Putere au doar rugăciunea, tăcerea şi dragostea

Au putere adevărată doar rugăciunea, tăcerea şi dragostea Aţi înţeles roadele rugăciunii? Dragostea în rugăciune, dragostea întru Hristos cu adevărat sunt de ajutor. Atât cât vă veţi iubi copiii doar cu dragoste omenească, care este adesea şi egoistă, comportarea lor nu prea vă va aduce bucurii. Doar atunci când în familie va exista dragostea reciprocă, a soţilor unul faţă de altul şi a părinţilor faţă de copii, când această dragoste va fi una creştină şi sfântă problemele vor dispărea. Sfinţenia părinţilor mântuieşte copiii. Pentru ca acestea să se întâmple e necesar ca harul dumnezeiesc să acţioneze asupra părinţilor. Nimeni nu devine sfânt prin propriile puteri. Acelaşi har dumnezeiesc va lumina, încălzi şi învia sufletele copiilor. Uneori primesc întrebări despre educarea copiilor şi alte probleme legate de familie. Iată o mamă m-a întrebat cum să se comporte cu copii săi. Şi eu i-am zis : „Roagă-te, şi când e necesar vorbeşte cu copiii cu dragoste. Mai mult roagă-te şi mai puţin vorbeşte. De fapt tuturor le trebuie cât mai multă rugăciune şi mai puţine cuvinte Să ne ferim a ne impune propria părere sau dorinţă, să ne rugăm în taină, şi abea apoi să vorbim, şi Dumnezeu ne va da de ştire cât de efective au fost cuvintele noastre. Şi dacă nu au fost, să nu vorbim prea mult, dar să ne continuăm rugăciunea. Deoarece prin multe cuvinte doar îi impunem pe ceilalţi să se împotrivească şi să ne reproşeze. Deaceea de mult mai mare folos e rugăciunea noastră, prin care ne adresăm inimilor altor oameni, decât prin cuvinte la urechile lor. Asculă-mă ceţi voi spune: roagă-te şi doar apoi vorbeşte. Şi aşa să procedezi şi cu copiii tăi. Dacă doar mereu le vei da sfaturi, atunci cu timpul ele vor deveni o povoară pentru ei, şi când vor creşte vor simţi această presiune asupra lor. De aceea e preferabilă rugăciunea. Vorbeşte cu ei prin rugăciune. Spune-I toate Domnului, iar Dumnezeu va vorbi cu ei. Nu trebuie să vorbim cu copiii cu glasul care îl aud doar urechile lor. O poţi face şi pe aceasta, dar iniţial vorbeşte cu Dumnezeu despre copiii tăi. Spune-I : „Doamne Iisuse Hristoase luminează copilaşii mei. Ţi-i încredinţez ţie, Doamne! I-am primit în dar de la tine, dar sunt slabă şi nu-i pot îndrepta, de aceea Te rog : luminează-i”. Şi Dumnezeu va vorbi cu ei, şi copilaşii vor spune : “Eh, nu e bine, că o intristăm pe mama noastră prin ceea ce facem!”. Şi aceasta va fi simţirea lor internă prin harul lui Dumnezeu. Iată care este starea ideală a lucrurilor: ca mama să vorbească cu Dumnezeu, iar Dumnezeu cu copilul. De altfel de parcă vorbeşti, vorbeşti… Toate acestea într-o ureche le intră, şi prin alta le iese, iar cu timpul copii o apreciază doar ca pe o presiune asupra propriei personalităţi. Şi atuncui când copilul creşte se ajunge la reacţia deloc dorită pentru părinţii copilului —el începe într-un mod sau altul să se răzbune pentru această presiune a părinţilor. Dar în ideal ar trebui să acţioneze dragostea creştină şi influenţa sfinţeniei părinţilor. Lumina acestei sfinţenii şi îi face pe copii buni, dar nu toate eforturile omeneşti. Atunci când copiii dvs trec prin careva greutăţi sau sunt într-o perioadă de suferinţă, nu vă faceţi griji pentru împotrivirea, rezistenţa şi grosolonia cu care se opun unei intervenţii din partea dvs. Ei nu-şi doresc nici singuri acest comportament, dar nu pot proceda altfel în momentele mai grele ale vieţii. Apoi le pare rău de toate ce s-au întâmplat. Dar dacă dvs vă enervaţi şi-i faceşi loc mâniei, atunci îi dezlegaţi mâinele celui viclean şi el deja conduce cu toate... Traducere Natalia Lozan Articol apărut în original pe siteul www.pravoslavie.ru

sursa www.ortodoxia.md