Creierul ne joaca mari feste !
Aristotel credea despre creierul uman ca serveste doar scopului de a racori sângele, fiind un organ secundar inimii. Începând cu celebrul medic roman Galen, creierul a capatat recunoasterea pe care o merita pentru rolul sau esential în functionarea omului, ca lacas al mintii si al identitatii individului. Cel mai misterios organ al omului a fost descris acum câteva decenii de catre un profesor emerit de la Universitatea Carnegie Mellon, Emerson Pugh, printr-un aforism celebru: „De-ar fi atât de simplu creierul uman încât noi sa-l întelegem, atunci ar fi atât de simplu încât nu am putea sa o facem”.
Cu toate acestea, cercetarile efectuate în ultimii ani au dus la aprofundarea cunoasterii pe care o avem despre organul cu ajutorul caruia percepem si judecam realitatea. Aceste cercetari au scos la iveala si câteva descoperiri interesante despre modul în care creierul ne joaca uneori feste.
Imaginile difuze, sterse din mintea noastra
Creierul mediaza între ceea ce receptioneaza ochii nostri si ceea ce constientizam efectiv ca am vazut. Practic, realitatea vizuala pe care o traim în fiecare clipa este un film pus în scena de creier, care recreeaza realitatea, trecând-o printr-un filtru propriu.
Iata un test simplu prin care puteti vedea cum creierul elimina o secventa din realitatea vizuala : asezati-va în fata unei oglinzi si priviti, folosind ambii ochi, doar unul dintre ei. Mutati-va apoi privirea asupra celuilalt ochi: priviti mai întâi stângul, apoi dreptul, apoi stângul din nou. Veti observa un fenomen ciudat: în ciuda faptului ca va miscati ochii pentru a schimba locul pe care îl priviti, nu o sa va vedeti ochii miscându-se. În schimb, daca exista cineva în apropiere care va priveste atunci când efectuati acest experiment, acea persoana va observa miscarile ochilor.
Aceste miscari rapide ale ochilor, denumite sacade, sunt eliminate de catre creier din filmul realitatii de zi cu zi. Fenomenul se numeste "mascare a sacadelor" (saccadic masking în limba engleza) si a fost descoperit în 1898.
De ce are loc acest fenomen? Sacadele constituie cea mai rapida miscare produsa de corpul uman, iar imaginile înregistrate pe retina în timpul acestora ar fi neclare si încetosate. Astfel, creierul elimina atât aceste imagini difuze, care nu ar fi utile în procesul de perceptie, cât si senzatia ca lipseste ceva.
Râsul schimba ceea ce vedem
Un cercetator australian a demonstrat recent ca vedem lumea altfel atunci când râdem.
Jack Pettigrew, profesor la Universitatea din Queensland, a explicat ca, în mod normal, fiecare ochi trimite imaginea pe care o surprinde catre o parte distincta a creierului. Fara ca noi sa ne dam seama, creierul schimba în mod continuu atentia între cele doua imagini; aceasta situatie poarta numele de "rivalitate binoculara".
Asa se explica de ce atunci când privim iluzii optice precum cubul Necker vedem de fapt doua perspective diferite, pe rând.
Cei mai multi oameni vad fata cubului pe latura din stânga jos si nu pe cea din dreapta sus. Explicatia cea mai plauzibila o reprezinta tendinta fireasca de a vizualiza lucrurile de deasupra, pozitie din care este vizibila fata superioara a acestora. Perspectiva de jos asupra lucrurilor este mult mai rar întâlnita, astfel ca de cele mai multe ori creierul alege sa considere ca se vizualizeaza cubul de sus.
Jack Pettigrew a descoperit ca, atunci când râdem, procesul care în mod normal ne permite sa vedem doua cuburi înceteaza. Aspectul tridimensional al imaginii dispare.
Descoperirea profesorului australian s-a produs din întâmplare, când unul dintre voluntarii participanti la un studiu asupra rivalitatii binoculare a început sa râda la una din glumele sale. În acel moment rivalitatea binoculara a încetat. Profesorul a repetat experimentul pe ceilalti voluntari si pe el însusi, confirmând existenta acestui efect incredibil. Studiind fenomenul, el a descoperit ca efectul are loc îndata ce subiectii au sentimentul de veselie ce precede manifestarea fizica a râsului. Astfel, neutralizarea rivalitatii binoculare nu este produsul miscarii cauzate de râs, ci este cauzata de schimbarile produse la nivelul mintii.
Perceptia timpului este extrem de influentabila
Psihologii sustin ca, pe masura ce îmbatrânim, avem senzatia ca timpul trece mai repede. O posibila explicatie o reprezinta faptul ca experientele ce includ multe detalii necunoscute par a dura mai mult timp. Când suntem tineri, cele mai multe amanunte sunt noi, astfel ca experientele par a dura mai mult decât la batrânete, când creierul este surprins de mai putine noutati.
Perceptia timpului poate fi influentata de evenimente cu un semnificativ impact emotional. În cazul în care identificam un potential pericol, regiunea cerebrala cu un rol important în procesarea fricii, amygdala, percepe fiecare detaliu în amanunt. De aceea, atunci când suntem supusi unei amenintari sau traim un eveniment cu un puternic impact emotional, avem senzatia ca timpul sta în loc. David Eagleman, un cercetator american care a studiat fenomenul, a întâlnit aceeasi reactie la numeroase persoane din categorii diferite de vâsta, educatie, domeniu de activitate etc.
Un curator de la un muzeu de prestigiu a relatat ca, atunci când a darâmat din greseala un valoros vas Ming, a avut senzatia ca a trecut o vesnicie pâna la impactul acestuia cu podeaua. O alta marturie importanta a venit din partea unui motociclist implicat într-un accident. Acesta mentiona ca, în timp ce casca sa se izbea de asfalt în urma impactului, a avut suficient timp sa observe ca sunetul rezultat formeaza un ritm interesant, chiar o melodie.
Cum se explica aceasta încetinire a timpului ce parca aduce aminte de celebrul film Matrix? David Eagleman explica: "Timpul este ca de cauciuc - se dilata atunci când resursele creierului sunt exploatate intens si se contracta atunci când creierul este mai putin solicitat, adica atunci când acesta întâlneste o situatie familiara".
Acest lucru a fost confirmat de experimente în care oamenii au stat o vreme în pesteri, izolati de orice fel de stimul vizual sau auditiv. În iulie 1962, un geolog francez, Michel Siffre, s-a retras pentru 60 de zile într-o pestera din sudul Alpilor, pentru a studia efectul izolarii asupra perceptiei timpului. La iesirea lui din pestera, pe 14 septembrie, s-a descoperit ca ultima data din jurnalul sau, în care scrisese cu doar câteva ore înainte, era 20 august. Chiar daca organismul sau respecta ritmul circadian de aproximativ 24 de ore, constiinta sa înregistra timpul într-un mod eronat.
Experientele externe nu sunt singurele elemente ce pot modifica perceptia timpului. În anii 1930, fiziologul american Hudson Hoagland a descoperit ca sotia sa avea senzatia ca timpul trece mult mai repede atunci când avea temperatura mai mare de 39.5 grade Celsius. Experimente efectuate de alti cercetatori în anii 2000 si 2005 au aratat ca atât durerea, cât si insomnia cronica afecteaza perceptia timpului.
Ceasul intern poate fi dereglat si de substante; un exemplu celebru este oferit de un fost parlamentar britanic ce a acceptat în 1955 sa i se administreze mescalina în cadrul unui documentar al BBC. În acest film, ce nu a fost difuzat în cele din urma, parlamentarul mentiona ca el percepea pauze extraordinar de lungi între întrebarile ce îi erau adresate de catre intervievator.
Experimente efectuate recent pe oameni si pe soareci au aratat ca substantele stimulante duc la perceperea unei durate de timp ca fiind mai lunga decât în realitate. Aceste substante, precum cofeina, cocaina sau nicotina, permit creierului sa functioneze mai repede, astfel ca acesta poate percepe mai multe evenimente externe, producând senzatia de dilatare a timpului trait. Alte studii au aratat ca substantele depresive au un efect invers. Acelasi lucru se petrece în cazul afectiunilor ce reduc nivelul de dopamina din creier, precum boala Parkinson. Astfel, încetinind viteza de functionare a creierului, apare senzatia ca evenimentele se petrec cu rapiditate.
Efectul placebo - din ce în ce mai puternic
Cu totii am auzit despre efectul placebo, ce evidentiaza capacitatea de vindecare pe care o are creierul uman. Chiar daca oamenii de stiinta nu înteleg înca în totalitate cum functioneaza efectul placebo, rezultatele incredibile pe care acesta le are fac ca el sa fie un instrument din ce în ce mai folosit de catre doctori.
Recent, Asociatia Medicala Germana (BAK) a recunoscut ca mai bine de jumatate din medicii germani prescriu pacientilor pilule placebo. În Bavaria, procentul se ridica la 88%! Directorul BAK a declarat ca "medicatiile de tip placebo au un impact mai puternic si mai complex decât ne asteptam, constituind o componenta importanta a medicinei de astazi". Tratamentul placebo a avut efecte pozitive într-o arie larga de specializari ale medicinei, de la afectiunile stomacului la depresie.
Fata de medicamentele conventionale, pilulele placebo au câteva avantaje majore: au mai putine efecte secundare si nici nu costa mult. Însa doctorii germani au facut o descoperire interesanta: cu cât placebo-ul era mai scump, cu atât procentul cazurilor tratate cu succes era mai mare. De asemenea, cu cât un fals remediu este mai complex, de exemplu o injectie în comparatie cu o pilula, cu atât este mai eficient. Rezultatele descoperite de doctorii germani confirma studiul efectuat de Dan Ariely în 2008, care a aratat ca un fals remediu prezentat ca fiind mai scump are o rata de succes mai mare decât unul cu un pret mai scazut.
În mod curios, si medicamentele placebo au efecte secundare, desi nu contin nicio substanta activa. Un studiu efectuat pe un fals remediu ce a fost prezentat pacientilor ca fiind un medicament contra migrenelor a aratat ca acesta a provocat efecte secundare similare cu cele produse de medicamentele anti-migrena! Atât beneficiul de pe urma pilulei-placebo cât si efectele secundare sunt exclusiv efectul gândirii noastre, iar efectul negativ poarta numele de nocebo.
Doctorii germani nu sunt singurii care apeleaza la pilule placebo. Un studiu efectuat în 2008 în SUA arata ca aproximativ 50% din doctorii americani prescriu pacientilor lor tratamente placebo, desi Asociatia Medicala Americana recomanda acestora sa prescrie doar medicamente asupra carora pacientul este pe deplin informat.
Daca va gânditi ca asemenea false remedii pot fi administrate doar sub forma de medicament, va înselati. Un studiu efectuat în 2002 a socat la momentul respectiv lumea medicala. Cercetarea s-a axat pe pacienti ce sufereau de osteoartrita. Acestia au fost supusi unei false operatii, în care au fost anesteziati si doar li s-a facut o incizie, fara a le fi operata zona cu probleme. Surpriza a aparut când s-a descoperit ca aceia ce au avut parte de operatia placebo au înregistrat o reducere mai mare a durerii provocate de artrita decât cei carora li se facuse o artroscopie, ambele categorii de pacienti obtinând o îmbunatatire a functiei articulare.
Cercetarile în domeniu arata ca efectul placebo a devenit mai puternic în ultimii ani. Un studiu efectuat asupra unor medicamente antidepresive a aratat ca reactia pozitiva la placebo s-a dublat în comparatie cu anii '80. Pentru a fi aprobat, un medicament nou trebuie sa demonstreze în doua teste un efect pozitiv semnificativ mai mare decât un placebo, iar companiile farmaceutice constata ca acest lucru este din ce în ce mai dificil. De asemenea, unele medicamente ce au fost aprobate în anii '80 si '90 ce sunt retestate astazi arata o diferenta de eficacitate mult mai mica în comparatie cu pilulele placebo.
Specialistii afirma ca toate aceste dovezi demonstreaza ca puterea creierului de a influenta procesul de vindecare este subestimata.
Creierul si realitatea
Acestea sunt doar câteva cazuri în care creierul ne schimba în mod activ perceptiile. Pe masura ce oamenii de stiinta aprofundeaza studiile asupra mecanismului intern ce ne conduce pe toti, se contureaza din ce în ce mai tare o concluzie ce poate parea înfricosatoare: aceea ca rolul creierului nu este unul pasiv, limitat la înregistrarea realitatii cu ajutorul organelor senzoriale, ci presupune participarea activa la construirea acesteia.
mic comentariu
Acesta este un punct de vedere nu trebuie sa o luam ca un adevar suprem .Poate sunt si cauze ce depasesc nivelul nostru de a intelege tainele lui Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu