Patima senzualitatii

Senzualitatea: adevarata gripa a sufletului de zi cu zi

Daca observam atent oamenii de astazi si in general societatea in care traim, vom vedea imediat ca este stapanita de patima senzualitatii. Epoca noastra este prin excelenta senzuala.[Senzualitatea a devenit atat de prezenta in muzica, sport, filme si reclame, in toate revistele de moda si in general tot ceea ce este adresat tinerilor, incat este extrem de greu sa mai vedem cat de mult ne afecteaza viata duhovniceasca, si cat de mult ne-a inrobit aceasta patima prin multele ei lanturi cum ar fi stima si admiratia de sine, comoditatea, egoismul, moftul si sensibilitatea exagerata a sentimentelor proprii n.n.]. Si omul inclina continuu spre aceasta groznica patima, care ii distruge toata viata si il priveaza de posibilitatea comuniunii cu Dumnezeu. Intr-adevar patima senzualitatii este aceea care infesteaza lucrarea mantuirii. Un suflet senzual este cu desavarsire nepotrivit sa devina vas al Preasfantului Duh si sa simta in el prezenta lui Hristos.
Chestiunea este foarte importanta si in cele urmatoare vom analiza aceasta patima. Vom vedea manifestarile ei, vom examina cauzele din care pleaca si vom urmari sa descriem modul scaparii noastre si al eliberarii noastre de aceasta.
La inceput trebuie sa fie spus ca senzualitatea este una dintre cauzele centrale ale intregii neoranduieli spirituale si trupesti. De la aceasta pornesc toate relele si se avanta in suflet si in trup toate patimile. Sfantul Theodor, episcop al Edesei, invata ca trei sunt patimile generale prin care se nasc toate celelalte. Aceste trei patimi sunt senzualitatea, zgarcenia si mandria. Din acestea se nasc alte duhuri de viclenie si in continuare “din acelea se naste mult roi de patimi si feluri de rautate manifestata in diferite moduri“

[........................................................................................................................]
Studiind scrierile ascetice ale Sfintilor Parinti, putem sa intalnim diferite nume, care caracterizeaza patima aceasta, precum placere, senzualitate, voluptate, desfatare. Placere inseamna multumirea, bucuria pe care o simte omul din trairea unui lucru a unei idei etc. Senzualitatea este dragostea pe care o simtim pentru aceasta practica si prin extindere, pentru obiectul sau ideea care provoaca aceasta multumire. Acelasi lucru, aproximativ, putem sa spunem si despre voluptate. Voluptatea este desfatarea si desfraul in principal al sufletului. Dupa Ilie Presbiterul, “voluptuos este cel in care lucreaza pacatul gandului“. Impatimirea este vicleana materie a trupului, in timp ce voluptatea este vicleana materie a sufletului. “Materie vicleana a trupului este impatimirea; a sufletului, este voluptatea” (Ilie Presbiterul). Astfel, desi cel patimas este “cel care are pacatul mai violent al cugetarii“, chiar daca nu pacatuieste in afara, cel voluptuos este “cel care are lucrarea pacatului cugetarii chiar cand sufera inauntru” . Cu alte cuvinte, voluptatea este in principal boala interioara a sufletului, care doreste si faptuieste pacatul in interior.
Mai general, asa cum va fi spus mai jos, patima senzualitatii, care actioneaza atat in suflet cat si in trup, este cauza oricarei fapte pacatoase. Cel voluptuos si senzual inclina spre rau, gandeste continuu raul, este sufocat si stapanit de acesta. Sufletul lui este necurat si spurcat.
[........................................................................................................................]
Insa placerea nu este numai fiara cu multe capete, ci si una foarte stranie. Are propriile ei functiuni care o dezvaluie, care fac simtita prezenta ei, dar in acelasi timp o si ascund. Nu imi voi pierde timpul cu chestiunea aceasta, pentru ca s-a aratat putin in cele de mai inainte. Lucrul pe care vreau sa-l accentuez este ca, precum invata Sfantul Ioan Scararul, care s-a dovedit invatatorul vietii duhovnicesti, deoarece ne-a dezvaluit toate miscarile ascunse ale sufletului, “de multe ori cei care sunt inclinati spre senzual, compatimitori si milostivi si smeriti par sa fie“. Este infiorator acest discurs al Sfantului Ioan care arata ca este posibil ca dedesubtul virtutilor aparente sa fie ascunse rau mirositoare patimi, indeosebi patima senzualitatii.
Cum poate insa sa distinga un milostiv si smerit ca are patima senzualitatii ? Sfantul Marcu Ascetui invata ca “cel senzual se intristeaza la mustrari si suferinte, iar cel iubitor de Dumnezeu, la laude si lacomii“. Cand cel senzual este acuzat si calomniat, atunci arunca vesmantul de oaie, vesmantul compatimirii si al pioseniei si se transforma in fiara, in lup rapitor. Nu poate cel senzual sa suporte chinul si acuzatia, in timp ce dimpotriva, cel iubitor de Dumnezeu se intristeaza la laude si lacomii.
[........................................................................................................................]
Satisfacerea senzualitatii, inca si nesatisfacerea ei, aprinde patima maniei. Acest lucru apare sugestiv in perioada adolescentei. Cand adolescentii vor sa realizeze o placere si gasesc piedici din partea mediului lor familial, imediat se infurie, se aprind, nu pot sa intampine calm si linistit aceasta situatie. Acest lucru la fel se petrece la noi toti. Cand ne satisfacem placerea se creeaza mahnirea si mania. Cand nu putem s-o satisfacem, atunci ne aprindem. Toate merg rau. Fiara placerii care se afla in noi cauta satisfacere, hrana. Nesatisfacute, urla. De aceea avva Dorotei invata ca “mania se naste din alte cauze si mai ales din senzualitate“. Astfel, un sfant, cum zice avva Dorotei, spunea “resping placerile, ca sa tai cauzele maniei“.
[........................................................................................................................]
Totusi, este nevoie sa luam parte la lupta pentru vindecarea noastra de lamentabila patima a senzualitatii, care ne inchide in propriul lat si nu ne lasa sa vedem clar lucrurile, sa fim deschisi lui Dumnezeu. Fiind senzuali nu putem sa fim iubitori de Dumnezeu. Senzualitatea este pacatul oamenilor zilelor de pe urma. Apostolul Pavel scrie catre Timotei: “Si aceasta sa stii, ca in zilele din urma vor veni vremuri grele, caci vor fi oamenii iubitori de sine, iubitori de arginti, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu” (II Tim. 3, 1, 4).
Cei iubitori de placeri nu pot sa traiasca viata duhovniceasca. Nu pot sa simta dulceata iubirii dumnezeiesti. Nu pot si nu vor sa vada viata dincolo de simturi. Sunt inchisi in dragostea pentru ei insisi, nu au spovedanie curata, ci, marturisindu-si pacatele lor, se intorc numai spre periferie si niciodata nu pot sa vada problema fundamentala, de aceea nici nu vad vreun folos. Senzualitatea este trairea iadului din viata aceasta si conduce la o insuportabila amaraciune si durere a iadului viitor.
Fie sa ne scape Domnul de tirania ei! http://www.ortodoxiatinerilor.ro

de deveghepatriei