miercuri, 22 iunie 2011

Fata in fata cu angajatorul

Fata in fata cu angajatorul

"Astia sunt banii si sa nu te astepti sa creasca prea curand, ca nu sunt sanse"

 

Pe piata muncii / Foto: Photoxpress.com

Ieri pe vremea asta ma pregateam, incantata dar si nelinistita, pentru un interviu.
Incerc de cateva luni bune sa imi schimb locul de munca, iar in economia actuala, miscarea e destul de dificila. Cinci ore mai tarziu, stateam pe banca, in fata sediului firmei, siderata dupa discutia de o ora cu cel ce ar fi urmat sa imi fie sef. Nu reuseam sa imi dau seama daca pe fruntea mea sta scris in litere bolduite "fraiera, va rog sa profitati", sau, pur si simplu, unii oameni nu au pic de respect pentru munca celorlalti.
Pentru inceput, trebuie sa va dau cateva date "tehnice". Job-ul pentru care am aplicat e unul de creatie si e din domeniul hotelier. Firma respectiva cauta pe cineva care sa "managerieze" dupa cum aparea in anunt, imaginea hotelului. Nu voi da nume pentru a evita alte probleme. Hotelul in discutie este destul de nou, se vrea a fi "cu clasa" si incearca sa se impuna pe piata autohtona. Eu mi-am rodat mana, de vreo 12 ani incoace, in domeniul advertising-ului sau, mai bine zis, al publicitatii: proiecte, proiectele, reclame, campanii publicitare si alte asemenea.
Interviul s-a desfasurat cat se poate de obisnuit, zic eu. Discutia a fost civilizata, intrebarile decente. Am discutat asteptarile lor, am vorbit despre ce imbunatatiri as putea aduce planului propus de ei si care e tactica pe care mi-as propune-o in cazul in care as primi job-ul. Nu au lipsit nici intrebarile binecunoscute despre experienta si altele. Sincer va spun ca a fost un interviu lejer. Treptat m-am relaxat, increzatoare in faptul ca, dupa o serie de alte interviuri, in sfarsit voi avea un nou loc de munca.
A venit momentul discutiei despre salariu, discutie pe care imi e intotdeauna dificil sa o abordez. Cum salariul nu era mentionat in anunt, imi stabilisem in minte o suma potrivita, mai exact putin mai mare decat salariul actual. Odata ajunsi pe subiect, managerul m-a intrebat direct care e salariul actual. Desi intrebarea mi s-a parut deplasata, i-am spus totusi suma reala, fara inflorituri, deoarece consider ca este decenta si ca poate calcula propria oferta plecand de acolo. Reactia lui a fost insa neasteptata. In urmatoarea secunda mi-a spus ca nu ma crede. Nu mi-a zis mincinoasa in fata dar simt ca urma. In schimb mi-a facut o contraoferta iar suma gandita de dumnealui era sub salariul mediu pe economie, oferta insotita de precizarea, "astia sunt banii si sa nu te astepti sa creasca prea curand, ca nu sunt sanse".
Stupefiata, ii atrag atentia domnului ca ceea ce urmareste el necesita experienta cuiva care a mai facut, cu succes, inainte asa ceva. Raspunsul lui mi-a taiat respiratia: "Oricand gasesc un student dispus sa faca asta pe mai putin de 1000 lei". Am aflat astazi ca replica e standard in randul angajatorilor. L-am invitat sa faca ceea ce si-a propus, m-am ridicat si am plecat precizand ca nu astept sa ma contacteze. O zi mai tarziu, inca nu imi vine sa cred ca un om care nu ma cunoaste isi permite sa ma acuze, cat se poate de serios, ca sunt mincinoasa. In plus, e primul interviu la care am fost eu unde angajatorul nu vede nimic gresit in a insulta omul din fata lui.
Revenind strict la partea materiala, nu sunt absurda. Pot sa accept ca suma ceruta de mine depaseste posibilitatile companiei, insa nu este una exagerata ci, mai degraba, medie in domeniul acesta. M-as astepta totusi la o reactie decenta din partea angajatorului, si anume o motivatie succinta precum ca "firma nu poate sa ofere mai mult decat X". E exagerat sa mai astepti astazi respect de la oamenii cu care se presupune ca vei lucra?


Autor: Eli

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu