cu informaţii de ultim moment, am trimis 17 scrisori oficiale, precum şi 8 rapoarte. Am mai dat 26 de telefoane personalului de conducere de la Casa Albă şi alte vreo 100 la ziarişti, editori, comentatori de politică externă şi altor persoane influente din mass-media internaţională.
- De care dintre realizările dumneavoastră sunteţi cel mai mândru?
- De faptul de a fi atras de partea noastră opinia publică evreiască. Aceasta este o acţiune vitală, fiindcă dosarul afacerii este periculos, privit din acest unghi. Pentru că preşedintele Tudjman (al Croaţei), de pildă, a fost dur la adresa evreilor în cartea sa „Ţara făgăduinţei şi realitatea istorică”. Cine citea această carte l-ar fi putut acuza, cu mare uşurinţă, de antisemitism. Nici în Bosnia lucrurile nu stăteau mai bine. Preşedintele Izetbegovici susţinea cu ardoare, crearea acolo a unui stat fundamentalism islamic, în cartea sa intitulată „Declaraţia Islamică”. Dincolo de asta, trecutul Croaţiei şi Bosniei este puternic marcat de un autentic şi crud antisemitism. Zeci de mii de evrei au fost exterminaţi în lagărele croate”.
Pentru cei care vor „New Age”, nimic nu are importanţă. Băgat până peste cap în această mişcare satanistă a fost şi Papa Ioan Paul al II-lea, despre care ziarul „Naţional” (6 octombrie 1998) scris următoarele: „De la înălţimea scaunului papal, forţele NATO au fost binecuvântate şi, de necrezut, chiar invitate să se „grăbească”. Dacă adăugăm la acest discurs năucitor (ţinut pe 4 octombrie 1998 la Split, în faţa a 400.000 de persoane, când a vorbit despre situaţia din Kosovo –n.a.) şi faptul că Papa s-a străduit să ungă drept sfânt tocmai pe ostaşul-cardinal Alojzje Steoinac, personaj controversat, acuzat că a dat pe mâna ucigaşilor nazişti sute de sârbi, în perioada 1941-1945, poziţia Bisericii Catolice, pornită într-o veritabilă cruciadă împotriva ortodocşilor est-.europeni, nu mai avem nevoie de alte comentarii”.
Dl. Y Ramati, referindu-se la mijloacele de influenţare a opiniei publice de către organizaţiile internaţionale ce urmăresc instaurarea Noii Ordini Mondiale, organizaţii finanţate şi conduse în cea mai mare parte de evreii mondialişti, susţinea următoarele: „(…) Campania bine orchestrată de demonizare a sârbilor ar trebui să-i avertizeze atât pe evrei, cât şi pe alţii care vor ca ţările lor să continue să existe. Sancţiunile exclusive contra sârbilor sunt o ruşine pentru umanitate, căci sârbii ortodocşi au fost majoritari în Bosnia înainte de a fi decimaţi de ostaşii croaţi şi musulmani bosniaci care l-au susţinut, cum se ştie, pe Hitler. A lupa ca să scapi de impunerea cu forţa a fundamentalismului islamic într-o ţară care şi-a aparţinut şi apoi ţi-a fost răpită de o mână de străini, este o reacţie foarte naturală la orice popor acare îşi păstrează instinctul naţional de supravieţuire. Iar a continua lupta, în ciuda sancţiunilor impuse de o comunitate internaţională cinică, dominată doar de interese financiare şi nu de colectivitate, constituie un semn al onoarei”.
Toate aceste încercări disperate de instaurare a Noii Ordini Mondiale, prin distrugerea suveranităţii şi independenţei statelor, nu va avea nici un rezultat. În curând, prin acţiunile lor nesăbuite, adepţii „New Age” vor arunca lumea în haos. „Jucându-se” de-a pacea (ca şi în prezent) în Orientul Mijlociu, în 1979, lumea, datorită presiunilor (minore în comparaţie cu cele actuale) făcute asupra Israelului de cedare a unor teritorii, a fost la un pas de al Treilea Război Mondial. Retragerea din Sinai, restituit Egiptului, ca urmare a Tratatului de la Camp David (1979) a stârnit mânia grupurilor ultranaţionaliste radicale unite în „Mişcarea pentru stoparea retragerii din Sinai”. Opoziţia, la retragere, avea un plan şi dinamitarea moscheilor situate pe esplanada Templului de la Ierusalim. Dacă acest plan ar fi reuşit, ar fi putut declanşa, după părerea unor experţi de la „Harvard Center for International Affairs”, unal Treilea Război Mondial.
Dacă nu sunteţi convinşi că mass-media manipulează opinia publică, vă mai ofer câteva exemple.
În „Congressional Records” se consemnează (sau ar trebui să se consemneze) toate declaraţiile făcute oficial în Congresul american. Din el aflăm cu stupoare următorul lucru: în martie 1915, grupul financiar al lui J.P.Morgan a convocat 12 persoane proeminente din mass-media scrisă şi le-a cerut să întocmească o listă cu toate ziarele influente din Statele Unite ale Americii. Din lista de 129 de publicaţii, au selecţionat şi cumpărat 25 dintre cele mai influente. Apoi, în fiecare au plasat câte un redactor care să editeze şi să cenzureze tot ce se publică despre armată, finanţe şi despre orice probleme/evenimente interne şi internaţionale mai deosebite. În 1980, principalele agenţii de ştiri aveau în posturi-cheie membrii CFR: 5 la „Associated Press”, 1 la „United Press”, iar la principalele cotidiene erau 8 la „The New York Tomes”, 4 la „The Washington Post”, 5 la „Dow Jones” – care are „The Wall Street Journal”. Lista este foarte lungă.
În cartea „Mărturie”, Witness scrue: „Aceste publicaţii şi staţii de radio şi televiziune dau ştiri fabricate de către membrii CFR după directivele CFR; şi oferă publicului seriale şi documentare culturale şi istorice măsluite, în care rescriu istoria după directivele CFR”.
Iar Ann Wilson arată că: „(…) este deprimant gradul în care este infiltrată societatea americană de această conspiraţie a CFR-ului şi Comisiei Trilaterale. Dar nu toţi aceşti membri împărtăşesc sută la sută dorinţa de putere absolută asupra unei lumi pauperizate şi îndobitocite, pe care o nutreşte elita Noii ordini Mondiale ca Rockefeller, Kissinger, Brzezinski; unii dintre aceştia au devenit membri din carierism sau lăcomie”.
În toate războaiele de agresiune, agresorul a luat măsuri de securitate deosebit de severe pentru ca martori oculari indezirabili lor, mai ales mass-media de toate tipurile, să nu pătrundă în spaţiul de derulare a operaţiunilor militare. Şi, mai ales în locurile de comitere a asasinatelor în masă, torturilor şi abuzurilor la adresa populaţiei civile, în lagărele de concentrare ori exterminare ş.a. În acest sens, au fost invocate tot felul de pretexte, în special cele ale „prevenirii spionajului şi apărării secretului militar”. Sau agresorul permitea/permite doar pătrunderea acelor fotoreporteri şi ziarişti care prezintă situaţia în favoarea sa, manipulând astfel opinia publică. Aşa a procedat Hitler, care nu permitea accesul la lagărele de exterminare, ori în invaziile armatei germane decât slujitorilor lui Goebbels, cel care a trunchiat şi falsificat adevărul şi a ridicat dezinformarea sistematică la rang de politică de stat. El chiar a afirmat: „Dacă interesele Fuhrerului, ale poporului german şi ale celui de-al III-lea Reich milenar o cer, se poate demonstra că albul este negru, şi negrul este alb”. La fel au procedat şi ruşii la Budapesta – 1956, în Cehoslovaci – 1968 şi Afganistan – 1979-1989. În ultimele două cazuri trebuie să precizez că accesul fotoreporterilor şi al ziariştilor s-a făcut sub controlul strict al KGB-ului, aceştia prezentând apoi invaziile, distrugerile şi crimele ca „eliberatoare”, „ajutor frăţesc şi dezinteresat” etc.
Dar să vedem cum au procedat şi procedează americanii. Acasă propagă libertatea totală a presei, că „presă mai liberă şi obiectivă ca în America nu mai există” etc. În realitate, după cum am subliniat în mai multe rânduri în cadrul unor articole anterioare, mass-media americană este subordonată intereselor Ocultei Mondiale. Drept urmare, în invaziile lor repetate în mai multe ţări ale lumii, nu au permis şi nu permit decât accesul „unei anumite părţi a presei şi TV”, cea care scrie doar în favoarea politicii externe a Casei Albe. Şi oricâte abuzuri,orori şi crime au comis militarii americani, ei erau prezentaţi drept eroi invincibili, apărători ai drepturilor omului, duşmani înverşunaţi ai comunismului etc. Mass-media a fost ţintă departe de multe „afaceri murdare” ca: invazia din Golful Porcilor pentru răsturnarea lui Fidel Castro, folosirea napalmului în timpul războiului din Coreea (1950-1953); în timpul războiului din Vietnam au fost prezentate doar barbariile săvârşite de Vietcong (până când adevărul a ieşit la iveală). În toate invaziile americane – altfel nu le pot numi – au fost trecute sub tăcere atrocităţile săvârşite de militarii americani împotriva civililor, bombardamentele nimicitoare asupra localităţilor, folosirea şi experimentarea unor arme noi, utilizarea armei chimice şi bacteriologice. În 1973, agenţii CIA nu numai că l-au asasinat pe Allende în propriul său birou, dar au ucis zeci de mii de chilieni, adepţi ai acestuia. Bineînţeles, folosindu-se de cozile de topor locale. Şi toate acestea, în numele „democraţiei şi a drepturilor omului”.
Şi când americanilor nu le convine ceva, se supără rău. Dar rău de tot! Aşa a fost cazul când au început bombardamentele asupra Iugoslaviei. Pentru că Televiziunea iugoslavă „şi-a permis” să prezinte obiectiv poporului sârb şi lumii întregi sutele de civili ucişi, oraşe, grădiniţe, şcoli, case de locuit şi podurile de peste Dunăre distruse de bombardamente, americanii s-au supărat. Mai ales când s-au prezentat şi distrugerile de biserici şi a unor catedrale milenare. Aşa că aviaţia americană a distrus postul central de Televiziune din Belgrad şi cele trei relee principale ale sale, pentru ca un „întuneric” de tip american să cuprindă Iugoslavia şi opinia publică internaţională.
Pe timpul bombardamentelor din Iugoslavia s-a mers la extrem cu mistificarea adevărului şi dezinformarea opiniei publice. Când ziaristul Simpson, de la BBC, o valoare recunoscută în mass-media internaţională, a avut îndrăzneala să relateze obiectiv ororile de la sol petrecute în timpul raidurilor americane, a fost admonestat de şefii săi „s-o lase mai moale”.
Voi da un singur exemplu în acest sens. Organizaţie „Reporteri fără frontiere” a comunicat: „În data de 29 martie, NATO a anunţat executarea, împreună cu alţi cinci intelectuali, de către forţele sârbe, a lui Fehmi Agani, principalul consilier al liderului moderat al albanezilor din Kosovo, Ibrahim Rugova”. Generalul britanic David Wibi a declarat că deţine această informaţie dintr-o sursă foarte bună din interiorul Kosovo, pe care serviciile sale au avut grijă să o verifice. Însă informaţia a fost falsă, Agani fiind ucis efectiv trei săptămâni mai târziu!
Aceeaşi „sursă foarte bună” afirmase că Ibrahim Rugova ar fi fost rănit şi nu se ştie nimic despre soarta sa. Opinia publică internaţională a recepţionat ca atare cele două „informaţii”, condamnând atrocităţile sârbilor. Dar stupoare: două zile mai târziu, principalele canale de televiziune transmiteau conferinţa de presă în cadrul căreia Rugova, într-o perfectă stare de sănătate, se adresa reprezentanţilor presei străine. Iar radioteleviziunea sârbă a difuzat întâlnirea cordială dintre Rugova şi preşedintele Miloşevici, întrunire pe care au preluat-o majoritatea posturilor de televiziune din lume. În felul acesta, exploatând ineficienţa de comunicare a NATO, Miloşevici le-a administrat o lovitură „mediatică” pe care occidentalii au înghiţit-o cam greu. Aceeaşi organizaţie „Reporteri fără frontiere” concluziona: „Oficializarea atât de rapidă a unui zvon, în această primă săptămână de bombardamente, nu pare să fie o „eroare”, dar rezolvă o opţiune; să încline balanţa în favoarea atacurilor aeriene ale NATO asupra Iugoslaviei, într-un moment în care opinia publică era încă sceptică asupra eficacităţii acestora, mai mult sau mai puţin voluntare”.
În 1985, la Toronto, „Organizaţia 666” a elaborat documentul „Aurora Roşie”, din care citez: „Prin controlul internaţional asupra televiziunii şi a mass-media, în general, vom institui „o nouă cultură”, însă nivelată, uniformă pentru toţi, fără a ne scăpa nici una dintre creaţiile viitoare”. Coroboraţi cele de mai sus cu Protocoalele Sionului şi veţi afla sursa tuturor acestor „Planuri”.
După cum se ştie, intoxicarea opiniei publice este o practică obişnuită în operaţiunile de satanizare a adversarilor. Când Occidentul a văzut că nu-l poate înlătura pe Miloşevici, a asmuţit poporul sârb împotriva lui. Înaintea alegerilor, ziarul englez „The Sunday Times” a publicat un articol în care „demonstra” că Miloşevici este implicat în asasinarea a doi oficiali iugoslavi şi că are depuse miliarde de dolari în bănci din Liban, Africa de Sud, Cipru şi China. Aceste acuzaţii au ajuns la cunoştinţa opiniei publice iugoslave. Ceea ce nu a reuşit Opoziţia din Belgrad, a reuşit Occidentul prin intoxicare…
În felul acesta – am ales doar câteva cazuri – Oculta Mondială, care are în subordine mass-media internaţională, o dirijează după interesele ei, manipulând opinia publică internaţională.

Scris de Teodor Filip


sursa articol
www.ne-cenzurat.ro

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu