NU!

NU!

Cineva m-a întrebat de curând ce poate să-i răspundă unei colege care aparţine unui cult neoprotestant şi care susţine că "suntem cu toţii creştini".

Răspunsul Sfinţilor Părinţi e , în sinteză, o sabie care taie dintr-o lovitură orice nod, făcut în grabă acum de astenia de toamnă, ce ar putea confecţiona o legătură, cu totul adulteră, între Ortodoxie şi heterodoxie.

Adevărul e precum cămaşa lui Hristos: dintr-o singură bucată, fără cusături. Dacă reuşeşti să desprinzi un fir şi începi să tragi de el nu deşiri doar o mânecă sau faţa ori spatele ei, ci o destrami în întregime.

Deosebirile dogmatice dintre Ortodoxie şi sectele neoprotestante sunt absolute: nu ne întâlnim în nici un punct, iar acolo unde pare să fie o similitudine, e doar de suprafaţă, aparentă, înşelătoare.

Astfel, aceşti creştini ca şi noi nu cred în Sf. Treime, în Preacurata Maică a lui Hristos, în sfinţi, în Sfintele Taine, în moaşte, în ierurgii, în preoţia sacramentală... Şi e deajuns să respingă doar una din aceste dogme ca să se năruie totul, pentru că există o legătură organică între dogmele Bisericii... Are rost să continui? Deja nu cred în nimic din ceeea ce suntem noi. Credinţa lor nu convieţuieşte cu a nostră, ci o anihilează, fiindcă adevărurile lor nu sunt decât negaţiile adevărurilor noastre....

Pe de altă parte nu doar că nu cred în ce credem noi: ceea ce cred ei, de exemplu despre Maica Domnului, nu este doar diferit, dar este o blasfemie. Dacă Maica Domnului l-a născut natural pe Hristos aşa cum susţin ei, atunci zămislirea Lui a avut loc în afara căsătoriei... Nici în gând nu pot rosti concluzia acestei "credinţe": e aceeaşi ca în cărţile "sfinte" ale duşmanilor de moarte ai lui Hristos!

Pentru noi credinţa lor nu este o sumă de alte opinii despre oarece subiecte teologice de discutat relaxat la o cafea ecumenistă, ci o sumă de BLASFEMII!

(Şi asta din vina noastră: nu i-am făcut să vadă, să constate fără urmă de echivoc că "CREZUL" NU ESTE DOAR O DECLARAŢIE DE CREDINŢĂ, CI, mai ales, UNA DE IUBIRE!)

Şi capul acestei "biserici", piscul acestui munte de hule e ceea ce sectanţii consideră elementul forte al comuniunii noastre : ISUS! Care "Isus" nu are nimic în comun cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a doua Persoană din Sfânta Treime, Fiul Născătoarei de Dumnezeu, Iisus Capul Bisericii, al celei cereşti, plină de îngeri şi sfinţi în frunte cu Maica Domnului Împărăteasa, şi al celei luptătoare de pe pământ care, cu puterea harului primit prin Sfintele Taine administrate exclusiv de preoţi sacramentali, se nevoieşte să biruie patimile, lumea şi pe satana.

Biografia lui Isus al lor seamănă izbitor de tare cu cea a lui Antihrist. Acesta într-adevăr, conform profeţiilor, se va naşte dintr-o curvă, nu va avea nimic sfânt, va fi duşmanul declarat al Ortodoxiei şi va propovădui hiliasmul, erezia realizării Împărăţiei lui Dumnezeu pe Pământ....

Iar evanghelia protestanţilor este una secularizată: ISUS al lor are aceeaşi biografie de om cu cea din Sfânta noastră Evanghelie. Dar la ei această biografie aşa cum o interpretează duce la contestarea dumnezeirii lui Hristos, ca la iudei... Iar urmarea imediată este că supranaturalul din evangheliile protestante e la fel de obscur ca în cărţile de vrăjitorie... Toate acuzele de nebunie şi vrăjitorie pe care I le-au adus fariseii şi cărturarii lui Iisus Hristos, protestanţii le resping la nivelul discursului, DAR LE MANIFESTĂ LA NIVELUL TRĂIRII... Vedeţi în acest sens manifestările psihosomatice ale harismaticilor penticostali, care în numele lui Isus au un comportament vădit demonic...

+

În anii 90 ISUS-ul neoprotestant, fără aură şi cu alură de star american de cinema ( mereu proaspăt şi ferchezuit, a cărui singură cruce a fost banca de ridicat greutăţi din sala de fitness) a invadat România. Cinematografele, stadioanele şi casele de cultură au fost ocupate; străzile, invadate de maşini cu megafoane. Milioane de broşuri şi cărţi au fost distribuite... Sute de conferinţe şi vizionări ale filmului ISUS...

Concis, pot spune: invazia lor a fost echivalentul duhovnicesc al intrării trupelor ruseşti în ţara noastră după august 1944...

Dacă Iisus Hristos n-a atins niciodată un ban, ISUS al Americii pare să fie şeful bancherilor, iar apostolii săi par să aibă nu Cheile Împărăţiei, ci ale Trezoreriei Americane... Puterea cu care a venit în România a fost cea a banilor şi a mijloacelor moderne de propagandă şi manipulare: exercitate ca un cleşte, simultan, din parlament ( unde de 20 de ani lucrează să impună proiecte legislative ca de ex. interzicerea sărutării icoanelor din motive de igienă etc.) şi de pe uliţele satelor... În Numele Sfânt al lui Iisus Hristos, pe Care neamul acesta L-a păstrat în inima lui 2000 de ani cu sânge, au venit cu ISUS-UL lor Superstar, nimic altceva decât mascota capitalismului care (ca şi comunismul) este produsul raţionalismului protestant. Capitalism în care ne zbatem de 20 de ani ca într-o cămaşă de forţă unde am fost băgaţi ca să ni se smulgă sufletele din noi. Cum? Ca întotdeauna: prin lepădarea de Hristos! Care acum nu se mai lucrează cu bâta şi cu psihologia lui Pavlov, ci cu un ISUS de schimb, ce ne aduce raiul pe pământ, prin reţelele lui de supermarketuri, firme de cablu TV şi fast'food-uri, etc., toate "binecuvântările" cancerigene cu care satan a binecuvântat America şi America a binecuvântat lumea...

Ce-a rămas în urma acestei invazii neoprotestante?

Confiscarea pe termen lung a spaţiului public, prin intoxicare ideologică : practic, nu mai poţi rosti astăzi Numele Mântuitorului în spaţiul public, fără a fi asimilat instantaneu fenomenului sectar. O lovitură fatală dată misionarismului ortodox, cel mai îndreptăţit să se manifeste pe străzile României... O lovitură de o viclenie pe care numai satana o poate avea, o lovitură de mare maestru al răului: cea prin care a reuşit să-i amuţească pe ortodocşi, să compromită rostirea Numelui Ce îl arde, acolo unde el a devenit stăpân absolut: pe stradă şi în spaţiile publice... Locuri din ce în ce mai malefice, mai pline de curse şi ispite... Mai deşucheate şi mai smintitoare...

Cred că acesta a şi fost scopul invaziei protestante: DE A DESACRALIZA UN SPAŢIU SFINŢIT , operaţiune fără de care n-am fi putut fi invadaţi de acest Occident ce nu ştie decât să instituţionalizeze păcatul şi să obţină profit din patimile oamenilor...

Şi o mână de rătăciţi ce se mută dintr-o confesiune în alta, după cum sunt cotate la Bursa predicilor şi a ajutoarelor...

Şi lucrătorii acestei nenorociri se consideră fraţii noştri.... Şi da, sunt... Dar numele lor este Cain şi ecumenismul nu-i decât plimbarea prietenească prin care Abel este dus la locul uciderii sale......

Singura mea nădejde e că unii dintre ei fac asta din ignoranţă.... Şi că nu va fi nevoie de uriaşele tomuri ce se pot scrie pe acest subiect ca să se tămăduiască...