luni, 3 octombrie 2011

DESPRE NOILE BULETINE

DESPRE NOILE BULETINE – PARTEA A IIA (HRISTODUL AGHIORITUL – MUNTELE ATHOS)


Supunerea noastrã trebuie sã dovedeascã discernâmânt

Pentru cã Domnul nostru Iisus Hristos respectã canimeni altul libertatea persoanei umane si niciodatã nu ne încalcã libertateapersonalã, va trebui sã avem discernãmântul necesar în ceea ce priveste aceastãtemã delicatã pe care o analizãm mai departe, fiindcã am vãzut nelinistea unorfrati ai nostri care, ascultând câteodatã vreun patriarh, vreun episcop sauvreun duhovnic, spunându-le ceva ce nu consunã cu traditia noastrã ortodoxã, seîntreabã dacã trebuie sã asculte sau nu, având în vedere cã acestia poartã ungrad în ierarhia preoteascã.

Trebuie sã întelegem toti foarte bine cã totioamenii avem o calitate, pe care bineînteles o acceptãm de bunãvoie si înlibertate: suntem toti robi ai Domnului nostru Hristos. Si patriarhul, siarhiepiscopul, si episcopul, si diaconul, si cãlugãrul, si mireanul, totisuntem robi ”îndatorati” a asculta cuvântul lui Dumnezeu. Si toti unitialcãtuim împreunã cu capul, care este Hristos, trupul Bisericii. Asadar,Dumnezeu a rânduit sã fim toti împreunã uniti cu El. El sã fie capul, iar noitoti sã fim mãdularele trupului, într-o unire de nedesfãcut; adicã un membru sãdepindã în totalitate de celãlalt, ceea ce înseamnã cã dacã un singur mãdularsuferã, atunci sã sufere întreg trupul.
Dumnezeu a rânduit ca un mãdular, despãrtit de trup,sã nu poatã exista de unul singur; si acest lucru l-a fãcut bunul Dumnezeu casã ne uneascã cu dragostea desãvârsitã. Aducem aici un mic exemplu: patriarhul,care este cel dintâi în ierarhia robilor Lui, nu poate sãvârsi de unul singurTaina Sfintei Euharistii, ci e nevoie oblig atoriu sã fie de fatã cel putinîncã un membru de rând al Bisericii; si se aratã generozitatea lui Dumnezeu,faptul cã a rânduit ca un singur mãdular sã aibã absolutã nevoie de celãlalt sisã depindã unul de altul. Apostolul Pavel analizeazã foarte bine faptul cãsuntem ”trupul lui Hristos si mãdulare fiecare în parte” (I Cor. 12, 27).

Asadar, toti robii din ierarhia Bisericii de lagradul cel mai înalt, al patriarhului, si pânã la gradul cel mai mic, almireanului, au o singurã datorie: sã se supunã si sã asculte în mod absolut decuvântul lui Dumnezeu. Singura diferentã care existã este aceea cã gradelesuperioare ale ierarhiei Bisericii si-au asumat lucrarea de a transmitecuvântul lui Dumnezeu spre gradele inferioare, si acest lucru pentru cãDumnezeu, asa cum se spune: ”Nu este Dumnezeu al neorânduielii, ci alpãcii”, Care voieste ”ca toate sã se facã cu cuviintã si dupãrânduialã” (I Corinteni 14,33,40).

Trebuie însã sã întelegem foarte bine cã, în ciudafaptului cã existã o ierarhie a robilor Bisericii care sunt obligati sã fiestrâns legati si uniti cu Capul, totusi, pentru cã ei sunt robi, dar trãiesc înlibertate, în orice moment vor dori pot refuza cuvântul Domnului nostru sifolosi propria lor judecatã si pot urma propria lor vointã. Aici începeproblema, pentru cã, în timp ce aparent sunt robi ai lui Dumnezeu, de fapt servescpropria lor vointã, fãcând uz de propria lor judecatã.

Sã vedem ce ne spune Domnul despre ceea ce trebuiesã facem în acest caz:

Pe când Domnul Hristos se afla pe pãmânt împreunã cuucenicii si cu Apostolii Sãi, la un moment dat i-a îndemnat sã fie atenti laînvãtãtura fariseilor; si aceasta pentru a distinge dacã ei cautã cu adevãratcele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci a spus: ”Cãrturarii si fariseii au sezutîn scaunul lui Moise; deci toate câte vã vor zice vouã, faceti-le si pãziti-le;dar dupã faptele lor nu faceti, cã ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 2-3). Sãvedem aici, cu luare aminte, ce spune Hristos: ”Cãrturarii si fariseii ausezut în scaunul lui Moise”. Cu aceste cuvinte Domnul nostru face cunoscutucenicilor Sãi cã scaunul pe care sezuse mai înainte proorocul Moise si dincare învãta poporul cuvântul lui Dumnezeu ca reprezentant al Lui îl luaserãacum cãrturarii si fariseii, oameni plini de ipocrizie. Cu toate cã scaunul sil-au însusit oameni plini de patimi, Hristos nu îi îndeamnã totusi pe uceniciiSãi si nici poporul sã plece de lângã acest fel de învãtãtori si nici nu-iîndeamnã sã nu-i asculte, ci îi sfãtuieste în felul urmãtor: ”Toate câte vãvor zice vouã, faceti-le si pãziti-le”.

Sã fim cu luare-aminte la ceea ce le spune: “Celece vã spun sã pãziti, sã pãziti!”. Vedem cã Hristos Domnul nostru, pentrucã ei se gãsesc ierarhic pe scaunul lui Moise, nu ne-a dat poruncã sã ascultãmde ce este al lor, adicã de produsul propriei lor ratiuni si gândiri, adicã deceea ce izvorãste din criteriile lor interesate. Ne-a dat porunca sã-i ascultãmnumai în ceea ce ne spun sã pãzim. Cuvântul ”a pãzi” se referã la totceea ce Domnul ne-a spus sã împlinim sau tot ceea ce e scris în SfântaScripturã (sau tot ceea ce a fost legiuit de Pãrintii Bisericii prin sinoadeleecumenice). Ei, asadar au datoria de a asculta cuvântul lui Dumnezeu si, prinurmare, de a ne îndemna pe noi sã-l pãzim. Dacã ei, ca robi ai lui Dumnezeu,aflându-se în libertate, nu vor voi sã dea ascultare anumitor lucruri, vor filiberi sã nu dea ascultare, suportând însã toate consecintele pe care le aducecu sine apostazia, aceastã neascultare si îndepãrtare a l or de cuvântul luiDumnezeu. Noi, fiindcã suntem datori sã ascultãm numai poruncile Domnuluinostru, întrucât cei ce ne sunt superiori ierarhic nu ne îndeamnã sã pãzimvreuna din poruncile Domnului, nu suntem datori sã-i ascultãm; dacã am fidatori, cuvântul lui Dumnezeu ar spune: toate câte vi le spun vouã sã lefaceti, faceti-le; adicã toate câte vi le spun sã le înfãptuiti, înfãptuiti-le.Dimpotrivã, nu numai cã nu trebuie sã ascultãm de pãrerile lor, dar ApostolulPavel este mult mai aspru si spune: ”Chiar dacã noi sau un înger din cer v-arvesti altã Evanghelie decât aceasta pe care v-am vestit-o – sã fie anatema !”(Galateni 1, 8). Domnul nostru, Care dupã învierea Sa i-a trimis pe Apostoli lacapãtul lumii, nu le-a dat poruncã sã meargã si sã-i învete pe oameniînvãtãturi diferite, porunci omenesti, cuvinte frumoase teologice si povestifrumoase. Douã sunt poruncile pe care le-a dat lor, spunând: ”Drept aceea,mergând, învãtati toate neamurile, (1) botezându-le în numele Tatãlui si alFiului si al S fântului Duh, (si 2) învãtându-le sã pãzeascã toate câte v-amporuncit vouã” (Matei 28, 19-20). (Sã luãm aminte aici ce poruncã dãApostolilor.)

Vedem, asadar, cã cea dintâi poruncã este de a-iboteza pe credinciosi, pentru a se sãlãslui Dumnezeu însusi în cei botezati sicã cea de-a doua este de a-i îndemna pe credinciosi sã pãzeascã toate câte El adat poruncã sã fie pãzite.

Prin urmare, Sfintii Apostoli si apoi urmasii lor,patriarhii, episcopii, preotii, teologii si asa mai departe, nu pot sã-i învetepe oameni ceea ce le spun propriile lor gânduri cã e corect sau ceea ce eiînsisi cred cã trebuie sã facem în fiecare situatie. Fie cineva patriarh,arhiepiscop, duhovnic, preot, diacon, cãlugãr sau mirean, este obligat sã netransmitã cuvântul lui Dumnezeu, sfãtuindu-ne anume sã pãzim poruncile Domnuluinostru: ”Cãci nu ne propovãduim pe noi însine, ci pe Hristos Iisus, Domnul,iar noi însine suntem slugile voastre, pentru Iisus” (II Corinteni 4, 5).

Asa trebuie sã avem o ascultare plinã dediscernãmânt,la care putem ajunge numai prin umilintã adevãratã. De asemenea,trebuie ca toti robii lui Dumnezeu, indiferent de gradul pe care-l au înierarhie prin iconomia lui Dumnezeu, sã fie uniti prin ascultare cu CapulBisericii, Care este Domnul Iisus, pentru cã, dacã un singur mãdular e tãiat,acest fapt aduce ”neorânduialã” în tot trupul, iar acest membru va dasocotealã pentru dezordinea pe care o va crea.

Terminând cuvântul Sãu, Domnul a spus: ”Dar dupãfaptele lor nu faceti, cã ei zic, dar nu fac” (Matei 23, 3).Aici ne putemminuna de mãretia dragostei lui Dumnezeu, Care ne îndeamnã sã pãzim tot ce eine spun sã pãzim, nu însã sã si facem ce fac ei, pentru cã prefãcându-se, eivor spune, dar nu vor înfãptui. Aici Domnul nostru Hristos ne aratã cã nutrebuie sã-i judecãm, si faptele lor viclene sã nu devinã cauzã a depãrtãriinoastre de El; ne spune cã trebuie sã pãzim cu credintã ceea ce ne spun sãpãzim, indiferent dacã ei însisi în esentã nu-L slujesc, nici nu-L iubesc, cisunt nevoiti de scaunul pe care sunt asezati sã se prefacã, îndemnându-ne sãpãzim poruncile Lui.

Deosebind acum voi însivã adevãrul, vedeti ce vetiface, dacã: 1. un episcop vã spune: ”Bunii mei copii, Domnul nostru Hristosne-a profetit în capitolul 13 al Apocalipsei cã va veni cineva care ne vaimpune sã acceptãm semnul cu numãrul 666 pe mânã sau pe frunte. Lucrul acestanu trebuie sã-l acceptãm, pentru cã vom fi osânditi pe veci si, ca sã nu-Lmâhnim pe Hristos, nu trebuie sã-l acceptãm nici pe cartea de identitate, nicipe vreun card si nici sã votãm proiectul de lege prin care se va da puterea dea ni se impune acest numãr, pentru cã asa cum e scris Ťoricine te sileste sãmergi cu el o milã, mergi cu el douãť”. 2. Un alt episcop va sustine cã:”Toate acestea sunt prostii. Nici un numãr 666 si nici un semn exterior nu vãva vãtãma. Nu vã ocupati de asta, acceptati-l ca sã vã faceti treaba si nu maiascultati toti fanaticii si pe toti care vãd pretutindeni numai demoni”.

Cred cã din acest exemplu fiecare dintre voi îipoate distinge pe aceia care îl iubesc si îi slujesc lui Dumnezeu si care augrijã de propria voastrã mântuire, si pe ceilalti, interesati numai ‘’sã fievãzuti de oameni” (Matei 6, 5) si care vã însalã, voind sã se arate bunifatã de voi si sã-si justifice atitudinea lor de apostati, de întoarcere de laHristos, urmând sã-si trãiascã viata asa cum le e lor mai bine, pentru a se slujipe ei însisi si nu pentru a-L sluji pe Hristos. Pentru cei din urmã, sã nuuitãm cã e valabil si ce spune Apostolul Pavel; ”Fiindcã toti cautã ale lor,nu ale lui Iisus Hristos” (Filipeni 2, 21).

In Ortodoxie, nici un papã nu L-a înlocuit pe Domnulnostru Hristos prin infailibilitatea sa. Prin urmare, dacã vedem cã cineva nucautã cele ale lui Dumnezeu, avem atâtia alti buni episcopi si preoti etc. carele cautã pe cele ale lui Hristos si putem sã-i ascultãm pe ei spunându-ne cetrebuie sã pãzim. Apostolul Pavel, într-un asemenea caz, sfãtuia asa: ”Iar deînvatã cineva altã învãtãturã si nu se tine de cuvintele cele sãnãtoase aleDomnului nostru Iisus Hristos si de învãtãtura cea dupã dreapta credintã…depãrteazã-te de unii ca acestia” (I Timotei 6, 3, 5).

Crestinii, dându-si seama cã au început sã aparãunul unul câte unul ‘’semnele”, se gãsesc, asa cum ne gãsim noi toti, însituatia dificilã în care se gãsea si Pilat, care în timp ce avea în fata luiîntreg Adevãrul, se întreba: ”Ce este adevãrul” (Ioan 18, 38). Multifrati ai nostri sunt nelinistiti si se întreabã pe bunã dreptate în legãturã cumulte din aceste chestiuni si în special cu subiectul cãrtii de identitateelectronice.

Intr-o zi, un grup de patru tineri discuta desprecartea de identitate si fiecare avea câte o pãrere diferitã.

Asadar, spuneau:
- Eu m-am sfãtuit cu duhovnicul meu si mi-a spus cãnu trebuie sã primim cartea aceasta de identitate – a spus cel dintâi. Sigur,ca o dovadã mi-a adus foaia pãrintelui Paisie.
- Mie mi-a spus duhovnicul cã sunt ”ridicole”toate aceste lucruri si cã numai cartea de identitate nu mã poate vãtãma învreun fel, a spus al doilea.
- Duhovnicul meu mi-a spus cã dacã primesc cartea deidentitate si pun peste ea o cruce, n-o sã-mi poate face rãu, a spus al treileatânãr.
- Eu l-am întrebat pe duhovnicul meu si mi-a spus cãel nu se ocupã cu Antihristul, ci cu Hristos si m-a sfãtuit sã fac si eu lafel, a completat cel de al patrulea.

Dupã toate acestea, tinerii se întrebau cunedumerire dacã ar trebui sã asculte de duhovnicul lor, si dacã da, atunci cese întâmplã când duhovnicii au pãreri diferite si, mai mult decât atât, cutotul contrarii una fatã de cealaltã.

Mai apoi m-au întrebat si pe mine si le-am spus cãfiecare trebuie sã asculte de duhovnicul lui pânã atunci când buna noastrãmaicã Biserica, prin ierarhia ei, se va pronunta si va conduce lupta aceasta,pentru cã atunci se vor risipi si norii cei întunecati.

Unii frati ai nostri spun cã anumiti preoti îsiexprimã, siguri de ce spun, pãrerile si cã le si publicã în cãrti, devenindastfel publicã diferenta de pãreri, cu urmãtorul rezultat: dacã cineva se aflãîn adevãr, atunci se va împãrtãsi de acest adevãr multã lume, dar dacã acestanu se aflã în adevãr, multã lume se va sminti. Biserica noastrã spune cã nu osã fie cuprinsi de hãtisuri si nici nu se vor rãtãci toti cei care vor aveagrijã ca mintea lor sã fie plinã de râvnã, curatã si de trezvie, cu ajutorulSfintelor Taine si al ascultãrii duhovnicesti. Biserica noastrã iubitoare neînvatã cã Sfântul Duh este Unul si cã pentru fiecare problemã are o singurâpãrere si o singurã vointã. Din acest motiv este imposibil ca firea Sa cea bunãsã-i ”informeze” în legãturã cu una si aceeasi temã pe cei patru preoti,reprezentantii Lui, pe fiecare în mod diferit. Aceasta se datoreazã firescfaptului cã înainte de a ne dedica pe noi însine slujirii lui Dumnezeu, nune-am îngrijit atât cât trebuia pentru curãtirea suf letului nostru. Dacãfiecare duhovnic si-ar fi lepãdat propria lui vointã si propria lui pãrere,ne-am fi unit toti în Unul Hristos, Care este Adevãrul cel adevãrat, si am filãsat astfel harul sã lucreze si am învãta toate câte El ”ne-a poruncit”.

Asadar, nu trebuie sã ne înstrãinãm atunci când neaflãm în fata unei multitudini de pãreri, ci bine ar fi sã avem în vedereporunca Apostolului: ”Nu vã lãsati furati de învãtãturile strãine cele demulte feluri; cãci bine este sã vã întãriti prin har inima voastrã” (Evrei13, 9); si cât vom putea, sã ne împãrtãsim de Sfintele Taine, ca sã se luminezemintea noastrã ‘’sã nu mai fim copii dusi de valuri, purtati încoace si în colode orice vânt al învãtãturii, prin înselãciunea oamenilor, prin viclesugul lorspre uneltirea rãtãcirii” (EfeseniA, 14).

Pânã când maica noastrã Biserica, prin preacucernicaei ierarhie îsi va conduce ca un bun pãstor turma, si credem cã acest lucru seva întâmpla curând, ”tu însã rãmâi în cele ce ai învãtat si de care estiîncredintat, deoarece stii de la cine ai învãtat, si fiindcã de mic copilcunosti Sfintele Scripturi, care pot sã te întelepteascã spre mântuire, princredinta cea întru Hristos Iisus” (II Timotei 3, 14-15).



Cine nu este teolog ?

Intr-o revistã s-a reprodus un text publicat de oaltã revistã, care, dupã ce a fost citit, i-a scandalizat pe foarte multi crestini.Vom prezenta aici câteva puncte ale acestui articol, pentru a constata fiecarecã sunt aspecte inacceptabile pentru Ortodoxia noastrã.

Asadar, acolo scrie: 1. ”Trebuie sã subliniem cã nusunt teologi toti cei care identificã Antihristul cu 666″. Revista încauzã, republicând articolul, aratã cã nu cunoaste si cã dispretuieste întrutotul textele sfinte ale Scripturii noastre, cu impietate spunând ”cã nu suntteologi (de Dumnezeu cuvântãtori)” atâtia si atâtia sfinti ai Bisericiinoastre care ne-au lãsat prin traditie scrieri si opere foarte pretioase, undes-au pronuntat în legãturã cu tema noastrã; sã pomenim numai câtiva: SfântulEfrem Sirul, Sfântul Irineu episcop al Lyonului, Sfântul Andrei episcopul NoiiCezareei, Sfântul Ipolit papã al Romei, Sfântul Areta episcopul Noii Cezareeisi atâtia alti sfinti ai Bisericii noastre. Oare nu se rusineazã necredinciosiisã spunã c ã sfintii nostri ”nu sunt teologi (de Dumnezeu cuvântãtori)” ?(Noi, considerând aceastã necinstire adusã Sfintilor o necinstire a proprieinoastre persoane, le spunem cã numai prin faptul de a dispretui, de adesconsidera si de a necinsti pe sfintii nostri si de a se considera teologi peei însisi aratã în ochii tuturor cãderea duhovniceascã pe care au suferit-o,potrivit cu legea duhovniceascã, care spune: ”Oricine se înaltã pe sine (maipresus de sfintii nostri) se va smeri” (Luca 18, 14).
2. Acelasi articol aratã cã autorul nu cunoasteabsolut deloc pozitia Bisericii lui Hristos si, prin extindere, nici pe cea aSfântului Sinod, care ca o Maicã, prin circulara sa, a fãcut apel si printrealtele a explicat fiecãruia cã: ”Astfel, cu durere observãm cã progresulcivilizatiei în domeniul aplicatiilor electronice s-a legat asa cum nu trebuiade numãrul 666, care se foloseste ca numãr principal de cod în respectivatehnologie. Se spune în mod limpede în Sfânta Carte a Apocalipsei cã numãrulacesta este numã rul Antihristului… Si, prin urmare, nu e cu putintã ca uncrestin sã fie indiferent atunci când constatã introducerea voitã sisistematicã a acestui numãr în viata sa; si în viata natiunii elene, care esteaproape în întregimea ei crestinã si ortodoxã” (fragment din circulara nr.2626/7 aprilie 1997 a Sfântului Sinod). La sfârsit, ne întrebãm: redactorularticolului în cauzã si revista care l-a republicat (ca pe un ”rãspuns”!), ei însisi ”au fost strãini în Ierusalim si nu cunosteau cele dincetate” (Luca 24, 18), sau au proclamat vreo bisericã a lor, spunând numaiceea ce în mod arbitrar judecã ei însisi singuri a fi corect ?
Altfel, nu se explicã atitudinea lor. SfântaComunitate de la Sfântul Munte Athos, prin circulara nr. 5 din 18 martie 1993mãrturiseste foarte clar cã: ”Fãrã nici o îndoialã, se pregãteste terenulpentru pecetea nesuferitã, urâtã si antihristã a lui 666″. Asadar, autorularticolului si redactorul revistei, dacã sunt constienti de ceea ce fac, numaiatât se cuvine sã facã: reconsid erându-si pãrerile, sã le cearã iertarecititorilor si sã se adune în jurul pozitiilor ortodoxe ale Bisericii noastre,smerindu-si gândirea, care e mai degrabã trufasã, si sã cumpãneascã si sãsocoteascã bine cele spuse de fericitul Pãrinte Paisie, cel care a spus si ascris: ”Mã uimesc ! Nu-i pun pe gânduri toate aceste fapte si întâmplãri ? Dece nu pun fie un semn mãcar de întrebare la interpretãrile creierului lor ?Dacã ajutã Antihristului pentru pecete, cum oare nu vor târî si alte sufletespre pierzanie ? Asta se întelege de la sine, pentru cã este scris: ”(…) casã ducã în rãtãcire, dacã se poate, pe cei alesi” (Marcu 13, 22). Vor fidusi în rãtãcire cei ce vor interpreta aceste lucruri numai cu mintealor”.




De ce vom fi osânditi pentru semn ?

In acelasi articol amintit putem citi: ”Nici unsemn nu ne va duce în iad, decât lepãdarea de Hristos si lipsa de iubire. Fãrãvoia noastrã liberã, nici un serrm (pecete) nu va actiona asupra noastrã nicispre mântuire, dar nici spre osândã”. De asemenea si altii ne-au pusîntrebarea: ”De ce, dacã vom avea un numãr de cod pe mânã, vom fi pedepsiti sitrimisi în iad ?”

Ii întrebãm si noi pe cei care spun cã doarlepãdarea de Hristos aduce dupã sine osânda: dacã Domnul nostru Hristos n-ar fispus cã: ”De cel ce se va lepãda de Mine înaintea oamenilor si Eu Mã voilepãda de el înaintea Tatãlui” (Matei 10, 33), ci ar fi zis: ”Chiar de vãveti lepãda de Mine în fata oamenilor, nu conteazã, ajunge ca înlãuntrul vostrusã nu vã lepãdati, cãci Eu oricum tot vã voi duce în rai”, atunci ar maifi fost lepãdarea un act care sã aducã osândirea ? Firesc, ne veti rãspunde: Nu,deoarece atunci n-ar mai fi fost legiuit acest lucru de cãtre Legiuitor.Acelasi lucru se pare cã-l spune si Apostolul Pavel: ”Cãci fãrã lege, pãcatulera mort” (Romani 7, si ”unde nu este lege, nu este nici cãlcare delege” (Romani 4,15) si, de asemenea: ”prin Lege vine cunostintapãcatului” (Romani 3, 20) (cunoastem pãcatul si devenim constienti de elnumai dupã ce e datã legea împotriva lui).

Astfel e alungatã nestiinta si pãcãtosul nu mai areputinta de a se dezvinovãti. Astfel, acceptãm faptul cã nu lep ãdarea în sineeste actul care aduce pedeapsa, ci încãlcarea unei porunci date de DomnulHristos si care a fost rânduitã sã aibã urmãri vesnice (Matei 25, 41-46).Nerespectarea poruncilor are urmãrile’ cuvenite. Pentru pãzirea acestorporunci, pe care nesocotindu-le cineva are de suferit vesnic despãrtirea deDumnezeu, mii si mii de oameni si-au sacrificat viata din iubire fierbintepentru Hristos. Toti acestia sunt cetele de martiri si de mãrturisitori aicredintei noastre care, dacã Domnul n-ar fi legiuit ca urmare a lepãdãriiosânda vesnicã a iadului si despãrtirea sufletului de Dumnezeu, poate nu si-armai fi jertfit viata. Dar din dragoste pentru El, chiar dacã lepãdarea n-ar fiadus dupã sine osânda iadului, de El tot nu s-ar fi lepãdat.

Sã vedem acum ce-a rânduit Domnul în legãturã cutema pecetii, care sunt urmãrile pe care le vom suporta, nesocotindu-Iporuncile si de ce le vom suporta.

Domnul nostru Hristos a spus cã oricine se va lepãdade El va merge în iad si va fi pedepsit. Unora poate li se va pãrea cã e asprupentru o simplã discutie în care ne lepãdãm de El sã suportãm în consecintãcaznele vesnice. De aceea îi îndemnau unii pe mucenici ca sã evite martiriul,sã se lepede de Iisus în afarã, dar înlãuntrul lor sã creadã în El. Muceniciiînsã le-au rãspuns cã sunt mai rãi decât prigonitorii lor, pentru cã aceia îilipseau de viata aceasta trecãtoare, pe când acestia încearcã sã-i lipseascã deviata cea vesnicã.

Domnul a prezis acum 2000 de ani cã va veni cinevacare va impune un sistem mondial de negot la care, ca sã participe cineva, vatrebui sã aibã un semn pe mâna dreaptã sau pe frunte. Domnul a lãsat pentrumotive pe care le cunoaste prea înteleapta Lui Judecatã ca: ”Cine se închinãfiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui, sau pe mâna lui, vabea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirulmâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si aMielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnã niciziua, nici noaptea cei ce se închinã fiarei si chipului ei si oricine primestesemnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11). Ne explicã asadar în Scripturãfoarte limpede cã, dacã ne învoim cu acest sistem si ne lãsãm însemnati,urmarea acestui consimtãmânt va fi pedeapsa vesnicã a iadului.

Acum sã vedem din ce motiv aceastã pecete esteconsideratã lucrare aducãtoare de pedeapsã. Când noi, crestinii, suntembotezati si suntem unsi în numele Domnului nostru Iisus Hristos cu Sfântul Mir,chiar dacã suntem unsi în exterior, pe trup, de cãtre preot, aceastã ungerelucreazã asupra sufletului nostru într-un mod tainic si duhovnicesc simijloceste pãtrunderea harului Preasfântului Duh, ceea ce înseamnã cã DumnezeuInsusi intrã în noi; astfel, în mod oficial suntem socotiti robi ai CeluiUnuia-Nãscut, ai Domnul nostru Iisus Hristos. Sfântul Ioan Damaschinul spune:”Untdelemnul Botezului este înteles ca o vestire a Ungerii si ne face pe noiunsi si ne vesteste prin Sfântul Duh mila lui Dumnezeu” (cf. Dogmatica,vol. 1, ed. Credinta ortodoxã, p. 446).

Vedem asadar cã prin simpla folosire exterioarã aSfântului Mir se împlineste marea Tainã în lume, se întemeiazã împãrãtia luiDumnezeu înlãuntrul omului. Si asa cum Dumnezeu a lãsat prin aceastã simplãungere pe dinafarã cu untdelemn sã se împlineascã marea Tainã, sã ne unimtainic cu Sine, tot El însusi a lãsat ca prin acest semn exterior sã se steargãpropria Lui pecete si sã ne despãrtim pe veci de El. Vedem, de altfel, cãSfânta noastrã Bisericã ne învatã sã facem pe trup simbolul si semnul SfinteiCruci. Fãcându-ne semnul Sfintei Cruci, ne apãrãm ca si cu un zid de orice rãu,iar demonii sunt alungati. Nu e doar un simbol exterior lipsit de importantã,ci are influentã duhovniceascã. Si acest mare eveniment l-a lãsat Dumnezeu sãse împlineascã printr-o folosire exterioarã. Vedem apoi cum Dumnezeu poruncesteprofetului Moise sã întindã mâinile în asa-fel încât sã formeze semnul Crucii,si câtã vreme trupul lui formeazã semnul Crucii, dusmanii sunt pusi pe fugã, daratunci când le coboarã, israelitii s unt învinsi. Asa cum spune Sfântul IoanDamaschinul, ‘’simbolurile care se vãd sunt ale unor lucruri vãzute doar cumintea”.

Sã revenim la tema noastrã: primirea acestui semndat oamenilor va avea sensul acceptãrii unui stãpân si domn strãin. Pentru cã,în timp ce Botezul si Mirungerea se fac în numele Domnului nostru IisusHristos, acest semn se leagã de numele sau de numãrul numelui Antihristului.Iar din versetul: ”Aici este întelepciunea. Cine are pricepere sã socoteascãnumãrul fiarei; cãci este numãr de om. Si numãrul ei este sase sute saizeci sisase” (Apocalipsa 13, 18) vedem cã nu e vorba de un simplu simbol exteriorsi de un semn gravat sau de un numãr întâmplãtor, ci de acceptarea de bunãvoie(pentru cei care-l acceptã) a unui stãpân strãin, a Antihristului, si deînstrãinarea noastrã automatã si vesnicã de singurul si adevãratul nostru Domn.Dumnezeu, asadar, nu pedepseste pe nimeni, noi singuri, de bunãvoie, acceptãmchinul nostru vesnic, punându-ne pe noi însine în slujba diavolului sisupunându-ne lui. Acest semn îl primeste cineva prin liberã voie; în primulstadiu, la un anumit moment, când si legal este consfin tit si intrã încet,încet în viata noastrã; si în stadiul final, când prin atitudinea noastrãnepãsãtoare vom lãsa sã ni-l impunã si vom ajunge în punctul culminant al uneidileme finale: ori Sfânta Ungere în numele Domnului nostru Iisus Hristos, orisemnul cu numãrul numelui fiarei. Si atunci fiecare va face alegerea sapotrivit cu: ”Nici o slugã nu poate sã slujeascã la doi stãpâni. Fiindcã saupe unul va urî si pe celãlalt îl va iubi, sau de unul se va tine si pe celãlaltîl va dispretui. Nu puteti sã slujiti lui Dumnezeu si lui mamona” (Luca16, 13) (cãci este vorba despre mamona la modul propriu, dacã prin acest semncineva derã la acest sistem economic mondial).

Esential, asadar, nu este numãrul 666. Acest numãreste pur si simplu un element în plus pentru a ne trezi. Ceea ce nu vreaDumnezeu de la noi este sã ne învoim sã revindem diavolului libertatea pe careEl ne-a dãruit-o prin sfintitul Sãu sânge, rãscumpãrându-ne din blestemullegii. Dumnezeu nu ne vrea robi si nu doreste sã arãtãm supunere aceluia careva încerca sã ne punã pe mâna dreaptã sau pe frunte semnul stãpânirii lui si sãne întoarcã la epoca în care stãpânii îsi recunosteau sclavii dupã tatuajul depe trup. Redãm mai jos un text care a apãrut în ”Washington Times” din 11octombrie 1993, sub titlul ”Tatuajul national de înaltã tehnologie” sicare aratã cã sunt adevârate toate câte se spun:

”Este vorba de ‘SmartCard’, adicã de cardulinteligent pe care vrea sã-l impunã presedintele Clinton. A fost fabricat desocietatea ‘Hughes Aircraft Company’ si oricine îl are nu-l va pierdeniciodatã, a spus Clinton ! E vorba de un transponder implantat în corpulomenesc cu seringa. Ce este un transponder ? Este un nou termen tehnic formatdin douã cuvinte: transmiter (emitãtor) si responder (receptor). Transponder-ulprimeste semnale de unde radio de la un anumit emitãtor, le amplificã si letransmite pe o altã frecventã unui receptor ! Acest microcipulet introdus cu oseringã este cel mai genial, cel mai sigur, cel mai ieftin, cel mai fiabil,trecând toate testele cu succes si este prin toate acestea o foarte bunã metodãde recunoastere a persoanelor, folosind unde radio. Mãrimea lui nu depãsestemãrimea unui bob de orez, si pur si simplu se pune sub piele”.*




Care subiect are întâietate ?


Ii auzim pe multi, voind sã-si impunã propria lorluptã pentru o cauzã, cã declarã încontinuu: ”Acest subiect de care ne ocupãmeste major si trebuie sã-i dãm întâietate !” Natural, ascultãm multelucruri despre foarte multe subiecte, de la cele de cea mai micã importantãpânã la cele de importantã majorã, cum este si cel al ecumenismului. Ceea ceputem spune cu toatã certitudinea este urmãtorul lucru: toate problemele rãsardintr-o singurã rãdãcinã care, acoperitã de pãmânt rãmâne nevãzutã, dar care neface sã ne despãrtim, ocupându-ne fiecare cu miile de ramuri care ies din ea.Si, mai ales, ne face sã ne certãm între noi si sã uitãm astfel complet derãdãcinã. Este trist lucru sã ne tulburãm, luptând împotriva tuturor aceloracare contribuie cu orice chip la ecumenism – si contribuie rãu – si sã nuluptãm ca sã smulgem rãdãcina pe care, dimpotrivã, o si udãm si o si îngrãsãm.(In cartea cu titlul “Pãziti-vã de rãtãcire”, veti avea posibilitdteasã cunoasteti izvorul ecumenismului si cine bea apã din ace st izvor ca,astfel, devenind constienti de problemã, dacã vrem, sã luptãm împotriva ei sisã o lovim la rãdãcinã si nu în ramuri. Când cineva vrea sã dãrâme unzgârie-nori nu se duce la etajul 130 si începe sã dãrâme etaj cu etaj, pentrucã ar muri, iar acel zgârie-nori ar rãmâne tot la locul sãu. Dar dacã-i va puneexplozibil la temelie, în cinci minute îsi va atinge scopul.)

Aceia care ne creeazã toate problemele, vãzându-necã luptãm în diverse chipuri împotriva lor, au hotãrât cã, pentru a-si atingescopul, nu existã altã solutie decât sã ne aserveascã; si au gãsit acest modelectronic, desãvârsit pentru puterile omenesti. Acum judecati si singuri, odatã ce vom deveni robii unei ”autoritãti” necunoscute, vom mai putealupta oare împotriva tuturor celorlalte pe care vor fi avut grijã sã le impunãprin lege, de vreme ce oricine se va opune va fi pedepsit si urmãrit zi sinoapte, fãrã odihnã. Asadar, v-ati întrebat ce ati putea face aflând cãecumenismul este dirijat de UE în scopul convergentei religii lor si aldiferentelor de dogmã, în perspectiva superstatului unitar, urmând sã fabriceun cetãtean european unitar, fãrã dezbinãri nãscute din convingeri religioasesi fãrã diferente de dogmã ? Vã informãm cã nu veti putea face absolut nimic.Vom fi nevoiti sã urmãm ordinele UE si sã ne conformãm. Altfel, vom fi acuzaticã suntem nationalisti si cã reanimãm patimile religioase din Evul Mediu, devreme ce, potrivit argumentelor lor, vom fi socotiti un pericol pentruinteresul public si national. Iar acordul Schengen a avut grijã sã cuprindãtoate aceste cazuri în obiectivele sale. Atât am vrut sã vã spunem aici, iarcel ce voieste sã priceapã, sã priceapã !

Cine nu întelege e nevoit sã aibã putinã rãbdare siva întelege, numai cã atunci va fi prea târziu. Lãsãm judecãtii dumneavoastrãierarhizarea problemelor si stabilirea prioritãtii fiecãrui subiect. Oricare vafi pãrerea dumneavoastrã, o vom respecta întru totul, dupã cum vom respectaprioritatea pe care o dati subiectului de care vã ocupati. Noi pur si simpludorim sã întelegeti cã vrem sã fiti liberi, ca sã puteti lupta pentru aceastãcauzã.




Cum vom proceda cu banii si cum vom mânca ?

Este o întrebare pe care o putem auzi adeseori pusã de multe persoane, o întrebare care se adreseazã tuturor. Unii se gândesc cãvor supravietui fãrã sã aibã contact cu acest sistem economic, iar altii vor sãîncerce sã vadã, prevãzând anii grei care vor urma, dacã nu cumva pot urmapilda dreptului Iosif în Egipt când a fost înstiintat cã vor urma 7 ani defoamete si a strâns alimente pentru a avea la nevoie. La început putem constatacã avem o strategie ”bunã” ! Dar, chiar înainte de a începe rãzboiul cu”turcii”, ne îngrijim sã avem un loc unde sã ne ascundem si sã avem cemânca. Adicã îi ajutãm de la început pe propriii nostri dusmani, cum nu-i ajutãnimeni altcineva, spunând: ”Incercati sã faceti ce vreti! Noi am luat dejahotãrârea cã ne veti învinge !” De la început se vede ce moral scãzutavem, lucru pe care nu-lîntâlneste nimeni, nici mãcar la jocurile sportive. Asacum la baschet sportivii unei echipe, chiar si atunci când pierd cu diferentãde 10 puncte si mai au 30 de secunde pânã la sfârsitul m eciului, nici atuncinu depun armele.

Ca duhovnic nu pot sã-mi spun aici propria meapãrere, dar sunt dator sã vã spun ceea ce ne-a poruncit Domnul Iisus sã facem.Domnul Iisus ne-a dat ca primã poruncã: ”Cãutati mai întâi împãrãtia luiDumnezeu” (Matei 6, 33). Atunci când noi arãtãm ascultare si cerem maiîntâi de toate sã împãrãteascã Hristos în sufletul, în mintea si, prin urmare,si în familiile noastre si, prin extindere, în orasul nostru si în tara noastrã,atunci bunul Dumnezeu ne-a fãgãduit (si nu existã nici o posibilitate sã seîntâmple altfel) cã toate cele de care avem nevoie ni le va da El. De aceea aspus cã: ”Toate acestea se vor adãuga vouã” (Matei 6, 33). De altfel, elogic, întrucât dorim ‘’sã fim împãrãtiti” de El si, prin urmare, sã fimrobii Lui. Hristosul nostru îsi ia asupra-Si sã aducã tot ce are nevoie celcare lucreazã numai pentru El, mai înainte chiar ca acesta sã aibã nevoie:”Stie dar Tatãl vostru cel ceresc cã aveti nevoie de ele” (Matei 6, 32),si pentru aceasta a spus: ”De aceea zic vouã: Nu vã îngrijiti pentru sufletulvostru ce veti mânca” (Matei 6, 25).

Ca sã ne dea sã întelegem cã-L intereseazã ce vommânca, a spus: ”Priviti la pãsãrile cerului, cã nu seamãnã nici nu secerã,nici nu adunã în jitnite, si Tatãl vostru cel ceresc le hrãneste. Oare nusunteti voi cu mult mai presus de ele ?… Deci, nu duceti grijã, spunând: Cevom mânca ori ce vom bea, ori cu ce ne vom îmbrãca. (…) Stie doar Tatãlvostru Cel ceresc cã aveti nevoie de ele” (Matei 6, 26-32). Trebuie,asadar, sã facem ascultare Domnului Hristos si sã vrem din toatã inima noastrãsã împãrãteascã El în noi, în familia noastrã, în orasul nostru, în patrianoastrã si sã respingem si sã ne împotrivim la orice altfel de împãrãtie careni se impune prin patimi înãuntrul nostru si în chip felurit în familianoastrã, în orasul nostru, în tara noastrã. Imi închipui cã ati înteles cevreau sã spun, pentru cã, dacã ne vom smeri si vom cãuta împãrãtia luiDumnezeu, pentru toate aceste lucruri nu trebuie sã ducem grijã. Aceasta estetreaba lui Dumnezeu si nu v a exista niciodatã nici o problemã. Profetul Davidadevereste, dându-ne spre pildã experienta lui: ”Tânãr am fost si amîmbãtrânit si n-am vãzut pe cel drept pãrãsit, nici semintia lui cerândpâine” (Psalm 36, 25). ‘

Dacã nu cãutãm, fratilor, împãrãtia lui Dumnezeu, sicu nepãsare vom lãsa sã se instaureze împãrãtia aceluia al cãrui numãr alnumelui este 666, atunci, în mãsura în care suntem nepãsãtori, vom fi nevoitisã suportãm si consecintele nepãsãrii; astfel, de vreme ce fiecare îsi va asumapartea de rãspundere care i se cuvine, va ridica pe umerii sãi povara cuneputintã de ridicat a grijii pentru sine, pentru a constata apoi foartelimpede ceea ce pânã acum nu stia: ”Fãrã de Mine nu puteti face nimic”(Ioan 15, 5).

Crestinii si, în special, grecii, sunt oameni cumare râvnã; din acest motiv nu putem nici mãcar concepe cã ar fi cu putintãa-si face gânduri pentru ce vor mânca în vremurile Antihristului, din momentce, mai ales în perioade de pace, oameni trãitori în lume stau de bunãvoie înfata vreunei clãdiri a vreunui lider politic si fac greva foamei pânã lamoarte; si fac acest lucru numai si numai pentru o ideologie lumeascã. Nu putemcrede cã acestia au idealuri (pentru care se jertfesc) mai înalte decât celeale crestinilor. Singura diferentã este aceea cã crestinii, atunci când sesacrificã pentru Domnul nostru Iisus Hristos, care este Adevãrul, se sacrificãcu bucurie (cãci pe cel ce fericit se dã pe sine Dumnezeu îl iubeste…). Amputea justifica faptul putinei credinte a unora dacã cei care se lasã”însemnati” ar duce-o bine. Dimpotrivã, însã, din Scripturi stim cãloviturile Apocalipsei numai ei le vor primi: ”Si fumul chinului lor se suieîn vecii vecilor. Si nu au odihnã nici ziua, nici noaptea cei ce se închinãfiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei” (Apocalipsa14,11).

Dacã acum cineva nu doreste sã se încredinteze pesine lui Dumnezeu, sã-l asculte pe Alexandru cel Mare care, într-o zi, a gãsitun soldat de-al sãu ascuns într-un tufis si l-aîntrebat:
- Cum te cheamã ?
- Alexandru, a rãspuns soldatul.
- Si de ce stai aici ascuns si înfricosat ?
- Pentru cã mi-e fricã de luptã.
Atunci Alexandru cel Mare, i-a rãspuns:
- Ascultã, soldatule, ori îti schimbi numele, oriîti schimbi tactica.

Unii frati ai nostri care, într-adevãr, îl iubesc peHristos si sunt hotãrâti sã nu adere la acest sistem economic – sistem careimpune ca, pentru a putea face cineva tranzactii economice si operatiuni cubani, sã primeascã semnul cu numãrul numelui aceluia – au prevederea sã cumpereun domeniu într-o regiune îndepãrtatã si sã construiascã acolo o cãsutã, undeîn anii aceia ducându-se, nelegati de nimic, sã planteze legume de grãdinã si sãse întretinã. Aici din nou trebuie sã vã mâhnesc, trebuie însã sã întelegemprecis ce va fi. De aceea va trebui sã amintesc tuturor fratilor nostri cã,pentru a nu se aplica sistemul acesta în tara noastrã, solutia e una singurã:lupta. Voi explica de ce toate mãsurile de precautie nu vor avea nici o putere.

Veti fi înteles cã mai înainte încã de a se fi votatbine legile si acordul care permite culegerea si prelucrarea informatiilor, auavut grijã sã se impunã formularul fiscal E-9, prin care declarãm tot ce avem,unde se aflã, precum si toate bunurile noastre descrise în detaliu. Prinurmare, în aceastã clipã statul cunoaste cu exactitate tot ce posedãm si undeanume se aflã. In acelasi timp însã, prin sistemul mondial de control, dupã cumvedeti, se impoziteazã absolut orice. Pentru a se justifica detinerea oricãruibun, posesorul trebuie sã aibã veniturile corespunzãtoare. Intrucât nu vomadera la acest sistem, nu vom fi în stare sã justificãm posedarea vreunui bunmobil sau imobiliar si nici nu vom putea face fatã obligatiilor noastre fiscaleîn momentul în care, asa cum a profetit si Sfântul Cosma al Etoliei, vor puneimpozit chiar si ”pe gãini si pe ferestre”. Astfel, chiar dacã posedãmceva, pentru cã nu vom putea face fatã obligatiilor fiscale, tot ce avem o sãni se ia.

Poate cineva va spune: dacã n-am declarat ce posed,de unde va sti Statul cã am o casã sau un teren în cutare sau în cutare loc.Stim cu totii cã e ilegal sã nu ne declarãm averea si cã se pedepseste de lege,iar pedeapsa se aplicã atunci când se constatã abaterea. Mai mult, dacãaltcineva declarã propriul nostru domeniu, Statul îl va crede pe el si nu penoi, pentru cã noi nu-l avem declarat.

Fireste cã pe mãsurã ce timpul va trece, legile vordeveni mai aspre, încât vom depinde cu totul de Stat; nu vom mai putea pãstranimic care sã fie al nostru, întrucât nu vom fi plãtit impozitul. Asadar, înceea ce ne priveste, au grijã ca Statul sã fie ”actionar si asociat”,încât noi însine sã nu mai putem detine nimic în mod independent.

Toate aceste lucruri le spunem doar: 1. Ca sã avemcunostintã si sã nu ne culcãm pe o ureche crezând cã putem sã ne îngrijim deziua de mâine în felul arãtat mai sus; 2. Ca sã nu ne risipim în dreapta si înstânga, privindu-se fiecare pe sine, în timp ce ar trebui ca noi toti, cu toatefortele noastre, sã luptãm împreunã ca sã nu se aplice acest sistem economic întara noastrã; 3. De vreme ce cel ce scrie aceste lucruri personal le vedeîntâmplându-se, are rãspunderea personalã de a-i informa pe fratii sãi încât,atunci când mai târziu îsi vor da seama ce ne-a lovit, sã nu spunã: ”Uitati,nu s-a gãsit nici unul sã ne spunã douã lucruri mãcar”.

Unii care ei însisi au o problemã si vor sã sejustifice si în afarã poate vor spune cã toate câte le discutãm aici suntipotetice. Le rãspundem cã în aceastã clipã îi si vedem pe unii înfãptuindanumite lucruri, dar pentru cã încearcã sã punã totul la cale într-ascuns,sigur anumite lucruri trebuie sã le presupunem. Pentru cã atunci când vedem pecineva cã aruncã vreascuri uscate în jurul casei unui frate de-al nostru si leudã cu benzinã, trebuie sã presupunem cã o face numai si numai ca sã dea foccasei. Acum, dacã unii dintre noi ne vor acuza cã vorbim la modul ipoteticnumai pentru faptul cã a pus lemne si a turnat benzinã, dar n-a aprins sifocul, le rãspundem cã trebuie sã presupunem ce are de gând sã facã cel bãnuit,ca sã putem pãzi dinainte casa fratelui nostru si sã facem orice ne stã înputintã pentru a îndepãrta lemnele si benzina. Pentru cã, atunci când toate vorfi pregãtite, scânteia este o chestiune de secundã si totul devine cenusã câtnu gândesti.

Asa cum atunci când cineva vede venind nori negri sicãzând primele picãturi presupune cã va ploua si aleargã sã-si ia umbrela ca sãnu-l plouã, tot asa si noi avem poruncã de la Domnul Hristos ca, atunci cândvedem aceste semne sã presupunem si ce va urma. Domnul Hristos asa a lãsat sãpurcedem, spunând: ”învãtati de la smochin pilda: Când mlãdita lui se facefragedã si odrãsleste frunze, cunoasteti cã vara este aproape. Asemenea si voi,când veti vedea toate acestea, sã stiti cã este aproape la usi” (Matei24,32-33). In timp ce pentru ceilalti a spus: ”Când vedeti un nor ridicându-sedinspre apus, îndatã ziceti (presupuneti) cã vine ploaie mare; si asa este. Iarcând suflã vântul de la miazãzi, ziceti (presupuneti) cã va fi arsitã, si asaeste. Fãtarnicilor ! Fata pãmântului si a cerului stiti sã o deosebiti, darvremea aceasta cum de nu o deosebiti ?” (Luca 12, 54-56).

Din aceastã cauzã, toti vã spunem cã trebuie sãluptãm acum, pentru cã si Domnul nostru a spus: ”Trebuie sã fac, pânã esteziuã, lucrãrile Celui ce M-a trimis pe Mine; cã vine noaptea, când nimeni nupoate sã lucreze” (loan 9,4).

De aceea si Sfântul Sinod a explicat cã: ”… nueste cu putintã ca un crestin sã fie indiferent în legãturã cu introducereavoitã si sistematicã a acestui numãr în viata noastrã si în viata natiuniielene, care este aproape în întregime crestinã si ortodoxã”. Pentruaceasta si Sfânta Obste a Sfântului Munte a scris cã: ”Chemãm poporul grec sãmanifeste prin orice mijloc legal si democratic împotrivirea la emiterea noilorcãrti de identitate electronice si la votarea în Camerã a modificãrii legiiprivitoare la înscrierea religiei”. Si continuã: ”Nici o nouã lege nupoate proteja libertatea personalã a cetãteanului de tehnologia electronicãcontemporanã ale cãrei posibilitãti sunt nelimitate. Numai desfiintareadefinitivã a legii (…) va alunga toate temerile si va potoli nelinistea vie apoporului grec fatã de iminentul Ťdosar electronicť general care fãrã nici oîndoialã va pregãti terenul si pentru atât de urâta si nesuferita peceteantihristã 666. Frati ortodocsi crestini greci, treziti-vã si rãmânetistatornici si de neclintit în Sfânta noastrã Credintã Ortodoxã si nu vã îndoiticã Ťaceasta este credinta cea care va birui în lume !ť”

Pentru aceasta si sfintii categumeni de lamãnãstirile aghiorite scriu, atrãgându-ne atentia. De aceea si preasfintitiiepiscopi, prin circularele lor pe care le trimit mitropoliilor, îsi informeazãturma si cu curaj declarã în scris cã se împotrivesc acestui regim alAntihristului, care urmeazã sã se impunã.

De asemenea, dupã cum am scris si în cartea”Urna alegerii”, Parintele Paisie a spus:
- Ascultã, fiule, atunci când vezi cã cineva îtipune foc în casã cu un chibrit, în momentul în care focul este încã la început,îti stã la îndemânã sã-l stingi cu un pahar cu apã. Dacã însã neglijezi sispui: A, nu-i un foc prea mare, atunci din cauza indiferentei si neglijenteitale focul va creste si-ti va arde toatã casa. Atunci n-o sã mai poti facenimic altceva decât sã te lasi biciuit fãrã milã de propria ta constiintã si sãstai si sã-ti privesti plângând propria nenorocire.


Criza artificialã

Trebuie sã cunoasteti cã nu va fi posibil ca acestsistem de control mondial sã se instaureze pe fatã, adicã inspiratorii lui nuvor veni sã ne spunã niciodatã în fatã: ”Vrem sã vã desfiintãm libertateapersonalã si sã vã punem sub un control non-stop”. Dimpotrivã, atuncipopoarele s-ar ridica, si ”ambasadorii” sistemului n-ar stii unde sã semai ascundã. Trebuie, prin urmare, sã aplice mai întâi o politicã si sã-i punãla cale introducerea, fãcând într-o primã fazã ca poporul sã simtã nevoia unuisistem, o nevoie însã creatã de o crizã artificialã. Sã dãm câteva detalii:

Sã luãm spre exemplu problema drogurilor. Probabilveti fi observat cã dacã mai înainte existau legi severe pentru cei ce foloseausi vindeau droguri, fenomenul era rar; când si când mai auzeam de câte unnarcoman. Incet, încet însã, s-a pus la cale elasticizarea legilor. Astfel aufost blocate actiunile politistilor si astãzi am ajuns în punctul în caretraficantii de droguri sunt judecati formal si eliberati în scurt timp,luându-si de la capãt comertul, fãrã sã se teamã de nimic. Acestlucru, asa cumtoti ne dãm seama, a avut ca rezultat faptul cã o mare parte din tineretulGreciei cunoaste experienta drogurilor. Pãrintii copiilor dependenti dedroguri, dar si pãrintii celor care se tem ca nu cumva copiii lor sã sfârseascãprin a se droga sunt indignati de acesti traficanti care le duc copiii ladezastru si protesteazã în toate directiile, cerând sã se facã ceva pentru cacei responsabili sã fie arestati.

In timp ce cetãtenii se gãsesc într-un asemeneapunct al disperãrii si cer stãruitor sã se facã ce va pentru combatereatraficului, cu droguri care, asa cum am spus, în mod artificial a fost adusãpânã la acest punct, auziti de pe buzele unor ministri propunerea de a sedesfiinta si legile care mai existã si de a se legaliza cultivarea drogurilor,ca sã poatã fi liber cultivate, chiar si în ghiveciul de pe balcon. Neînchipuim cã întelegeti acum unde ar duce, într-o primã fazã, cultivarealiberã, circulatia si întrebuintarea drogurilor usoare. Este de la sine întelescã le vor consuma tot mai multi tineri. Prin urmare, factorii responsabili vorcãuta sã-i gãseascã pe traficantii de droguri puternice, în timp ce dejacomertul lor va fi în floare. Pe mãsurã ce problema va deveni mai arzãtoare, sevor întâmpla douã lucruri: vom fi din ce în ce mai disperati si mai indignati,vom cere cu disperare sã se ia mãsuri si sã fie prinsi si pedepsiti vinovatii,în timp ce, pe de altã parte, vom asculta justificãri absurde de genul: ”Nu-iputem combate pe traficantii de droguri, pentru cã nu-i putem gãsi”,indifere nt dacã atelierele producãtoare de droguri din Turcia sau din Scopijelucreazã nestânjenite zi si noapte.

In acest punct, criza artificialã pe care o urmãreausi-a atins scopul. Lumea a ajuns în punctul de a cere cu disperare o solutie simomentul ‘’servirii” sistemului celui mai totalitar, a celui mai lipsit delibertate si a celui mai antidemocratic a sosit. Ba chiar sub forma de acadea.Infãtisându-ni-se drept mântuitorii nostri, ne vor spune cã trebuie sã aderãmla acordul Schengen si sã votãm o lege care sã permitã culegerea de informatiisi prelucrarea lor si, de asemenea, sã dãm fiecãrui om un numãr de cod unitarde înregistrare care, în ultima fazã, se va afla pe mânã sau pe frunte, pentrua putea în acest fel, într-o fractiune de secundã, sã localizeze infractoriiprin satelit, sã verifice la bancã depunerile de bani ”murdari”; si, înacest fel, bietii pãrinti care îsi vãd copiii stingându-se nu mai au altãiesire decât aceea de a accepta solutia care li se propune (chiar dacã, înconditii diferit e, nu le-ar fi plãcut) pentru cã trebuie sã punã mai presus delibertatea lor viata copilului lor. De altfel, cei mai multi oameni preferãformula: ”Mai bine robi si vii, decât morti si liberi”. In mod firesc,atunci când se vor aplica toate aceste planuri dictatoriale, sã nu credeticumva cã va fi combãtut comertul cu droguri, pentru cã toti stiti foarte binecine sunt aceia care se gãsesc în spatele traficantilor si ce interese urmãrescsi stiti cã ceea ce îi intereseazã este ca popoarele sã fie narcotizate, ca sãnu înteleagã foarte bine unde sunt conduse si sã nu poatã reactiona. Martor altuturor lucrurilor pe care le spunem invocãm poporul Frantei care, dupã ce apãtit ce am pãtit si noi si a fost nevoit sã semneze acordul si sã fie pus suburmãrire, a vãzut cu surprindere cã nu numai cã drogurile nu s-au redus, ci cã,dupã validarea acordului si dupã suspendarea controlului vamal, Franta a fostinundatã de droguri care vin din Olanda.

Aici întrebãm: Oare nu cumva si lor li s-a spus cãacordul Schengen a fost fãcut pentru combaterea drogurilor si a criminalitãtii? Credem cã întelegeti pânã aici putin din ritualul lor întunecat. Acum nurãmâne decât ca dumneavoastrã singuri sã urmãriti toatã punerea la cale aacestei crize artificiale, la toate nivelurile vietii noastre si dumneavoastrãsinguri sã constatati cã este adevãrat ceea ce spunem, adicã: 1. mai întâiinfractiunile grave nu vor mai fi pedepsite, iar legile vor deveni maielastice, domnind astfel fãrãdelegea care minimalizeazã infractiunile mari,transformându-le în delicte minore; 2. vine mai apoi constientizarea de cãtrenoi toti a adevãratei situatii si, astfel, vom începe sã cãutãm cu disperare osolutie pentru aceastã problemã; 3. va veni ‘’solutia” pe care o vor propune”mântuitorii” nostri, într-o primã fazã prin promovarea unei cãrtielectronice si, în stadiul final, prin punerea la cale a fixãrii codului pemânã sau pe frunte, asa cum bine scrie si cuviosul pãrinte Paisie:

”Asadar, în spatele acestui sistem perfect alcardului de deservire de sigurantã realizat pe computer, se ascunde o dictaturãmondialã si robia Antihristului (Apocalipsa 13, 16)”.

Pentru a vedea cum va arãta peisajul în ansamblu, nevom referi la câteva cazuri unde deja criza artificialã este destul deînaintatã. Furturile cer ca solutie retragerea banilor si adoptarea unui cardelectronic. Vã vom lãsa însã sã luati singuri initiativa si sã vedeti cum sepregãteste criza artificialã a cresterii numãrului de furturi, pentru cã totitrebuie sã întelegem ce cântec ne cântã, si cum vor izbuti sã ne facã sã dansãmpe el.

Cresterea comertului cu prunci, a adoptiilor ilegales.a.m.d. constituie un alt exemplu. Vedeti ca prin elasticizarea legilor acrescut la maximum si aceastã problemã. Veti vedea cã solutia care va fipropusã va fi implantarea unui microcip noilor nãscuti încã de la nastere,pentru a putea fi urmãriti si pentru a nu fi pierduti. 0 micã demonstratie ne-ofac implantând încã de pe acum microcipuri animalelor. Astfel, sustin ei, controleazãanimalele fãrã stãpân si gãsesc, prin satelit câinii pierduti, dar si pestãpânul lor.

Combaterea evaziunii fiscale este încã o pietricicãla edificiul propagandei lor. Vã gânditi la încãrcarea impozitelor si asainsuportabile pe care ni le impun încontinuu, în timp ce, pe de altã parte,protesteazã pe motiv cã cei mai bogati nu-si plãtesc impozitele. De notat cã,dacã dumneavoastrã datorati 70.000 de drahme pe care nu-i aveti, vã confiscãaverea, în timp ce celor foarte bogati însusi Statul le dãruieste datorii demiliarde, care, fireste, vã împovãreazã pe dumneavoastrã. Gânditi-vã lacriteriile obiective care pentru multi sunt nedrepte, iar, pe de altã parte,constatati cã ne servesc acest ”plan salvator” care are drept scopcombaterea evaziunii fiscale.

Vedeti cresterea criminalitãtii. Admiratielasticitatea legilor. Am ajuns asadar ca o crimã sã echivaleze cu 10 ani deînchisoare; si chiar mai mult, pe zi ce trece pedeapsa poate sã se micsoreze.Asadar, cineva care are predispozitie spre a ucide deja nici nu mai e bãgat înseamã.

Cei care pun la cale subteran planurile UE, voind sãsporeascã si mai mult aceastã crizã artificialã, au ales calea economiei. Dinacest motiv obligã guvernele si le forteazã sã impunã ‘’stoarcerea”economicã a popoarelor lor, urmând sã coboare indicii economiei la limita pecare o doresc. Lucrul acesta are drept rezultat faptul cã tãrile îsi vor supunecetãtenii unei menghine economice, punându-le impozite împovãrãtoare,cerându-le diverse contributii bãnesti, impunând aproape dublarea criteriilorobiective si reducerea ajutoarelor sociale cu rezultatul ca, pe de o parte, sãscadã într-un fel indicii economici ai tãrilor si sã creascã în acelasi timpalti indici pânã la maximum. Multe întreprinderi sunt nevoite sã se închidã.Anul acesta s-a anuntat cã se vor închide 65% din întreprinderile mici simijlocii, datoritã impunerii unor criteni obiective suplimentare. Anumiteîntreprinderi, pentru a supravietui, sunt nevoite sã recurgã la evaziunefiscalã sau sã mituiascã functionarii de stat, urmând ca numai î n felul acestasã-si regleze afacerile. Deci, când toate acestea se întâmplã la nivelulîntreprinderilor, întelegeti – cu somajul care deja domneste – ce se întâmplãla nivel personal si social. Incepe sã creascã indicele furturilor, alcriminalitãtii, al comertului cu prunci, adoptiile ilegale, exploatareaminorilor, pederastia, crimele pentru exploatarea organelor umane, comertul cudroguri s.a.m.d. Lumea, pierdutã într-un haos economic care deja se impune sitraversatã de urmãrile acestei mizerii economice, se refugiazã în droguripentru a-si uita, chiar si pe moment, problemele, în timp ce cu sigurantã maiînainte unii au avut grijã sã-i niveleze toate valorile si toate idealurile.

Cresterea acestor indici creeazã o destindere acoeziunii sociale. Asadar, nu este întâmplãtor faptul cã au ales convergentaeconomiilor în vederea unificãrii Europei, pentru cã aceastã convergentã ducela pauperizare, a cãrei urmare naturalã este devierea de la valorile morale.Aceastã Europã, prin acest mod nedemocratic pe care îl impune, nu s-ar puteainstaura altfel si nu s-ar realiza decât ‘’strângând” prin aceastã metodãpopoarele, încât sã o considere mai degrabã salvatoarea lor, pentru cã sepresupune cã astfel va lua sfârsit martiriul lor. Programul UE are nisteperformante foarte dure: reducerea indicilor economiei cu tot ceea ce implicã,având drept urmare cresterea tuturor indicilor numiti mai sus (de criminalitateetc.), dar si a altora, pe care din motive de spatiu n-o sã-i amintim aici.Astfel domneste fãrãdelegea si crima. Rezultatul ? Poporul, opresat de mãsurileeconomice împovãrãtoare si de decãderea moralã, va cãuta cu disperare pe cinevacare sã-i dea posibilitatea sã respire din nou. A ceastã cerere disperatã apoporului nu va fi auzitã decât atunci când disperarea sa va ajunge la culmedin cauza propriilor lui oameni politici si din cauza mãsurilor nationale.Atunci, firesc, aceste cercuri obscure îsi vor promova ”omul”, dar sisistemul perfect de control mondial si desfiintarea libertãtii personale, cujustificarea cã aceasta e solutia pentru scãderea indicilor criminalitãtii, aicoruptiei etc, indici care din cauza politicii severe de austeritate au urcatla cote foarte înalte.

Acordul Schengen trebuia sã fie ‘’servit” cufatã socialã, ca un panaceu pentru combaterea crimei si a comertului cudroguri. Iar poporul pe jumãtate mort din cauza mãsurilor împovãrãtoare îi varuga pe acestia sã-si asume sarcina de a-l scoate din impas, declarându-le cãse predã fãrã conditii si se supune acestui nou sistem de control universal pecare îl va accepta ca necesar pentru functionarea largã a societãtii. Pe de oparte, vor da indicatii pentru o austeritate mai mare, iar pe de altã parte”vor servi” acest sistem economic controlat la nivel mondial, prin carevor fi acordate facilitãti numai la început si numai în anumite cazuri si numaiîn procent de 50%, celor care optional aderã la el. Restul de 50% pe care îlvor dãrui acestora va fi rãscumpãrarea libertãtii lor prin desfiintarea intimitãtiivietii particulare si personale.

Fireste, dacã am continua, ar trebui sã enumerãmtoate câte se pun la cale, dar nu ne-ar ajunge tomuri întregi. De aceea, pentrucã nu subestimãm judecata si puterea dumneavoastrã de întelegere, pur si simpluam atins în treacãt câteva din aceste probleme; am fãcut-o ca sã cunoastetilãmurit cã, dacã într-o zi veti citi în ziare sau veti auzi la televizor despredenunturi cã la pasajele pentru autovehicule, unii, întelesi cu functionarii,nu-si plãtesc taxa, municipalitatea pierzând astfel în fiecare an miliarde dedrahme, asteptati-vã ca în scurt timp sã auziti cã s-a gãsit si solutia !Aceste pasaje rutiere, se va spune, vor deveni electronice, si în felul acestamunicipalitatea va înceta sã mai piardã bani. Verificati cu atentie intervalulde timp scurs între primul comunicat, care vã anuntã problema, si cel de-aldoilea, în care vi se aratã solutia gãsitã; veti vedea ce ”inventatori”avem, care numai în câteva zile sunt gata sã instaleze pasajele electronice pentruautovehicule ! Principala caracterist icã a acestei solutii va fi, bineînteles,un control deplin, pentru cã exercitând un control electronic la aceste pasajerutiere, ele vor servi totodatã si pentru culegerea si prelucrarea de date. Labanca nationalã de date se înregistreazã ora la care a trecut cutare sau cutareautomobil, de exemplu dacã a trecut pe la pasajul de la Malgaron. Dacã a trecutsi pe la pasajul de la Katerinis, presupun cã masina se îndreaptã cãtre Atena.Socotind timpul pe care l-a fãcut pentru a strãbate distanta dintre Malgaron siKaterinis, care, sã spunem, ar fi de 20 de minute, ajung la concluzia cã vitezacu care a circulat automobilul respectiv era de 140 de km/h. In acest caztrebuie sã-i fie trimisã acasã o citatie pentru depãsirea limitei de vitezã. Lapasajul de la Shimatariou a ajuns dupã 8 ore, ceea ce nu e natural, dacãsocotim viteza cu care mergea la început. Incrucisând toate aceste date, sedescoperã cã un alt automobil care a plecat din Atena avea aceeasi întârziereexact între cele douã pasaje rutiere. In banca de informatii descoperimurmãtorul element: în Karavomilo, în taverna ”To Limani” (Portul),soferul primului automobil a plãtit la masã 60.000 de drahme, lucru care aratãcã de fapt a fãcut cinste altora. Evident, acelora care cãlãtoreau în celãlaltautomobil, care a avut aceeasi întârziere. Trebuie analizate aceste date dindosarul lor pentru a se constata dacã cei care s-au întâlnit participã la oactiune comunã sau pur si simplu dacã se potrivesc ca mod de gândire sau dacãconvingerile lor religioase si politice sunt aceleasi etc.

Sã nu ne lãsãm pãcãliti de acadea si sã încercãm sãvedem ce se ascunde în spate.



Dati Cezarului ce-i al Cezarului

Multi oameni politici, vrând sã impunã în orice chiptot ceea ce poporul nevinovat nu doreste, invocã chiar si cuvântul lui Hristoscare, atunci când I s-a arãtat moneda, a spus: ”Dati Cezarului ce-i alCezarului” (Marcu 12, 17). Acesti politicieni se pun pe ei însisi astfelîn locul Cezarului. Avem sã le spunem cã trebuie sã dovedeascã un elementar bunsimt si un elementar discernãmânt. Bun simt, deoarece acest punct de vedere -”Noi suntem Cezari si trebuie sã vã supuneti” – nu l-a exprimat publicnici Cezar despre el însusi. Discenãmântul este necesar pentru cã Hristos cânda spus ”Dati Cezarului ce-i al Cezarului”, a spus-o având în vedereregimul care era atunci: o monarhie totalitaristã necontrolabilã. Cezar sedeclara ”dictator” si prima lui grijã când a venit la putere a fost sã-siasigure pentru el însusi un control suprem în toate domeniile vietii publice,astfel încât în afarã sã nu se observe nici o schimbare (vezi si IstoriaRomanã, de M. Rostovtzeff, ed. Papazisi, 1984).

Asadar, Cezarul era si stat, si putere, totul sitoate. Dacã oamenii nostri politici mãrturisesc cã în aceastã clipã avemacelasi regim, noi nu trebuie sã mai spunem nimic; aceastã mãrturisire spune dela sine totul. Discenãmântul însã se aflã în ceea ce a spus Domnul sã se deaCezarului. Le-a arãtat moneda pe care era gravat chipul Cezarului si le-a spus:De vreme ce aceastã monedã are întipãrit asupra ei chipul Cezarului, de vremece el a bãtut-o si el a fãcut-o sã circule, dati asadar Cezarului ce-i alCezarului si i-a îndemnat sã-i dea acestuia impozitele. Sã nu uitam si continuareacuvintelor Mântuitorului: ”(dati) si lui Dumnezeu ce este a lui Dumnezeu”(Marcu 12, 17). Oricine are minte înteleaptã întelege ce-I apartine luiDumnezeu. Pur si simplu noi îi informãm pe cei ce nu stiu cã toate îi apartinlui Dumnezeu. Un lucru îl respecta chiar Dumnezeu însusi si a rânduit ca acestasã apartinã exclusiv omului, anume libertatea sa personalã. De aceea siDumnezeu, chiar si atunci când e vorba de mântuirea noastrã, nu încalcã liberulnostru arbitru. Existã o lege divinã (dar si omeneascã) prin care seconsfinteste libertatea fiecarei persoane, care astãzi este încãlcatã; ba, maimult, aceastã încãlcare flagrantã este consfintitã printr-un acord si printr-olege!

Despre istorie se spune cã ”pânã acum” în taranoastrã Cezarul, adicã puterea, ”a fost” poporul. In baza art. 1, § 2, 3din Constitutie se stabileste cã: temelia statului este suveranitatea popularã.Toate puterile purced de la popor, existã pentru el si pentru natiune si suntexercitate asa cum stabileste Constitutia. Prin urmare, deputatii, ministrii,prim-ministrul, presedintele tãrii sunt functionarii Cezarului, adicã aipoporului, si lor Cezarul le incredinteazã ducerea la bun sfârsit a vrerilorlui, pentru aceasta plãtindu-i cu propriii lui bani. De altfel, chiar si aceastadenumire de ”ministru” aratã cã orice asemenea persoanã se aflã ‘’sublucrare”, desemnând un functionar al poporului, cineva care executã ooperã pe care i-a încredintat-o poporul.

Acum vrem sã întrebãm ce s-a întamplat. Nu cumvafunctionarii Cezarului, fãrã sã-l mai fi informat, au conspirat împotrivaputerii lui si au schimbat stãpânul, recunoscând drept stãpân si Cezar centrulde putere de la Bruxelles ? Astfel, dintr-o datã, Cezarul de drept (poporul)îsi dã seama cã a fost trãdat si înrobit altuia ! Si, ca si când n-ar fi fostde ajuns, functionarii lui au devenit din ce în ce mai duri, numindu-l pe Cezar(poporul) când “mãgari”, când ”întârziati”, când”obscurantisti”, când “retrograzi”, când ”fanatici”. Darcând s-au întâmplat toate acestea ? Atunci când poporul a reactionat, dându-siseama cã functionarii sãi îi mãrturisesc cã nu mai sunt în stare sã-i ducã laîndeplinire vrerile, pentru cã altii au hotãrât deja pentru el si îi impun sãse conformeze ”recomandãrilor” lor.

Pe scurt, aducând lucrurile la justa lor dimensiune,spunem cã functionarii acestia trebuie si sunt obligati sã-i dea si Cezaruluice-i al Cezarului, si lui Dumnezeu ce-i al lui Dumnezeu. Astãzi însã, dinpãcate, din câte vedem, acesti functionari, nesocotindu-l si pe Cezar si peDumnezeu, vor trebui sã dea socotealã si Cezarului, si lui Dumnezeu, cãci suntdatori amândurora.



”Rãtãciti, dacã nu cunoasteti Scripturile”

Domnul Iisus Hristos ne-a arãtat rãspicat cauzapentru care rãtãcim si care este necunoasterea Scripturilor. Când pe Sfântanoastrã Scripturã ‘’s-a asternut praful si se odihnesc pãianjenii” sisingura noastrã sursã de informare sunt astãzi mijloacele de informare în masã- televiziunea, ziarele, radioul – e de la sine înteles cã rãtãcim de colo-colosi cã suntem în primejdie de a ne pierde cu totul mintile. Asa cum se stie,aproape toate mijlocele de informare în masã – din câte se spune – slujescinteresele economice ale stãpânilor lor. Dacã stãm putin si studiem si ce spunsi programele lor, vom pricepe cã în marea lor majoritate, cu desigur, rareexceptii, se opun celor poruncite nouã de Domnul nostru Iisus Hristos. NumaiSfânta Scripturã si Vietile Sfintilor slujesc si urmãresc cu adevãrat interesulnostru duhovnicesc si trupesc. De aceea, trebuie ca si noi, într-un anumitmoment, sã ne îngrijim de binele nostru si de interesul nostru si singuri sãcomparãm aceste douã izvoare de mesaje si sã ne stabil im dupã cum socotim maibine cursul vietii noastre. Cel dintâi izvor, adicã Sfânta Scripturã si VietileSfintilor, are drept scop sã curãteascã mintea noastrã nevinovatã si sã oînsãnãtoseascã. Celãlalt izvor are drept scop întunecarea mintii prin multimeanesfârsitã de ”gunoaie” pe care i le desartã. Sigur, toti vor întelegeodatã cã au devenit niste primitori de gunoaie, dar cu cât mai repede vapricepe cineva cum stau lucrurile, cu atât mai putine vor fi consecintelenefaste asupra trupului si sufletului sãu si cu atât mai putin va fi nevoit sãlupte ca sã-si ”îngrijeascã sufletul” pe care unii l-au transformatîntr-o groapa de gunoi.

In aceastã carte ne referim la câteva caracteristiciale unei profetii care se împlineste în zilele noastre: existã dejaposibilitatea tehnologicã, prin intermediul calculatoarelor electronice, carepermite exercitarea unui control mondial. Nu e contestat de nimeni faptul caprin acordul Schengen si prin legea 1472/1997 pentru prelucrarea datelor aparedeja foarte limpede vointa politicã de a se impune controlul mondial si de a fidesfiintatã viata personalã. Nimeni nu poate contesta de asemenea faptul cãapare, timid la început, noul sistem economic mondial al societãtii fãrã banisi, desigur, chiar si copiii stiu deja cã acest sistem economic mondial impunetuturor locuitorilor pãmântului sã primeascã numãrul unitar de cod deînregistrare sub forma unui semn gravat, sub forma cunoscutului cod barat demarcare a produselor. Cã acest numãr 666 este cuprins în codul barat omãrturisesc toti, chiar si companiile care-l fabricã; nu neagã nicispecialistii în electronicã de vreme ce numãrul poate fi recunoscut vizual.Aceste semne ne preocupã. Totusi nu putem judeca lucrurile numai dupã ele,pentru cã în paralel se mai împlinesc si alte câteva profetii, apar si altecâteva semne ale vremurilor si mai importante, si mai caracteristice, directlegate de primele. Totusi, nici nu le vedem si nici nu le luãm în consideratie,si aceasta pentru cã nu cunoastem Scripturile. Când vom vedea cã se împlinesctoate profetiile vom pricepe si ce se întâmplã. Asa cum, de exemplu, înpersoana lui Hristos nu s-a împlinit numai profetia celor 30 de arginti, cis-au arãtat toate celelalte semne, care au adeverit cele profetite de SfintiiProoroci, asa si astãzi nu putem întelege totul, numai prin intrarea în viatanoastrã a numãrului sau a semnului, ci trebuie sã vedem si celelalte lucrurimai importante care se întâmplã, pe care nu le cunoastem si pe care nu levedem. In cartea noastrã care va apãrea în curând si care poartã titlul”Vedeti ca nu cumva sã vã rãtãceascã cineva” veti avea posibilitateasã vedeti care erau toate acest e lucruri, întâmplãri si aceste fapte foarteclare pe care le-a vãzut sufletul curat al pãrintelui Paisie, lucruri care s-auîmplinit deja; atunci veti întelege si dumneavoastrã de ce strigãm si nenelinistim, sigur în sensul cel bun al cuvântului. Atunci veti vedea singuricum decurg evenimentele si cum, în zilele noastre, se descoperã secretelesfârsitului lumii, rãmase ascunse de veacuri.

Sã fim atenti sã nu atragem asupra noastrã ocara luiHristos care ne numeste fãtarnici pe noi toti, cei care zicem cã nu vedem ce seîntâmplã: ”Tot nu întelegeti, nici nu pricepeti ? Atât de învârtosatã esteinima voastrã ? Ochi aveti si nu vedeti, urechi aveti si nu auziti si nu vãaduceti aminte ?” (Marcu 8, 17-18) si în alt loc: ”Fãtarnicilor, fatacerului stiti sã o judecati, dar semnele vremurilor nu puteti” (Matei 16,3).



De vreme ce sunt scrise cã vor veni…

Unii ne-au întrebat: ”De vreme ce toate sunt scrisecã vor veni, atunci de ce ne mai împotrivim ?”

E doar un pretext si o justificare pentru a neascunde moralul nostru scãzut. Le vom pune si noi acestora o întrebare: Hristosa spus cã într-o zi vom muri si asupra acestui lucru nu avem nici o îndoialãsau sperantã cã va fi altfel; acestea, ca si toate celelalte pe care ni le-aprezis, se vor împlini cu sigurantã. Asadar, pot ei sã ne spunã, de vreme cestiu cã într-o bunã zi vor muri, de ce nu stau, crezând în fatalitate,asteptând moartea, ci mãnâncã si beau, ca sã trãiascã ? (Stim cã dacã nucontribuim noi însine la mentinerea vietii noastre, lucrul acesta esteconsiderat sinucidere si suntem condamnati. La fel se întâmplã, metaforicvorbind, si cu libertatea noastrã.) Cu toate cã stiu cã moartea esteinevitabilã, ei mãnâncã, beau, petrec, adunã bani, clãdesc palate, cumpãrãmasini, cumpãrã terenuri si ogoare, creeazã întreprinderi si se cheltuiesc înmii si mii de asemenea actiuni, în timp ce sunt convinsi cã într-o bunã zi vaveni moartea. De ce dar, acum, pentru libertate, de vreme ce ni s-a spus c ãveni cineva si ne va lipsi de ea, nu fac absolut nici un efort si asteaptã caniste fatalisti deznãdãjduiti sã li se punã cãtuse la mâini si la picioare ?

Aceasta aratã cã sunt niste oameni fãrã idealuricare întotdeauna vor sã fie târâti de cursul nãvalnic al unui ”râu” sicare nu au nici cea mai micã dispozitie sã lupte pentru idealul lor, pentruHristos Domnul nostru, râvnind numai un fotoliu comod, o masã bunã, un portofelumflat. Pentru cã Domnul nostru Iisus Hristos a spus cã va veni Antihristul, ceînseamnã asta, fratilor ? Cã trebuie sã-l asteptãm si sã-l primim cu brateledeschise ? Sau cã trebuie sã-l acceptãm ? Cel ee ne-a spus cã va veniAntihristul a spus cu durere si ceea ce urmeazã: ”Eu am venit în numeleTatãlui Meu, si voi nu mã primiti; dacã va veni altul în numele sãu, pe acelaîl veti primi” (loan 5,43); cu durere a spus cã pe acela îl vor accepta,îl vor primi. Nu se aratã aici foarte limpede cã preasfânta voie a lui Hristosnu doreste sã-l primim pe acela ? N-a spus El cã, printr-un sistem economicmondial, ei vor impune un sistem planetar de operatiuni si tranzactii ca nimeni’’sã nu poate cumpãra sau vinde” si cã vor da un semn oamenilor cu numãrulnumelui Antihristului 666 ? Pentru cã Hristos a prezis cã vor veni, trebuie noisã acceptãm ? Dar El însusi este Cel care a rânduit asa: ”Cine se închinãfiarei si chipului ei si primeste semnul ei pe fruntea lui sau pe mâna lui, vabea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, în potirulmâniei sale, si se va chinui în foc si pucioasã, înaintea sfintilor îngeri si aMielului. Si fumul chinului lor se suie în vecii vecilor. Si nu au odihnã niciziua, nici noaptea cei ce se închinã fiarei si chipului ei si oricine primestesemnul numelui ei” (Apocalipsa 14, 9-11).

El, Care a prezis cã se vor întâmpla toate acestea,a prezis si urmãrile pe care le vor suporta toti cei care îl vor primi pe acelasi a poruncit cum sã se poarte robii Sãi: ”Aici este rãbdarea sfintilor, carepãzesc poruncile lui Dumnezeu si credinta lui Iisus” (Apocalipsa 14, 12).In acest scop, pentru a nu ne rãtãci, va trimite pe profetul Ilie si pe dreptulEnoh, ca sã ne apere de rãtãcire si sã nu primim semnul.

Asadar, Domnul nostru ne-a dat nouã, ca unora ce-Isuntem robi, porunci despre ce trebuie sã facem atunci când se vor împlinitoate câte le-a prezis. Trebuie, ca unii ce suntem credinciosii Sãi robi, sãpãzim aceste porunci, oricare va fi cursul final al lucrurilor, pentru cã”asteptãm învierea mortilor” când ”din nou va veni cu slavã si va judecaviii si mortii”. Iar criteriul dupã care ne va judeca este dacã robii Sãiau crezut în El si au ascultat de poruncile Lui, sau n-au crezut în El si n-aupãzit toate câte le-a poruncit. Insã a nu crede cineva si a nu pãzi poruncileLui aratã tocmai ceea ce spune Apostolul: ”Credinta fãrã de fapte moartãeste” (Iacov 2, 20). Hristos ne-a avertizat cã ei vor încerca sã neînrobeascã, ne-a fãcut cunoscut cã El ne-a eliberat ”din sclavia celuilalt caun milostiv si iubitor de oameni” si ne-a spus cã stã în puterea noastrãsã apreciem aceastã libertate sau sã o vindem pentru un ”blid de linte”(sau în schimbul unor pachete Delor). De asemenea, Apostolul Pavel, reamintindu-ne cele de mai sus, scrie: ”Cu pret ati fost cumpãrati. Nu vã faceti robioamenilor” (I Corinteni 7, 23).

”Este nevoie – asa cum cere judecata lui Hristos -sã vinã smintelile.” Sã bãgãm bine de seamã sã ne tinem departe si sã nuparticipãm la acestea, pentru cã asa este dupã cum Domnul Iisus spune: ”Vaiomului aceluia prin care vor veni smintelile” (Matei 18, 6).

”Putin aluat dospeste toatã frãmântãtura”

In chip necugetat spun unii cã în fata Parlamentuluia demonstrat un mic grup de crestini fanatici. Prin urmare, sustin ei, nu neputem ocupa de o minoritate a poporului elen.

Cei cãrora le scapã asemenea cuvinte, dacã mai suntsi politicieni, aratã tuturor limpede cã nu sunt inspirati de un spiritdemocratic, pentru cã trãsãtura caracteristicã a unei societãti guvernate delegi drepte este nu numai respectarea drepturilor si a libertãtilor uneiminoritãti, ci a fiecãrui cetãtean în parte. Consfintirea libertãtii fiecãruicetãtean este o obligatie prioritarã a unei democratii adevãrate, pentru cã nue posibil ca libertatea noastrã personalã sã fie rânduitã de vointa celormulti. Ea este un bun inalienabil, care nu se supune logicii lui ”50% +l”. Le reamintim oamenilor nostri politici cã si în Politehnicã o mânã destudenti s-au încuiat înãuntru si au protestat; si atunci mijloacele deinformare în masã si dictatorii au spus cã e vorba de o mânã de ”dandy-boys”,de ”golani” si de ”fanatici anarhisti”. Am putut vedea însã atuncicã acesti studenti au fost cei putini care si-au lãsat inima sã vorbeascã sicare au ridicat micul lor glas împotriva regimului totalitarist al tancurilo r.Am vãzut si mai departe cã în spatele lor, chiar dacã de teama armelor nuîndrãznise sã vorbeascã pânã atunci, se afla totusi toatã Grecia, care în celedin urmã a coborât pe strãzi si astfel a început cãderea regimului. Apoi, ceicare ne conduc astãzi i-au declarat eroi pe toti acei ”dandy-boys” si”golani”, stabilind prin lege sã se instituie sãrbãtoarea Politehnicii.

Trebuie sã mãrturisim cã si astãzi, datoritãputinilor ”fanatici”, poporul grec aflã ce i se pregãteste. Dacã acestiputini n-ar fi strigat la noi, cei multi, s-ar fi adeverit zicala anticã: ”Amfi cântat acum despre casele noastre pârjolite”. Acum însã sã vedem ceînseamnã: ”Oare nu stiti cã putin aluat dospeste toatã frãmântãtura ?” (ICorinteni 5, 6) si ”Nu te teme, turmã micã” (Luca 12, 32).

Anumite subiecte nu se supun judecãtii majoritãtii,dar se iau în consideratie foarte serios consecintele negative pe care lesuportã minoritatea. De exemplu, dacã o societate farmaceuticã pune încirculatie un medicament împotriva durerii de cap si dacã acest medicamentfoloseste unor milioane de oameni, dar dacã din cauza vreunei reactii adverse200 de oameni mor, legea impune întreruperea circulatiei respectivuluimedicament. Factorii responsabili nu spun cã cei care au murit sunt ominoritate fatã de cei multi cãrora medicamentul le-a fãcut bine. Nu urmeazã”logica” dupã care ar trebui sã moarã majoritatea si abia apoi sã seretragã de pe piatã medicamentul!

De asemenea, dacã oameni de spirit invocãminoritatea ca pe o justificare, le spunem totusi cã, sustinând un asemenealucru, aratã ce mult s-au îndepãrtat de duhul lui Hristos, pentru cã El estesingurul care a dat valoare persoanei umane si unicitãtii personale a fiecãruiom. El a spus cã sufletul omenesc nu poate fi compensat cu lumea întreagã (sicu nici un interes national). El ne-a arãtat prin parabola Sa cã lasãmajoritatea celor 99 de oi si, ca un Pãrinte plin de iubire, se intereseazãnumai de una singurã. El a lãsat ca toti împreunã sã alcãtuim un trup si sã fimmãdulare ale aceluiasi trup al Bisericii, încât atunci când suferã fie si unsingur mãdular, sã sufere împreunã cu el si celelalte, adicã întregul trup.Domnul n-a spus dacã suferã un singur mãdular, tãiati-l si aruncati-l si nu-imai dati importantã, pentru cã e numai unul. El, dimpotrivã, a spus cã oileascultã de glasul Sãu si cã oile Sale le ”chemã pe nume si le mânã afarã”(loan 10, 3), arãtând interes pentru fiecare oaie în parte; nu le considerãturmã (obiecte sau produse), asa cum vor unii astãzi sã ne facã sã fim. Foartefrumos, si Apostolul Pavel aratã cã de multe ori Dumnezeu nu este de acord cumajoritatea, de aceea si zice: ”Dar cei mai multi dintre ei nu au plãcut luiDumnezeu, cãci au cãzut în pustie” (I Corinteni 10, 5-6).

Sã nu uitãm nici faptul cã Dumnezeu întotdeauna i-aales pe cei putini si pe cei slabi, tocmai ca sã-i facã de rusine pe ceiputernici, pe cei multi si pe cei întelepti.

Având toate acestea în vedere, dacã nu altceva, celputin sã arãtãm cã avem cunostintã.




Ce putem face ?

Când unii înteleg tot ce am spus aici, dar au unmoral scãzut – lucru care bineînteles nu se potriveste nici cu a fi crestin,nici cu a fi grec – spun: ”Ei, ce putem face noi în fata UE ?” sau ”Cumputem noi sã ne împotrivim acestor forte obscure” ? Aici e greseala încare am cãzut noi toti si pe care strãmosii nostri, în situatii asemãnãtoare,n-au fãcut-o. In toate lucrurile ne bazãm pe ce putem face noi, dar noi nuputem face nimic singuri fãrã ajutorul lui Dumnezeu. Iar Dumnezeu nu ne cere sãfacem ceva, pentru cã stie neputinta noastrã, ci cere numai sã-I arãtãm cã”nu dorim ceea ce nu-I place nici Lui si cere sã o spunem în orice mod:”Nu !”; de aici mai departe este treaba Lui. El ne va apãra tara în modulSãu preaîntelept. Aduceti-vã aminte cum, atunci când poporul Israel umbla dupãvoia lui Dumnezeu, El avea grijã sã ”punã la punct” toate popoarele careunelteau împotriva lui. Când însã Israel a pãrãsit legea Sa, atunci si cel maimic dintre neamuri l-a stãpânit. Apostolul Pavel ne încredinteazã: ”Si toateacestea li s-au întâmplat acelora, ca preînchipuiri ale viitorului, si au fostscrise spre povãtuirea noastrã, la care au ajuns sfârsiturile veacurilor. Deaceea, cel cãruia i se pare cã stã neclintit, sã ia seama, sã nu cadã” (ICorinteni 10, 11-12).

De aceea sã nu vedeti problemele care se aflã înfata dumneavoastrã ca pe niste munti, ca astfel sã deveniti nelucrãtori.Datoria noastrã este sã arãtãm buna noastrã dispozitie, anume cã nu suntem deacord cu toate acestea si, prin urmare, cã nu le acceptãm. Noi, asa mici cum suntem,ne vom împlini mica noastrã datorie, si marele Dumnezeu, Care niciodatã nu ne-apãrãsit neamul, îsi va face marea Lui datorie si va muta din loc muntiiridicati în fata noastrã, asa dupã cum ne-a promis: ”Toatã valea sã se umplesi tot muntele si dealul sã se plece; si sã fie cele strâmbe si cele colturoasecãi netede. Si se va arãta slava Domnului si tot trupul o va vedea, cãci guraDomnului a grãit” (Isaia 40,4-5); ”Dar tu, Israele, sluga mea, Iacove, pecare te-am al es, sãmânta lui Avraam, iubitul Meu !… Pe tine care te-am smulsdin cele mai depãrtate margini ale pãmântului si te-am chemat din cele maidepãrtate colturi si ti-am zis: Tu esti robul Meu, pe tine te-am ales si nute-am lepãdat; nu te teme, cã Eu sunt cu tine, nu privi cu îngrijorare, cã Eusunt Dumnezeul tãu. Eu îti dau tãrie si te ocrotesc si dreapta Mea cea tare teva sprijini. Iatã cã se vor rusina si de ocarã se vor face toti cei ce suntaprinsi împotriva ta; toti vor fi nimiciti si vor pieri cei ce se fac vrajmasiai tãi! Cãuta-vei si nu vei gãsi pe cei ce te urãsc pe tine si ca o nimica vorfi cei ce vor sã se lupte cu tine. Cã eu sunt Dumnezeul tãu, Eu întãrescdreapta Ta si îti zic tie: ŤNu te teme, cã Eu sunt ajutorul tãu !ť Nu-ti fiefricã, vierme al lui Iacov, viermisor al lui Israel, Eu sunt ajutorul tãu, ziceDomnul, Mântuitorul tãu si Sfântul lui Israel. Iatã, voi face din tine o grapãcu dinti, ascutitã si nouã. Vei merge peste munti si îi vei preface în pulberesi vãile în pleavã mãruntã. Tu le vei vântura, vântul le va lua si vijelia leva risipi” (Isaia 41,S-l6).

Asadar, dacã vom arãta cã avem credintã cât un bobde mustar, vom spune acestui munte care se ridicã în fata noastrã: ”Ridicã-tesi aruncã-te în mare” (Matei 21, 21), si asa va fi. De asemenea, dacã nu avemcredintã, atunci sã avem rezerve de rãbdare, de vreme ce ”acela care arerãbdare pânã la sfârsit, acela se va mântui”; pentru cã altfel si stihiilenaturii vor fi împotriva noastrã, din cauza necredintei noastre si deja se parecã au început s-o si facã.




”In pãcate te-ai nãscut întreg si tu ne înveti pe noi ?”

Poporul este întru totul de acord cu toate câtele-am scris în aceastã carte micã si recunoaste cã strigãm numai si numaipentru a cãpãta garantarea vietii noastre personale si cã cerem ca orice drept,fie international, fie european, fie national, sa aibã drept obligatieprioritarã protejarea si respectarea valorii omului si stabilireainviolabilitãtii libertãtii personale, prin urmare si a libertãtii constiinteireligioase, care este inviolabilã. Unora care stau în fotolii largi, care ausalarii grãsute si a cãror slujbã nu e pusã în pericol, nu le pasã. Singurullucru care-i intereseazã este ca, vânzând tot, sã aibã ei însisi avantajemateriale. Fãrã îndoialã, din cauza lipsei de argumente care sã justificeatitudinea lor de nejustificat, se cheltuiesc într-o luptã de exterminare, careare ca singurã armã noroiul cu care aruncã asupra tuturor acelora care spunadevãrul, caracterizându-i ”fanatici”, ”apucati”, ”posedati”,”maniaci ai numerelor”, ”parareligiosi”, care se îmbogãtescinformând poporul. Mai folosesc si multe alte asemenea sofisme (cu neputintã deînsirat aici), încercând cu orice chip sã abatã poporul si sã-i vatãmegândirea. In acelasi timp, au însã grijã – atunci când vând tot ce avem sfântsi cuvios – sã ”arunce” publicitãtii câte un scandal existent sauinexistent, pentru a vãtãma judecata opiniei publice si sã spunã: ”Da, acestiasunt cei care spun asemenea lucruri !”. Datoritã faptului cã suntemlipsiti de viclenie, dar si pentru cã ei detin toate ”mijloacele”,reusesc, pânã la un anumit punct, sã sminteascã judecata poporului si astfelsã-l însele si sã închidã gura tuturor celor care strigã, denuntând înselareapoporului.

De aceea, sã cunoastem bine si sã ne asteptãm în modsigur sã înceapã sã lupte împotriva Bisericii noastre, în care vor arunca cunoroi. Cu sigurantã, vor încerca sã-i murdãreascã pe toti cei care luptã pentrudrepturile bunilor nostri clerici: oameni ai Bisericii, cetãteni de onoare,ziaristi pe deplin obiectivi. Noi însã nu trebuie sã-i credem. De ce ? Pentrucã încearcã sã ne abatã atentia, sã ne dezorienteze. Dimpotrivã, trebuie sãprotestãm si sã ne aflãm alãturi de Biserica noastrã si alãturi de oamenii careluptã pentru noi si pentru Hristos. Iar pentru a nu ajunge legati siprizonierii unei superputeri, trebuie ca cei care luptã sã nu înceteze sãvorbeascã, indiferent dacã în viata lor personalã au si ei, ca niste oamenipãcãtosi, anumite patimi si pãcate. Vom da si un mic exemplu, ca sã întelegetice vrem sã spunem:

Un soldat, când e pus santinelã la granitã ca sãobserve dusmanii care vor vrea sã intre în tabãrã în timp ce toti dorm si sãvadã când tabãra e încercuitã de dusmanii care vor sã-i ia prizonieri si sã-ichinuiascã pe toti cei dinãuntru, trebuie sã strige si sã tragã câteva focuride armã ca sã se trezeascã si ceilalti soldati. Aceasta nu are nici o legãturãcu viata sa personalã si de aceea nu pot iesi unii ofiteri colaborationistisã-i linisteascã pe soldati, spunându-le: ”Nu-l ascultati, acesta este un omimoral, face bani multi din câstiguri ilicite !” si nu pot inventa nimicde acest fel. Ce legãturã are viata personalã a soldatului, pentru care va dasocotealã numai lui Dumnezeu, cu faptul cã el strigã numai ca sã scape tabãrade distrugere ? De aceea, sã nu fim si noi influentati de ce spun ofiteriicolaborationisti si sã nu ne sperie noroiul pe care îl aruncã împotrivasantinelelor care, cu bunã credintã, strigã de dragul nostru. Noi sã vedemnumai dacã aceastã ”gardã” strigã pentru binele nostru. Poate fi de folospomenirea cuvintelor lui Hristos: ”Dacã am vorbit rãu, dovedeste cã este rãu,iar dacã am vorbit bine, de ce Mã bati ?” (Ioan 18, 23), si ”multi dintâivor fi pe urmã, si cei de pe urmã vor fi întâi” (Matei 19, 30) si, deasemenea: ”Vamesii si desfrânatele merg înaintea voastrã în împãrãtia luiDumnezeu” (Matei 21, 31) ca si rãspunsul pe care îl dau evreii farisei siurmasii lor de astãzi, fiecãruia care îndrãzneste sã tragã semnalul de alarmãal epocii noastre: ”In pãcate te-ai nãscut tu întreg, si tu ne înveti pe noi?” (Ioan 9, 34). Ce ar fi trebuit adicã ? Orbul, pentru cã s-a nãscut înpãcate, n-ar fi trebuit sã mãrturiseascã cã Hristos i-a deschis ochii ? Noi îipunem pe toti acestia în fata scenei în care unii cereau ca desfrânata sã fieomorâtã cu pietre, cãrora Domnul Hristos, privindu-i, le-a spus: ”Cel fãrã depãcat dintre voi sã arunce cel dintâi piatra asupra ei” (Ioan 8, 7);aceia, întelegându-si greseala, s-au îndepãrtat.
Din pãcate, urmasii lor de astãzi, gãsindu-se într-ostare duhovniceascã si mai rea, considerã cã ei însisi sunt fãrã de pãcat si întimp ce au o bârnã în ochi, merg sã scoatã paiul din ochiul fratelui lor. Ilaratã cu degetul pe cel ce, om fiind, poate a cãzut si el, în vreme ce eiînsisi otrãvesc în mod constient societatea cu lipsa lor de moralitate, cucrima, cu acuzatiile reciproce, cu droguri si cu altele asemenea.

Autorul acestei cãrti mãrturiseste public cã înlupta personalã pe care si-a asumat-o, aceea de a-i informa pe fratii sãiduhovnicesti, înainte de a o începe, n-a pus drept criteriu ceea ce va plãcealumii. Fãrã îndoialã, stia cã pe multi îi va multumi, pe unii îi va nemultumicartea sa, pentru cã nu e posibil sã facã exceptie de la regulã si tuturor sãle placã ce-i place si lui, când, pentru cuvintele Domnului nostru Hristos’’s-a fãcut dezbinare în multime pentru El” (Ioan 7, 43). Astfel, poporulîl urma pe El si-L asculta, în timp ce stãpânii lumii Il urmãreau fãrã odihnãca sã ‘’se agate” de vreun cuvânt si sã-I poatã izvodi o acuzatieîmpotrivã. Si pentru cã n-au gãsit, s-au refugiat în noroi, zicând: ”cã are peBeelzebut si cã, cu domnul dracilor alungã dracii” (Marcu 3, 22). Au gãsitsi pe unii ”binevoitori” care au dat mãrturie împotriva Lui ca sã-L rãstigneascã.

Cunoscând autorul aceste douã laturi, a hotãrât sãnu ia nici una în consideratie; a hotãrât sã nu-i asculte nici pe ceimultumiti, care îl vor lãuda pentru lupta sa ‘’sincerã”, nici sã ascultesau sã ia în consideratie amenintãrile, acuzatiile false si noroiul pe careunii încearcã sã i-l arunce în fatã, pentru cã le sunt atinse interese saupentru cã îi sileste invidia.

Asadar, pe cei care îl laudã n-o sã-i asculte deloc,deoarece crede cu tãrie cã el însusi este un rob netrebnic care a fãcut ceea ceera dator sã facã; si nu se expune în mod nesãbuit laudelor, pentru cã îlpândeste pericolul de a-si forma o idee bunã despre el însusi, idee care aravea ca urmare fireascã consecinte negative, asa cum spune legea duhovniceascã,”cã oricine se înaltã pe el însusi (adicã oricine îsi formeazã o bunã ideedespre el însusi), se va smeri”. Simte însã nevoia sã multumeascã tuturoracelora care sunt robi împreunã cu el, care au mintea clarã si gândirea plinãde bunãtate si care, datoritã dispozitiei lor curate, pot distinge cã tot cespune nu e de la el, ci de la Hristos si cã, datoritã Lui, îi multumesc.

In ce-i priveste pe ceilalti, care nu au o pãrerebunã despre nimeni si, prin urmare, nici despre scriitor, are sã le spunã cãniciodatã nu e posibil ca un preot sau un cãlugãr sã-si tinã gura închisã,temându-se ca nu cumva sã fie acuzat, denuntat, amenintat, sau sã i se creezealte probleme. Un preot care într-adevãr lucreazã ca un rob pentru Domnul sãuîsi jertfeste pânã si sufletul, urmând sã-L slujeascã cu credintã si sã-Lmãrturiseascã în fata oamenilor.

Autorul ar dori sã multumeascã si celor care vorîncerca, denuntându-l, calomniindu-l sau acuzându-l, sã-i închidã gura. Si lemultumeste, dându-si seama de starea jalnicã în care se aflã, pentru cã de micîl ruga el însusi pe Dumnezeu sã se milostiveascã de el si sã-l îndrepte dinaceastã neîngãduitã stare jalnicã. Acum însã nu e singur, are ca martori petoti aceia care îl acuzã si asa poate mai degrabã sã-I ceara lui Dumnezeu milaSa, arãtându-I si atâtia ”martori”. în ceea ce priveste lucrurile de careîl acuzã, a avut grijã ca el însusi, mai înainte de toti, sã si le treacã laactiv.

De asemenea, scriitorul ar vrea sã se justifice sipentru cã, prin cele ce a scris, s-au mâhnit anumiti frati ai sãi. In notiuneade ”lume” sunt cuprinsi toti oamenii, cu toate vrerile lor nenumãrate.Prin urmare, pentru cã multi frati nu se îngrijesc sã-si facã vrerile sã seuneascã cu acea unicã vrere a lui Hristos, cu care noi încercãm -lãsându-le lao parte pe ale noastre – sã ne unim si sã ne armonizãm, este imposibil, chiardacã am vrea, ca dorintele noastre sã coincidã cu cele ale tuturor oamenilor,pentru cã fiecare cere altceva. Nici sã vrem sã-i multumim pe toti n-ar fi cuputintã, din cauzã cã vrerile noastre sunt diferite. Dar, pentru cã Hristos arenumai o vrere, noi, toti oamenii, putem sã ne adunãm în jurul vrerii Lui, încâtsi pe El sã-L multumim, dar si între noi sã comunicãm, sã ne întelegem unul cualtul si sã ne iubim. Pe noi oricum nu ne intereseazã sã ne plãcem nici nouãînsine, dupã cum este scris: dacã mi-as plãcea mie însumi, n-as mai fi rob allui Hristos.

De altfel, un rob plin de bunã credintã, care-Liubeste pe Domnul sãu nu va dori sã aibã parte de la oameni de un tratament maibun decât a avut El. Domnul, voind sã ne arate cã drumul nostru nu esteasternut cu lauri, ne-a pregãtit, spunând: ”Dacã vã urãste pe voi lumea, sãstiti cã pe Mine mai înainte de voi M-a urât. Dacã ati fi din lume, lumea ariubi ce este al sãu; dar pentru cã nu sunteti din lume, ci Eu v-am ales pe voidin lume, de aceea lumea vã urãste. Aduceti-vã aminte de cuvântul pe care vil-am spus: Nu este sluga mai mare decât stãpânul sãu. Dacã M-au prigonit peMine, si pe voi vã vor prigoni; dacã au pãzit cuvântul Meu, si pe al vostru îlvor pâzi” (loan 15, 18-20).

In anumiti frati ai nostri se naste întrebarea dacãpentru toate câte le-am scris suport presiuni sau dacã împotriva mea s-a pornitun rãzboi pentru a mã opri. Simt nevoia sã spun tuturor prietenilor cititori cãdupã aparitia cãrtii “Urna alegerii”, în care au fost cuprinseaproape 20 de pagini cu informatii despre toate câte se vor întâmpla, unii,nemultumiti de faptul cã am început sã vã informãm, au început sã deatelefoane, sã trimitã scrisori si anonime si sã-l ameninte pe scriitor cã, dacãnu va înceta sã vorbeascã despre aceste subiecte, ”îl vor face de râs” înmijloacele de informare în masã, spunând lumii cã e un escroc, un înselãtoretc. Scriitorul a primit si o multime de alte amenintãri. Anonimii au avutgrijã sã-l informeze cã în primul stadiu vor aplica metoda ”aruncãrii cunoroi”. Probe ale unor asemenea scrisori au fost depuse de scriitor laprocuratura din Salonic (ianuarie-februarie 1997) ca mãrturii oficiale înplângerea care a fost depusã împotriva unor necunoscuti.

Presiunile care se exercitã asupra sa pentru a fiîntreruptã aceastã lucrare de informare a dumneavoastrã, din câte se pare,provin de la factori guvernamentali care, din pãcate, colaboreazã cu anumite”fete bisericesti” si sunt ajutati de ziaristi. Desigur, asa cum era deasteptat, aceste cercuri au fost nemultumite si mai mult dupã emisiunile de lateleviziune în care publicul larg a fost informat exact despre ce anume seîntâmplã astãzi în patria noastrã. Scriitorul, chiar si la nivel personal,suportã consecintele pomenite si în cartea sa “Urna alegerii”,apãrutã în decembrie 1996 (pag. 430), dar explicã: ”Ceea ce am scris, am scrisavând deplina cunostintã a tuturor consecintelor. Nu mi-a fost însã posibil sãmai suport sã vãd cum ne însalã si cum ne submineazã”.

Am rezerve dacã sã fac cunoscutã iubiriidumneavoastrã o parte din aceste presiuni, sau dacã ar trebui sã-mi tin guraînchisã. Veti vedea pânã unde au ajuns oamenii Statului care, din pãcate, asacum ne-am informat, actioneazã în colaborare cu ”fete bisericesti” careîn aceastã clipã poartã rãspunderea pentru multe probleme din cauza cãrorasuferã Biserica si tara noastrã. Vã vom prezenta chiar si documente publicefalsificate care aveau drept scop sã exercite presiuni asupra noastrã.

As vrea sã vã asigur pe dumneavoastrã, pe totiiubitii mei frati, cã nu am deloc intentia sã mã opresc din a vã informa si încontinuare, deoarece pentru dragostea dumneavoastrã sunt obligat de Hristossã-mi jertfesc, dacã trebuie, si sufletul. Atât timp cât dumneavoastrã vetidori sã aflati si sã ascultati, eu vã voi informa. Sunt numai douã cazuri încare m-as putea opri: 1. dacã vãd cã si dumneavoastrã nu mai doriti sãascultati; 2. dacã va îngãdui Dumnezeu ca gura mea sã se închidã pentrutotdeauna.

Mã rog cãlduros pentru toti cei care-mi statialãturi în aceastã luptã cu orice mijloc si vã multumesc pentru ajutorul pecare mi-l dati, aflându-vã alãturi de mine. Grãitoare este o scrisoare a unuifrate pe care nu-l cunosc si care, din adâncul sufletului, îmi multumeste siîmi recomandã sã aplic sfatul: ”Caravana merge, lãsati sacalii sã urle”,lucru pe care îl face si scriitorul, indiferent dacã, personal, nu-i considerãîn nici un caz pe fratii sãi ‘’sacali”.



Solutia nu este sã întoarcem pagina

Odatã am vizitat un cunoscut de ziua lui onomasticã.M-a invitat sã iau loc pe o canapea lângã un alt musafir. Unul din oaspeti aluat de pe masã un album mare cu fotografii de familie, s-a asezat lângã minesi a început sã-l rãsfoiascã, admirând câteva clipe imortalizate din viatastãpânului casei. Deschizând la prima paginã, a vãzut o minunatã fotografie dela nunta cuplului. Oaspetele era fermecat de frumusetea miresei, de rochia eibogatã si de aerul mândru al mirelui. Dupã ce s-a sãturat sã priveascãfotografia a mers la pagina urmãtoare. Acolo era cuplul de tineri cãsãtoritiîntr-un Jaguar de lux, împodobit în exterior cu flori si panglici. Infotografie apãrea toatã mãretia luxului. Dupã ce a admirat-o si pe aceasta aîntors din nou pagina; acolo era fotografia de la masa de nuntã. Se vedea omasã bogatã, cu zeci de feluri de mâncare, de bãuturã si dulciuri. Pe fundalapãreau oaspetii care petreceau si dansau toti foarte veseli.

Paginile care cuprindeau în ele viata stãpânuluicasei erau întoarse de musafir una câte una, sorbind cu bucurie clipele de visale vietii lui. Am ajuns aproape de sfârsitul albumului de familie când,întorcând din nou pagina, oaspetele a cãzut cu privirea pe o temã cu totuldiferitã de cele precedente. In fotografie apãrea un mort asezat în cosciug.Era vorba de tatãl mirelui, planul era apropiat si se vedea numai capulmortului, palid, înghetat, inexpresiv, urât, înconjurat de flori care aveaurostul sã risipeascã înghetul mortuar. Eu, de alãturi, n-am apucat sã vãd binefotografia, pentru cã oaspetele, de îndatã ce a vãzut mortul, a întors paginaîn grabã. Am intervenit si l-am rugat sã întoarcã putin înapoi s-o vãd; mi-arãspuns:
”Vã rog mult, pentru cã mã mâhnesc asemenealucruri, le evit. Douã minute, sã termin albumul si apoi vi-l voi da sã-lrãsfoiti si sã-l cercetati cu atentie numai dumneavoastrã”.

M-am minunat atunci cum în acest om realitateamortii a creat o rãscolire sufleteascã si în acelasi timp am vãzut, cã modullui de a aborda aceastã problemã era gresit. Credea cã rezolva problema numaiîntorcând pagina, fãrã sã priveascã înaintea lui. Era un adorator al vietii sivoia sã vadã numai evenimentele fericite, care însã nu erau deloc sigure. Chiarsi un banal ”poate” e posibil sã schimbe cursul acestor evenimentefericite. Singurul lucru sigur pe care îl are aceastã viatã si pe care nici un”poate” nu este în stare sã-l schimbe este moartea. Moartea constituiecel mai mare eveniment al vietii unui om, cel mai esential si cel maifundamental. Si totusi, numai cu aceastã problemã esentialã a vietii noastre nuvrem sã ne ocupãm, sub pretextul cã acest eveniment ne creeazã o tulburareputernicã în suflet. Nu stim oare cã va veni acea clipã, fie cã o vrem, fie cãnu, în care ne vom întâlni si cu moartea ? Poate o întâlnim nu numai o singurãdatã, ci de mai multe ori, pentru cã o putem întâlni la fr atele nostru, labunica noastrã, la mama noastrã sau la multe alte rude. Cum vom rezolva aceastãproblemã ? Sã nu mergem sã-l vedem pe tatãl nostru mort ?

In felul acesta nu înfruntãm nici o situatie deviatã, ci dimpotrivã, creãm alte mii de probleme ce nu vor avea rezolvare.Solutia este sã privim chestiunea în fatã, sã o rezolvãm si sã nu ne maimâhneascã, ci, dacã e posibil, chiar sã ne producã bucurie. Un crestin adevãratse exprimã pe deplin prin aceste cuvinte: ”Prãznuim omorârea mortii, pieireaiadului si începãtura vietii vesnice si sãltând, cântãm imnuri de slavã Celuice pe acestea le-a pricinuit, Unul Dumnezeul pãrintilor nostri, Cel binecuvântatsi în veci slãvit”.

Unii frati ai nostri – si din pãcate si anumite fetebisericesti – se pare cã abordeazã în chipul amintit si situatia apãrutã înzilele noastre, de care e vorba si în aceastã carte. Când se gãsesc fatã înfatã cu ea si trebuie sã o înfrunte, încearcã sã întoarcã cu disperare paginasi-i auzim spunând cu artã, acoperindu-si problema: ”Noi ne ocupãm cu Hristossi nu cu Antihristul”. Aratã astfel cã nu pot întelege cã, ocupându-se demoarte, de fapt sunt ajutati sã abordeze într-un mod corect viata si sã otrãiascã nu ca pe un vis, ci ca pe o realitate. De fapt, nu înteleg cã atuncicând spun ”doresc lumina” sau ”urãsc întunericul” e acelasi lucrusi cã: ”Il iubesc pe Hristos” sau ”îl urãsc pe Antihrist si încerc sã evitorice are legãturã cu el, pentru cã nu-l vreau nici pe un simplu card, nici pecartea mea de identitate si nici pe mâna mea” sunt în acelasi spirit.

Fatã de aceastã problemã a zilelor noastre trebuiesã dovedim mult discernãmânt pentru cã de multe ori se întâmplã ca pãrinti preacucernici si purtãtori de Dumnezeu, care au vorbit sau au scris despre acestsubiect al Antihristului si al pecetii lui, sã fi avut o atitudine diferitã,dar într-un caz special. In care anume ? Atunci când un frate are judecata maislabã, are probleme sufletesti, pur si simplu este ‘’sufocat” de chinurilevietii sau îl macinã probleme de familie sau boli. Acesta este cazul în carepãrintele, cu un mare discernãmânt, întrevãzând cã situatia sufleteascã afratelui sãu nu este una care sã permitã ca acesta sã fie informat – pentru cãla durerea lui s-ar mai adãuga o altã durere, împovãrãtoare pentru mãsura lui -si având darul si virtutea unui asemenea discernãmânt, recomandã respectivuluifrate sã nu se ocupe de Antihrist, ci de Hristos.

Asadar, trebuie sã avem si noi putin discernãmânt. Ebine sã vedem cui i-a spus pãrintele sã nu se ocupe cu Antihristul si în cesituatie se gãsea fratele respectiv. Autorul acestei cãrti a trãit alãturi depãrintele Paisie multe asemenea clipe. Se întâmpla ca pãrintele Paisie sãîmpartã cu miile foaia sa cu titlul “Semne ale vremurilor – 666″pentru a informa lumea, totusi câtorva frati rãniti si suferinzi el lerecomanda sã nu se ocupe de aceastã temã. Vedeti, pãrintii nostri duhovnicestinu sunt lipsiti de delicatete. Ca sã întelegem mai bine exemplul, cu unasemenea discernãmânt abordeazã anumiti pãrinti problema dacã ar trebui sau nusã-i informeze pe anumiti frati ai nostri bolnavi de cancer, care nu stiu de cesuferã, despre boala lor. Asadar, pãrintii duhovnici, atunci când constatã cãcineva dintre cei bolnavi de cancer este spovedit si împãrtãsit si nu se temede moarte, îl informeazã despre boala sa si îi spun cã are cancer. Când însã unfrate nu poate accepta sã i se spunã cã suferã de cancer si aceastã informatiei-ar crea probleme în plus, fãrã rezultate pozitive, ei evitã s-o facã,bineînteles fãrã ca acest lucru sã însemne cã fratele nu mai are cancer.

Un lucru care sigur e valabil aici este cã nici unpãrinte purtãtor de Dumnezeu nu contrazice ce spun despre însemnare altipãrinti teofori care se pronuntã asupra subiectului. E nevoie însã de multdiscernãmânt ca sã intrãm în duhul Sfintilor. Dacã nu avem acest discernãmânt,credem cã cutare pãrinte, dacã nu vorbeste, nu este de acord. La asemenea concluziipot ajunge însã numai cei care au un suflet superficial si care sunt lipsiti dediscernãmânt.

Vedem, din pãcate, cum anumiti frati ai nostri,aflându-se în totalã necunoastere, desi nu se preocupã corect de ce se întâmplãsi nu luptã împotriva dusmanilor credintei noastre, îi combat pe fratii nostricare cu suflet treaz protesteazã împotriva impunerii simbolurilor anticriste sicare se supun Maicii noastre Biserica, care prin circulara ei sfãtuieste: ”Cudurere observãm cã progresul civilizatiei în domeniul aplicatiilor electronicea fost legat asa cum nu trebuia de numãrul 666, care este folosit ca numãrprincipal de cod în aceastã tehnologie. Numãrul acesta este pomenit limpede însfânta carte a Apocalipsei drept numãrul Antihristului si, prin urmare, nu e cuputintã ca un crestin sã fie indiferent la introducerea deliberatã sisistematicã a acestui numãr în viata noastrã si în viata poporului grec, careaproape în întregime este crestin si ortodox”. Ne întrebãm: fratii care nuiau în considerare cele pomenite mai sus si spun ce le trece prin minte oare nucitesc deloc Evanghelia ca sã vadã cã H ristos îi sfãtuieste sã-i lase pe toticare ”nu sunt împotriva noastrã pentru cã cu noi vor fi” ? Sau, poate,pentru cã nu au înlãuntrul lor îndrãzneala si bãrbãtia de a-si pune înaintepiepturile lor în fata dusmanilor lui Hristos si încearcã sã facã paradã defortã înaintea celor ”mici” ai lui Hristos ? Pãrintele Paisie, cu durerea scris pentru acesti oameni:
”Ciudat însã este cã si multi oameni înduhovniciti,în afara faptului cã îsi dau propriile lor interpretãri, se tem si ei cu teamãlumeascã de dosarul electronic, în timp ce ar trebui sã se nelinisteascãduhovniceste si sã-i ajute pe crestini printr-o bunã neliniste si sã leîntãreascã credinta, ca sã simtã mângâierea dumnezeiascã”.

Acestora, care din cauza lipsei lor de curajcontinuã sã foloseascã urmãtoarea formulã: ”Noi ne ocupãm cu Hristos si nu cuAntihristul”, le spunem cã nu mai trebuie de acum înainte sã ne ocupãm deei, salutând o observatie foarte bunã a lui Alexandros Tsirintanis: ”Uniicrestini au pãreri si scopuri atât de ceresti, încât ajung sã nu mai fiefolositori aici pe pãmânt; cum s-ar zice, zboarã în cer si nu mai pãsesc pepãmânt… “

Noi, fratilor, avem în fata noastrã aceastã paginãconcretã de istorie si chiar dacã ceva nu ne place, nu o întoarcem ca sã evitãmcontinutul ei, pentru cã chiar dacã am întoarce-o, nu înseamnã cã ea înceteazãsã mai existe. Vrem ca, privind-o în fatã si într-un mod corect, cu credintã înHristos, s-o înfruntãm si asta cât mai e vreme. Dacã cineva dintredumneavoastrã crede cã problema se rezolvã numai închizând ochii sinemaiprivind-o, atunci sã imite exemplul strutului pe care-l iubeste.

Fireste, mânati si de iubirea frãteascã si dedatoria pe care o avem fatã de Hristos, nu vom înceta sã-l lovim prieteneste pespate si sã-l îndemnãm sã vadã pericolul iminent, asa încât tãvãlugul demonicsã nu-l gãseascã expus, ci ne vom face datoria de frati, ca sã avem constiintalinistitã. Desigur, bunul Dumnezeu, Care nu vrea sã rãtãceascã creaturile Sale,prevãzând totul, ne-a prevestit cã va trimite pe doi mari profeti ai Sãi, peprofetul Ilie si pe dreptul Enoh, ca sã îndemne lumea sã nu-l primeascã peAntihrist si nici pecetea lui.

Sigur, cunoastem cã îi punem la grea încercare petoti aceia pe care îi informãm, pentru cã deja e adevãrat ce a spus Domnul:”De n-as fi venit si nu le-as fi vorbit, pãcat nu ar avea; dar acum nu aucuvânt de dezvinovãtire pentru pãcatul lor” (Ioan 15, 22). Adevãrat estesi aceasta: ”Iar sluga aceea care a stiut voia stãpânului si nu s-a pregãtit,nici n-a fãcut dupã voia lui, va fi bãtutã mult” (Luca 12, 47).

Fiecare dintre noi trebuie sã cunoascã cã toatãtaina fãrãdelegii se lucreazã prin îngãduinta lui Dumnezeu, pentru cã El lasãsã fie astfel cu un singur scop, asa cum spune Apostolul Pavel: pentru a fijudecati toti cei care ”n-au primit iubirea adevãrului, ca ei sã semântuiascã. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare deamãgire, ca ei sã creadã minciuni, ca sã fie osânditi toti cei ce n-au crezutadevãrul, ci le-a plãcut nedreptatea” (II Tesaloniceni 2, 10-12).





- Sfârsit si lui Dumnezeu slavã -

Sursa: BLOG CREȘTIN ORTODOX

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu