Avortul, cauza dispariției neamului
Dimineaţă de dimineaţă, holurile spitalelor din România sunt neîncăpătoare pentru tinerele care vin să facă avorturi. Palide şi speriate, ele îşi aşteaptă rândul pentru a omorî fiinţa nevinovată care a prins viaţă în pântecele lor şi care nu se poate apăra singură de instrumentele ucigaşe ale medicilor.
Crima se face mereu la fel: după dilatarea colului până la 2 centimetri, chiureta medicului pătrunde în uter, iar copilul este rupt în bucăţi şi apoi scos afară. O nouă viaţă se sfârşeşte într-un recipient smălţuit. Pentru tinerele mai înstărite, o fiolă de Diazepam injectată în venă asigură un somn adânc, dar trauma post-avort nu se lasă aşteptată. Insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, retrăirea dureroasă a avortului, goliciune sufletească, depresii, sentimente de vinovăţie sau chiar tentative de sinucidere sunt doar câteva din manifestările care apar după avort. Sunt răni adânci, care se pot vindeca doar în sânul Bisericii, prin spovedanie şi pocăinţă sinceră.
Cine va plăti pentru aceste crime?
Statisticile sunt înspăimântătoare. România ocupă al doilea loc, pe plan european, în ceea ce priveşte rata avortului, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Totodată, ţara noastră se află pe poziţia a 6‐a la nivel global, cu un număr total al avorturilor de aproximativ 100.000 ‐128.000 pe an. În România se fac aproape 400 de avorturi zilnic, pentru care statul cheltuieşte anual peste cinci milioane de euro, se arată într-un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, bani plătiţi şi din asigurările cetăţenilor creştini anti-avort. De ce invocăm mereu sărăcia din sistemul sanitar, dar, pe de altă parte, cheltuim sume imense pentru subvenţionarea crimelor? De ce nu investim aceşti bani în susţinerea programelor de educaţie creştină, care să-i înveţe pe tineri valorile castităţii?
Societatea de azi preferă să promoveze metodele contraceptive, ca alternativă la avort. Utilizarea contraceptiei pe scară largă, în România, şi-a arătat, însă, efectele, rata avorturilor menţinându-se, în continuare, la un nivel foarte ridicat. De asemenea, absolut toate mijloacele contraceptive hormonale, orale (comprimate) şi parenterale (inelele vaginale, plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale) şi dispozitivele intrauterine (DIU), sunt abortive. Efectele ucigaşe ale contraceptivelor sunt, însă, cu totul ignorate, statul român oferind în mod gratuit aceste produse, care până în anul 2000 aveau un preţ ridicat, grupurilor de populaţie dezavantajate, cum ar fi: persoane fără venit, studenţi, şomeri sau cei care beneficiază de asistenţă socială. Numeroase campanii de promovare a contracepţiei se desfăşoară azi în şcolile şi liceele din România, unde copiii sunt atenţionaţi cu privire la sarcini nedorite, SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. A-i învăţa pe copii cum să folosească prezervativele şi contraceptivele înseamnă a le stimula curiozitatea, ceea ce duce inevitabil la debutul timpuriu al vieţii sexuale. De aceea, în loc să le trasmitem copiilor mesaje cu dublu înţeles, ar trebui să le prezentăm, în şcoală şi în familie, virtuţile abstinenţei, încurajându-i să-şi păstreze fecioria până la căsătorie.
Lipsa modelelor autentice şi a reperelor morale, presiunea anturajului şi dorinţa de a fi în rând cu lumea, fac ca adolescentele noastre să banalizeze păcatul grav al avortului, considerând embrionul doar o “aglomerare de celule” şi repetând uciderile “pe bandă rulantă”. Aşa s-a ajuns ca în perioada 1958 - 2008, peste 21 de milioane de copii să fie avortaţi, ceea ce înseamnă că un neam întreg zace sub pământ. Cine va plăti pentru aceste crime?
Părintele Nicolae Tănase avertizează: “În 2056 vom fi nouă milioane de români!”
Prezent recent la conferinţa organizată de ASCOR Baia Mare, cu tema “Încredere în prietenie şi căsnicie”, părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului a tras un semnal de alarmă cu privire la populaţia României, afirmând că, în ritmul în care se fac avorturile, în 2056 vor mai exista între şase şi nouă milioane de români.
“În 2056, noi vom fi între şase şi nouă milioane, gânditi-vă cum va fi stăpânită România de români, dacă românii vor fi aşa de puţini! Când ne pregătim copiii noştri ca să intre la Liceul Pedagogic, ca să iasă învăţători, profesori şi nu numai, avem oare această cunoştinţă, că nu vor mai avea cui să predea, din moment ce avem 247.000 de naşteri şi 543.000 de morţi? Asta e media în 22 de ani, de la 1989 încoace”,a spus părintele Tănase.
Avem, cu toţii, o mare responsabilitate faţă de situaţia în care ne aflăm. Suntem, oare, conştienţi că, prin indiferenţa şi tăcerea noastră, ne facem vinovaţi de complicitate? Ştim că lângă noi se omoară zilnic sute de copii, copiii noştri, copiii neamului românesc, copiii lui Dumnezeu! Ce facem pentru a opri acest măcel?
“În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (...) La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase)
Cine va plăti pentru aceste crime?
Statisticile sunt înspăimântătoare. România ocupă al doilea loc, pe plan european, în ceea ce priveşte rata avortului, potrivit datelor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Totodată, ţara noastră se află pe poziţia a 6‐a la nivel global, cu un număr total al avorturilor de aproximativ 100.000 ‐128.000 pe an. În România se fac aproape 400 de avorturi zilnic, pentru care statul cheltuieşte anual peste cinci milioane de euro, se arată într-un studiu realizat de Institutul pentru Politici Publice, bani plătiţi şi din asigurările cetăţenilor creştini anti-avort. De ce invocăm mereu sărăcia din sistemul sanitar, dar, pe de altă parte, cheltuim sume imense pentru subvenţionarea crimelor? De ce nu investim aceşti bani în susţinerea programelor de educaţie creştină, care să-i înveţe pe tineri valorile castităţii?
Societatea de azi preferă să promoveze metodele contraceptive, ca alternativă la avort. Utilizarea contraceptiei pe scară largă, în România, şi-a arătat, însă, efectele, rata avorturilor menţinându-se, în continuare, la un nivel foarte ridicat. De asemenea, absolut toate mijloacele contraceptive hormonale, orale (comprimate) şi parenterale (inelele vaginale, plasturii contraceptivi, implanturile, injecţiile contraceptive, sistemele intrauterine hormonale) şi dispozitivele intrauterine (DIU), sunt abortive. Efectele ucigaşe ale contraceptivelor sunt, însă, cu totul ignorate, statul român oferind în mod gratuit aceste produse, care până în anul 2000 aveau un preţ ridicat, grupurilor de populaţie dezavantajate, cum ar fi: persoane fără venit, studenţi, şomeri sau cei care beneficiază de asistenţă socială. Numeroase campanii de promovare a contracepţiei se desfăşoară azi în şcolile şi liceele din România, unde copiii sunt atenţionaţi cu privire la sarcini nedorite, SIDA şi alte boli cu transmitere sexuală. A-i învăţa pe copii cum să folosească prezervativele şi contraceptivele înseamnă a le stimula curiozitatea, ceea ce duce inevitabil la debutul timpuriu al vieţii sexuale. De aceea, în loc să le trasmitem copiilor mesaje cu dublu înţeles, ar trebui să le prezentăm, în şcoală şi în familie, virtuţile abstinenţei, încurajându-i să-şi păstreze fecioria până la căsătorie.
Lipsa modelelor autentice şi a reperelor morale, presiunea anturajului şi dorinţa de a fi în rând cu lumea, fac ca adolescentele noastre să banalizeze păcatul grav al avortului, considerând embrionul doar o “aglomerare de celule” şi repetând uciderile “pe bandă rulantă”. Aşa s-a ajuns ca în perioada 1958 - 2008, peste 21 de milioane de copii să fie avortaţi, ceea ce înseamnă că un neam întreg zace sub pământ. Cine va plăti pentru aceste crime?
Părintele Nicolae Tănase avertizează: “În 2056 vom fi nouă milioane de români!”
Prezent recent la conferinţa organizată de ASCOR Baia Mare, cu tema “Încredere în prietenie şi căsnicie”, părintele Nicolae Tănase de la Valea Plopului a tras un semnal de alarmă cu privire la populaţia României, afirmând că, în ritmul în care se fac avorturile, în 2056 vor mai exista între şase şi nouă milioane de români.
“În 2056, noi vom fi între şase şi nouă milioane, gânditi-vă cum va fi stăpânită România de români, dacă românii vor fi aşa de puţini! Când ne pregătim copiii noştri ca să intre la Liceul Pedagogic, ca să iasă învăţători, profesori şi nu numai, avem oare această cunoştinţă, că nu vor mai avea cui să predea, din moment ce avem 247.000 de naşteri şi 543.000 de morţi? Asta e media în 22 de ani, de la 1989 încoace”,a spus părintele Tănase.
Avem, cu toţii, o mare responsabilitate faţă de situaţia în care ne aflăm. Suntem, oare, conştienţi că, prin indiferenţa şi tăcerea noastră, ne facem vinovaţi de complicitate? Ştim că lângă noi se omoară zilnic sute de copii, copiii noştri, copiii neamului românesc, copiii lui Dumnezeu! Ce facem pentru a opri acest măcel?
“În România, înotăm în sânge! Nu până la glezne, nu până la genunchi, nu până la brâu, nu până la gât, ci până peste cap! Pentru că populaţia existentă în România acum este de 18 milioane. Şi în 20 de ani, de la moartea lui Ceauşescu încoace, s-au omorât 18.000.100 de copii! Aceasta este cifra oficială! Este statistica oficială, pentru că există una neoficială, care arată această stare de fapt, şi anume că cifra poate să fie chiar şi dublă!!! (...) La Judecată nu ne vom prezenta singuri, ne vom prezenta cu copiii noştri, cu soţia noastră, cu soţul nostru, cu părinţii noştri, cu vecinii, cu prietenii, şi acolo vom da seamă de ceea ce am făcut pentru noi, dar mai ales pentru ei. Dacă se fac avorturi, nu sunt vinovaţi numai cei ce fac avorturi – mamele, taţii, medicii, asistentele. Suntem vinovaţi cu toţii, pentru că nu luăm nicio atitudine.” (Părintele Nicolae Tănase)
Irina Nastasiu
sursa articol
Înainte de a se bucura de lumina zilei, Dumnezeu a rânduit ca pruncul să sălăşluiască şi să se dezvolte timp de 9 luni în cel mai sigur adăpost din lume: pântecele mamei sale. Iată însă că omul a transformat acest cel mai sigur adăpost într-un posibil cel mai primejdios loc, pentru că aici, deşi copilul nu poate face nimic pentru a se apăra, viaţa îi poate fi luată chiar de către persoana cea mai dragă lui, MAMA.