vineri, 12 august 2011

Povestea lui Father John, americanul convertit la ortodoxism

 Povestea lui Father John, americanul convertit la ortodoxism şi devenit preot la Biserica Rusă: "În România e MAI MULTĂ LIBERTATE decât în America"


“Românii sunt mai liberi ca americanii, aici poţi discuta cu poliţistul ca oamenii. Poţi să ieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai nemişcat cu mâinile pe volan şi să arăţi frică”, spune Father John, aşa cum este cunoscut la Biserica Rusă din Capitală părintele John Downie, americanul devenit preot ortodox.
Românii sunt mai liberi ca americanii,

Aici poţi discuta cu poliţistul ca oamenii. Poţi săieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai nemişcat cu mâinile pe volan şi să arăţi frică", spune Father John, aşa cum este cunoscut la Biserica Rusă din Capitală părintele John Downie, americanul devenit preot ortodox.
Într-un interviu părintele vorbeşte despre România de astăzi, dar şi despre ţara pe care a văzut-o în urmă cu zece ani când a ajuns prima dată la Otopeni, despre superstiţiile românilor "de la baba citire", dar şi despre taina botezului pe care a primit-o la Sfântul Munte de la un stareţ ortodox. "Îmi voi aminti botezul toată viaţa. De multe ori mă rog lui Dumnezeu să simt ce am simţit în momentul în care m-am botezat, măcar o zi sau două înainte să mor".


Ce ştiu americanii despre România
"Nu cred că cineva din familia mea a înţeles alegerea", mărturiseşte părintele John Downie vorbind despre decizia pe care a luat-o, în urmă cu zece ani, de a veni în România. O ţară despre care la început, înainte să se "apropie de ortodoxie", ştia prea puţin pentru că, spune el, toţi americanii vorbesc despre Europa în general, dar mai puţin despre Europa de Est. "Dar ştiam că a fost o ţară ortodoxă, ştiam că a trăit sub comunism, ştiam că a fost şi o prigoană mare asupra Bisericii,ştiam şi despre Ceauşescu. Şi, bineînţeles, despre Transilvania şi despre Dracula. Înainte să fac un pas spre ortodoxie, cam atât amştiut. Când am început să mă apropii, am aflat mai multe lucruri concrete despre România", povesteşte Father John.
Era la Athos, la mânăstirea Cutlumuş, unde a stat doi ani ca dokimos (încercat şi acceptat), când a decis să viziteze România, ba chiar să studieze Teologia la Bucureşti. "Când am fost la Sfântul Munte am întâlnit mulţi românişi mi-au plăcut românii pe care i-am întâlnit acolo", povesteşte preotul John într-o română cu accent american.
"Erau destul de smeriţi şi blânzi, adică nu veneau cu foarte multă propagandă şi am vrut foarte mult să văd o ţară fostă comunistă, să văd ce se întâmplă, cum a trecut prin aşa ceva. Am rămas impresionat de ceea ce suferise Biserica sub comunism şi doream să mă apropii de sfinţi adevăraţi. Auzisem despre Părintele Cleopa şi Părintele Sofian, precum şi despre Nicu Steinhardt, creştini adevăraţi", spune părintele.
Prima impresie la Otopeni: "E o ţarăcare a pierdut războiul"
Aşa că a ajuns în România, despre care le-a spus părinţilor săi, aflaţi în Pennsylvania, la primul telefon doar atât: "Aici este o ţară care a pierdut un război". "Mi s-a părut că ţara nu-şi revenise. Nu-mi părea neapărat înapoiată",îşi aminteşte Father John. "Nu ştiu cum să vă spun. Cred că întâi de toate am văzut blocurile comuniste". Acum însă? "S-au schimbat foarte multe lucruri", spune.

"Când am venit eu, nici nu erau maşini. Erau Dacii şi Mercedes", creionează părintele peisajul românesc de acum un deceniu. În peisajul ăsta a rămas John Lincoln Downie, care s-a înscris la Teologie, la Bucureşti. Primul an a stat la cămin, cu doi colegi, care au ajuns şi ei preoţi. Ţine şi acum legătura cu cei doi, Iulian - cel scund şi cel înalt, pentru că aveau acelaşi prenume - şi se văd ori de câte ori aceştia ajung la Bucureşti.
"Am compus un imn al cartofilor prăjiţi"
"Am fost bine primit la facultate. În primul an am stat la cămin, iar colegii mei au fost la înălţime. Nu am mai cunoscut alţi români cu care să mănânc atâţia cartofi prăjiţi. Chiar am scris un cântec despre cartofii prăjiţi", mai spune Father John.
Povesteşte cum în studenţie îşi câştiga banii predând engleză şi făcând traduceri. Traduceri faceşi azi când lucrează la o carte despre istoria Bucureştiului. La fel, predă şi engleză la şcoala Sfinţii Trei Ierarhi, înfiinţată de părintele Vasile, parohul Bisercii Ruse, dar şi la ASCOR. "Şi m-am angajat la o firmă de soft care realizează programe pentru traduceri", explică părintele.
Deşi este preot, John Downie nu primeşte salariu de la stat, fiind - ceea ce se cheamă -preot onorific. De slujit, slujeşte la Biserica Rusă, unde venea în timpul studenţiei ca un credincios. "Mi-a plăcut duhul care e în biserică şi, după ce am terminat şi masterul, am zis să depun dosarul". Aşa a ajuns Father John preot la Rusă.
De ce a spus un american DA României
Povesteşte că la un moment datşi-ar fi dorit să se întoarcă în America natală dar că soţia lui, o româncă pe care a cunoscut-o într-un pelerinaj la Cana Galileei, nu a vrut. Aşa că au rămas în România împreună cu cei doi fii ai lor, de 4, respectiv 1 an. "Mi-e dor de casă din 1999 (n.r. perioadăcând a plecat la Sfântul Munte). S-au schimbat multe lucruri şi în America. O văd din ştirile pe care le citesc", spune părintele. Vorbeşte însă cu ai lui, mai mult la telefon şi pe email.
"Nu cred că cineva din familia mea a înţeles alegerea", povesteşte Father John, mărturisind că mulţi au fost cei care i-au spus să lase România şi să vină înapoi în State. "Dar uite, noi suntem aici pe pământ pentru foarte puţin timp. Şi, Slavă Domnului, părinţii mei, prietenii mei din America nu erau orbiţi de bani şi de succes. Dar cultura, în general în America, este foarte materialistă. Nu neapărat că vor mai mult", spune John Downie, "dar se gândesc numai la aceste lucruri materiale, nu în sensul că vor să fie cei mai bogaţi sau cei mai mari. Şi cultura asta mi-a făcut scârbă de această mentalitate. Mai ales când eşti un pic orientat spre ortodoxism. Sărăcia nu este neapărat o virtute, dar nici să nu-ţi fie frică de sărăcie", crede părintele.
Ce avem noi şi nu au americanii
România îi place părintelui Downie. O găseşte liberă comparativ cu America de astăzi. "Pot sădau un exemplu concret, cu poliţiştii. În America, dacă te opreşte poliţia cu maşina, trebuie să stai foarte cuminte, cu mâinile pe volan, să nu te mişti brusc şi aşa mai departe.Este o întâlnire suficient de dificilă, stresantă. Aici, dacă ai făcut o infracţiune mică, ai trecut pe roşu, dar era strada liberă şi n-a fost nimeni în pericol, totuşi poţi să discuţi cu poliţistul ca oamenii. Poţi să ieşi din maşină, să faci o glumă, nu trebuie să stai în maşină şi să arăţi că îţi este frică."
Ce nu-i place este birocraţia, care e foarte greu de suportat. "Trebuie să recunosc că este greu de suportat faptul că nu s-a schimbat mare lucru după trecerea la democraţie", spune preotul. "Şi nu zic că în America e o mare schimbare, şi acolo se face trecerea spre un sistem totalitar, dar ar fi fost bine dacă, după ce Ceauşescu a fost dat jos, s-ar fi făcut o curăţenie generală".
"Bine, la ghişee e cu totul altceva", punctează Downie. "Poate şi pentru că nu înţeleg bine româna, dar la orice lucru oficial, mă duc şi cer o listă, ce act îmi trebuie mie ca săfac cutare lucru. Mie, dacă nu-mi scrie, uit. E ceva ce n-am luat. Niciodată nu îmi iese din prima. În America, ai luat carnetul de şofer, ţi-ai făcut poză, ai primit ştampila, eşti gata. Aici nu, mai trebuie ceva."
Cu toate astea, aminteşteplusurile României. Vorbeşte despre mânăstirile Moldovei -"foarte frumoase toate, dar este puţin greu să ajungi acolo", Sighişoara - "nu este un loc foarte duhovnicesc, dar cetatea este foarte frumoasă", şi munţii - "cei mai sălbatici din Europa". Din Bucureşti îi plac parcurile şi Muzeul Satului, dar recunoaşte că nu este un om de oraş. "E o ironie că am ajuns aici. Nu prea sunt în elementul meu." Visează ca într-o zi săslujească într-un sat de munte.
Cum se vede ortodoxismul la el acasă
Până în acea zi însă, Father John vede tradiţiile românilor, care nu au nimic de-a face cu ortodoxia, dar şi superstiţiile care ne macină ca naţie. "Probleme mari sunt în momentul în care vine cineva care nu s-a spovedit 20 de ani sau niciodată. Şi nu ştii exact cât înţelege şi cât nu înţelege, adicăsunt lucrurile care mi se par de bază şi pe care orice om care a crescut într-o cultură creştină ar trebui să le ştie", explicăpărintele John Downie.

"E vorba că trebuie să te rogi pentru duşmani, adică să nu scrii un pomelnic în care să treci "Cutare, Georgescu, să fie pedepsit de către Dumnezeu". Asta este oarecum şocant, uimitor, să zicem aşa. Ar mai fi, din nefericire, tot felul de superstiţii, tradiţii, cum a spus Părintele Cleopa, "de la baba citire", adică nişte tradiţii care nu au nicio legătură cu ortodoxismul".
El dă exemplu obiceiurile de înmormântare. "O dovadă e momentul în care preotul spune la mormânt "se dezleagă păcatele omului sau femeii" şi oamenii stau foarte aproape să vadă dacă se dezleagă aţa legată la piciorul decedatului. Mi se pare absurd, foarte absurd. Aproape la fiecare înmormântare, toţi stau cu foarte multă grijă să vadă dacă se dezleagă aţa, în exact momentul potrivit. Arată o perspectivăfoarte naivă asupra Tainei şi-asupra oamenilor", afirmăJohn Downie.
Loganul, sarmalele şi ispita McDonald's
Father John, americanul născut în urmă cu 40 de ani într-o familie prezbiteriană şi care s-a convertit la ortodoxism, conduce un Logan şi mănâncă sarmale şi mici. Se fereşte de McDonald's, deşi recunoaşte că este o ispită,şi în faţa copiilor vorbeşte în engleză, dar şi în româneşte. "Încerc să-l pun pe cel mare să vorbească în engleză, dar nu vrea, e mai greu", povesteşte pentru gândul preotul.
Altfel, ţine toate posturile şi nu i se pare deloc greu. "Posteam chiar înainte să vin aici. A fost puţin mai greu în America. Acolo nu ştia nimeni ce înseamnă post. Trebuia să întreb - are ouă, are lapte, are unt? Aici este un pic mai uşor - sunt produse de post

de Diana MARCU , Aura STAN  , Bogdan Stamatin


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu