Ameninţarea sectară

Despre ameninţarea sectară

Preacucernice părinte Ilarie,

Ce atitudine trebuie să aibă un adevărat creştin în faţa asaltului necontenit al sectelor? Până când vor mai lovi ele în trupul Sfintei Biserici? Cât îi va mai răbda Dumnezeu?

Bogdan C., Brăila

Dragă Bogdan,

Trăim, cum bine spune marele om, duhovnic şi legionar Iustin Pârvu, ultimele zbateri ale creştinătăţii. Această etapă finală a început cu lovitura de stat din 1989, menită să „dea liber” manipulatorilor din străinătate la violul asupra trupului Bisericii noastre.

După cum se ştie, nu există mântuire în afara Bisericii Ortodoxe. Cei pe rit vechi au mai puţine şanse, dar sunt fraţi ai noştri întru Hristos, iar problema calendarului nu trebuie să fie miez de cerată între noi şi ruşi, sârbi, etc. - ci doar între noi şi Biserica Ortodoxă Română pe Stil Vechi.

Sectarii sunt de multe feluri: iehovişti, baptişti, adventişti, evanghelişti, mormoni ş.a.m.d. După căderea comunismului, perioadă în care Biserica noastră s-a bucurat de un monopol asupra creştinilor români, aceşti sectari au venit din afară, cu bani, determinare, interes şi know-how. Trupul anchilozat al BOR n-a putut face faţă cum trebuie asaltului, la fel cum întreprinderile de stat nu au putut concura cu firmele străine. Am cedat astfel Satanei sate întregi de ţigani care au trecut la adventişti, parohii care au devenit greco-catolice şi oameni de rând ca tine care au fost ispitiţi cu iniţiative filantropice, Biblii gratuite şi reviste frumos colorate şi pline de explicaţii.

Astăzi e de ajuns să te plimbi puţin prin centrul oricărui oraş mare ca să dai de slujitori ai Satanei împărţind broşuri. E de ajuns să ai un acoperiş deasupra capului ca să primeşti vizite de la aceşti sectari. Poţi să-i recunoşti după felul în care bat la uşă, acesta fiind un ritual drăcesc menit să le uşureze munca de pervertire a sufletelor curate şi bineplăcute lui Dumnezeu.

Sfat duhovnicesc #1: există în comerţ abţibilduri ce pot fi lipite pe uşa oricărei familii creştine, pe care scrie cu litere de-o şchioapă: FAMILIE CREŞTIN ORTODOXĂ. INTERZIS SECTARILOR. Este lesne de înţeles că un simplu mesaj nu-i va opri pe aceştia, dar sub mesaj este desenată o cruce ortodoxă, obiect sfânt faţă de care sectarii manifestă o aversiune cunoscută. Pentru protecţie suplimentară, puteţi agăţa busuioc sfinţit deasupra tocului uşii, iar cu lumânarea din noaptea sfântă a Învierii puteţi afuma o cruce chiar pe latura de sus a tocului. Această cruce prost desenată poate sta acolo pe tot parcursul anului.

Dar ce ne facem când suntem abordaţi pe stradă? Neruşinarea închinătorilor lui Baal nu cunoaşte limite. Limba lor este despicată ca a şarpelui, alunecoasă şi plină de bale. Una din cele mai frecvente abordări este întrebarea: „Îl cunoaşteţi pe Domnul Iisus?”. Un creştin veritabil se va simţi dator să răspundă: DA!

Sfat duhovnicesc #2: sub nici o formă să nu răspundeţi acestor provocări. Un simplu DA este tot ce le trebuie hulitorilor de Dumnezeu ca să pornească o discuţie cu dumneavoastră. Trebuie să înţelegeţi că aceşti oameni aparent normali sunt de fapt foarte şcoliţi în propagandă şi manipulare de către conducătorii lor, care se închină direct lui Belzebut şi înfăptuie vrerea sa printre muritori. Dumneavoastră, ca un creştin moderat ce probabil sunteţi, intraţi în Biserică de câteva ori pe an şi nici nu vă mai aduceţi aminte când aţi deschis Sfânta Scriptură ultima oară. Prin argumente pe text şi interpretări diferite, aceşti oameni vă pot oferi o perspectivă diferită de cea ortodoxă asupra Bibliei. Credincioşii ortodocşi numesc acest proces „sminteală”, pentru că numai oamenii înduhovniciţi pot interpreta aşa cum trebuie Cartea Sfântă. Este interzis creştinului veritabil să deschidă Cuvântul lui Dumnezeu în intimitatea casei şi să-L citească fără o pregătire şi instruire prealabilă din partea duhovnicului, sau, şi mai rău, fără să citească tălmăcirile Sfinţilor Părinţi. Altminteri ne putem trezi că oamenii îşi pun întrebări iar acest lucru nu este unul de bun augur pentru Biserică.

Sfat duhovnicesc #3: este, de asemenea, recomandat să spuneţi cu voce tare Crezul atunci când sunteţi abordat de sectari pe stradă. Sectarul va încerca în continuare să pornească o conversaţie, dar dumneavoastră trebuie să ridicaţi vocea peste a lui. Semnul crucii este arma dumneavoastră cea mai bună atunci când Diavolul vă pândeşte de la un metru distanţă. Faceţi multe cruci în timp ce recitaţi Crezul, iar dacă sectarul nu încetează luaţi-o la fugă spre Est, continuând rugăciunea cu voce tare.

Nu de puţine ori auziţi de vreo rudă de-a dumneavoastră sau de-a vreunei cunoştinţe că a trecut la sectari.

Sfat duhovnicesc #4: încetaţi orice contact cu ruda respectivă sau cu cunoştinţa a cărei rudă s-a convertit. Pericolul pândeşte la orice pas, aşa că singura modalitate de protecţie este să vă ţineţi la distanţă. Nu răspundeţi la telefoane, la scrisori, la e-mailuri, la nimic.

Un ultim punct despre care trebuie să discutăm sunt materialele promoţionale ale sectarilor. Poate din neştiinţă sau din greşală ne-am trezit cu un teanc de reviste şi Biblii satanice.

Sfat duhovnicesc #5: rezistaţi tentaţiei de a le deschide. Studierea cărţilor ereticilor este un mare păcat. De asemenea, rezistaţi tentaţiei de a le arunca la coşul de gunoi. Orice creştin veritabil ştie că focul este metoda cea mai purificatoare în astfel de situaţii. Dacă stai la curte, este întotdeauna bine să ai un loc rezervat arderii hârtiei şi materialelor multimedia. Aici puteţi distruge definitiv broşuri precum „Turnul de Veghere”, „Treziţi-vă!”, Biblii Cornilescu, Biblii după Traducerea Lumii Noi, alte biblii sectare (recunoscute prin prezenţa acronimului GmbH pe ultima copertă), DVD-uri despre Yoga, cărticele de rugăciuni tipărite fără binecuvântare („Visul Maicii Domnului”, „Epistolia”), „Originea speciilor”, „Codul lui Da Vinci”, „O scurtă istorie a timpului” de Stephen Hawking, colecţia „Nautilus” a Editurii Nemira, orice scriere a lui Richard Dawkins şi alte materiale de propagandă atee, volume din „Harry Potter”, albumele formaţiei Holograf etc. Dacă locuieşti la bloc poţi folosi flacăra de la aragaz într-un scop similar, dar trebuie niţel mai multă răbdare.

După orice fel de întâlniri cu îndrăciţii este indicat să faceţi o vizită duhovnicului dumneavoastră, căruia sa-i destăinuiţi întâmplarea. El va şti ce aveţi de făcut în continuare. Apoi rugaţi-l să vă facă o sfeştanie, chiar dacă făcuserăţi una în anul respectiv. Să nu vă uitaţi la bani în astfel de cazuri, pentru că nimic nu e mai important decât purificarea casei dumneavoastră după ce Satana însuşi v-a bătut la uşă, sau, Doamne apără şi păzeşte, v-a trecut pragul.