marți, 24 mai 2011

Coruptia din Romania

Coruptia, o trasatura urata a romanilor
Tendinta si dorinta de a insela, de a fura, de a obtine ceea ce doresti altfel decat prin mijloacele ortodoxe exista probabil incrustate in natura umana, dincolo de specificul unei nationalitati sau alta.
Diferentele mari care exista, totusi, intre societatile lumii la acest capitol sunt date de constientizarea coruptiei ca fiind o problema, de dorinta de a lupta cu ea, de mijloacele si puterea de care dispui pentru a incerca sa-i diminuezi consecintele.
Fara institutii puternice, fara vointa politica puternica, sustinuta si continua, fara o lupta constanta cu fenomenul coruptiei, niciun stat din lume nu va putea inregistra vreodata rezultate pozitive vizibile. Dorintele innascute ale omului de a trisa si a fura startul nu pot fi educate decat in timp, corectate prin forta si mentinute la un nivel scazut doar printr-un mesaj care sa confere increderea ca toti membrii societatii au aceleasi sanse, au parte de acelasi tratament din partea institutiilor, iar daca “pacatuiesc” toti primesc aceeasi pedeapsa, in functie de gravitatea faptei.
Ceea ce a fost descris mai sus este exact ceea ce ne este noua mai strain. Nu exista niciun sentiment mai strain romanului decat acela al justitiei. Traind in tara in care nu se face niciodata dreptate, unde te astepti de fiecare data ca totul sa functioneze pe dos, unde nevinovatii plateasc in locul celor vinovati, iar normalul devine anormal, aici unde reteta succesului este o combinatie perversa de tupeu, puterea de a sfida autoritatile si institutiile, capacitatea de a-ti extinde “relatiile” cat mai sus si naturaletea cu care expui realitati false - aici, fenomenul coruptiei este inca regula si legea care domnesc in societate.
Dimensiunea si masura succesului unei persoane consta in numarul “cunostintelor” si “relatiilor” pe care le detii; cu cat ele sunt mai “sus” puse cu atat mai influent este si statul tau social. Aceasta filosofie de viata a devenit morala majoritatii romanilor. Ca ea este o trasatura a majoritatii este demonstrat de faptul ca inca majoritatea persoanelor din spatiul public - fie ca sunt politicieni, angajati in administratie sau alesi locali ori la nivel central - nu ar reusi, daca ar fi fortata de vreo institutie, sa faca dovada averilor pe care le detin, in baza castigurilor si veniturilor inregistrate de-a lungul vietii.
Cati dintre demnitarii sau alesii nostri, dintre functionarii statului sau angajatii din administratie credeti ca vor reusi sa produca dovada castigurilor pentru toate bunurile pe care le poseda? Cati dintre toti romanii in general, fie ca sunt angajati la stat ori privat, ar reusi sa isi demonstreze moralitatea si onestitatea in cazul unui control amanuntit al averilor?
Desigur, am ajunge sa fim pusi si in situatii paradoxale, asa cum doar in Romania se poate intampla. De exemplu, este foarte posibil ca un medic cu rezultate exceptionale, din punct de vedere profesional, sa ajunga in Romania de astazi in situatia de a nu mai avea cu ce sa isi plateasca rata, scoala copiilor sau cu ce sa isi cumpere haine, dar sa fie arestat maine pentru ca a primit 500 de lei drept multumire de la un pacient operat cu succes si bucuros ca a scapat cu viata.
In mod cuidat, ramane o problema mai mare decat un paradox ce tine de etica si intelegerea vietii si ritmului unei societati. Daca acceptam ideea de spaga in unele locuri ca o “reparatie morala”, o compensatie fata de o nedreptate sau o neputinta a statului, atunci ce pretentie la intelegere si solidaritate cu fenomenul de curatire am mai putea cere?
Autor: Iulian Lecca
sursa

2 comentarii:

  1. Lacomia, invidia, prostia si curvia au iesit pe strada si nu se vrea sa se faca nimic, nu ca nu s-ar putea, nu se vrea pur si simplu, se instaureaza haosul...........

    RăspundețiȘtergere
  2. Pacatele astea sint ale omenirii in general iar faptul ca la romani sint puse la ordinea zilei este datorita faptului(cred eu) ca si ei vor sa traiasca bine, ca in occident numai ca muncind cinstit nu faci avere; occidentalilor le-a trebuit zeci de ani sa ajunga aici, romanii vor sa manince direct pîinea alba. Este asta un pacat? Pacatul mare este ca nimeni nu s-a hotarit sa intenteze un proces comunistilor, asasinilor de neam si constiinte care au operat timp de decenii. Asta este pacatul romanilor si ne complacem in continuare in el, de aia nici Dumnezeu nu ne ajuta

    RăspundețiȘtergere