NEW AGE-sincretism satanic

 

 

 

 

MANIPULAREA CREDINCIOSILOR,- NEW AGE

 New Age, - sincretism satanic

New Age este un curent spiritual, rǎspândit mai ales în Vest. Adepții acestui curent pretind o apropiere mai mare de spiritualitate, ei susținând cǎ acest lucru este necesar pentru ca omenirea sǎ poatǎ intra intr-o „nouǎ vârstǎ”, în care va domni armonia universalǎ. Alții vǎd în New Age o reînviere a gnosticismului.

New Age își are începuturile prin anii 1920-1930. Atunci Alice Bailey, discipolǎ a teosofiei, publicǎ mai multe lucrǎri, în unele dintre ele ea proclamǎ întoarcerea lui Cristos, și lanseazǎ ideea necesitǎții unor grupǎri, pe care ea le denumește 'a bunǎvoinței mondiale'. Nu este vorba despre niște comunitǎți organizate, ci mai degrabǎ despre reuniuni periodice ale unor persoane, având scopul de a pregǎti sosirea unei noi ere. În 1937 Paul le Cour definește conceptul de 'noua erǎ a Vǎrsǎtorului, care va însemna o profundǎ transformare a valorilor umane, cu ajutorul unor mijloace spirituale.

Elementul cheie al curentului New Age este trecerea omenirii din constelația Peștilor în aceea a Vǎrsǎtorului, care va însemna un mare progres spiritual. În anii 1970 au apǎrut mai multe texte care interpreteazǎ aceastǎ trecere ca fiind începutul unei ere a pǎcii universale și a unei armonii regǎsite. Peștele fiind simbolul primilor creștini, unii apreciazǎ cǎ noul semn Vǎrsǎtor va include spiritualitatea creștinǎ, care va cǎpǎta însǎ noi puteri, devenind plenarǎ abia sub acest nou semn. Problema anului intrǎrii în noul semn al Vǎrsǎtorului a cǎpǎtat interpretǎri diferite în diferitele școli New Age. Pentru unii aceastǎ intrare s-a întâmplat deja în anul 1962. Anul 2012 este din ce în ce mai mult interpretat ca fiind anul de început al ascensiunii omenirii. Pentru Rudolf Steiner era Vǎrsǎtorului va începe abia în anul 3573.

Astǎzi adepții New Age susțin pǎrerea cǎ fiecare individ, având origini divine, este chemat sǎ-și construiascǎ propriul drum spiritual, folosindu-se pentru aceasta de un patrimoniu care cuprinde orice tradiție misticǎ sau religioasǎ, aici incluzându-se și șamanismul, neopǎgânismul, cabala, ocultismul, dar mai ales folosindu-se de propria experiențǎ interioarǎ și de propriul discernǎmânt. În aceastǎ intreprindere, el poate fi ajutat de ghizi, îngeri, guru, etc.

Una din "virtutile" de care se prevaleaza atât post modernismul cât si New Age este anti-dogmatismul. Suntem întru totul de acord, numai ca new agerii confunda dogmatismul cu dogmele, combatându-le iresponsabil în egala masura. Prin dogmatism se întelege cu adevarat o atitudine condamnabila, în vreme ce dogmele sunt garantia statorniciei si adevarului învataturii crestine. În ce ne priveste vom considera ca mai plauzibila datarea post-belica, fara ca aceasta sa fie un element în afara oricarei discutii. Urmatorul moment ar fi analizarea contextului religios si social în care a aparut miscarea. Aici lucrurile sunt deja binecunoscute si nu necesita lamuriri suplimentare. Este vorba de "noul imperiu roman", SUA, un imperiu fara împarat, cu forma republicana federativa, dar un imperiu de facto. Din punct de vedere istoric sunt la îndemâna paralelele cu imperiul roman pagân. Ambitia de stapânire a lumii s-a conturat pe deplin dupa victoria repurtata în 1945 asupra celor doua imperii pagâne rivale: al treilea reich si imperiul soarelui rasare. Totodata a fost întrecut si imperiul aliat, cel britanic a carei stea începe sa decada treptat. Va ramâne un singur rival redutabil, si el în mod conjunctural fost aliat, imperiul pagân sovietic. Începe razboiul rece. Din punct de vedere confesional SUA se prezinta ca un mozaic în care putem totusi desprinde cu ajutorul datelor statistice furnizate de enciclopedia CD Rom Encarta 98 urmatoarea structura: "La jumatatea secolului trecut populatia SUA era predominant protestanta; ea includea relativ putini romano-catolici si evrei, si aproape nici un aderent al religiilor ne-crestine cum ar fi islamul sau budismul Printre noile fenomene religioase ale secolului trecut se numara fondarea mai multor denominatiuni americane genuine printre care Biserica lui Isus Cristos a sfintilor din ultimele zile, cunoscuta popular ca Mormonii; Biserica lui Cristos, Scientista; Biserica adventista de ziua a 7-a si Martorii lui Jehova.
Dupa anuarul statistic din 1998, cel mai mare grup religios american este cel romano-catolic, aproximativ 25% din populatie. Printre grupurile majore protestante baptistii (19,4%), metodistii (8%), presbiterienii (2,8%), penticostalii (1,8%) si episcopalienii (1,7%). Biserica ortodoxa are un numar însemnat (n.n. nu este indicat în procentaj!). Cea mai raspândita religie ne-crestina din SUA este iudaismul (2%), dar si islamul, budismul si hinduismul au adepti numerosi."
Conform fostului consilier de stat american Zbygniev Brzezinski (actualmente membru al Trilateralei Bilderberg, grup ce este creditat a fi un super guvern mondial), ,,Trebuie (a avea) o religie personala." Ca urmare a acestor directive ideologice si a aplicarii lor în practica potrivit unui sondaj Gallup în februarie 1978, 10 milioane de americani, tineri de toate categoriile erau adeptii unor religii orientale; 9 milioane erau angrenati în ceea ce se cheama ,,spiritual healing" (vindecare spirituala - o forma tipica a practicilor terapeutice de tip New Age inspirata din religiile orientale si practicile samanilor nord americani). În anul urmator, 1979, 500 000 de catolici americani erau practicanti ai healing-ului carismatic de influenta penticostala. Aici este cazul sa mentionam apriga concurenta dintre new ageri si carismatici, conflictul si contradictia lor datorându-se mijloacelor lor diferite folosite în acelasi scop: bunastarea pamânteasca aici si acum.

Numai ce ne-am revenit din spaima apocalipsei digitale programată pentru anul 2000, că iarăşi se preconizează un nou sfârşit al lumii. De data aceasta este sigur: mayaşii, ghicitorii în stele, numerologii, new age-iştii şi mulţi, (prea) mulţi alţii încearcă să ne convingă de asta. Nu contează ce spun astronomii, geofizicienii ori specialiştii de orice fel care au ceva de zis în problema aceasta şi nici măcar ce spune Biserica: data e si-gu-ră. Un meteorit, o gaură neagră, o aliniere de planete, un tsunami devastator, inversarea polilor Pământului ori cine ştie ce hecatombă neimaginată va încheia socotelile noastre cu lumea şi ale planetei Terra (aşa cum o ştim noi) cu Universul. Alţii - care probabil deja şi-au făcut planul de marketing pentru anul 2013 - sunt ceva mai rezervaţi: va fi sfârşitul omului „vechi“, căci umanitatea va trece printr-o schimbare a conştiinţei şi va intra în „Noua Eră“ (New Age). În ciuda acestor ambiguităţi care distonează cu exactitatea datei propuse - 21 decembrie -, cert este că subiectul are priză la public şi se vinde ca pâinea caldă. Nu mai departe de luna trecută, o producţie hollywoodiană, cu titlu omonim - 2012 - şi care încearcă să ilustreze cât mai plastic şi, pe alocuri, siropos cum ar fi un sfârşit al lumii, aduce producătorilor încasări record şi le asigură rapid recuperarea investiţiei în efecte speciale. Autorii de literatură apocaliptică depăşesc şi ei mai uşor criza financiară mondială cu vânzări de mii de exemplare. Tot la fel, profeţii contemporani care primesc permanent mesaje de la regi sau preoţi mayaşi aflaţi în altă dimensiune sau planetă, dar preocupaţi de binele umanităţii, mesaje pe care cu acribie le consemnează în scris sau pe suporturi digitale şi le pun la dispoziţia publicului larg în schimbul unei simbolice donaţii. Acestora li se adaugă comerţul înfloritor, considerând multitudinea ofertelor, de la haine şi accesorii la postere, stickere, căni ş.a., inscripţionate ca atare. Televiziunile îşi asigură cu acest subiect audienţe profitabile, site-urile dedicate au un număr record de vizitatori, iar pe forumuri se dezbate cu pasiune subiectul.

Calendarul mayaş şi anul 2012

Principalul argument pentru precizia datei de 21 decembrie 2012 îl constituie vechiul calendar mayaş, potrivit căruia solstiţiul de iarnă din emisfera nordică al anului 2012 va marca sfârşitul unei ere de 5.126 de ani. Coroborată cu alte profeţii mayaşe din cărţile Chilam Balam - o colecţie de texte pre şi post-coloniale -, această dată este considerată ca marcând fie sfârşitul lumii şi al vieţii pe Pământ, fie o schimbare de conştiinţă la nivel global. Însă, conform opiniei specialiştilor în cultura mayaşă, mai puţin fascinaţi de tot felul de corelaţii curajoase, această interpretare şi conexiunile care o fundamentează sunt mai mult decât forţate. În primul rând, calendarul la care se face referire a fost folosit de mayaşi doar pentru o perioadă relativ scurtă de timp (250-900 d.Hr.), astfel încât, la venirea spaniolilor, această manieră de calculare a timpului nu mai era de mult timp în uz. Prin urmare, „calendarul lung“, cum mai este numit, era departe de a fi un element definitoriu al civilizaţiei Maya, încât se pare că e mai important pentru unii contemporani ai noştri decât era pentru un mayaş din Chichen Itza. În al doilea rând, data de 21 decembrie 2012 marchează în respectivul calendar pur şi simplu ultima zi a unui ciclu de 144.000 de zile (bâakâtun). Într-adevăr, acesta este ultimul ciclu al unei ere calendaristice mai extinse, ce a debutat la 11 august 3114 î.Hr. şi va dura 1.872.000 de zile, însă nu există nici un indiciu că sfârşitul acestei ere marca pentru vechii mayaşi şi un sfârşit al istoriei. Căci, la rândul ei, era la care facem referire reprezintă o componentă minoră a unei alte perioade cronologice şi mai extinse, în cadrul unui sistem complex de calculare a timpului alcătuit din cicluri care cresc exponenţial, teoretic la infinit. În fine, aşa-numitele profeţii din Chilam Balam, invocate ca argumente, sunt, de fapt, paragrafe rupte din context, care oricum nu fac referire la sfârşitul actualului ciclu (b’ak’tun), ci la cele anterioare, multe dintre ele fiind, de fapt, profeţii post factum.

Pentru ca mayaşii să însemne mai mult decât o apusă civilizaţie mezoamericană, iar calendarul şi profeţiile să dobândească autoritate universală, în paralel cu „savantele“ exegeze ale textelor se află în desfăşurare şi un proces de mitizare şi de încărcare cu o aură de mister a acestui popor. Astfel, ni se spune fie că mayaşii, în timpuri imemoriale, erau răspândiţi în India, Egipt, Atlantida (sic!) şi au fost creatorii marilor civilizaţii ale lumii, fie, şi mai fantezist, că au fost fiinţe care au venit din ceruri (adică extratereştri), iar acum câteva sute de ani, în mod inexplicabil, au părăsit Pământul, dar continuă totuşi să se preocupe de destinele acestuia, comunicându-şi mesajele către omenire prin intermediul unor profeţi contemporani. Dincolo de aceste teorii care pierd simţul penibilului, Robert Sitler remarcă faptul că niciodată nu vom şti dacă pentru mayaşi data de 21 decembrie 2012 avea vreo semnificaţie, însă ceea ce ştim cu siguranţă este că aceasta a început să capteze imaginaţia multor contemporani ai noştri, transformându-se într-un adevărat fenomen pe care nici o dovadă ştiinţifică nu îl mai poate stăpâni. Toate aceste eforturi de fundamentare a datei „precise“ pe calendarul, profeţiile ori semnele încifrate ale unei civilizaţii apuse sunt pe deplin răsplătite, căci nu fac decât să crească şansele de succes ale promotorilor „douămiidoisprezecismului“ în vastul supermarket spiritual-religios al societăţii contemporane. Mai mult, mediatizarea subiectului conferă acestor fantasmagorii credibilitate în ochii unui reprezentativ segment de public mai interesat de senzaţional decât de adevăr.

Apocalipsa fără Hristos

Dincolo de afacerea pe care o reprezintă, de faptul că umple paginile tabloidelor şi oferă subiect de dezbatere la discuţiile de salon ori la întâlnirile cu prietenii, fenomenul 2012 readuce în discuţie palpitantul subiect al sfârşitului lumii. Preconizatul 12.21.12 (simetrie a cifrelor care dă o pâine unui număr suficient de mare de numerologi) se propune, pe de o parte, ca un sfârşit desacralizat şi conform spiritualităţii omului contemporan, un breaking news de urmărit relaxat la televizor şi de comentat împreună cu familia; el nu stârneşte panică, ci interes, nu îndeamnă la vreo pregătire pentru iminenţa sfârşitului, ci la „Distrează-te astăzi ca şi cum mâine ar fi 2012“, după cum propune o inscripţie de pe un tricou de 20 de dolari; nu oferă recomandări, ci doar atrage atenţia că, în 2012, printre altele, va avea loc şi un sfârşit al lumii. Probabil că acest, să-i spunem, „apocalipticism“ contemporan este primul din istoria Occidentului care, deşi preia tema din creştinism, îl exclude pe Hristos din ecuaţie şi uită că evenimentul central al sfârşitului, atunci când va fi acesta, nu este o gaură neagră ce va înghiţi Pământul, un val ucigaş, un meteorit călător ori schimbarea globală de conştiinţă, ci a doua venire a lui Hristos, urmată de învierea morţilor şi judecata universală. Pe de altă parte, mesajul nu este doar decreştinat, ci evident anticreştin. Indiferent că este imaginată ca o catastrofă globală sau ca o schimbare de conştiinţă, creştinismul nu poate ocupa nici un loc în această apocalipsă privată. Dimpotrivă, promotorii fenomenului 2012 ar prefera ca religia creştină să dispară, după cum foarte plastic o sugerează scena prăbuşirii şi rostogolirii cupolei catedralei romane a Sfântului Petru din filmul la care am făcut referire mai sus.

Rămâne de văzut dacă în 21 decembrie 2012 chiar va fi sfârşitul omenirii sau doar o zi friguroasă de vineri, dar parcă mai multă încredere avem în cuvintele Mântuitorului, potrivit cărora „de ziua şi de ceasul acela nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl“ (Mt. 24, 36). Aşa că există aceeaşi probabilitate ca a doua venire să se petreacă pe 21 decembrie 2012, pe 21 decembrie 3012 sau tocmai mâine. Întrebarea fundamentală în acest context nu este când, ci cum aşteptăm sfârşitul. Hristos ne spune: „Drept aceea, privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului“ (Mt. 25, 13). O diferenţă substanţială faţă de inscripţia textilă menţionată anterior. Şi tocmai urmarea acestui îndemn produce şi necesara schimbare de conştiinţă, numai că o conştiinţă creştină, de care desacralizata societate contemporană are mare nevoie.

CATEVA INSTITUTII CE AU LEGATURA CU MISCAREA NEW-AGE

AUCM = Asociatia Unirii Crestinismului Mondial este o miscare de rasunet mondial si cu veleitati ecumenice, purtand netagaduita pecete francmasonica care pretinde a fi crestina, dar de fapt exclude ideea de Biserica si de Hristos. (...) Se considera aconfesionala, iar in doctrina ei mentine cateva precepte morale, fara insa a pomeni nimic despre nici o Sfanta Taina. Aceasta miscare a fost initiata de coreeanul Sun Myung Moon, profetul erei cosmice al noului Ev. (...) Printr-o diabolica incercare de mistificare, aceasta miscare cauta sa determine o unificare a crestinismului mondial, golindu-l insa de orice continut si de orice sens hristic.

CEB = Consiliul Ecumenic al Bisericilor, cu ajutorul celor ce fac parte din el, tinde sa devina o biserica in afara Bisericii, o noua biserica supraconfesionala ce urmareste scufundarea in stihia protestantismului , adunarea celor ce viclenesc pentru a omori insusi Trupul Bisericii, transformand formatiile bisericesti catolice si ortodoxe in elementele unui soi de colectivizare, care se autoorganiozeaza liber in "denominatiuni".

ILUMINISM = un curent ideologic venit in sprijinul miscarilor antifeudale-deviza fiind egalitate, fraternitate, libertate- ciontribuind astfel la pregatirea si desfasurarearevolutiilor din sec. XVII-XX, din tarile Europei si ale Americii, avand drept scop creearea unei societati rationale, lipsite de divinitate. Aceasta conceptie raspandita in mase da nastere unei psihoze exacerbate a rationalitatii, vecina cu patologicul, deoarece gandurile mintii izbucnesc dintr-o inima rece si impietrita, in care nu mai este lumina ci intuneric.

MASONERIE = "Ea avea tot interesul sa lase sa se creada ca era o continuare normala a unor asociatiuni deja existente din timpuri imemorabile (Bord), preotejata totdeauna de sefii statelor". (Nicolae Trofin). Ea este o organizatie secreta raspandita in diverse tari a carei membrii, organizati in loji, sunt adepti ai principiilor iluministe si se recunosc intre ei prin embleme. Masoneria se infiltreaza indeosebi in toate functiile cheie la nivel de state si organisme internationale (NATO, UE, FMI, Banca Mondiala, Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului, etc.) create chiar de ei special ca prin intermediul acestora sa conduca popoarele. Vasile Trifu (1932) spunea in Parlament : " consideram Francmasoneria ca asociatie criminala cu atat mai mult cu cat aceasta asociatie isi ingaduie ca unelte de lupta mijloace pe care legile tuturor tarilor le pedepsesc cu drept cuvant: mita, minciuna si mai ales asasinatul...tinta fiind domnia lui Israel. Pentru atingerea acestui scop se lucreaza mai mult sau mai putin evident, in absolut toate lojile masonice".

NEW-AGE = este o "religie" moderna formata dintr-un amestec de religii si culte ce au la baza credinta intr-o guvernare cetralizata a planetei noastre de catre o ierarhie numita "stapanii intelepciunii" (adica conducatorii lojelor masonice, adeptii invataturilor si practicilor sintetizate in "protocoalele Sionului"), care in realitate sunt fiinte posedate demonic. Astfel se explica cresterea fenomenelor de ocultism- ghicirea, astrologia, hipnoza, fenomenul OZN, practicile Yoga, credinta in reincarnare, mitologia, panteismul, vrajitoria. Mult dorita Noua Ordine Mondiala nu cauta pe Dumnezeul crestinilor, ci urmareste intronarea lui Lucifer drept forta conducatoare spre a lua de la oameni slava ce se cuvine lui Dumnezeu.

OMRU = Organizatia Mondiala a Religiilor Unite este o miscare diversionista de mare amploare, care cauta sa inmanuncheze, sub o falsa dogma de credinta si sub o falsa conceptie de dragoste si fratietate, pe toti oamenii, de orice convingere religioasa, contestand ideea de revelatiela toate religiile, pentru a le discredita pe toate, in frunte cu Crestinismul, de a carui nume se foloseste numai ca momeala