Richard Weller
28 martie 2002
Când aveam 17 ani am fost recrutat în stilul de viaţă homosexual de un homosexual mai în vârstă. Asemenea multor tineri care sunt atraşi în homosexualitate, eram singur, naiv şi vulnerabil. Tatăl meu era alcoolic. Respectul meu de sine era foarte scăzut. Eram o pradă uşoară pentru oricine ar fi vrut să exploateze nevoia mea după dragostea unui tată.
A început cu o conversaţie la un depou de autobuze şi s-a terminat unsprezece ani şi şase relaţii homosexuale mai târziu.
Am încercat să-i imit pe alţii care spuneau că s-au născut homosexuali şi spuneam "Şi eu!". Asta părea să fie un mod foarte facil de a-i face pe oameni să ne accepte. Dacă ne născusem homosexuali, însemna că nu aveam nici o responsabilitate pentru comportamentul nostru iar oamenilor trebuia să le pară rău pentru noi. Totuşi, ştiam că asta nu era decât o minciună utilă.
Astăzi mă iubesc şi mă respect, dar urăsc lucrurile pe care le-am făcut. Homosexualitatea este perversă şi nesănătoasă, atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Afişam o imagine exterioară cât mai respectabilă, însă pe dinăuntru eram mizerabili şi ne era ruşine. Asemenea multor homosexuali tineri, am încercat să mă sinucid pentru că nu credeam că există vreo soluţie.
Astăzi sunt "dovada vie" că homosexualii pot şi se schimbă. Am fost implicat în homosexualitate la fel ca alţii. Am trăit nouă ani împreună cu profesorul meu de pian şi chiar ne gândeam să ne "căsătorim". Eram 100% gay, dar astăzi mi-am revenit 100% din acel stil de viaţă bolnav. I se spune "gay" (n. trad. vesel), dar eu nu eram vesel deloc, ci mă simţeam mizerabil. Nu cred că există un stil de viaţă mai mizerabil decât acesta.
Unii cred că compasiunea pentru homosexuali înseamnă a le aproba stilul de viaţă, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că alţii au încă tăria să insiste că e ceva în neregulă - altfel poate eram încă prins acolo. De fiecare dată când aud pe cineva că vorbeşte aprobator despre homosexualitate sau că agită steagul "drepturilor pentru minorităţile sexuale", am un regret profund pentru că asta închide uşa salvării pentru mulţi. E foarte trist să-i vezi pe activiştii homosexuali cum îi manipulează pe părinţii şi pe rudele lor pentru a le susţine intenţiile social-politice.
Deşi am 46 de ani acum şi am abandonat homosexualitatea când aveam 29, perspectiva mass-media asupra homosexualităţii mă determină să nu tac. Toţi cei ce cunosc adevărul din "interior" trebuie să-l afirme pe faţă. Eu sunt doar unul dintre numeroşii foşti homosexuali din statul Oregon. Probabil că dacă eu voi vorbi, alţii îşi vor depăşi teama şi vor face la fel.
Iată câteva dintre multele lucruri pe care le au în comun homosexualii, în copilăria lor. Un tată absent sau abuziv. (A fost şi cazul meu. Uram felul în care o trata pe mama şi de multe ori a vrut să fug de acasă.) Un tată care consumă droguri, bea sau are o problemă sexuală (infidelitate, adulter). Sau un tată vitreg cu care nu pot relaţiona. Sunt mulţi care au avut o mamă dominatoare şi un tată slab şi pasiv ca o babă. Cunoscuţii cu un astfel de trecut îmi spun că oamenii le spun "eşti ca maică-ta!" E foarte dureros, dar şi educativ, să asculţi mărturiile. Unii spun "aveam 8 ani şi încă îmi făcea baie mama". Sau "aveam 10 ani şi încă dormeam cu mama". Acest gen de lucruri devin tot mai întâlnite pe măsură ce sunt tot mai multe mame singure care cresc băieţi. Este important pentru fiecare să ştie ce caută potenţialii agresori sexuali pentru că aşa ne putem proteja copii de racolare.
Trebuie să înţelegeţi că aici e vorba despre protejarea copiilor. În campania de strângere de semnături pentru o petiţie civică, aveam un banner pe care scria "Protejaţi-i pe copii de homosexualitate". Nimic nu i-a înfuriat mai tare pe homosexuali! De ce? Vor ca acest comportament periculos şi nesănătos să fie experimentat şi de copii? Vă pot spune din proprie experienţă - DA.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Dacă eşti homosexual sau dacă cunoşti pe cineva care este, nu renunţa la speranţă! Sunt mulţi foşti homosexuali, ca mine, dispuşi să ajute. (sursa)
A început cu o conversaţie la un depou de autobuze şi s-a terminat unsprezece ani şi şase relaţii homosexuale mai târziu.
Am încercat să-i imit pe alţii care spuneau că s-au născut homosexuali şi spuneam "Şi eu!". Asta părea să fie un mod foarte facil de a-i face pe oameni să ne accepte. Dacă ne născusem homosexuali, însemna că nu aveam nici o responsabilitate pentru comportamentul nostru iar oamenilor trebuia să le pară rău pentru noi. Totuşi, ştiam că asta nu era decât o minciună utilă.
Astăzi mă iubesc şi mă respect, dar urăsc lucrurile pe care le-am făcut. Homosexualitatea este perversă şi nesănătoasă, atât din punct de vedere fizic, cât şi emoţional. Afişam o imagine exterioară cât mai respectabilă, însă pe dinăuntru eram mizerabili şi ne era ruşine. Asemenea multor homosexuali tineri, am încercat să mă sinucid pentru că nu credeam că există vreo soluţie.
Astăzi sunt "dovada vie" că homosexualii pot şi se schimbă. Am fost implicat în homosexualitate la fel ca alţii. Am trăit nouă ani împreună cu profesorul meu de pian şi chiar ne gândeam să ne "căsătorim". Eram 100% gay, dar astăzi mi-am revenit 100% din acel stil de viaţă bolnav. I se spune "gay" (n. trad. vesel), dar eu nu eram vesel deloc, ci mă simţeam mizerabil. Nu cred că există un stil de viaţă mai mizerabil decât acesta.
Unii cred că compasiunea pentru homosexuali înseamnă a le aproba stilul de viaţă, dar îi mulţumesc lui Dumnezeu că alţii au încă tăria să insiste că e ceva în neregulă - altfel poate eram încă prins acolo. De fiecare dată când aud pe cineva că vorbeşte aprobator despre homosexualitate sau că agită steagul "drepturilor pentru minorităţile sexuale", am un regret profund pentru că asta închide uşa salvării pentru mulţi. E foarte trist să-i vezi pe activiştii homosexuali cum îi manipulează pe părinţii şi pe rudele lor pentru a le susţine intenţiile social-politice.
Deşi am 46 de ani acum şi am abandonat homosexualitatea când aveam 29, perspectiva mass-media asupra homosexualităţii mă determină să nu tac. Toţi cei ce cunosc adevărul din "interior" trebuie să-l afirme pe faţă. Eu sunt doar unul dintre numeroşii foşti homosexuali din statul Oregon. Probabil că dacă eu voi vorbi, alţii îşi vor depăşi teama şi vor face la fel.
Iată câteva dintre multele lucruri pe care le au în comun homosexualii, în copilăria lor. Un tată absent sau abuziv. (A fost şi cazul meu. Uram felul în care o trata pe mama şi de multe ori a vrut să fug de acasă.) Un tată care consumă droguri, bea sau are o problemă sexuală (infidelitate, adulter). Sau un tată vitreg cu care nu pot relaţiona. Sunt mulţi care au avut o mamă dominatoare şi un tată slab şi pasiv ca o babă. Cunoscuţii cu un astfel de trecut îmi spun că oamenii le spun "eşti ca maică-ta!" E foarte dureros, dar şi educativ, să asculţi mărturiile. Unii spun "aveam 8 ani şi încă îmi făcea baie mama". Sau "aveam 10 ani şi încă dormeam cu mama". Acest gen de lucruri devin tot mai întâlnite pe măsură ce sunt tot mai multe mame singure care cresc băieţi. Este important pentru fiecare să ştie ce caută potenţialii agresori sexuali pentru că aşa ne putem proteja copii de racolare.
Trebuie să înţelegeţi că aici e vorba despre protejarea copiilor. În campania de strângere de semnături pentru o petiţie civică, aveam un banner pe care scria "Protejaţi-i pe copii de homosexualitate". Nimic nu i-a înfuriat mai tare pe homosexuali! De ce? Vor ca acest comportament periculos şi nesănătos să fie experimentat şi de copii? Vă pot spune din proprie experienţă - DA.
Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Dacă eşti homosexual sau dacă cunoşti pe cineva care este, nu renunţa la speranţă! Sunt mulţi foşti homosexuali, ca mine, dispuşi să ajute. (sursa)
Dacă te lupţi cu homosexualitatea, Contra Curentului îţi oferă gratuit suport software pentru instalare de filtru anti-pornografie, consiliere şi suport emoţional online, telefonic sau faţă în faţă, monitorizare, resurse text, audio şi video despre homosexualitate şi schimbare. Tot ce trebui să faci este să ne contactezi.
RăspundețiȘtergereVreau si eu adresa lui de email am avut aceasi experiență ca gay ca el doar ca tatal meu a murit cand aveam 17 ani
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere