Cine va conduce România?!
Începutul anului 2012 este mai greu, pentru români, decât sfârşitul foarte greului an 2011. N-am ajuns încă la jumătatea lunii ianuarie şi iată că pornind de la o sfadă între Băsescu şi Arafat conflictul a ”explodat” şi s-a transformat într-unul în care poporul vrea să înlăture de la putere (dar oare vrea cu adevărat?!), regimul Băsescu – Boc. Că la manifestările de stradă organizate în acest sens au participat doar două – trei mii de oameni, sau în altă zi doar două – trei sute, că respectivele manifestări au fost instigate de cei de la USL, că oamenii au ajuns la limita suportabilităţii unei vieţi sociale dezastruoase, sau poate câte puţin din toate cele de mai sus, pentru mine, personal, nici nu mai contează şi iată şi de ce.
Să zicem că pică Băsescu şi Boc, problema este cine vine în locul lor?! Cine vine şi ce vor face, bun, cei care vor veni? Păi, nu-i cunoaştem pe toţi? Nu i-am văzut pe toţi în exerciţiul funcţiunii în aceşti ultimi douăzeci şi ceva de ani? Cu ce sânt mai buni unii decât alţii? Care este diferenţa dintre PDL, PSD, PNL, PC?
Era să includ în această enumerare şi UDMR-ul, dar ţinând cont de faptul că aceştia sânt singurii naţionalişti dintre toţi cei ce s-au perindat prin fruntea României, n-o s-o mai fac. Problema lor, de fapt a noastră, este aceea că ei sânt naţionalişti unguri şi nu români, iar în calitate de naţionalişti unguri au făcut şi fac în continuare, de la o lună la alta tot mai abitir, jocul idealului numit ”Ungaria Mare” (revenirea acesteia la frontierele existente înainte de 1918), iar problema cea mai gravă pentru noi este ca unguraşii se manifestă astfel aici, în România, iar noi nu facem nimic (cu excepţia unor declaraţii politice de toată jena în care părţi ale Ardealului sânt asimilate Tulcei, sau Caracalului!). Aceşti unguri, cu româna lor stricată şi cu voci sforăitoare, deţinători ai unui tupeu ce nu le va mai fi domolit decât cu forţa, îşi fac de cap, pur şi simplu, în mijlocul ţării şi-al poporului nostru… inert.
Pentru că ce speranţe să mai avem noi de la liderii Statului Român în apărarea unităţii naţionale când ei şi-ar vinde şi mamele celor de la UDMR doar, doar aceştia din urmă vor ridica mâna în această blestemăţie numită parlamentul României în favoarea lor, a primilor?! Nici cea mai mică speranţă! Dar poporul?! De la el ar trebui să pornească şi din partea lui ar trebui sa vină o ”presiune” fantastică împotriva chiar şi-a celei mai neînsemnate manifestări revizioniste maghiare. La obrăznicie, obrăznicie şi jumătate atâta timp cât este pusă în joc soarta integrităţii României.
Dar, mă rog, nu ăsta era subiectul nostru principal, ci acela că românii aşteaptă, vor, îşi doresc, în aceste zile, să pice regimul lui Băsescu şi al lui Boc, dar nu ştiu pe cine ar vede ei drept succesori ai acestora! Bine, nu mă refer aici la acei români implicaţi în viaţa de partid, la activiştii politici adică, şi nici la aceia care au fel şi fel de interese legate de un partid, sau altul. Aceştia îşi vor dori, desigur, să câştige ai lor, dar ei sânt foarte puţini la număr în comparaţie cu marea masă a poporului despre care este mai mult decât evident faptul că dacă nu explodează acum, în foarte scurt timp va face implozie pentru că din punct de vedere socio-economic ţara trece printr-o criză generalizată şi atât de puternică cum rar a mai avut ”parte”. Şi atunci, când treburile cetăţii nu merg bine, este mai mult decât firească implicarea directă a poporului, dar cu cine îi înlocuieşti pe aceşti, încă, actuali?
Pentru că tu vrei să trăieşti mai bine, vrei să fii mai bine îngrijit din punct de vedere medical, vrei să ai şcoli mai bune şi mai ieftine pentru copii, vrei să ai unde lucra iar acolo să fii respectat şi nu tratat precum un animal, vrei o locuinţă mai bună pentru întreaga ta familie, un confort ceva mai sporit, etc, etc.
Sânt aceste dorinţe ale tale nişte lucruri de neatins, la care n-ar trebui nici măcar să te gândeşti?
Da de unde. Ele ar trebui să fie nişte chestiuni absolut fireşti pe care să ţi le poţi procura prin rezultatele muncii tale cea de toate zilele la umbra protectoare a unui stat social aşa cum este cel român.
Păi da, dar tu nu te poţi bucura de aceste drepturi absolut elementare deoarece ele îţi sânt luate de la gură fix de către cei care ar fi trebuit să ţi le asigure – de cei, trimişi de tine de altfel, să te reprezinte şi să te conducă! Poate tu te-ai dus la vot, în ultimii peste douăzeci de ani, cu speranţe de mai bine; nu de îmbogăţire, cum greşit ne-ar putea judeca unii, ci doar de mai bine, sau pentru o viaţă mai liniştită, mai sigură şi mai decentă, că nu întâmplător ne atenţiona Domnul Eminescu atunci când ne spunea că ”Omul are atâta libertate şi egalitate câtă avere are.” Ei bine, nu averea bogatului o căutam noi, ci pe cea a omului cu trăire demnă, în spirit ortodox, tradiţionalist şi naţionalist aşa cum a fost format acest popor, dar datorită comportamentului conducătorilor României post-decembriste am ajuns să trăim târându-ne pe jos.
Ce va face bun, pentru popor, PSD-ul dacă va lua puterea de la PDL? Absolut nimic. Nu au condus România mai mult de zece ani? Dacă acum sântem la pământ asta nu li se datorează şi lor?! Oho, şi-ncă-n ce măsura! Ei, cu acel satana al României numit Ion Iliescu, au pus ţara pe făgaşul ăsta blestemat din care nu se mai poate ieşi.
Ce vor face bun, pentru popor, liberalii?! Hai să fim serioşi; păi n-au fost şi-ăştia la cârmă, nu le-am văzut putirinţa?! Zero barat!
E cazul să mai vorbim despre conservatori (apropo – cred că se răsuceşte-n mormânt marele şi adevăratul conservator Barbu CATARGIU, cel care trăia după propria-i lozincă: ”Totul pentru ţară, nimic pentru noi”, când îi vede pe ăştia de azi care s-au autointitulat ca fiind politicieni conservatori, asta ca să nu-l mai pomenim pe colosul Mihai EMINESCU; vă daţi seama, conservatorul Eminescu avândul de urmaş şi continuator al politicii sale pe… Dan VOICULESCU!!!), uneperişti şi alte astfel de căpuşe bine fixate pe lupii cei experimentaţi în demolarea unei ţări cum sânt PDL-iştii, PSD-iştii şi PNL-iştii?! Toţi o apă şi-un pământ şi toţi cu acelaşi unic scop – fraudarea banului public, indiferent de soarta celor care contribuie, în vederea îmbuibării lor fără vreo limită. Acestă greşeală, general valabilă, a devenit în România de după ’89 o adevărată tradiţie deoarece nu există niciun partid care să fi ieşit din ea. Ah, că există în cadrul respectivelor partide câţiva indivizi număraţi, probabil, pe degetele unei mâini care fac notă disonantă cu această tradiţie, da, aşa este, dar ”cu o floare nu se face primăvară” niciodată.
”Nu este om care să aibe ochi şi care să nu vadă că ţara aceasta bogată a ajuns o ruină. Ruină gospodăria ţăranului, ruină satul (o mână de oameni necăjiţi care se vaită), ruină comuna, ruină judeţul, ruină munţii văduviţi, ruină câmpurile părăginite care nu mai aduc nimica bietului plugar, ruină bugetul statului, ruină ţara. Şi pe deasupra acestor ruine întinse cât ţine pământul românesc, o ceată de mişei, o ceată de imbecili, o ceată de tâlhari fără ruşine şi-au ridicat palate în sfidarea ţării care geme de durere şi spre pălmuirea suferinţei tale, ţăran român. Niciodată în lume nu s-a văzut un tablou mai revoltător, mai dureros şi mai obraznic. Pe deasupra milioanelor de gospodării care se distrug, deasupra milioanelor de suflete sărace care plâng, se înalţă batjocoritor palatul tâlhăresc al jefuitorului de ţară.”
Acuma, aş vrea să vă întreb, dragi români, vi se pare real acest ultim tablou? Eu cred că este cea mai bună descriere a României anului 2012 chiar dacă ea a fost făcută în… 1933. Da, în 1933 s-a tras acest semnal de alarmă de către cel mai carismatic om politic român al tuturor timpurilor, Corneliu Zelea CODREANU – omul jertfei pentru popor. Acest ultim mare Căpitan al Neamului Românesc, cu milionul lui de legionari, reprezenta speranţa poporului că el nu va fi mistuit, totuşi, de calicia fără de margini a politicienilor de-atunci, faţă de care nu este cu nimic mai inferioară cea a ăstora de azi. Bine dar românii vremurilor votau masiv cu legionarii tocmai datorită acestui aspect, dar azi cu cine vor vota ei? Ce vor putea face ei pentru a da ţara pe mâna unui alt tip de politician decât cel care de peste douăzeci de ani îi fură până şi dumicatul de la gură?!
Iată, spre exemplu, două sugestii. Pot alege, chiar în acest an electoral, în zonele în care aceştia îşi vor depune candidaturile, membrii Mişcării Legionare acum organizaţi în Partidul Pentru Patrie (Totul pentru Ţară), dar mai mult decât atât pot adera cu trup şi suflet la Mişcarea Legionară în aşa fel încât peste patru, sau opt ani, să poată avea curajul să treacă la organizarea unui ”Tribunal Excepţional” care să-i cheme în faţa lui şi să-i judece, pentru trădare de patrie, ”pe toţi jefuitorii banului public” şi ”pe toţi cei ce-au primit mită înlesnind afaceri” din şi cu banul public. Dacă vor face aceasta, eliminându-i rapid şi pentru totdeauna din fruntea bucatelor pe toţi criminalii economici, şi după ce vor fi naţionalizat toate averile frauduloase şi ilicite făcute cu banii poporului, dar asta până la ultimul bănuţ, nefiind nevoie nici măcar să-nfunde puşcăriile cu aceşti scârbavnici pentru a nu se teme de faptul că au scos sabia, vor putea să strige ceva de genul: ”Prea şi-au imaginat aceşti domni că Ţara Românească este moşia lor, că legile s-au făcut pentru ca să le calce ei în picioare şi că noi suntem argaţii de pe această moşie pe care să ne bată la spate cu biciul.” – Căpitanul Zelea CODREANU.
Asta ar putea face românii, pentru binele lor şi-al viitorului neamului lor. ”Fără acest ceas al pedepsirii nu este posibilă nici o refacere în această ţară.” – spunea acelaşi Căpitan şi iată-l cât de actual este. Înaintea lui însă a fost un alt mare jertfitor ce a lăsat o învăţătură identică cu aceasta: ”Binele nu se face până nu se strică răul. Până nu trece iarna primăvară nu se face.” – Tudor VLADIMIRESCU.
Iată, stimaţi compatrioţi, de ne vom comporta aşa, stând pe astfel de poziţii nu neapărat legionare dar obligatoriu extrem de intransigente când e vorba de banul public şi de interesul naţional (unde, fără discuţii, cei mai buni români au fost legionarii), atunci în mod sigur se va sparge această nenorocită tradiţie care arată că în ultimii douăzeci şi doi de ani aproape toţi românii care au ajuns să conducă România, indiferent din ce partid politic au făcut parte, nu au avut decât o singură grijă – să fure cât mai mulţi bani din contribuţiile poporului fără nici cea mai mică apăsare legată de cele întâmplate cu poporul. Şi atunci, după o perioadă de câţiva ani buni, am putea trăi poate chiar şi noi, dar în mod sigur copiii noştri într-o Românie ”ca soarele sfânt de pe cer” (dorinţa lui Ionel MOŢA lăsată spre îndeplinire, înainte de a muri pentru crucea cea creştină, Căpitanului Zelea CODREANU).
Totul, însă, depinde de popor, deci de noi. Numai şi numai de noi.
Dumnezeu să ne ajute în acest sens.
Sorin ANDREI
Ianuarie, 2012
sursa www.piatza.net
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu