2014
cu recunoștință și dragoste părintelui profesor Dumitru Stăniloae, părintelui Gheorghe Calciu-Dumitreasa, marilor duhovnici ai neamului românesc (Iustin Pârvu, Arsenie Papacioc, Arsenie Boca, Ilie Cleopa, Ioanichie Bălan), Sfinților Domnitori români Ștefan cel Mare, Constantin Brâncoveanu (împreună cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei, și cu sfetnicul de taină Ianache Văcărescu), Mihai Viteazul, Sfinților Mărturisitori din închisorile comuniste (Valeriu Gafencu, Mircea Vulcănescu, Virgil Maxim, Radu Gyr, Ioan Ianolide și mulți alții), precum și tuturor celor care și-au făcut datoria de creștini până la capăt, luptând pentru apărarea țării și ortodoxiei, libertății și demnității poporului român
Doamne, aprinde iarăși evlavia în noi,
Pe care au avut-o primii Tăi creștini
Și ajută-ne să fim la Judecata de Apoi
Încununați de Tine și fericiți, senini.
Ne întărește pe noi în credință pe vecie,
Gustând mereu din ospățul Tău ceresc
Iar viața noastră să ți-o jertfim doar Ție,
Zdrobind păcatul și duhul cel lumesc.
CUPRINS
CUVÂNT ÎNAINTE………………………………………………………………………….8
IUBIȚI FRAȚI ORTODOCȘI, NU PRIMIȚI NOILE BULETINE ELECTRONICE!………………………………………………………………………….10
MASONERIA – ORGANIZAȚIA CARE LUPTĂ PRIN TOATE MIJLOACELE ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI……………………………………12
CE ÎNSEAMNĂ A FI CU ADEVĂRAT ORTODOX?…………………….16
ÎNDEMNUL PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU DE A MĂRTURISI CU TOȚII ADEVĂRUL (despre datoria creștină de a apăra ortodoxia)………………………………………………………………………………………18
CUVÂNT ÎNAINTE
Lucrarea de față se dorește a fi un mic îndreptar de viață ortodoxă, fiind adresată în primul rând credincioșilor ortodocși români de pretutindeni, pentru care ortodoxia nu reprezintă doar o noțiune oarecare fără fond sau o simplă religie între religii. Fără îndoială, că aș fi încântat dacă aceasta ar fi receptată pozitiv și de către unii cititori care nu au cunoscut încă frumusețea deosebită a învățăturilor și cântărilor ortodoxe.
Ideea de a scrie aceste rânduri s-a născut întâmplător, după un dialog purtat în tren și la ceas târziu de noapte cu un fost coleg de liceu, care avea deja în spate, după propria lui mărturisire, 20 de ani de practică în yoga. Aceste discuții m-au făcut să înțeleg mai bine, cât de deformată este viziunea din exterior asupra ortodoxiei, receptată ca o religie dogmatică și închisă, prea învechită și chiar intolerantă… Mai mult însă, mi-a confirmat o dată în plus adevărul, că SINGURA CREDINȚĂ MÂNTUITOARE ESTE ORTODOXIA.
Dialogul a fost desigur unul civilizat și fără excese de ambele părți, deși împărtășeam în mod evident concepții și credințe diferite. M-a intrigat faptul că interlocutorul meu, care cunoștea se pare toate marile religii ale lumii, era ferm convins de superioritatea sistemului yoga față de toate credințele religioase, de fapt al M.I.S.A. lui Gregorian Bivolaru (cel cu terapia cu urină, cu pornografia și desvirginarea adeptelor yoghine. Și mai susținea faptul că yoga este creștină… Susținea ideea conform căreia la Dumnezeu se poate ajunge pe diverse căi iar ortodoxia era, prin urmare, doar una dintre acestea. Spunea că Dumnezeu se află în toate lucrurile ce ne înconjoară, că încarnarea e posibilă și altele asemenea…
I-am adus destule argumente care contraziceau „adevărurile” sale, respingând ferm orice relativizare a adevărului și orice compromis. I-am mărturisit că pentru mine este evidentă legătura dintre mântuire și Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru că mântuirea sufletului se face tocmai prin mijlocirea lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu (prin împlinirea poruncilor evanghelice, prin Sfânta Spovedanie, Sfânta Împărtășanie ș.a.).
Până și logica de bun simț ne îndeamnă să ne punem următoarea întrebare: cum ar putea să fie mântuiți cei care nu cred cu adevărat în Hristos și resping învățăturile Sale? Și așa nu se mântuiesc mulți dintre ortodocși. Mântuirea nu este ușor de dobândit. Și atunci cum se pot mântui alții, care trăiesc cu totul în afara ortodoxiei și învățăturilor creștine?
Învățătura noastră ortodoxă ne arată că aceștia vor fi judecați și mântuiți după alte criterii. Nu vor putea fi mântuiți cei care au intrat în contact cu învățătura lui Hristos și au respins-o. Nu vor putea mărturisi la Judecata de Apoi că nici nu au auzit de ea. În schimb, ceilalți necreștini vor fi judecați după legile lor și după legile firii (morale), punându-se în balanță toate faptele săvârșite în decursul existenței lor pe pământ.
În această modestă lucrare, mi-am propus să evidențiez ce înseamnă a fi ortodox cu adevărat și ce este ortodoxia. Pentru că, mulți dintre noi își închipuie doar că sunt ortodocși. Nădăjduiesc că ea va fi de un real folos tuturor cititorilor pentru luminare și întărire în credință, pentru a-i îndemna la apărarea credinței noastre ortodoxe și mărturisirea lui Hristos în această lume, care se descreștinează tot mai mult chiar sub ochii noștri, sub influența diverselor ideologii satanice și duhului lumesc cu toate patimile și ispitele sale.
Sunt perfect conștient de importanța și greutatea misiunii alese, a mărturisii Adevărului, în pofida faptului că am scris deja o serie de articole și cărți (mai ales antologii), nefiind un teolog licențiat, ci doar un simplu cugetător și practicant al ortodoxiei ca mod de viață. Dar trag nădejde că Dumnezeu mă va lumina și mă ajuta să mărturisesc adevărul până la capăt. Fără ajutorul Lui, oricum nu putem face nimic. Iar ceea ce pare cu neputință la oameni, e cu putință la Dumnezeu.
Știu că sunt nevrednic și păcătos înaintea lui Dumnezeu. Dar mă rog să primesc puțin har pentru a duce la bun sfârșit ceea ce am început. Nădăjduiesc că tot efortul depus nu va fi în zadar și nu va fi un glas care strigă în pustiu …
Iubiți frați ortodocși întru Hristos, noi trebuie să ne unim și să ne întărim cu adevărat în credința noastră, pentru că ne așteaptă vremuri de prigoană tot mai vădite și mai grele. Nu trebuie să cădem în nici o cursă diavolească și mai cu seamă în deznădejde, cumplit păcat îndreptat împotriva Duhului Sfânt. Să ne rugăm și noi bunului Dumnezeu să-i ocrotească prin mila Sa și să-i mântuiască pe toți dreptmăritorii creștini de pretutindeni și din toate timpurile.
Doamne, Dumnezeul meu, miluiește-mă după mare mila Ta. Descoperă-mi și mie voia Ta cea Sfântă și ajută-mă să o împlinesc. Dăruiește-mi iertare de păcate, întărire în credință, duhul blândeții și al răbdării, smerită cugetare, curățire de orice patimă, izbăvire de vrăjmașii văzuți și nevăzuți, sănătate trupească și sufletească, toate cele de folos mântuirii mele.
Ajută-mi cu Harul Tău să săvârșesc lucrul ce am început în Numele tău: al Tatălui și al Fiului și al Sfăntului Duh. Doamne, să nu-mi fie mie această mărturisire spre osândirea sufletului meu, ci pentru mântuire și dobândirea vieții veșnice, pentru întărirea fraților ortodocși de pretutindeni, pentru luminarea celor necredincioși dar porniți în căutarea Adevărului și spre slava numelui Tău cel sfânt în veci. Amin!
Autorul, 6 ianuarie 2014, ziua Sfântului Botez al Domnului și arătării Sfintei Treimi
IUBIȚI FRAȚI ORTODOCȘI, NU PRIMIȚI NOILE BULETINE ELECTRONICE!
Problema introducerii buletinelor care conțin cip-ul de urmărire RFID reprezintă o chestiune de o importanță maximă, având în vedere toate consecințele grave pe care le produce. Până acum, datorită apelului părintelui arhimandrit Iustin Pârvu și semnăturilor de susținere a acestuia de către un milion de români, care a stârnit și dezbateri în mass-media, s-a reușit blocarea și amânarea acestui proces.
Acum însă, autoritățile statului au prevăzut introducerea lor de la 1 aprilie 2014 iar de la 1 martie, în câteva județe pilot (pentru a analiza reacțiile societății înainte de a impune această operațiune la nivelul întregii țări), sub presiunea internă și externă a politicienilor care forțează intrarea României în Spațiul Schengen. Realitatea este că în acest perimetru securizat din cadrul Uniunii Europene, fiecare cetățean are un dosar personal (asemenea dosarelor de la Securitate din timpul comunismului) și poate fi urmărit permanent prin scanarea buletinului de la distanță cu ajutorul unui dispozitiv special. Iar cipuirea tuturor cetățenilor români este tocmai condiția aderării la Acordul Schengen.
Este sigur faptul, că aceia care vor primi noul buletin cu cip nu se vor mai putea opune mai târziu microcipurilor (biocipurilor), implantate în organismul uman pentru a nu mai putea fi scoase ulterior de către persoanele în cauză. Aceste implanturi se fac deja pe scară largă la animale, dar problema este: oamenii pot fi tratați asemenea animalelor? Ce se urmărește de fapt?
Unii cercetători au identificat deja zonele pentru implant: mâna dreaptă și fruntea. Există vreo explicație științifică în acest sens? Și pentru că nu găsim vreuna, ajungem astfel, la profețiile din Apocalipsa după Ioan, unde scrie că într-adevăr așa va fi. Creștinul nu se va mai putea ruga și nici nu va mai putea să-și facă semnul crucii. Iar în capitolul 13 (versetul 17) scrie de asemenea că nimeni nu va putea vinde, nici cumpăra dacă nu va avea pecetea diavolului.
Marii sfinți contemporani, precum Sfântul Paisie Aghioritul și Sfântul Lavrentie, ne avertizează de pericolul acceptării actelor biometrice, care conțin în ascuns și semnul diavolului (666), care pe timpuri era semnul dominației evreilor (neamurile subjugate plăteau ca bir 666 talanți de aur).
Deja, biocipurile sau microcipurile (cu dimensiuni tot mai reduse) sunt experimentate pe unii soldați americani, polițiști britanici, bolnavi și bătrâni din America, unii voluntari dornici de senzații tari etc.
Iubiți frați ortodocși, în plan duhovnicesc, mai importantă decât urmărirea și posibilitatea falsificării datelor personale, care e adevărat ne pot cauza mari necazuri, este semnătura noastră de primire! Cu voia noastră, nu renunțăm doar la libertatea și demnitatea noastră, ci arătăm că aparținem vrăjmașului lui Dumnezeu.
Astfel, alungăm harul lui Dumnezeu de la noi. Este un pas important care va conduce și la renunțarea practicării ortodoxiei, la lepădarea de Hristos. Prin biocipuri (microcipurile implantate în corpul uman) omul va fi controlat de la distanță și supravegheat permanent, pedepsit când va încerca să se opună (prin provocarea unor dureri, spaime).
Chiar și cardurile conțin 666 și trebuie evitate. Este suficientă utilizarea conturilor bancare. În plus, aceste carduri ne vor obliga treptat și în mod sigur să renunțăm la banii cash iar mai târziu oamenii își vor pierde liniștea și siguranța, fiindu-le imposibil să se mai opună sistemului sau să protesteze.
În spatele introducerii buletinelor electronice, dar și tuturor atacurilor împotriva ortodoxiei, se află… masonii. Poate nici nu ați auzit vreodată vorbindu-se de ei. Puțini preoți și monahi de pretutindeni au îndrăznit să discute pe față despre masonerie, despre planurile ei diabolice, despre ritualurile satanice, liturghiile negre din unele temnițe comuniste și multe altele. Părintele profesor Dumitru Stăniloae, părintele arhimandrit Iustin Pârvu și alții au avut însă curajul mărturisirii Adevărului până la capăt. Astfel, o parte dintre ortodocși au fost avertizați.
Noua Ordine Mondială a fost concepută ca inversarea ordinii existente, fiind sub toate aspectele de sorginte demonică, anticreștină. ,,Prin haos la ordine!” este deviza masonilor. Și vedem cu toții criza, haosul care cuprinde tot mai mult statele lumii, pătrunzând adânc în politică, economie, cultură și spiritualitate. Degradarea acestora, disoluția statului și a familiei, promovarea desfrâului și libertinajului, dar și a violenței, a practicilor magice (magiei negre, magiei albe), a bioenergiei, practicii yoga, sunt doar câteva aspecte mai importante și care ne arată adevărata față a masoneriei, ,,utilitatea publică” care îi conferă chiar sprijin de la bugetul public, opera ei ,,caritabilă”.
Împotriva ortodoxiei a mai apărut și mișcarea ecumenică din cadrul C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), promotoare a ecumenismului, o nouă doctrină care ne va aduce în viitorul apropiat o nouă religie, una globală, prin unirea tuturor credințelor religioase. Ce ne spunea despre el părintele Arsenie Boca? ,,Ecumenismul? Erezia tuturor ereziilor. Căderea Bisericii prin slujitorii ei. Cozile de topor ale Apusului…”
Ecumeniștii insistă asupra unirii tuturor bisericilor. Dar care biserici? Sfântul Lavrentie ne spune că ,,Iisus a creat o singură Biserică (și nu biserici) ce nu va fi învinsă nici de porțile iadului” și ,,Una este, doar Biserica Ortodoxă Sobornicească și Apostolească”. Ortodocșii mărturisesc acest lucru de fiecare dată când rostesc Crezul.
Ecumeniștii vor ,,ca toți să fie una”. Dar uită că trebuie ,,să fie desăvârșiți întru unime” (Ioan, cap.17, vs. 20-23). Încearcă să ne lipsească de Moliftele Sfântului Vasile (care alungă lucrarea diavolului), de Sfântul Maslu (pentru vindecare și izbăvirea de patimi, adică de demonii care caută permenent să pună stăpânire pe sufletele creștinilor). Ba, mai mult vor să renunțăm la Sfânta Taină a Împărtășaniei. Astfel de lucruri, de ,,reforme” cere Mișcarea ecumenică.
Acum ne dăm mai bine seama că sfârșitul lumii e tot mai aproape. S-a profețit faptul că ortodocșii adevărați, trăitori, nu vor mai putea să intre în Bisericile unde nu se va mai aduce jertfa fără de sânge a Sfintei Euharistii și în care va fi toată adunarea satanică. Acum intuim faptul că și Catedrala Mântuirii Neamului se dorește a fi de fapt Catedrala Îndrăcirii Neamului, locul ideal pentru unirea ,,credincioșilor”.
Acum, ecumenismul a cuprins pe mulți dintre preoți, unii episcopi, ba chiar pe Patriarhul Ecumenic Bartolomeu (care a programat pentru jumătatea anului 2014 o întâlnire cu Papa în Ierusalim!) și Patriarhul Daniel, din păcate. Totuși, noi nu dorim dezbinarea și schisme în Biserica Ortodoxă Română. Să ne rugăm cu toții fierbinte lui Dumnezeu să-i lumineze pe toți conducătorii noștri, pe cei căzuți în erezii, să-i întoarcă la credința adevărată și să mai amâne sfârșitul lumii. Amin.
MASONERIA – ORGANIZAȚIA CARE LUPTĂ PRIN TOATE MIJLOACELE ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI
Considerat de către unii drept cel mai mare teolog ortodox al secolului XX, părintele profesor Dumitru Stăniloae mărturisea într-un interviu, că neamul nostru românesc a răzbit în istorie tocmai datorită credinței statornice în Dumnezeu și nădejdii în triumful Adevărului.
Noi observăm astăzi însă cu durere în suflet, că are loc în întreaga lume un proces amplu de reeducare a mentalului colectiv în paralel cu descreștinarea acesteia, prin toate mijloacele posibile.
Observăm astfel o serie întreagă de atacuri directe, vizibile aproape pentru oricine: încercarea de scoatere a simbolurilor religioase din școli și din sălile de judecată, legiferarea avorturilor, legiferarea homosexualității, legiferarea prostituției și pornografiei, introducerea buletinelor electronice și multe altele.
Cele mai multe atacuri la adresa ortodoxiei sunt însă perfide, indirecte: ecumenismul, prozelitismul sectelor așa-zise creștine (care denaturează grav adevărul și creștinismul), comunismul, globalismul actual, promovarea în sistemul sanitar, învățământ, instituții de cultură și mass-media a unor concepții și atitudini anticreștine – gen evoluționismul, planificarea familială, materialismul (goana după îmbogățire), hedonismul (satisfacerea tuturor plăcerilor), erotismul, alcoolismul și fumatul, consumul de droguri ,,mai ușoare” (etnobotanice și altele), cultul violenței, apatia civică, reînvierea practicilor și credințelor păgâne (ghicitul, astrologia, magia, spiritismul, bioenergia, etc.), yoga (cu credința în reîncarnare, integrarea în Absolut, ș.a.), credința în O.Z.N.-uri și extratereștri (care de fapt sunt demonii) și multe altele.
Ar fi foarte dificil să dovedim legătura directă dintre aceste atacuri și promotorii acestora, precum și gradul de implicare al masoneriei. Există Protocoalele Înțelepților Sionului și alte cărți, care ne arată printre multe altele și modul de acțiune al masonilor, pentru a-și atinge scopurile și a-și îndeplini planurile (întocmite în primul rând pe perioade de circa 50 de ani).
Pe de altă parte, știind că ei au influențat mult istoria omenirii (războaie mai vechi, cele două războaie mondiale, revoluțiile), logica și intuiția ne arată că scopul ei umanitar și utilitatea autodeclarată publică sunt doar simple povești, constituie un paravan (un ,,paravan la șmecherie”, cum ne mărturisea înainte de a fi asasinat senatorul Antonie Iorgovan). Altele sunt obiectivele și implicarea masoneriei este îndeosebi politică și vizează obținerea puterii depline în societate.
Intuim faptul că la baza constituirii masoneriei stă atitudinea fariseilor și cărturarilor din vechime, care au cerut lui Pillat răstignirea lui Hristos, apoi Ordinul Cavalerilor Templieri, Arie și filozofii arianiști care negau dumnezeirea lui Hristos, filozofii raționaliști, nihiliști și materialiști din ultimele secole. Cine ar putea demonstra legătura aceasta prezentând dovezi incontestabile? Știm doar că Karl Marx, F. Engels au fost adepți ai Bisericii Sataniste din Marea Britanie și evrei sioniști. Charles Darwin (care a impus teoria evoluției speciilor, deci și a omului din maimuță) și Sigmund Freud (autorul revoluției sexuale) erau tot evrei sioniști. Iar legăturile dintre masonerie și satanism, dintre comunism și satanism, nu mai trebuie dovedite și prezentate aici în toată complexitatea lor.
Cine altcineva ar putea fi interesați atât de mult a inocula în mentalul colectiv al omului de pretutindeni diverse concepții false, satanice în substanța lor, precum cele prezentate mai sus, dar și altele: idolatrizarea omului și rațiunii sale, ideea că demonii și iadul nu există în realitate, dogmatismul și rigiditatea învățăturilor ortodoxe, frânarea progresului omenirii de către ortodoxie, fascismul creștinilor ș.a.m.d.?
Nu întâmplător idolatrizarea rațiunii omului a început odată cu ascensiunea publică a masonilor în societate (după anul 1717). Umanismul deja pusese bazele epocii Renașterii. Dezvoltarea cunoașterii și științei a fost folosită pentru a demonstra ideea potrivit căreia creștinismul a menținut omenirea în întuneric o mie de ani! Iar lumina au adus-o ei, masonii…
Exacerbarea rațiunii omenești de către cercurile masonice s-a produs cu precădere în Occident, desprins de ortodoxie încă de la jumătatea veacului al XI-lea. Astfel, s-a ajuns la separarea totală a științei de religie (mai târziu la separarea statului de biserică), acordându-se importanță doar cunoașterii omului și mediului înconjurător, în special cunoașterii empirice (experimentale). Ba, mai mult s-a acreditat ideea incompatibilității dintre știință și religie, mergându-se până la opoziția dintre acestea două. Filozofia s-a detașat prin urmare cu totul de teologie, cunoașterea lui Dumnezeu.
Dar, în ciuda demersului din umbră al masonilor, mulți dintre savanți au recunoscut ei înșiși puterea lui Dumnezeu, Atotputernic, atoatecunoscător și bun, Creatorul întregului univers, al tuturor lucrurilor și făpturilor văzute și nevăzute.
Cuceririle științei au început a fi atribuite în mod eronat omului iar nu divinității. Cunoașterea a devenit din mijloc un obiectiv în sine, alimentând în permanență mândria omenească. Iată de ce, unii dintre intelectuali au așezat știința pe un soclu deasupra spiritualității, desconsiderând creștinismul și religia.
Filozofii au fost cei care au consacrat primii rațiunea ca virtute supremă a omului, în detrimentul celorlalte două facultăți sufletești, voința și sentimentele. Așa s-a ajuns la proliferarea egoismului și mândriei (slava deșartă), în opoziție totală cu altruismul și smerenia din ortodoxie.
Așa a debutat epoca modernă, în care mulți oameni și-au pierdut credința și frica de Dumnezeu. Chinurile iadului, reprezentate atât de bine prin pictura bisericilor ortodoxe, au devenit practic inexistente. Rareori mai ajungeau oamenii să mediteze asupra morții (deși trăiau într-o vizibilă cultură a morții) și la Înfricoșătoarea Judecată a lui Dumnezeu (Judecata de Apoi). Tot mai puțini vedeau în catastrofele naturale, dezastre de tot felul și nenorociri personale (boli grave, incurabile), pedeapsa lui Dumnezeu. Pentru ei, acestea erau doar simple întâmplări și mistere care puteau fi dezlegate până la urmă de către mintea omenească.
Filozofii nihiliști în special (în frunte cu Nietzsche) au mers mai departe, decretând moartea lui Dumnezeu și absența Lui din creație. Îngerii, demonii, raiul și iadul au devenit în spațiul public subiecte tabu sau basme și prilejuri de glume pe seama ignoranței și prostiei. În acest context, masonii apăreau drept salvatori și fii ai luminii (deși erau cavalerii întunericului). Ei erau cei care ajungeau prin cunoaștere și ILUMINARE la adevăr. Nu întâmplător a apărut curentul numit iluminism și loja masonică ILLUMINATI.
Cu toate că Imperiul Bizantin s-a prăbușit târziu în urma căderii Constantinopolului în anul 1453, Biserica Ortodoxă din Răsărit a fost văzută în Occident ca o biserică învechită și decadentă, dogmatică și mistică (în sensul denaturat de plină de superstiții, mituri și legende), închisă și mai nou intolerantă, care îngrădește libertățile și drepturile omului! De aici, nu mai este decât un pas până la a o numi fanatică și fundamentalistă, adăpostitoare de teroriști.
Adevărul este altul. Războaiele religioase din secolele XVI-XVII dintre catolici și protestanți, care au însângerat Europa de Vest, lăsând în urma lor milioane de morți și mai mulți răniți, au avut loc în Apus. De asemenea, masacrele din timpul Revoluției Franceze din 1789 ne arată fața hidoasă a idealurilor masonice ,,libertate, egalitate, fraternitate”, necredința, ura și răzbunarea. Modelul acesteia a servit apariției ideologiei comunismului, pe care l-au inaugurat și experimentat în lumea ortodoxă, comunism care i-a pus la zid pe toți ,,dușmanii poporului”, mai dur decât au făcut-o iacobinii lui Robespiere față de aristocrația franceză (cu ghilotina).
Creștinismul a fost etichetat treptat ca depășit, învechit, obstrucționând ascensiunea științei, progresul sau evoluția omenirii. Este elocventă vâlva făcută în jurul dramelor suferite de Galileo Galilei și Giordano Bruno, în relația cu Inchiziția catolică.
Cât privește dogmatismul și rigiditatea învățăturilor ortodoxe, frânarea progresului omenirii de către ortodoxie, fascismul creștinilor, toate acestea nu sunt altceva decât atacuri pe față la adresa ortodoxiei. Oricine își poate da seama de falsitatea acestor acuzații lipsite de fond.
În realitate, nu există credințe fără dogmele lor, adică fără un set de reguli pe care credincioșii au datoria să le respecte. Altfel, ar fi total haotice și fără sens. Atunci, ce este rău în faptul că ortodoxia își păstrează nealterate dogma și Sfintele Taine? Iar vechimea ei de circa 2000 de ani trebuie condamnată? Dimpotrivă, spunem noi, aceasta evidențiază statornicia și fidelitatea ei în Adevăr, continuitatea ei absolut firească și necesară.
Cum ar putea îndrăzni omul să schimbe și să reformeze adevărul revelat de către Dumnezeu, în persoana Sfintei Treimi: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh? Preoții ortodocși au păstrat până astăzi succesiunea apostolică de la întemeierea Bisericii, din ziua Cincizecimii (Pogorârii Sfântului Duh peste Apostolii lui Hristos).
De asemenea, cum ar putea constitui ortodoxia, care în esență este legea iubirii și iertării, o frână sau un obstacol în calea progresului omenirii? Cum am putea să o izgonim astăzi din spațiul public sau din viața cetății? Dimpotrivă, creștinismul a jucat încă de la început un rol important în istoria Europei, dar și a omenirii. A fost prima școală pentru educație. Ortodoxia este ,,maica neamului românesc”, după cum ne spune însuși Mihai Eminescu. Ea ne-a salvat neamul de la dispariție, de la asimilarea noastră de către alte popoare aflate în căutare de noi și noi cuceriri.
Însuși cuvintele progres și democrație, ca și sintagma drepturile omului, sunt cuvinte care lasă loc interpretărilor. Despre acestea ne vorbeau și comuniștii în chip înșelător. Progresul ține mai degrabă de lumea materială, pentru că în timp ce omenirea poate înregistrează un anume progres material, ea cunoaște un regres spiritual tot mai accentuat și vizibil. Din această perspectivă, ortodoxia nu este progresistă, pentru că nu poate îmbrățișa materialismul ateu.
Masonii constată că ortodocșii nu iubesc progresul adus de globalismul actual. Mai mult, unii dintre ortodocși mărturisesc cu curaj adevărul și se opun globalizării și planurilor diabolice ale masoneriei. Globalizarea este pe scurt, în câteva cuvinte, un proces complex de omogenizare în masă a întregii omeniri, a credințelor, obiceiurilor și modului de viață, promovând internaționalismul, desființarea granițelor și statelor lumii, desființarea familiei și naționalismului autentic (patriotismul adevărat), panerezia ecumenismului care ne va aduce o nouă religie. Este dictatura unui singur stat (global, atotputernic, cel mai mare imperiu din istoria omenirii), un singur guvern condus de Antihristul pomenit în profețiile Sfinților Părinți și o singură religie (de tip sincretist, anume pentru a mulțumi pe toată lumea).
Mai mult, putem preciza că Biserica Catolică, care s-a format după Marea Schismă din anul 1054, este schismatică, nemaipăstrând succesiunea apostolică și ascultarea față de Patriarhul ecumenic ortodox. Este realmente prima sectă a creștinismului. Nu întâmplător a încercat să-și subordoneze țările ortodoxe, considerându-se universală și vrednică să conducă în virtutea răstălmăcirilor și falsificării datelor despre Sfântul Petru, văzut ca fiind peste ceilalți Apostoli. A devenit și un sistem politic, Papa fiind și șeful statului Vatican. Au adus modificări importante în ceea ce privește învățăturile creștine și resping tradiția Sfinților Părinți.
Fiind puternic infiltrată de masoni (Ordinul Iezuit, în special, poliția secretă a Papei), Biserica Catolică (deși este impropriu a o denumi Biserică) a încercat în repetate rânduri să desființeze unitatea ortodoxiei.
Ne putem aminti de scrisorile Papei către Mihai Viteazul, în care i se garanta sprijinul numai dacă se lepăda de ortodoxie. Însă, marele domnitor i-a spus Papei că nu va face acest lucru și că el, însuși Papa, se află în erezie.
Ne putem aminti uniația (unirea ortodocșilor cu greco-catolicii) din Ardealul stăpânit de habsburgi (castă de renume printre masoni, parte din nobilimea neagră), care adus nenumărate suferințe și nedreptăți românilor transilvăneni (culminând cu bombardarea a zeci de mănăstiri și sute de biserici ortodoxe din ordinul împărătesei Maria Tereza, care a oferit astfel răspuns petițiilor românilor majoritari, dar aflați în poziția de tolerați, fără drepturi politice și altele).
Ne putem gândi la agresiva propagandă catolică în Transilvania și Regatul României, despre care intenționa să scrie Mihai Eminescu în 1883, publicând un Raport în această privință. Însă, masonii care s-au folosit de Titu Maiorescu și de gazda unde stătea marele gazetar și poet (o catolică înflăcărată), au decis că atunci era momentul să-l suprime, internându-l la Casa doctorului Gheorghe Șuțu. Au urmat șase ani de agonie până la moartea lui, dar și oferirea lui Maiorescu unui post de ministru în guvernul liberalilor …
Sectele protestante și neoprotestante sunt aproape în întregime creații ale masoneriei. Până în veacul al XVIII-lea, n-a existat la noi nici măcar o sectă din toate câte le vedem astăzi. Poporul român trăia în ortodoxie iar domnitorii români erau ortodocși. După unii istorici, Sfântul domnitor Constantin Brâncoveanu (decapitat prin ironia sorții tocmai în orașul întemeiat de împăratul Constantin cel Mare, pe 15 august 1714, împreună cu fiii săi Constantin, Ștefan, Radu, Matei și sfetnicul de taină Ianache Văcărescu) a fost ultimul domnitor ortodox. Jertfa aceasta pentru păstrarea credinței ortodoxe este o pildă grăitoare de eroism creștin.
Poate că nu întâmplător, în aceeași vreme (la doar câțiva ani distanță, în 1717), au apărut oficial primele loje masonice în Anglia, care s-au răspândit rapid în întreaga Europă, exercitând desigur o influență covârșitoare în marile evenimente politice care au urmat (Revoluția Franceză, Revoluția Americană, revoluțiile de la 1848 din Europa, revoluția bolșevică din 1917 din Rusia). Atunci a început ofensiva masoneriei împotriva creștinismului.
Acum înțelegem mai bine de ce masoneria are tot interesul să desființeze ortodoxia, inamicul ei public numărul 1. Diavolul are o ură profundă împotriva creștinilor care vor să-și mântuiască sufletul, completând astfel locul din ceruri de unde a fost izgonit. Experimentul comunist a început în Rusia, cea mai mare țară ortodoxă din lume. Acolo au avut loc nenumărate atrocități ale comunismului, soldate cu câteva zeci de milioane de victime! Mai târziu, între anii 1932-1933, circa 10 milioane de ucraineni au murit înfometați, datorită lui I. V. Stalin (Holocaust numit de istorici Holodomor). Holocaustul Roșu al comunismului este de departe incomparabil mai mare decât cel evreiesc (acesta din urmă, fiind însă până la urmă și opera evreilor sioniști, care l-au sprijinit inițial pe Hitler cu mari resurse financiare și materiale, în dorința creării rapide a statului Israel).
Ecumenismul contemporan este în opinia noastră cel mai mare pericol la adresa ortodoxiei, mai mare chiar decât proliferarea sectelor ,,biserici” și ,,creștine”. Și cine credeți că l-a născocit? Masoneria se află în spatele acestui adevărat cal troian pentru ortodoxie.
Revenind la marele teolog și patriot Dumitru Stăniloae, știm că a participat la o serie de dialoguri cu catolici și protestanți din diverse părți ale lumii. Dar s-a retras când și-a dat seama de scopurile perfide ale acestora în încercarea lor de subminare și subordonare a ortodoxiei. De aceea, a și denumit ecumenismul ,,produs al masoneriei”.
Noi, iubiți frați creștini, nu am auzit nicicând de Sfinți Părinți ai ortodoxiei care să fi îmbrățișat ecumenismul, doctrina unirii tuturor bisericilor și confesiunilor de pe pământ. Nu aceasta este unirea în credință, ecumenicitatea. Unirea trebuie să fie în învățătura lui Hristos. Iar Canoanele Bisericii Ortodoxe au respins ferm orice cooperare sau unire cu catolicii și membrii altor confesiuni. Căderea Constantinopolului în 1453 s-a datorat în mare parte tocmai rugăciunilor comune dintre ortodocși și papistași (catolicii).
Dacă noi am accepta ecumenismul, nu ne-am pierde doar sufletul prin lepădarea lui Hristos, ci și ființa neamului nostru românesc, puternic ancorat în ortodoxie de aproape 2000 de ani.
CE ÎNSEAMNĂ A FI CU ADEVĂRAT ORTODOX?
Încă de la bun început este bine a face următoarea precizare. Ortodoxia nu este o simplă religie între religii. Reprezintă modul de viață autentic creștin, cel care ia în considerație Vechiul Testament, dar mai ales pune în practică învățăturile din Noul Testament, propovăduite de Mântuitorul Iisus Hristos, Fiul lui Dunezeu, mai apoi de Sfinții Apostoli și Sfinții Părinți ai ortodoxiei.
Ortodoxia afirmă învățătura revelată omului prin persoana Sfintei Treimi (Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt) și realizează comuniunea cu Dumnezeu prin Sfintele Taine ale Bisericii. Ea nu este rodul minții omenești iar pentru cine o cercetează cu adevărat și o trăiește, este de o profunzime dumnezeiască. Toate religiile au fost create de om și pentru oameni. Ca atare, nu sunt și nu pot fi perfecte. Perfecțiunea este numai atributul lui Dumnezeu.
Din punct de vedere etimologic, pornind de la traducerea din limba greacă a termenilor ,,orthos” și ,,doxos”, ortodox înseamnă dreptmăritor creștin. Iar alăturarea cuvintelor ,,orthos” și ,,doxa” înseamnă în traducere dreapta credință, adevărata închinare sau slăvire a lui Dunezeu.
Ne amintim poate ce s-a întâmplat cu Cain, care l-a ucis pe Abel din invidie. Lui Abel totul îi mergea bine pentru că jertfea lui Dumnezeu din ceea ce avea mai bun, din bunătățile sale, înțelegând că așa este cel mai bine să facă cu darurile primite tot de la El. Abel poate întruchipa pe toți dreptmăritorii creștini, care Îl cinstesc așa cum se cuvine pe Dumnezeu.
Înțelegem că ortodox înseamnă a fi mai înainte de toate creștin, dar creștin în adevăratul înțeles al cuvântului. Creștin este cel care îi urmează lui Hristos, modelul său suprem, lucrând în viața lui personală poruncile evanghelice, se împărtășește din cele 7 Sfinte Taine ale Bisericii, respectă Tradiția (învățătura lăsată de Sfinții Părinți ai ortodoxiei), dar și pe toți slujitorii lui Dumnezeu, preoții și monahii. Respectă canonul primit de la preotul său duhovnic pentru vindecarea și mântuirea sufletului său.
A fi ortodox cu adevărat nu este tocmai ușor. Înseamnă a te jertfi permanent pentru Dumnezeu și semenii din jur, a te lăsa răstignit pe crucea necazurilor și încercărilor de la Dumnezeu. Înseamnă mai ales a fi smerit și blând asemenea Mântuitorului (Care nu s-a întrupat pentru a judeca omenirea). Înseamnă a ajuta pe cei din jur, a face acte de milostenie în ascuns față de ochii oamenilor. A fi ortodox român înseamnă a te jertfi pentru Dumnezeu și neamul românesc.
Ortodox este cel care trăiește cu adevărat ortodoxia, creștinul smerit practicant care zilnic aduce rugăciuni lui Dumnezeu (de cerere, de mulțumire, de slavă Lui), având astfel o credință vie, lucrătoare, puternică. Nu este ortodox doar cu numele, fiind botezat în ortodoxie. Nu este nici căldicel, slab în credință, superficial. El își cunoaște destul de bine credința lui în aspectele fundamentale și este statornic în ea.
Creștinul adevărat cunoaște importanța mărturisirii păcatelor (Sfânta Spovedanie) și a pocăinței, care o precede. Pocăința nu este o simplă căință (părere de răn de moment), ci desprinderea reală de păcat și patimi, întoarcerea la Dumnezeu asemeni fiului risipitor din parabola evanghelică. Nu se spovedește foarte rar, ci caută să se spovedească în cele patru posturi ale anului și ori de câte ori este necesar, când simte povara păcatelor sale. Respectă posturile dar și zilele de post din cursul săptămânii (miercurea, vinerea). Participă cu evlavie la Sfintele și Dumnezeieștile Liturghii, în care se săvârșesc Sfânta Taină a Euharistiei și Sfânta Împărtășanie, în care se aduce slavă lui Dumnezeu pentru darurie Sale.
Un ortodox adevărat își face desigur datoria față de casnicii săi, rude și prieteni. Mai mult, face milostenie față de străini aflați în mari greutăți și suferințe. Cunoaștem pilda samarineanului milostiv, care l-a ajutat pe cel căzut între tâlhari. După pocăința sinceră, credem că milostenia este cea care ne apropie cel mai mult de Împărăția Cerurilor. Ea poate fi materială sau sufletească (prin sfaturi și încurajări).
A fi ortodox cu adevărat, mai ales în vremurile actuale, mai înseamnă și a-L mărturisi pe Hristos în FAPTĂ și CUVÂNT, începând de la facerea semnului Sfintei Cruci când trecem pe lângă o biserică sau mănăstire și până la martiraj, primirea cununei muceniciei.
Ortodoxul ia atitudine, nu poate sta nepăsător sau stingher în turnul său de fildeș, văzând cum se năruie cetatea ortodoxiei, așteptând ca alții să facă acest lucru. El se opune cu fermitate tuturor concepțiilor, ideologiilor și sistemelor politice satanice precum: comunismul, globalismul actual, ecumenismul, materialismul, evoluționismul, dar și legilor anticreștine. Este conștient că trebuie să se supună stăpânirii (conducătorilor), atâta timp cât aceasta nu încalcă flagrant legile lui Dumnezeu. În caz contrar, trebuie să se opună, să ia atitudine, precum a făcut Mântuitorul când i-a izgonit pe negustorii din templu. El nu tolerează corupția, înrobirea economică, înstrăinarea avuțiilor naționale, distrugerea mediului înconjurător (vezi cazul exploatării cu cianuri de la Roșia Montană, exploatarea gazelor de șist din județul Vaslui) și comportamentele aberante.
Un ortodox trăiește în trezvie, adică este vigilent și prudent. Este conștient de cursele diavolești, adeseori foarte frumos ambalate și ispititoare, cum ar fi inițierea în francmasonerie (cultul adorării satanei), intrarea în diverse secte așa-zis creștine (create și sponsorizate în mare parte de oculta mondială), aderarea la practici de yoga sau alte ideologii amintite deja, participarea la ritualuri magice (de magie neagră, de magie albă), spiritism, deschiderea psaltirii, ghicitul (în palmă, cărți, cafea), tâlcuirea viselor, horoscoape, ședințe de bionenergie, terapii cu cristale etc.
A fi ortodox cu adevărat este greu dar nu este și imposibil. Creștinul autentic dezvoltă o comuniune tot mai strânsă cu Dumnezeu dar și cu ceilalți frați ortodocși întru Domnul.
Am fost învredniciți să facem parte și dintr-un popor care s-a născut creștin. Sfântul Apostol Andrei ne-a încreștinat aproape cu două milenii în urmă, propovăduind evanghelia strămoșilor noștri din zona Dobrogei de astăzi. Este Întâiul Apostol chemat de Hristos și a fost ales de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept ocrotitorul României.
Așadar, românii au în spate 2000 de ani de creștinism. Sunt puțini oare? Spiritualitatea ortodoxă ne-a marcat întreaga istorie, tradițiile și cultura. Iată un motiv în plus să ne apărăm cu mult curaj identitatea creștină, credința noastră ortodoxă transmisă din generație în generațe până în zilele noastre. Pentru ea și-au dat viața mulți români adevărați. Ei au luptat eroic. Dar noi?
În esență, putem spune că a fi ortodox cu adevărat înseamnă a-L iubi pe Dumnezeu mai presus de oricine și orice, din toată inima și din tot cugetul nostru, a-ți iubi neamul și pe aproapele tău ca pe tine însuți.
ÎNDEMNUL PĂRINTELUI IUSTIN PÂRVU DE A MĂRTURISI
CU TOȚII ADEVĂRUL (despre datoria creștină de a apăra ortodoxia)
Într-un interviu publicat în revista Atitudini, Nr.11/2010, părintelui Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, i-a fost adresată întrebarea: Mărturisirea credinței, care este o datorie evanghelică, cum ar trebui făcută astfel încât să nu cădem în extreme, ajungând în felul acesta la schisme grabnice și neîntemeiate?
Părintele Iustin a răspuns astfel: ,,Dragii mei, mărturisirea trebuie făcută fără echivoc, fără ascunzișuri. Adevărul trebuie scos la lumină, dar numai adevărul, pentru că lumea nu mai știe de unde vine și încotro merge. Din păcate manualele teologice prezintă realitatea Bisericii trunchiat și copiii noștri nu vor avea acces la o învățătură autentică a istoriei bisericești. Sistemul politic a urcat și până la vârful ierarhiei bisericești, ca peste tot, de altfel. Dar asta nu e nicio noutate. Cum a fost Biserica sub comunism, așa e și acum. Și tot așa va și supraviețui – prin jertfă și mărturisire. (…) Un apologet înțelept și un adevărat apostol al vremurilor noastre are discernământul mărturisirii și nu mărturisește cu patimă, fără socoteală, ci știe să se facă tuturor toate, fără să se abată de la Adevăr. El caută mereu să lupte să poată trezi în ceilalți sentimentul de apărare a Adevărului.” (din volumul ,,Ne vorbește părintele Justin, Fundația Justin Pârvu, Petru Vodă, 2011, pp.212-214)
,,Masoneria stă la pândă să vadă când se prăbușește muntele acesta, bastionul Ortodoxiei – au răbdare. Se pare că suntem printre ultimii supraviețuitori ai Ortodoxiei. (…) Preotul, Biserica, mănăstirile, au fost mereu mijloacele de apărare și menținere a spiritului de unitate și de dragoste creștină, pe care s-a și bazat viața națiunii noastre. Astăzi preoții nu mai au voie să vorbească. Nu au voie să spună un cuvânt. Aceast este noua virtute de căpătâi a preoților acum – să tacă. La ora aceasta scopul demonic este satanizarea în masă a popoarelor, nu numai a unei regiuni sau a unei țări. De aceea nici monahul nu trebuie să stea deoparte. Monahismul este armata de elită a țării noastre, cum spunea patriarhul Nicodim, armata de apărare a creștinismului nostru ortodox. Viața monahală nu este numai ascultare, perseverență la biserică și la lucrare. Lucrarea monahului este misiunea lui, este tocmai atitudinea lui față de lumea aceasta ortodoxă. (…) Tocmai atunci când e vorba să nu se vorbească, să nu se știe, să nu se spună, monahul trebuie să strige mai mult.” (pp.141 și 192-193)
,,Este o luptă împotriva sufletului. Acum nu vezi ce fac? Dacă vrei să ai un serviciu mai bun, trebuie să te înscrii în loja masonică, să te lepezi de Hristos (la fel ca în vremea comunismului, când pentru a fi avansat, trebuia să primești carnetul de membru de partid, să devii ateu – n.a.) (…) Poporul stă în sărăcie și în mizerie și așteaptă de la Biserică un cuvânt de îndemnare, un cuvânt de răspundere, un îndemn ca să știe ce are de făcut. Nu-i spune nimeni, nici în Biserică, nici în școală, nu-i spune nici în armată, nu-i spune din nicio parte… Și, atunci, unde să se ducă omul? Intelectualul nostru este așa de uzat și de plictisit încât e bucuros să aibă și el un osișor acolo în cadrul statului, să tacă, să bea Coca-Cola, să cumpere o pereche de blugi și să mai ia câte o gumă.” (pp.66 și 75-77)
,,Ce creștin adevărat poate să se însemneze cu pecetea înaintemergătorului lui antihrist? Creștinul adevărat știe că la cea mai mică lepădare îl părăsește harul lui Dumnezeu, și cu cât este mai sporit, cu atât simte această părăsire pe pielea lui. Mă minunez când aud despre preoți și monahi sihaștri, spunând că nu reprezintă niciun pericol acest cip (RFID, de urmărire permanentă a omului – n.a.). Mai bine ar tăcea. Călugării, mai cu seamă, sunt aceia care renunță la toate cele lumești și acced spre cea mai înaltă treaptă a desăvârșirii. Călugărilor, ca asceți trezvitori, nu li se permite să facă nici măcar compromisuri mici, dar astfel de devieri? (…) Dacă noi, creștinii, nu vom lupta împotriva compromisurilor, ceilalți nici atât. Și atunci nu ne facem vinovați pentru generațiile viitoare pentru că nu le-am lăsat un model de rezistență? Dacă noi primim acum cipul, ceilalți de după noi vor primi liniștiți pecetea.” (pp.217-218)
,,Încă o dată ei (greco-catolicii – n.a.) se dovedesc a fi unelte ale bisericii catolice și vrăjmașe Ortodoxiei. (…) Și ei, greco-catolicii, sunt dispuși să facă și mai multe lucruri grave în continuare, care nu se potrivesc cu viața noastră creștin-ortodoxă. Iată, de pildă, a venit acum ecumenismul. Poate cândva a fost vreo intenție bună, nimic de spus. Dar iată unde a degenerat această intenție! Unde s-a ajuns! A mers până la a te desființa cu totul pe tine, confesiunea ta, adevărul tău de credință. Dar ei nu vor numai ca religie să te distrugă, ci și ca stat.” (pp.107-108)
,,Ce încredere să avem noi în acest ecumenism când, așa cum spunea și Părintele Stăniloae, romano-catolicii au făcut din problema reunirii bisericilor un obiect de târguială confesională? Pe ei prea puțin îi interesează să fie în adevăr, la ei primează supremația papei. (…) Câte suferințe și umilințe au răbdat bieții români ardeleni, pentru că nu erau lăsați să-și săvârșească în liniște cultul lor, liturghia lor. Dar nu au stat nepăsători, au mărturisit alături de Sfinții Visarion, Sofronie și Oprea. (…) Vedeți cum a supraviețuit Ortodoxia? Prin dârza rezistență a poporului, a clerului și a monahilor.” (pp.115-117)
,,Vor veni vremuri grele asupra ortodocșilor, dar să nu ne înspăimântăm, să nu ne uităm la strâmtorările ce le vom suferi vremelnic, ci să privim cu nădejde la darurile cele veșnice, la dragostea Mântuitorului care ne așteaptă să fim alături de El, în ceruri, alături de toți Sfinții mărturisitori ai adevărului Lui. Pentru că de nu ne vom păzi Ortodoxia, ne vom pierde și neamul. Aceasta a fost cheia dăinuirii neamului românesc.” (p.111)
,,După părerea mea ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este mucenicia. De-abia acuma este momentul să mărturisim cu propria noastră viață, până acum ar fi fost o risipă de energie. Din păcate noi nu avem un tineret ortodox la fel de riguros ca cel al grecilor, al nostru este mai evlavios, ce-i drept, dar și mai lipsit de vlagă și de reacție. Se știe foarte bine cât de curajos au reacționat grecii dar și sârbii, când au protestat împotriva acestor cipuri și a sistemului însemnării și controlului total al identității. Tinerii lor au fost formați de mici în duhul acesta patristic, atât în familiile cât și în școlile lor – ei au noțiuni de Vechiul Testament, de Noul Testament; din tată-n fiu s-a predat această tradiție patristică.
De pe timpul comunismului încoace noi am dovedit că rămânem constanți slugi altora, uitând de curajul și demnitatea românilor de altădată. Toate popoarele vecine au încercat să scape de comunism, să-și impună cumva neatârnarea – și au reușit într-o măsură oarecare. Dar România, care a fost cel mai crunt lovită de fiara comunistă, al cărei popor a îndurat cele mai cumplite crime și decimări în lagăre și deportări, a ajuns astăzi putregai. La noi în biserică situația este destul de anevoioasă deoarece credincioșii nu sunt destul de informați cu privire la aceste provocări ale lumii de azi. (…) Lupta este deschisă. Luptați până la capăt! Nu vă temeți! Așa cum a început creștinismul, așa va și sfârși – în dureri și în suferință. Pecetluiți creștinismul cu mucenicia voastră!”
(din pliantul – Comunicat din partea părintelui Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru Vodă, 14 ianuarie 2009)
,,Adevăratul om de cultură și de elită iese în față și acela strigă și răcnește cu toate forțele lui și apără valorile pe care el le-a construit și pe care el le trăiește. Pentru că dacă ar fi tăcut tot așa, de pildă un Eminescu, ar fi tăcut Radu Gyr, un Nichifor Crainic, sau oameni de mai mică talie – ‘apăi am fi fost de mult prăbușiți. Dar acești oameni, ca niște mici apostoli, am putea spune, au fost mereu prezenți și au strigat și s-au opus la toate metodele de întunecare a ființei noastre ortodoxe… Iar această problemă nu este una oarecare, după mine este cea mai grea problemă a omenirii și a creștinătății. Dar acum la noi, se simte foarte jenat un domn ziarist, se simte jenat un istoric, un om de literatură sau știință… ca să susțină o temă cu ordin religios și să înfrunte vreo primejdie. Nu! Nu cumva să fie deranjat!
Nici tăcerea sihaștrilor nu este scuzabilă. Monahul, preotul care socotește că face o misiune în cadrul Bisericii, dar nu participă direct la aceste adevăruri, la aceste atacuri și primejdii în care ne găsim – nu este monah, nu este preot. Dacă nu simte să participe direct și să-și asume răspunderea ca un mic misionar al vremurilor, în zadar este toată rugăciunea lui.Tăcerea în fața acestor pericole este o lepădare a noastră de adevăr. Pentru că ne înrobim și ieșim din libertatea Adevărului. Adevărul ne face liberi, nu ne pune cip. Aceasta este dovada că societatea în care trăim este una a minciunii, potrivnică Evangheliei. Libertatea Evangheliei lui Hristos în fața acestei lumi este un pericol terorist.
Tăcerea noastră înseamnă sclavie și îngroparea Ortodoxiei. Oamenii noștri de elită, prin tăcerea lor nu fac decât să construiască sicriul Ortodoxiei pe care i-l pregătește stăpânirea acestei lumi.”
(din pliantul – Al 2-lea Comunicat al părintelui Iustin Pârvu privitor la cip-urile biometrice, Mănăstirea Petru Vodă)
,,Un stareț athonit spunea că cea mai mare faptă bună a creștinului ortodox de astăzi, faptă care condiționează mântuirea sa, este mărturisirea ortodoxă a lui Iisus Hristos. Dar pentru a-L mărturisi ortodox pe Hristos, trebuie ca el să fie un adevărat creștin ortodox. Iar a fi un creștin adevărat înseamnă a lucra poruncile evanghelice. Criza și orbirea duhovnicească la care s-a ajuns astăzi și, ca o consecință, compromisurile grave care se fac până și în Biserică, au ca principală cauză tocmai nelucrarea de către noi toți a poruncilor lui Dumnezeu. (…)
Părintele Iustin, față de care noi, monahii athoniți români și nu numai, nutrim o deosebită evlavie și îl cinstim cum se cuvine, ca pe un om al lui Dumnezeu și far luminos ce luminează în întunericul dens creat de norii grei a tot felul de compromisuri în materie de credință ce s-au abătut pe cerul Ortodoxiei românești, a conștientizat pericolul pregătirii domniei lui antihrist ce se apropie cu pași repezi și a tras la bună vreme semnalul de alarmă absolut necesar. Nu mai este vreme de discutat, de comentat, de criticat, ci a venit vremea <
Părintele Iustin vorbește în același duh atât cu Părintele Paisie (Aghioritul, care a viețuit în Muntele Athos din Grecia – n.a.), cât și cu mulți alți părinți contemporani bine cunoscuți de credincioșii români, care au vorbit atât de clar despre vremurile grele în care trăim, căci s-au adăpat din Același Duh Sfânt, Care i-a insuflat și i-a luminat pe Părinții Bisericii să înțeleagă și să vadă cele viitoare ca fiind prezente.
Părintele Paisie spune clar: <<Biserica trebuie să ia o poziție corectă. Să vorbească, să explice credincioșilor ca să înțeleagă că de vor lua noul buletin de identitate, aceasta va constitui o cădere>>. Căderea nu se petrece atunci când accepți să ți se implanteze cipul pe mână sau pe frunte, căci aceasta va însemna deja lepădarea, ci atunci când accepți actele de identitate cu cip, pentru că prin aceasta ne subjugăm de bună voie unui sistem universal de urmărire și control al ființei umane, care prin trăsăturile sale se vădește a fi lucrarea lui antihrist.
Mulți <
Ce este de făcut? În primul rând, să ne întoarcem la Hristos, să ne simplificăm viața și să ne mulțumim cu puțin. Aceasta este adevărata schimbare și ea se poate împlini în măsura în care ne apropiem mai mult de Biserică și de Tainele ei, ceea ce înseamnă:
- participarea la viața liturgică a Bisericii;
- împărtășirea cât mai deasă cu Sfintele Taine, cu pocăința și asceza cuvenite;
- rugăciunea, pe care Apostolul Pavel o recomandă a fi neîncetată și care sparge cercul închis al egoismului nostru;
- dragostea față de aproapele, care ne scoate din cadrul strâmt al intereselor personale;
- curajul mărturisirii până la jertfă a Adevărului, virtute care încununează întreaga nevoință a creștinului ortodox.
(din pliantul Răscumpărați vremea, 14/27 ianuarie 2009, Ierom. Ștefan dimpreună cu toți părinții Schitului Lacu din Muntele Athos, Grecia)
ALTE LUCRĂRI ALE AUTORULUI
(evidenţa lor pe scurt)
Puteţi consulta unele lucrări ale autorului, prezentate mai jos şi comentariile altor autori pe Internet, accesând pe Google Romania:
fight4romania radu iacoboaie
raduiacoboaie şi iacoboaieradu
· ,,CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? Un proces al comunismului,
globalizării şi materialismului societăţii de consum’’
(volum publicat, Ed. Pim, ed.I în 2004 şi ed. a II-a, Iaşi, 2005)
· CINE A FOST CU ADEVĂRAT EMINESCU?
Suceava, 2007 (antologie)
· ,,OFENSIVA MASONERIEI ŞI ÎMPOTRIVA ORTODOXIEI’’
O antologie în patru volume, pe tema:
Un răspuns creştin-ortodox la provocările globalizării contemporane
Suceava, 2007
I. FRAŢI ORTODOCŞI, MĂRTURISIŢI-L CU PUTERE PE HRISTOS, ÎN FAPTĂ ŞI CUVÂNT
(Invazia neoprotestantismului. Dictatura mascată a Uniunii Europene – o nouă probă de credinţă pentru ţările ortodoxe. Naţionalismul în spiritul adevărului)
II. JERTFA TINERETULUI NAŢIONALIST DIN PERIOADA INTERBELICĂ
(Confruntarea Masoneriei cu Mişcarea Legionară. Reabilitarea adevărului)
III. OFENSIVA MATERIALISMULUI ÎMPOTRIVA TINERILOR ŞI FAMILIEI (Masoneria mondială şi subminarea creştinismului prin teoriile evoluţioniste sau <
IV. NE SALVĂM TRĂIND ORTODOXIA!
(Apărarea identităţii naţionale şi spirituale. Modele de patriotism. Redescoperirea valorilor creştine şi naţionale)
· LUPTAŢI ÎMPOTRIVA SCLAVIEI ELECTRONICE!
Suceava, 2009 (antologie)
· DE CE TREBUIE CONDAMNATE ECUMENISMUL ŞI MASONERIA
Suceava, 2011 (antologie)
· CUM RĂSPUNDEM NOI PROVOCĂRILOR SATANISTE ALE GLOBALIZĂRII? (Dincolo de aşa-zisele «valori» ale civilizaţiei moderne, dincolo de publicitatea ispititoare şi agresivă, dincolo de afirmarea erotismului, violenţei şi perversiunilor ş.a.m.d., se ascunde vrăjmaşul lui Dumnezeu – satanismul)
Suceava, 2011 (antologie)
· CAPCANE DIABOLICE ALE MASONERIEI
Piteşti, 2013 (volum de articole)
· ADEVĂRUL DESPRE MASONI Adevărata faţă a masoneriei.
Despre cei ce urăsc de moarte creştinismul(ortodoxia)
Piteşti, 2013 (sinteza articolelor autorului)
· MATERIALE ALESE DE PE INTERNET
DESPRE MASONERIE
Piteşti, 2013 (antologie)
· 7 APELURI CĂTRE ROMÂNI
Piteşti, 2013 (antologie şi comentarii)
Comentariu saccsiv:
Imi cer iertare, n-am citit textul, dar nici n-am dorit sa aman postarea pana ce voi avea timp s-o fac.
Cititi va rog si:
Radu Iacoboaie: REEDUCAREA ACTUALA PREGATESTE OMENIREA PENTRU ACCEPTAREA DICTATURII GLOBALE
(STRIGAT IN PUSTIU?) Radu Iacoboaie: TIMPUL MARTURISIRII ADEVARULUI!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu