Duhovnic aspru ori blând?

Nu ar trebui să fie o astfel de categorisire a duhovnicilor. Toți trebuie să fie acerbi, angajându-ne în lupta necruțătoare cu păcatele, învățându-ne cum să ieșim biruitori. Dar, în același timp, toți trebuie să arate bunătatea și iubirea Tatălui Ceresc, arătată fiului risipitor  întors acasă.

Anul omagial euharistic 2014 a trecut deja de jumătate. S-au evidențiat numeroase aspecte, o parte arătându-se pentru unii chiar inedite, ce vizează tainele cele mari și sfinte ale Pocăinței și Împărtășaniei. Ele au lămurit o serie de nedumeriri legate și de administrarea lor, risipind multe cutume ce păgubeau sufletește pe unii fii ai Bisericii. Bunăoară, mi s-a întâmplat să ascult între credincioși oarecare polemici de genul: „duhovnicul meu mi-a dat canon aspru, al tău e mai permisiv, deci nu ține bine rânduiala”. Alții rostesc cu fermă convingere: „m-a împovărat cu un canon prea mare. Nu-l pot împlini! O să-mi caut un preot îngăduitor”. De aceea am crezut de cuviință să aștern câteva gânduri despre canoane și modul cum se rânduiesc ele de către slujitorul sfântului sacrament al „botezului lacrimilor”, ca să răspundem la întrebarea: în funcție de asprimea canonului duhovnicii pot fi considerați severi ori mai îngăduitori?
Așadar, un aspect foarte important din rânduiala Spovedaniei îl reprezintă prescrierea canonului de către duhovnic. Să știți că acest lucru nu-i deloc ușor pentru părintele duhovnicesc, căci el trebuie să ia în calcul multiple aspecte vis-à-vis de cel îngenuncheat sub epitrahil: temperamentul, moralitatea, puterea fizică şi psihică a lui, mediul de viață, felul, natura şi gravitatea păcatului, dispoziția de îndreptare, motivul, intenția şi scopul păcatului, momentul şi împrejurările generale ale păcătuirii, recidiva şi cumulul de păcate. Numai după toate acestea duhovnicul prescrie epitimii cu caracter corectiv, căci ele urmăresc îndreptarea creştinului, adică vindecarea de predispoziția de a cădea în păcat, potrivit cuvintelor Sfintei Scripturi: „Dumnezeu nu voiește moartea păcătosului, ci să se întoarcă şi să fie viu” (I Timotei 2, 4).
Aşadar, canoanele prescrise de preot la spovedanie nu se dau aleatoriu, nici spre împovărarea celor ce se pocăiesc, ci pentru îndreptarea lor, fapt întărit de cugetarea Sfântului Ioan Gură de Aur: „în scaunul spovedaniei stă medicul care tămăduiește, iar nu judecătorul care osândește. Aici nu se cere pedepsirea păcătosului, ci se acordă iertarea păcatelor”. Ne lămureşte în acest sens îndemnul către duhovnici al dumnezeiescului Vasile cel Mare: „...nu suntem judecători de inimi, ci judecăm după cele ce le auzim. Deci să lăsăm Domnului pedepsirea, iar noi îl vom primi – pe penitentul respectiv – fără deosebire, dând iertare prin uitare patimii omenești”. Nu e singular raționamentul Sfântului Părinte. Același gând îl are Sfântul Ioan Postitorul când îi sfătuiește pe duhovnici să țină seama nu numai de starea morală a credinciosului, ci şi de mărimea păcatului şi de urmările acestuia, așa încât să fie vigilent ca să ușureze canonul atunci când devine insuportabil şi să-l înăsprească atunci când nu dă roadă, adică nu-l îndreaptă pe fiul, fiica duhovnicească.
 Epitimia sau canonul rânduit, deci, nu se dă simplu, așa cum ar face-o un judecător cu legea-n mână, ci cu multă chibzuială, cu iubire de părinte, de frate în Hristos, neuitând că prin acesta nu trebuie să i se ia creştinului nădejdea îndreptării, a mântuirii. Cântărind toate aspectele menționate, duhovnicul tratează sufletul și starea acestuia, iar numai după aceea păcatul. Având în vedere aceste realități, nu cred că ar trebui să evităm duhovnici mai severi, ci asprimea lor să o înțelegem drept iubire puternică. Ce-i drept, în gândirea Sfinților Părinți asprimea joacă un rol important, ajutându-l pe credincios să se izbăvească de păcate. Bunăoară, același sfânt, Ioan Postitorul, care a alcătuit slujba Spovedaniei, îndulceşte asprimea canoanelor, ţinând seama de dispoziţia sufletească a penitentului şi de alte mijloace de asceză asumate de el. Anii scurşi de la părăsirea păcatului se scad din canon; dimpotrivă, dacă păcatul se repetă, se reia canonul de la început.
E drept că păcatele se iartă prin mărturisirea lor şi dezlegarea dată de Hristos prin mâna şi gura preotului. Totuşi sufletul rănit al celui ce primeşte milostivirea Domnului trebuie supus unei perioade de convalescenţă duhovnicească. Nu ajunge doar să-i arătăm preotului suferinţele noastre sufleteşti, ci se impune şi urmarea tratamentului adecvat spre a reuşi întremarea spirituală deplină. Însă, după mărturisirile dumnezeieştilor Părinţi, foarte adesea, însănătoşirea apare concomitent cu împlinirea canonului. Pe unii însă îi tentează să-şi ascundă păcatele, gândindu-se la vorba din popor: „timpul le tămăduieşte pe toate“. Se pare totuşi că nu se întâmplă chiar aşa. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „timpul nu foloseşte la nimic. Noi nu întrebăm dacă rana a fost deseori pansată, ci dacă pansamentul l-a făcut bine pe penitent. Numai rănitul ne arată când este momentul potrivit să-l scoatem“. Aşadar, nici timpul, nici uitarea nu ne aduc pacea inimii, ci doar spovedania sinceră, însoţită de pocăinţă, urmată de canonul hotărât de duhovnic. Altfel spus, părerea de rău pentru cele ce am greşit alături de epitimia primită după mărturisire ne ţin legaţi de Biserică şi, implicit, de Împărăţia Cerurilor.
Revenind la întrebarea de început, nu cred că un duhovnic permisiv ne ajută mai mult pe calea mântuirii, deoarece epitimia sau canonul rânduit are mai degrabă un caracter terapeutic decât pedepsitor, constituind un mijloc de corectare. Dacă „bunătatea” unui duhovnic constă în eludarea canonului dat fiului, fiicei duhovnicești, sau permisivitatea față de anumite păcate considerate ușoare sau nesemnificative, atunci concluzia ar fi că un duhovnic bun este un duhovnic consecvent, care se ghidează după rânduiala Bisericii în îndrumarea credincioșilor, având ca scop mântuirea celor pe care îi crește duhovnicește. 

arhim. Mihail Daniliuc


 http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/duhovnic-aspru-bland

Spovedania unui monah

Spovedania unui monah de la Muntele Athos (pdf)

 

View this document on Scribd

Acest interviu a fost luat unui părinte grec, vieţuitor într-o mănăstire de la Muntele Athos. Duhovnicul părintelui respectiv a dat binecuvântare pentru publicarea interviului în traducerea românească, dar a pus condiţia de a nu se menţiona nici numele părintelui, şi nici numele mănăstirii în care vieţuieşte. În această carte impresionează, în primul rând, sinceritatea părintelui aghiorit, care își deschide sufletul în fața noastră. O face cu multa sfială, dar, cu toate acestea, reușește să ne ajute să înțelegem puțin din taina schimbării sale.

Cartea “Spovedania unui monah de la Muntele Athos” (2011, 64 pag) apare pe Blogul Sfântul Munte Athos cu acordul directorului Editurii Areopag, dl. Danion Vasile, căruia-i mulțumim pentru îngăduință. Ea se poate achiziționa la prețul de 5 RON din librăriile de carte ortodoxă.

sursa
Publicat de Laurențiu Dumitru

Voia mea proprie este iadul!

Voia mea proprie este iadul!

Trebuie sa luam foarte in serios realitatea libertatii noastre, pe care Dumnezeu nu o va sili nici pentru mantuirea omului! Omul este cel care isi hotaraste soarta. Dumnezeu cand ne va judeca nu cred ca va fi o judecatorie ca in lumea aceasta – suparat ca i-am facut niste boroboate o sa ne traga la raspundere... Judecata intr-un fel este a omului: va putea omul sa traiasca in prezenta Acestui Dumnezeu, el fiind sau devenind altfel? (...) Pana la urma... nu stiu, va spun un cuvant, nu este absolut, dar cred ca este o realitate: oare Dumnezeu judeca? Sau pur si simplu eu o sa ma judec pe mine insumi? O sa pot trai cu asa un Dumnezeu sau nu? In realitate, Biserica este o judecata reciproca. Dumnezeu ma judeca stiind ce a facut cu mine si Se lasa judecat de mine. 

Cand Hristos dupa Inviere ii spune lui Petru: "Simone, fiul lui Iona, ma iubesti mai mult decat acestia?", Atotputernicul se lasa judecat de faptura Lui. Si daca Simon, fiul lui Iona a zis: "Da, Doamne, Tu stii ca Te iubesc", asta a fost "judecata" care s-a terminat in impacare si armonie. Nu ca avea Hristos nevoie de ceva! Petru, cu boroboata lui, avea nevoie sa fie impacat cu Dumnezeu si tot Dumnezeu a lucrat impacarea ! Pe Petru nu-l vedem ca ar fi zis sau ca ar fi facut ceva, poate ca nici nu stia ce sa faca... Si inainte de Inaltare, Hristos gaseste un moment cand sa il puna pe Petru nu numai inapoi printre ucenici, dar sa il puna ca primul ucenic, zicand: "ma iubesti mai mult decat acestia?". Ar fi putut, ar fi indraznit Petru, ar fi avut obraz el sa spuna: "Te iubesc mai mult decat acestia?" Doar spusese: "Daca toti Te vor lepada, dar nu eu!" (....) Era o realitate pe care o cunostea Hristos, numai ca Petru era inca naiv si nu stia niste legi duhovnicesti: ca nu trebuie prea mult sa te increzi in ce traiesti acum. Ca ne spun Sfintii Parinti filocalici: asteapta ispita pana in clipa mortii, fii treaz, vegheaza ca nu cumva sa te fure, asa cum l-a furat in noaptea aceea pe Petru! Dar Hristos, Dumnezeu fiind, stia si un alt adevar: acela ca desi Petru a cazut asa de rusinos, asa de cumplit, stia totusi si adevarul acela, ceea ce l-a facut pe Petru sa zica: "Daca toti acesti te vor lepada, dar nu eu!" Era un adevar acolo, de care Petru s-a rusinat, pe care nu-l mai putea pronunta acum. Dar Hristos, cunoscatorul inimilor l-a pronuntat pentru el: "Ma iubesti mai mult decat acestia?" Iarasi, ce putea sa zica Petru, poate nu cu prea mult curaj in cliupa aia? "Asa, Doamne, Tu stii (totusi) ca Te iubesc, desi am facut ce-am facut!" Si l-a luat Hristos de trei ori – asa cum de trei ori se lepadase de El – pana ce... l-a taiat la inima si prin aceasta taiere la inima s-a curatit Petru de ocara si de energiile intunecoase ale caderii lui.

Ce vreau sa subliniez este potentialul de diferenta dintre Dumnezeu si om care duce neaparat la o criza, la un tragic care se poate solda in tragedie, dar care este menit de Dumnezeu mai mult sa-l faca pe om sa constientizeze si, constientizat fiind, cu mai multa intelegere si cu mai multa putere, intelegand lucrurile cum trebuie, in toata libertatea sa se poata da Proniei lui Dumnezeu.

Asa cum, de exemplu, fiul risipitor a cerut mostenirea, tatal i-a dat-o, el s-a dus si a risipit-o, dar inteleptindu-se prin tragicul in care a intrat, a venit inapoi la tatal cu pocainta. Si tatal nici nu l-a lasat sa spuna pana la capat spovedania, ca l-a si imbratisat, ca a si poruncit sa i se aduca haina cea dintai s.a.m.d.... Nu stiu daca au existat multi ca acest Tata in istorie... Va inchipuiti ce s-ar zice despre acest Tata: "Mai, prostule, bine ti-a facut fiul tau! Nu stiai cine era ala micu'? Lui i-ai dat banii, lui i-ai dat mostenirea? Atatia ani l-ai crescut si nu stiai ce-avea sa faca?..." Acest Tata "prost" care nu stia cine era fiul, iertati-ma, ... este Dumnezeu. Oare prostie este? Eu cred ca este dragostea unui Dumnezeu atotputernic, dragostea care isi interzice, fata de libertatea pe care El a pus-o in om, sa transgreseze aceasta libertate. Si aici este potentialul nostru de cadere, de iad si inca de iad vesnic! Pentru ca nu e gluma! Viata noastra nu e gluma, libertatea noastra nu e gluma, este o fapta dumnezeiasca.

Iar "criza".... este cuvantul grecesc pentru judecata ("Krisis"). Am mai vorbit despre el. Pai Biserica este cu precadere locul de "criza", de "judecata" reciproca. Si toata viata omeneasca pe pamant este o continua "criza", "judecata" intre om si Dumnezeu, daca ne luam mantuirea in serios. Este o "judecata" in care trebuie sa ajungem – ideal si nu numai ideal, ci in mod firesc sa ajungem – sa "indreptatim" pe Dumnezeu, sa "justificam" pe Dumnezeu si sa spunem candva: "Da, ai dreptate, Doamne! Faca-se voia Ta!".

Un alt aspect al judecatii de apoi va fi acesta: Vor fi la judecata doua tabere: cei care vor fi zis in viata lor lui Dumnezeu: "Faca-se voia Ta!" si cei carora Dumnezeu le va zice la judecata "Faca-se voia ta!" Si daca Dumnezeu imi spune mie "Faca-se voia ta!" si eu ma voi duce sa imi fac voia mea, asta este iadul! Cand vom intelege, frati si surori, ca singurul lucru de dorit, singurul Rai este sa putem trai "Faca-se voia Ta, Doamne!"? Cand vom intelege ca ceea ce numim noi "voia mea proprie" este Iadul? Iar pentru a intelege "voia proprie" – pentru o faptura libera – iarasi trebuie definitii... Este vorba de o voie patimasa. Ce-i o patima? Si aici e nevoie de definitii... Patima este o scalciere a realitatii pe care a creat-o Dumnezeu, nu este o realitate in sine, este ca un cancer, o buba peste un trup sanatos sau ceva sucit. Si voia patimasa este o voie nereala, este un irealism. Iar a intra in voia lui Dumnezeu este singura adevarata realitate pe care Dumnezeu a gandit-o si a facut-o si in care ne-a invitat. Si care este... tocmai ce vrea omul! (e vorba de "ce vrea omul" in adancul si in esenta sa, iar nu de voia sa patimasa, ci care este scopul ultim, adesea neconstientizat sau neinteles al aspiratiilor sale, nota noastra).

Va dau o pilda de acest "Faca-se Voia Ta!" (...) La slujba celor 12 Evanghelii din Joia Mare, fiti cu luare aminte la primul Antifon dupa prima lunga Evanghelie, sa vedeti in imnologia Bisericii cum ni se subliniaza prin cate miscari si cuvinte a vrut Hristos sa-l mantuiasca pe Iuda. Si fiecare tropar se termina: "Dar Iuda, nelegiuitul nu a voit sa inteleaga".

Multi gandesc ca este scris despre Iuda ca "asa este scris" si asa trebuia sa se intample... Nu era un program al lui Dumnezeu ca un om sa piara in iad pentru ca Dumnezeu sa-si faca mantuirea! Atunci Mielul junghiat ar fi fost Iuda, si nu Hristos! Iuda "era scris" despre el ca avea sa-L vanda, in sensul ca Dumnezeu stia mai dinainte libertatea omului pe care nu avea sa o transgreseze El cu atotputerea Lui! S-o transgreseze nu! Dar uitati-va si voi in Evanghelii si vedeti prin cate mijloace a incercat Hristos sa il salveze pe Iuda, sa-i arate raul pe care il facea. Si cititi si Sinaxarul din Triod din ziua aceea, o sa va arate niste lucruri foarte importante! "... dar Iuda, nelegiuitul nu a voit sa inteleaga!" Ne poarta marturie Biserica ca este vorba de o vointa libera.

Apropo de cel pentru care "era scris" ca trebuia sa faca lucrul asta... Da, era scris pentru Iuda, dar Hristos este "Cel care rupe zapisul scris impotriva noastra" (asa cum cantam in Post, in Troparul de la ceasul al saselea). Deci rupatorul zapisului voia sa rupa zapisul lui Iuda. Hristos este Acelasi Care a rupt in zilele lui Iona zapisul ninivitenilor. A anuntat cetatea Ninive prin prorocul Iona ca daca nu se vor pocai, vor pieri in pacatele lor. Au primit ninivitenii, s-au pocait si Dumnezeu "S-a pocait" si El de "facerea" Lui, ca sa zicem asa, adica nu a mai distrus niciun suflet din Ninive! (Pana unde s-a smintit prorocul! Iona s-a smintit pentru ca inaintea paganilor nu putea sa se indreptateasca pentru ca nu s-a implinit cuvantul sau proorocesc! Dar stia ca Dumnezeu este milostiv si de aceea ar fi vrut sa fuga, pentru ca s-a gasit prins ca intre ciocan si nicovala si voia sa scape de toata "povestea" asta...) Deci Hristos voia sa faca la fel cu Iuda.

"Ce este scris pentru om" nu este o predestinare de care omul nu poate fugi. Asta este conceptul paganismului, ca omul nu poate sa scape de ce ii este predestinat. Cu noi nu exista predestinare, exista Pronie, care este o gandire libera a unui Dumnezeu liber fata de un om liber! Si cata libertate nu are omul! Daca nu avem putere sa facem ceea ce voim sa facem, Dumnezeu, pentru rugaciune, ne da acea putere. Si Hristos i-ar fi dat putere lui Iuda sa nu cada in fagasul acela care l-a dus pana la sinucidere. Deci Hristos vroia sa stearga zapisul lui Iuda. Printr-o libera vointa – poate incapatanare sau cine stie ce a fost in inima lui Iuda? – Iuda a ramas incarcat cu prestiinta aceasta a lui Dumnezeu, cu faptul pe care avea sa-l faca, refuza pe undeva pe Dumnezeu care voia sa-l scape de la lucrul acesta. Si Hristos, ca Dumnezeu atotputernic este nevoit, intr-un sfarsit, sa zica, intingand putina paine in vin: "Ce ai de facut, fa mai degraba!". Dumnezeu cel atotputernic a zis lui Iuda: "Faca-se voia ta!" Si daca n-ar fi zis-o Hristos (ca Iuda cauta prilej sa il vanda!), apoi sunt sigur ca pana astazi Iuda ar cauta prilej si n-ar gasi... Daca puterea cuvantului lui Dumnezeu nu ar fi dat ingaduinta, nu s-ar fi putut intampla asta! Dar uitati-va: un Dumnezeu care cauta prin toate mijloacele mantuirea omului, dar care nu transgreseaza libertatea pe care o are.

Mai este si cuvantul lui Hristos, din capitolul al cincilea din Evanghelia Sfantului Ioan, care zice: "Cei care asculta cuvantul Meu nu vor muri, nu vor trece prin Judecata, ci vor trece (direct) de la moarte la viata." De ce vor trece de la moarte la viata? (Viata asta numindu-se moarte si cea in care trecem – ceea ce numim moartea noastra – va fi viata cu adevarat!) Fiindca toata viata noastra va fi fost o judecata cu Dumnezeu si daca in aceasta judecata ajungem candva deplin sa zicem lui Dumnezeu: "Faca-se voia Ta!", Judecata de Apoi s-a facut acum. Si poate ca in sensul asta putem intelege Apocalipsa care zice de prima Inviere si de cei care iau parte la prima Inviere nu vor mai fi necajiti de moartea cea de-a doua".

Parintele Rafail Noica

Parintele IlarionArgatu despre cum ne spovedim.

“Spovedania o primeste Dumnezeu, iar preotul da iertare in numele Mantuitorului. In familiile cu pacate grave, nespovedite si fara pocainta, apar copii cu grave infirmitati fizice si psihice. In timpul spovedaniei, Ingerul tau pazitor sta in dreapta ta cu sabia scoasa si porunceste diavolului: “Iesi ca te-a parat”. Acesta raspunde: “Eu stau pentru ca nu a spus asa cum a facut”. Daca ai spus corect pacatul, diavolul pleaca de la tine si trece in spatele preotului. Preotia este prin urmare o cruce greu de dus. Prezentam in cele ce urmeaza o spovedanie model:
1. Am blestemat pe cei ce mi-au facut vraji – este pacat. Vrajitoarea cand moare zice la judecata: “Doamne, eu m-as fi intors sa fac pocainta, dar m-a legat cu blestemul acest rob al tau. Deci el este vinovat ca nu mi-am putut mantui sufletul. Acum el sa plateasca pentru mine”;
2. Am blestemat pe cei care mi-au furat lucruri, bani etc. Este pacat. Trebuie sa zici: “Doamne, primeste acestea ce mi-au fost furate, pentru iertarea pacatelor mele, iar pe cel ce mi le-a furat iarta-l, ca si eu sa primesc pentru pacatele mele”. Asa se face si cand ne insulta cineva, fie pe drept, fie pe nedrept. Mantuitorul spune: “Cu masura cu care masurati, cu aceea vi se va masura”. Si mai zice si urmatoarele: “Faceti altora ceea ce v-ar place sa va faca altii voua” sau “Precum faci, asa ti se va face”. De asemenea, daca ai blestemat pe cel ce te-a suparat, ai legat acel suflet in viata aceasta si in vesnicie. Cel blestemat o duce greu iar cand lacrimile lui ajung la Dumnezeu, asupra ta vine pedeapsa si chin fiindca nu vrei sa-l dezlegi pe cel ce te-a suparat;
3. Am facut avorturi (cate?). Este ucidere, sangele pruncilor este pe Haina Botezului;
4. Am ajutat pe altul sa faca avort;
5. Am batut pe altii;
6. Am insultat pe altii, le-am spus cuvinte de ocara;
7. Am barfit pe altii. Am spus minciuni despre ei, le-am stricat reputatia – este ucidere; minciuna, clevetirea ca si alte fapte rele atrag diavolii care trag pentru fiecare pacat o dunga neagra pe Haina Botezului;
8. Am indemnat pe altii la fapte rele: la furat, la mintit, la barfit, i-am indemnat sa traiasca fara cununie, sa faca avort (“…ce-ti trebuie copii, ca sa muncesti si sa cheltuiesti banii”). Persoanele care au facut acest pacat duc o viata stramtorata si au multe necazuri.
9. Am umblat indecent imbracata – pacatul nerusinarii – cu rochii transparente, foarte decoltate. Am facut plaja la nudism unde erau si femei si barbati, m-am dezbracat complet in public – mare pacat;
10. Ma fardez, ma vopsesc – nu-ti place chipul pe care ti l-a dat Dumnezeu;
11. M-am impodobit cu cercei, inele, etc – trufie;
12. Ca femeie ma imbrac sau ma tund precum barbatii – pacat. Gasim in Biblie urmatoarele vorbe spuse de Domnul: “Uraciune este inaintea Mea femeia imbracata barbateste si barbatul imbracat femeieste”;
13. Am practicat perversiuni sexuale (sex oral). Prin aceasta se pierde Impartasania si se scarbeste Duhul Sfant. Dumnezeu interzice si pedepseste aspru aceste fapte. Pe cei din Sodoma si Gomora i-a pierdut cu foc pentru ca au calcat fireasca randuiala si se impreunau barbat cu barbat si femeie cu femeie;
14. Am spus cuvinte deocheate, bancuri, obscenitati si cuvinte de rusine. Prin aceasta se scarbeste Duhul Sfant.
15. M-am imbatat si am vomitat – ai patat Haina Botezului;
16. Am fumat – fumul este pe Haina Botezului. Cei care fumeaza nu se pot impartasi fiindca fumul scarbeste Duhul Sfant;
17. Am furat. Acest pacat sfasie Haina Botezului. Unii, de atata furat, au Haina sfasiata de la poale si pana la gat si la judecata vor sa o apropie dar ea nu sta asa ca Sfintii Ingeri, Maica Domnului si Mantuitorul le vad goliciunea;
18. Am dat raului, m-am blestemat ca sa fiu al raului, pe mine si copiii mei. In acest fel faci ca pe copii sa locuiasca diavolul si nu te mai poti intelege cu ei; fac fapte rele, nu te asculta cand le vorbesti ci privesc bezmetici caci sunt posedati. Remediul este ca parintii sa nu mai dea raului iar copii sa fie impartasiti cat mai des deoarece Flacara Duhului sfant ii linistete si le da daruri precum rabdare, bunatate, blandete, mila, smerenie, cumpatare, harnicie si pricepere. Copiii invata in acest fel si mai usor si te poti intelege mai bine cu ei. Pana la 7 ani, un copil se impartaseste fara post si fara Spovedanie. E bine sa fie impartasit din 40 in 40 de zile, aceste impartasanii dese adunandu-se ca un rau de viata in el. Dupa 7 ani, copilul trebuie sa tina ca si parintii postul intreg. In familiile unde toti ai casei traiesc departe de Sfanta Liturghie de duminica si nu se spovedesc si impartasesc in cele 4 posturi de peste an, cei din casa se incaiera, nu se inteleg si ajung chiar de se omoara;
19. Am facut vraji (cum? de cate ori?) – este ucidere caci vrajitorii il urasc pe Dumnezeu. De asemenea, toti cei care fac vraji cu mortii, ii cheama si vorbesc cu ei sau cei care fac vraji pe animale, pasari, insecte sau stele vor da seama de faptele lor. Pacatul acesta al vrajitoriei este foarte mare. Toti cei care se opresc de la aceste lucruri si fac pocainta, sunt iertati de Dumnezeu. Vrajitorii folosesc spurcaciuni, de aceea se si spune ca diavolul este necurat si spurcat pentru ca ia in stapanire tot ceea ce este intinat. De aceea este foarte importanta curatirea Hainei Botezului prin Spovedanie si Impartasanie. La cei care au Haina Botezului curata, vrajile nu au intrare. Daca tu faci rugaciuni si tii post negru vineri, vrajitoarea isi primeste inapoi tot ceea ce trimite catre tine;
20. Am fost la ghicitoare – Dumnezeu se supara ca ai mers sa intrebi pe satana. Daca postesti si il rogi, il intrebi ceea ce doresti iar El iti va raspunde. Nu trebuie sa mai mergi la ghicitoare caci aceasta iti spune cu puterea diavolului; sunt vrajitoare care spun ca ele intreaba pe Maica Domnului, pe Sfinti sau chiar pe Dumnzeu. Nu le crede caci mint ca tu sa pacatuiesti;
21. Am fost la vrajitoare. Mi-a facut o apa cu care a zis sa ma ung si sa beau. Daca te-ai uns cu apa aceasta, ti-ai innegrit Haina Botezului, ai pierdut Botezul. Daca ai baut apa aceea ai pierdut Impartasania de la Botez. Aceasta se curata cu Post, Spovedanie cu pocainta si cu Impartasanie. Apoi se face obligatoriu Sf. Maslu. Se posteste post negru pana la ora 24 luni, miercurea si vineri si se bea la ora 18 un pahar de Agheasma facuta cu Moliftele Sf. Vasile, in care se pun 9 picaturi de ulei de la Maslu. Inainte de a bea acest pahar se fac 40 de matanii si o ora de rugaciuni: Psalmul 50, Tatal Nostru, Crezul, 3 rugaciuni catre Maica Domnului si o rugaciune catre toti Sfintii;
22. Am ghicit in carti sau in cafea pentru mine sau pentru altii. Chiar daca nu stii, faptul ca faci aceasta inseamna ca apelezi la diavol ca sa-ti spuna;
23. Malahia adica masturbarea facuta de femei sau barbati (onania) este un pacat urat de Dumnezeu (vezi in Biblie pacatul facut de Onan). Aceasta scarba se afla pe Haina Botezului iar cei ce fac acest pacat traiesc cu diavolul care poate fi insa alungat o data cu spovedania;
24. Mi-am inselat sotul sau sotia. Cei care au facut acest lucru sau au intrat nefeciorelnici in casatorie fara sa se fi spovedit si pocait de pacat, nu pot intra in lacasul: “Mire si mireasa au trait in cinste si curatenie”. Mantuitorul zice: “In casa Tatalui Meu multe lacasuri sunt”. La cei care au trait necununati, usile nu se deschid fiindca au Cununiile sub talpi; dracii i-au potcovit cu Cununia. In schimb, daca au trait in curatenie, usile se deschid si intra in acest lacas cu Cununiile pe cap, ca niste imparati;
25. Am cartit impotriva lui Dumnezeu zicand: “De ce imi da Dumnezeu numai chinuri, suferinte si esecuri”. Pentru pacatele mele primesc acestea. Orice pacat facut se intoarce impotriva noastra si ne lovim de fapt singuri;
26. Am vrut sa ma sinucid. Este pacatul mare. Cei care se sinucid sunt ingropati la marginea cimitirului iar preotul nu le face slujba de inmormantare. Pomenile nu sunt slujite de preot si chiar daca familia in durerea ei facea pomeni, acestea nu sunt primite de Dumnezeu. Cei sinucisi sunt tinuti la munci in iad timp de 7 ani. Daca familia insista si preotul cedeaza si le face rugaciuni, diavolii tabara asupra preotului si il chinuieste. Deci, preotul refuza slujirea, nu pentru ca asa este slujirea, nu pentru ca asa este educativ sau pentru ca doreste sa sanctioneze cu toata asprimea un pacat atat de mare. El nu face pomenirea celui sinucis din motivul aratat mai sus. Dupa 7 ani este dezgropat de unde fusese pus la marginea cimitirului si reingropat in cimitir facandu-i-se si slujba de inmormantare. I se fac apoi pomenile care se fac pentru morti. Abia acum, sufletul lui se prezinta dupa 40 de zile de la slujba pomenita mai sus la Judecata in fata Tronului Dumnezeiesc si este cercetat pentru pacatele facute pana la sinucidere. Daca a murit de tanar si nu a facut multe pacate, se aseaza la Drepti. Daca a fost un om cu multe pacate, merge inapoi in Iad. Familia il poate pomeni acum pentru Sfanta Liturghie la manasitiri unde aceasta Sfanta Slujba se face zilnic de la orele 7 la 9 dimineata. Se poate plati pe un an sau numai pentru 40 de zile. Din 40 in 40 de zile se plateste o coliva care se face in manastire. In timpul Sf Liturghii, cel mort este scos din muncile iadului iar la terminarea slujbei merge inapoi, dar la chinuri mai usoare. Astfel, prin straduinta noastra, cel ce s-a sinucis poate fi scos din iad si adus macar la cei Drepti.
27. M-am mandrit cu banii mei, cu casa mea, cu copiii mei, cu sotul meu, cu frumusetea mea, cu priceperea, desteptaciunea sau cultura mea. Toate aceste daruri le-ai primit de la Dumnezeu. De ce te mandresti dar cu ceea ce ai primit si nu este al tau? Mandria este mare pacat. Pentru mandrie a fost alungat Lucifer din Cer si din Inger Luminat a devenit diavol intunecat. Mandria ne apropie de satana;
28. Urasc pe vecina mea, pe colega de serviciu, pe cumnata, pe soacra. Ura este ucidere ca si vrajitoria. Cauta sa le vorbesti de bine si sa-i faci bine dusmanului tau. Ura ne apropie de asemenea de satana;
29. Nu mi-am ajutat parintii – mare pcat; a se vedea cele scrise in Biblie: “Cel ce ajuta pe tatal sau sau pe mama sa la batranetea lor, este daruit de Domnul cu multe daruri”;
30. I-am vorbit de rau pe parinti. Am zis ca nu m-au ajutat, ca nu mi-au dat: “Cel ce va vorbi de rau pe tatal sau sau pe mama sa, corbii sa-i manance ochii pana la al 7-lea cer”.
31. Le-am vorbit urat parintilor, m-am rastit la ei, i-am batut, i- am imbrancit – pacat mare. Uneori, cand se dezgroapa mortii, preotii vad ca a ramas cate o mana neputrezita sau doar 3 degete sau un picior. Mana care a lovit un parinte este insemnata de Dumnezeu cu neputrezirea. Cei care au facut acest pacat au incalcat porunca Dumnezeiasca: “Cinsteste-l pe tatal tau si pe mama ta ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti multi ani pe pamant”;
32. Am injurat in Biserica, Pasti, Cruce. Cei care au injurat vor cara in spate Crucea grea a Mantuitorului si vor urca cu ea dealul Golgota, de cate ori au injurat;
33. Am vorbit de rau Biserica si pe slujitorii ei. Am spus bancuri si glume deocheate pe seama lor. Aceasta defaimare este un pacat mare;
34. Am luat numele lui Dumnezeu in batjocura, am zis ca nu exista Dumnezeu – foarte mare pacat. Cei care au facut acest lucru sunt batjocoriti de toata lumea si duc o viata atat de chinuitoare incat sunt coborati de vii in chinurile iadului;
35. Am intrat in Biserica fara sa implinesc cele 8 zile. Am zis ca sunt curata de 3 zile deci consider ca nu-i pacat. Dumnezeu a poruncit ca femeia sa nu intre in Biserica in vremea perioadei (vezi Biblia) si de nimic sfant sa nu se atinga. Reintrarea in Rai se face prin ascultarea de Cuvantul lui Dumnezeu. Fructul oprit este fructul neascultarii. Dumnezeu a pus interdictia pentru a a vedea daca omul asculta in chip desavarsit de poruncile Sale, chiar si de cele care ni se par noua neinsemnate. Neascultarea in sine este un pacat foarte mare. In Imparatia Cerurilor, toate poruncile lui Dumnezeu sunt indeplinite de catre Ingeri care sunt slujitorii Sai. Reintrarea in Rai se face ascultand de poruncile lui Dumnezeu si implinindu-le cat mai exact. Omul nu poate prin urmare sa spuna: “Poruncile acestea nu le implinesc, de vreme ce prin nerespectarea lor nu-mi fac rau nici mie, nici aproapelui si consider ca pot sa nu tin cont de ele”. Inaintea lui Dumnezeu ascultarea este foarte importanta. In Imparatia Cerurilor este o ordine desavarsita, realizata prin ascultarea poruncilor lui Dumnezeu;
36. Dupa avort am intrat in Biserica – este pacat. Dupa ce ai facut ucidere nu te poti atinge de icoane, nu te poti apropia de nimic sfant. Dupa implinirea perioadei de curatire, se tine post o saptamana, te spovedesti, apoi preotul iti citeste Moliftele de curatire. Daca te-a oprit de la Impartasanie pentru o vreme, procedezi astfel:
- nu lipsesti de de Sf. Liturghie;
- postesti toate posturile in intregime si te spovedesti;
- poti lua Anafura si Agheasma;
- te vei impartasi cand va ingadui preotul.
37. Pomenesc des numele celui rau si dau dracului foarte des. La moarte diavolul va zice: “Doamne, acesta este al meu, numele meu l-a pomenit mai des decat al Tau”;
38. Cert pe altii prea mult, pentru prea putina vina. Biciuiesc neincetat pe altii cu vorbele mele ostile.
- Intr-o Manastire erau mai multi oameni veniti din diverse locuri si parintele spunea cuvinte duhovnicesti pentru zidirea sufletului. Apoi a zis cu blandete: “Ei,… si acum sa ne rugam lui Dumnezeu”. In acel moment o tanara, care avea o fata placuta, zambitoare si rumena, s-a schimbat total si a inceput sa faca precum un caine. A facut asa tot timpul rugaciunii. A albit la fata, a transpirat, i-au curs bale din gura si din gat ieseau sunetele pe care le scoate un caine. La sfarsit, cand s-a terminat rugaciunea, s-a linistit. Parintele a intrebat-o apoi: “Cunosti pe cineva care cearta pe altii prea mult, pentru prea putina vina?”. Tanara i-a raspuns: “Eu fac asa parinte!” iar preotul i-a raspuns oftand: “Asa cade omul si ajunge sa loveasca in el diavolul!”;
39. Dupa ce a murit mama, am ramas cu o frica. Aud uneori trosnete in casa si ma striga vocea mamei. Cand am necazuri o strig si ii spun ce necazuri am. Pe om, in viata pamanteasca locuieste Ingerul Pazitor pe umarul drept iar daca este un om drept, locuiesc pe el Ingeri. Dar, oricat de Sfant ar fi un om, il are pe umarul stang si pe diavol care il indeamna la rele si se straduieste sa-l prabuseasca in iad. Dupa moarte, diavolii care au locuit pe om in viata pamanteasca raman in casa si ii chinuiesc pe cei din familie. De aceea, este necesar sa chemi preotul si sa faci Aghiasma cu Moliftele Sf. Vasile si sa stropesti prin toata casa. Aprinzi si tamaie si afumi prin casa si spui rugaciuni ca sa plece duhurile rele. Citesti din Biblie cate 3- 6 psalmi pe zi, fiindca au mare putere de alungare a duhurilor necurate. Vocea care te striga este diavolul care a locuit pe mama si a ramas in casa si te ispiteste (te pune, te incearca) sa vorbesti cu mortii ca sa pacatuiesti;
40. Am dat dracului copilul pe care il purtam in pantece. O femeie care a facut acest pacat a nascut spre exemplu un copil ce plangea neincetat, fiind greu de suportat. L-au internat in spital dar medicii nu au descoperit ce boala are copilul si i-au facut apoi externarea deoarece nu mai suportau tipetele copilului. Femeia si-a luat apoi pruncul si s-a indreptat spre Manastire unde urmand sfatul Parintelui de a posti post negru timp de o saptamana, a reusit sa vindece agitatia si plansul copilului;
41. Am in casa filme sexi si porno. Privesc la acestea impreuna cu copiii. Este mare pacat sa otravesti psihicul copiilor. De cand au vazut aceste filme, acestia sunt mai nervosi si au slabit. Am crezut ca vor uita cele privite dar nu este asa. Fac gesturi nepermise pentru varsta lor, memoria le-a scazut si nu mai pot invata carte;
42. Am cumparat lucruri care au fost furate. M-am bucurat ca erau mai ieftine. Lipseste-te de acestea fiindca pe ele sta diavolul;
43. Am adaptostit lucruri furate sau am ajutat pe altul la furat;
44. Am cerut sa fiun incinerat (ars) dupa moarte. Este pacat mare sa incalci porunca Dumnezeiasca: “Pamant esti, in pamant te vei intoarce”. (Facere, cap 13/9). Prin incinerare arzi Trupul si Sangele Domnului care se afla in impartasaniile primite de la Botez pana in ziua mortii;
45. M-am casatorit cu un evreu nebotezat. Acesta este de pacatul uciderii celor 14000 de prunci de catre Irod si de sangele Mantuitorului pe care evreii l-au rastignit. Dumnezeu zice: “Si vor fi amandoi un trup” (1 Corinteni, Cap 6/6), astfel ca prin casatorie, sotia primeste si ea Sangele Mantuitorului pe capul ei si pe cel al pruncilor ucisi de Irod);
46. Am produs filme sexi si porno. Scriu la ziar articole cu caracter scabros; 47. In functia pe care o am la serviciu am ordonat deversarea in rau a reziduurilor animale si umane. Am infectat apa deci am condamnat la imbolnavire o multime de oameni;
48. Nu am pus filtrele necesare la cosul fabricii. Vaporii incarcati cu acizi si alte substante toxice au poluat atmosfera. Ploile acide care au cazut apoi au ars culturi sau frunzele pomilor. Prin indiferenta si neglijenta mea am condamnat la foamete oamenii din intreg tinutul;
49. Am taiat vinilinul de pe bancheta din tren, am scris pe peretii cladirilor, in metrou, pe scoarta copacilor etc Murdarirea, slutirea si mutilarea mediului inconjurator prin aruncarea de gunoaie si distrugerea bunurilor materiale este o fapta rea;
50. Am lasat sa moara animalele de foame si sete. Si necuvantatoarele au un duh al lor. Chinuirea acestora este un pacat mare. Omul a fost creat de Dumnezeu stapan peste necuvantatoare dar va da raspuns inaintea Creatorului pentru felul in care s-a ingrijit de ele;
51. Doresc raul altora, al celor care m-au ajutat sau al celor care n-au facut vreodata ceva impotriva mea. Le doresc sa cada, sa se loveasca, sa se accidenteze, sa piarda bani, sa nu reuseasca la examene, sa se imbolnaveasca, sa nu se casatoreasca etc. Aceasta este fapta vrajitorilor. Daca tu stai impotriva dorintelor altora si Dumnezeu va sta impotriva dorintelor tale. De aceea traiesti greu. Omul care traieste departe de Biserica si de Sfanta Liturghie, fara Spovedanie si Impartasanie, este lipsit de Duhul Sfant Dumnezeiesc. In el ajunge in schimb sa locuiasca duhul cel rau. Astfel omul se satanizeaza si doreste raul altora. Daca omul se intoarce de la pacat si face Spovedanie cu pocainta si se Impartaseste, Dumnezeu il iarta. Toate aceste pacate arata unde duce lipsa de Dumnezeu din sufletele oamenilor. Fara Dumnezeu, omul a devenit nemilos, crud, imoral, indecent in limbaj si in vestimentatie, necinstit, corupt si fara de rusine. Aceste pacate aduc iadul in viata fiecaruia dintre noi si pe pamant. Apropiindu-ne de Dumnezeu prin Sfanta Liturghie, Spovedanie si Impartasanie, prin rugaciuni si fapte placute lui Dumnezeu, aducand binele si Raiul in viata sa, dar si pe pamant.
Concluzii:
Mergi la preot cu spovedania scrisa. La spovedania generala scrii pacatele de la 7 ani pana la varsta la care esti. Ca sa-ti amintesti de pacatele facute, te rogi Ingerului tau pazitor ca sa ti le reaminteasca. Acesta ti le amintesti numai in momentele improprii pentru asa ceva: in timp ce dormi, in timp ce te speli sau esti pe strada etc. Trebuie sa ai in permanenta ceva de scris pentru a le putea nota. Daca nu le-ai scris in clipa cand ti le-ai amintit, vei vedea ca le uiti caci vrajmasul lucreaza pentru aceasta.
Pacatul ramane daca:
- spui ca te-a indemnat altul (mama, sora, colega etc);
- spui prea incet incat preotul nu aude;
- spui pacatul sub o forma prea usoara, din rusine sau din mandrie;
- te-ai spovedit incorect;
- nu indeplinesti Canonul randuit de preot.
Ascultarea, adica implinirea exacta a Canonului, aduce crestinului iertarea pacatelor spovedite, deci aduce intrarea in Rai. Canonul se implineste exact. Nu faci mai mult sau mai putin decat ti-ai indicat duhovnicul. La aceasta ascultare priveste Dumnezeu care da stergerea si iertarea. Trebuie sa scrii ce ti-a randuit preotul pentru iertarea pacatelor. De obicei diavolii pun piedici ca sa nu indeplinesti canonul, iti scot in cale griji, te fac sa tot amani indeplinirea sau sa faci mai putine lucruri decat cele randuite de parinte. Daca reusesti sa indeplinesti Canonul, pacatul s-a sters iar Haina Botezului este din nou curata. Canonul nu este o pedeapsa pe care o da preotul, este un leac vindecator. Adam a pierdut Raiul pentru neascultare. Dupa Spovedanie intri in cercetare Dumnezeiasca si vin incercari date de Creator. De obicei esti incercat prin acelasi pacat pe care l-ai spovedit. Spre exemplu daca ai fumat, esti afumat pana la exasperare, daca ai pagubit pe altii, ti se ia si tie din toate partile, etc. Pedeapsa are rol de vindecare si zidire a noastra. Sfanta Evanghelie ilustreaza toate pacatele si subliniaza ca suferintele sufletesti si trupesti sunt o urmare a pacatului.
- “Si iata o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputinta si care era garboava de nu putea sa se ridice nicidecum, iar Iisus vazand-o a chemat-o si i-a zis: Femeie, esti dezlegata de neputinta ta. Iar ea pe loc s-a vindecat”(Ev. Luca, cap 13/11-12;
- “Invatatorule, am adus la tine pe fiul meu, care are un duh mut si oriunde-l apuca il arunca la pamant si face spume la gura si scrasneste din dinti si intepeneste. Si de multe ori l-a aruncat si in foc si in apa ca sa-l piarda” (Ev Marcu, cap 9/17, 18, 22);
- “Si aduceau la el pe toti cei care se aflau in suferinte, fiind necuprinsi de multe feluri de boli si de chinuri, pe demonizati, pe lunatici, pe slabanogi si El ii vindeca” (Ev Matei, cap 4/24). Observam de asemenea in Sfanta Scriptura ca pacatul este cauza bolii iar iertarea pacatelor aduce vindecarea:
- “Fiule iertate iti sunt pacatele” (Ev Marcu, cap. 2/5), il aude zicand slabanogul si pe loc s-a vindecat;
- “Iata ca te-a facut sanatos, de acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie ceva mai rau” (Ev. Ioan, cap 5/14); Multi dintre pacatosii din Evanghelii il aud pe Mantuitorul Dumnezeu promitand iertarea pacatelor.
- “Astazi s-a facut mantuire casei acesteia, caci si acesta este fiul lui Avraam” il aude Matei vamesul, dupa ce isi recunoaste pacatele si face pocainta (Ev. Luca, cap. 19/8-9) Daca ne marturisim pacatele si facem intoarcerea de la pacat, il vom auzi pe Mantuitorul zicand si pentru noi: “Aduceti vitelul cel ingrasat si sa-l injunghiati si mancati sa ne veselim. Caci fiul acesta al Meu, mort era si a inviat, pierdut era si-a aflat” (Ev. Luca, cap 15/24).”
Pãrintele Ilarion Argatu