Apropo de ce zice Stefan, ceva ce a fost, este si va fi de actualitate.
Evidenta, realitatea acestor strofe este dezarmanta pt cei care cred ca prin politica se poate rezolva ceva.
(a circulat pe net si cred ca a mai fost postat pe blog)
“Constantin Tănase: Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin tări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Tara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?
Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 70 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.
Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpătânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul a introdus următorul monolog:
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovărăsie!
După mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos nici un cuvânt.
Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort. ”
A murit ca un erou. Moarte asumata. Mucenic.
In randul artistilor mai rar. sursa
http://saccsiv.wordpress.com
Evidenta, realitatea acestor strofe este dezarmanta pt cei care cred ca prin politica se poate rezolva ceva.
(a circulat pe net si cred ca a mai fost postat pe blog)
“Constantin Tănase: Pleac-ai noştri, vin ai noştri, noi rămânem tot ca proştii
Ne-am trezit din hibernare
Si-am strigat cât am putut:
Sus Cutare! Jos Cutare!
Si cu asta ce-am făcut?
Am dorit, cu mic, cu mare,
Si-am luptat, cum am stiut,
S-avem nouă guvernare,
Si cu asta ce-am făcut?
Ca mai bine să ne fie,
Ne-a crescut salariul brut,
Dar trăim în săracie,
Si cu asta ce-am făcut?
Ia coruptia amploare,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Scoatem totul la vânzare,
Si cu asta ce-am făcut?
Pentru-a câstiga o pâine,
Multi o iau de la-nceput,
Rătăcesc prin tări străine,
Si cu asta ce-am făcut?
Traversăm ani grei cu crize,
Leul iar a decăzut,
Cresc întruna taxe-accize,
Si cu asta ce-am făcut?
Totul este ca-nainte,
De belele n-am trecut,
Se trag sforile, se minte,
Si cu asta ce-am făcut?
Se urzesc pe-ascuns vendete,
Cum nicicând nu s-a văzut,
Tara-i plină de vedete,
Si cu asta ce-am făcut?
Pleacă-ai nostri, vin ai nostri!
E sloganul cunoscut;
Iarăsi am votat ca prostii,
Si cu asta ce-am făcut?
Orice asemanare între cele de mai sus, scrise de regretatul artist roman, în urmă cu 70 de ani, si zilele pe care le traim azi, noi românii, nu-i deloc întâmplătoare.
Constantin Tănase, un talentat artist roman, s-a născut la 5 iulie 1880, a murit la Bucuresti, în anul 1945. Moartea i s-a tras din încăpătânarea de a spune lucrurilor pe nume.
Constantin Tănase încă mai juca în Bucuresti, la un an de la invazia sovietică.
Într-unul din spectacolele sale, satirizând fărădelegile hoardelor bolsevice, între care obsesia invadatorilor pentru ceasuri de orice fel, pentru care jefuiau oamenii în plină stradă, ziua în amiaza mare, somând victimele: „Davai Ceas!” (dă-mi ceasul), artistul a introdus următorul monolog:
Rău era cu “der, die, das”
Da-i mai rău cu “davai ceas”
De la Nistru pân’ la Don
Davai ceas, davai palton
Davai ceas, davai mosie
Haraso tovărăsie!
După mai multe reprezentatii a fost arestat, amenintat cu moartea si i s-a ordonat să nu mai joace piesa. În următorul spectacol a apărut pe scenă într-un pardesiu imens, cu mânecile pardesiului căptusite de sus până jos cu ceasuri de mână. Spectatorii l-au aplaudat frenetic la aparitie, desi actorul nu a scos nici un cuvânt.
Apoi si-a descheiat pardesiul, scotând la iveală un ceas cu pendulă! A spus doar: “El tic, eu tac, el tic, eu tac”.
Două zile mai târziu, marele actor era mort. ”
A murit ca un erou. Moarte asumata. Mucenic.
In randul artistilor mai rar. sursa
http://saccsiv.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu