Atunci când un popor este manipulat spre haos

Atunci când un popor este manipulat spre haos

Atunci când un popor este manipulat spre haos

În primele zile ale libertăţii poporului Român, după 45 de ani de dictatură comunistă instaurată de un grup de evrei comunişti activişti în Rusia la care bineînţeles că s-au găsit să li se alăture destul de mulţi din România, dar şi câţiva ”intelectuali” români harnici precum fostul ”tovarăş şi pretin” Ceauşescu, circula pe buzele multor oameni lozinca ”somnul naţiunii naşte monştri!”, lansată de ziarul România Liberă a lui Petre (nu Róman), ci Mihai Băcanu (un fel de frate cu Róman), care nu era nimic altceva decât o schimonoseală a celebrului dicton al Marelui Goya, înscris pe una din gravurile sale: ”El sueño de la rázon produce monstruos!” (Somnul raţiunii naşte monştri!), care este parte dintr-un studiu foarte elocvent făcut de Artist asupra RĂULUI politic, bineînţeles.
Spania celebrează aceste zile 25 de ani de la înfiinţarea de către Academia Artelor şi Ştiinţelor Cinematografice Spaniole a ”Premiilor Goya”. Aceste premii anuale sunt considerate ca fiind echivalente cu cele ale Academiei Americane şi se înmânează celor mai buni profesionişti ai sectorului cinematografic, iar premiul, în sine, constă într-un bust de bronz al Marelui Artist, creat de sculptorul José Luis Fernández. Ceremonia de înmânare a acestor premii se face după modelul înmânării Oscar-urilor.
Am făcut aceste precizări pentru a arăta ”respectul” ce l-a avut atunci clica Petre-ilor faţă de această enormitate a Lumii Artelor, Francisco José de Goya, folosindu-se de dictonul lui pentru a umili odată în plus poporul român, reliefându-i, vezi doamne, somnul care a născut chipurile pe monştrii comunişti evrei: Marx, Engels, Lenin, Stalin, Ana Pauker, Walter Róman, Leonid Tismăneanu (zis Ciungu), Ceauşescu, Ion Iliescu, Silviu Brucan, Gelu Voican-Voiculescu, Cazimir Ionescu Benedict, Vladimir Tismăneanu, H.R. Patapievici, etc., …şi nu în ultimul rând (sau …ultimul pe listă, îndură-Te, Doamne!) pe dubiosul preşedinte de azi al Ţării, Traian Băsescu, al cărui nume real cine ştie când va atârna în Istorie şi pe internet alături de ale celorlalţi înaintea lui amintiţi.
Situaţia politică internaţională actuală, mă îndeamnă să trag un semnal de alarmă pe măsură!
Ca om care a trăit patru ani în Israel, muncind cot la cot cu evreul muncitor, discutând cu intelectualul evreu al acelei ţări pe marginea articolelor din ziarul ”Viaţa noastră” problemele lor politice legate mai ales de vecinii arabi, şi nu în ultimul rând discutând cu foarte mulţi dintre ei şi problemele de natură religioasă care îi frământă (împreună cu întreaga omenire), vis-a-vis de creştinism-iudaism-mahomedanism, îmi permit să le atrag atenţia că ceeace s-a întâmplat în lumea arabă, trebuie să se întâmple şi în ”gospodăria” lor. Stând gură-cască la cum creştea preţul pâini în Germania anilor triumfului lui Hitler, ajungând la 2 000 000 (două milioane) de mărci pâinea, pe ei (pe poporul evreu), i-a costat cel mai mult acea ”lucrare” a politicienilor acelei vremi, nicidecum pe aceia care şi-ar fi meritat soarta. Dar şi în Biblie dacă vrem să citim cu atenţia cuvenită slova, nu cu gândul de a pregăti o predică, vom vedea că tot pe ei (care formau acel popor evreu nevinovat la prima vedere), i-a costat la fel de mult politica practicată de confraţii lor, în relaţiile cu Roma. Acolo vedem cum făţarnicii rabinaşi au plătit lui Iuda 30 de arginţi, …că doar nu dădeau din buzunarul lor, se înţelege asta, însă dezastrul care a venit şi a cuprins ţara nu a afectat cu nimica pe Ana, pe Caiafa, pe Antipa, sau pe careva din elita aflată la conducere, ci tot pe ei i-a afectat greu.
După ce au fost fugăriţi în întreaga lume, majoritatea celorlalte naţiuni, cu excepţia arabilor, se feresc de atunci, să-i arate direct cu degetul, din motive diferite, printre care nu se află antisemitismul prea repede vehiculat, ci mai degrabă faptul că omul normal înţelege că nu poporul este răspunzător de faptele politicienilor lui, ci ei, aceşti cleptomani care uită nu numai pe Dumnezeu când ajung la conducere, ci şi de fraţii lor de neam, şi de familiile lor chiar. Apoi mai vine câte un ”prooroc” şi încurajează poporul în pribegia sa, cu vorbe de genul ”vă voi hrăni cu grăsimea popoarelor”, şi atunci poporul zice că asta vine de la Dumnezeu, cu toate că respectiva ”grăsime” se cam topeşte până ajunge la omul de rând, ţăran sau meseriaş al Kibuţului.
Exodul interminabil pe care l-au nevoit evreii, i-a obligat să se organizeze în comunităţi, astfel încât cel gonit din ţara sa, să nu fie nevoit a face foamea până va găsi de lucru, pe timpuri de secetă sau crize financiare. Însă, exact această organizare a lor perfectă, a născut politicienilor lor ideea manipulării maselor de oameni, de o nouă organizare socială, adică de ”socialism”, iar de la acesta tânărul rebel Marx a fost îndemnat a mai face un pas, creând ideologia unei comunităţi mondiale, adică a unui ”comunism” cu steag roşu şi internaţională.
Eu am trăit bine în Israel, dar nu pentru că Israelul este o ţară comunistă, ci capitalistă, care nu duce o politică naţionalistă, ci pluralistă. Nu am luat în seamă îndemnurile unui rabin şef, ce se adresa poporului evreu în ”Viaţa noastră” de forma ”este o cinste pentru fiecare evreu, să distrugă cel puţin o carte creştină!”, pentru că nici ei (poporul evreu în mijlocul căruia eram), nu au luat în seamă ura acelui ”învăţat” pe creştini. Ba chiar acest lucru mi-a demonstrat că şi ei sunt ca şi noi, celelalte popoare.
Fiind asimilaţi de către naţiuni, ei trebuie să nu uite însă că au o datorie faţă de oamenii simpli ai acelor naţiuni în mijlocul cărora trăiesc, căci tăcând, atunci când politicianul lor evreu face fapte în dauna acelei naţiunii sau se exprimă urât, cu cuvinte jignitoare la adresa ei, vor avea de suferit. Faptul că şi-a rupt haina Caiafa, atunci când Iisus a mărturisit că este Fiul lui Dumnezeu, nu a însemnat mare lucru pentru el, căci a doua zi a îmbrăcat alta nouă. Gestul lui făcea parte din repertoriul cerut de funcţia ce o avea şi din raţionamentul lui ascuns: ”mai bine să moară doar unul…”. Istoria însă, a demonstrat că a fost bine doar pentru el şi cercul lui restrâns, iar pentru poporul evreu a fost cel mai mare dezastru.
Când un Patapievici zice azi că ”România este un cur fără şira spinării!” (cer scuze cititorului pentru reproducerea exactă a vorbelor lui), iar mâine este decorat de irodul de azi al României, Băsescu, nu înseamnă că ei (poporul evreu), cei care trăiesc în România, nu au nici o vină, şi că doar el, Patapievici, ar fi vinovat. Dacă ar fi valabil un astfel de raţionament, nu ar fi vizată o întreagă noastră naţiune de faptele deplorante ale câtorva conaţionali ai ei, iar ca dovadă iată că poate sta aşa-zisa amânare a primirii României în Spaţiul Comunitar European. După cei aproape 15 de ani de autoexil (de după primii trei şi jumătate ”mineriaţi”) trăind mereu cu ruşinea faptelor antisociale făcute conaţionalii mei politicieni şi inspirat de dictonul Marelui Goya, pot avertiza şi eu cu toată convingerea astfel:
”TENSIUNILE PROVOCATE DE POLITICIENII EVREI ÎN INTERIORUL NAŢIUNILOR ŞI/SAU ÎNTRE NAŢIUNI, SE ACUMULEAZĂ!”
…în loc să se stingă cu timpul. Politicienii ştiu asta şi vor chiar să producă şi o explozie. Sunt atâta de conştienţi, încât au în oricare moment foarte bine pregătit planul lor de salvare, poate şi cu familii, dar în niciun caz ei nu se vor gândi şi la cei mulţi, la evreii care formează împreună cu ceilalţi oameni naţiunea respectivă.
Acei politicieni care au venit în România cu nume ruseşti pentru a instaura comunismul, iată că nu au fost luaţi drept ruşi, în final. Cu cât se stinge o generaţie chinuită de astfel de satrapi, se aprinde mai tare durerea în sufletele urmaşilor. Acelaşi fenomen se întâmplă şi în sânul naţiunii evreeşti. Au trecut atâţia ani de la terminarea celui de-al II-lea Război Mondial, dar dacă mâine se va mai descoperi încă un nazist, oricât de bătrân va fi el, va fi judecat pentru faptele sale, nicidecum iertat pe motivul vârstei!
După întoarcerea în Ţară, am văzut cum Comunitatea lor locală îi ajuta cu alimente pe evreii din Deva şi, văzând cam în ce consta acel ajutor (o pungă cu alimente), am înţeles imediat că-i ”praful” ce a mai rămas din ”grăsimea” proorocită, din care bineînţeles că s-au înfruptat mai întâi leii lor, politicienii ca Patapievici, ca Tismăneanu sau ca Róman, spre exemplu.
Când se va ridica un alt dictator undeva în această lume, ca Hitler (la prepararea căruia lucrează din greu mulţi politicieni de teapa celor amintiţi), atunci ăştia vor fi bine merçi departe, iar oalele se vor sparge în capul tuturor oamenilor simpli, dar parcă Istoria îmi arată că cei care au plăit cel mai rău, au fost evreii simpli, neimplicaţi în politică. De ce asta? Pentru că de Şabat, când mai apare la închinare şi unul dintre răii lor, nu îl huiduieşte nimeni!!! Ba din contră, mari ziariştii şi marii oameni de cultură evrei români se înghesuie să le strângă mâna ăstora, în loc să-i scuipe între ochi, şi-atâta măcar.
Poporul oricărei naţii, deci şi al lor, nu este mai mult decât ceeace vedem la televiziune sau prin ziare azi, revoluţionari, oameni sărind capra prin Egipt, în Piaţa Tahrir! Dacă ar fi fost altfel, măcar ei, nu s-ar fi lăsat manipulaţi de răii acelor vremi, trimiţând la moarte pe un nevinovat ca Isus Hristos în locul criminalului Baraba, sau nu ar fi omorât cu pietre pe nevinovatul Ştefan, primul martir ha’ amişeu (creştin)…
Azi, doar un ”Hitler” mai lipseşte popoarelor arabe, aşa cum atunci le-a fost îndeajuns germanicilor, pentru a trece de la o prostioară de demonstraţie cu câţiva morţi, la un mare război cu milioane de morţi. Experienţa verii 1990 bucureştene ne-a demonstrat doar, că nu îi trebuie prea mult ”minerului” condus de un Cozma, când chemarea la a face prăpăd este făcută de un Iliescu!!! Când se va înâmpla aşa ceva, pentru evreii oameni neimplicaţi politic, ca şi pentru noi, va fi târziu.
Zic asta pentru că noi românii ştim bine cine a implantat comunismul în Ţara noastră făcându-ne republică peste noapte, mai ştim şi cine l-a slujit pe Ceauşescu căci le-am văzut feţele în 1989 când au trecut la instaurarea neocomunismului, şi-i mai vedem şi azi cum, în loc să ”sfinţască locul” în care trăiesc, România, patapievicii lor împroaşcă cu vorbe de mahala ţigănească Ţara care îi hrăneşte exact cum zice proorocul chiar.
Părinţii mei erau gata-gata să se încuscrească cu Alexandru Graur, al cărui nepot a fost trimis să termine Filologia la Iaşi, pentru a-l putea despărţi de sora mea. Dacă s-ar fi întâmplat lucrul acesta, eu mărturisesc că i-aş fi atras azi atenţia civilizat, că are datoria de a reface toate mizeriile de dicţionare la care a lucrat pe brânci bunicul său! Mereu ne toca la creier radioul cu rădăcinile cuvintelor româneşti fabricate de el, dar iată că azi explodează în noi rădăcina scyto-dacă, în locul celor romane, bulgare, slavone, etc., propovăduite de el.
Toţi românii ştim azi cu exactitate ce se întâmplă în ţările arabe, prin experienţa cumulată de noi din decembrie 1989 încoace. Dar, instaurarea unei alte prostii în locul celei care era, nu înseamnă că odată, poporul evreu nu va culege nişte ”roade”, pentru indulgenţa manifestată faţă de politicienii lor răi şi nesătui în a se înfrupta inuman din ”grăsimea popoarelor” proorocită. Ca neevreu, uitându-mă doar la copiii exploataţi animalic în Afirca de către grangurii diamantelor, mi se zburleşte părul gândindu-mă la ce va fi, dacă, Doamne fereşte, va fi!…
Nu aş vrea să se întâmple o nouă decimare! Tatăl surorii mele, aceea curtată de nepotul lui Graur, a fost închis în acelaşi lagăr cu evreii, în Spandau, pe motiv că a refuzat înrolarea în armata nazistă. A fost adventist şi cunoştea Biblia, dar având cetăţenia germană, a putut fi şi examinat ”bine” de ”expertul” Mengele şi catalogat ca ne-român, ca ţigan mai exact, căci altfel nu l-ar fi putut condamna, pe motiv de alianţă împotriva Rusiei. Foarte mulţi germani de diferite culte au făcut ca el, dar nu a fost de-ajuns pentru a opri maşina de exterminare.
Cred că acum, mai repede ca niciodată, trebuie să înţelegem cu toţii dictonul Marelui Goya! Şi noi, pentru politicienii români antisociali, şi arabii, pentru politicienii de teapa lui Mubarak sau a lui Ahmadinejad, dar şi evreii pentru politicienii de teapa celor înainte enumeraţi, trebuie cu toţii să luăm poziţie azi, până nu va fi prea târziu! Somnul raţiunii naşte monştri, nu doar în rândurile unui popor ca cel român sau arab, ci şi în rândurile poporului evreu, ca dovadă: iată Vechiul Testament! Raţiunea (raţionamentul) îşi are o cauză individuală, când un individ raţionează pentru el sau pentru naţiunea sa. Îşi mai poate avea şi o cauză familiară, atunci când el va raţiona pentru familia sa. Dar mai poate avea şi o cauză mondială, spre exemplu, dacă individul /indivizii ar dori să raţioneze pentru binele întregii lumi! În această ultimă cauză a raţionamentului, trebuie să ne implicăm absolut toţi cei care nu îngroşăm parlamentele noastre naţionale sau cele internaţionale (mondiale) visate de aşazişii ”iluminaţi” sau ”grupul celor 300”, sau…, sau… Nu vor a se implica direct intr-un astfel de raţionament doar ei, politicienii, căci Istoria ne demonstrează că puţini ca ei sfârşesc precum Ceauşescu, ba chiar majoritatea scapă precum Mubarak, de ghilotina binemeritată.
După mine ar fi păcat să le trecem cu vederea politicienilor vorbele urâte şi faptele lor retrograde, pentru că, hitler-ul abia aşteaptă să mai cheme odată minţile de ”mineri” ai acestei lumi şi să înceapă cu ei un nou măcel. Zic că ar fi păcat, pentru că eu şi în faţa Creatorului voi mărturisi că în Israel, între evreii ne-politici, oamenii harnici şi muncitori ai Kefar Menachem-ului, m-am simţit ca în sânul lui Avraam!
”SOMNUL RAŢIUNII NAŞTE MONŞTRI!”
A zis Francisco José de Goya, şi a avut, are şi va avea mereu dreptate! Iată că o minte ca a lui Picasso (de iluminat comunist!) nu a putut naşte un aşa celebru dicton şi a-l expune pe una din lucrările sale, cum a putut-o face Goya!!!
Alexandru Toma-Cervesy