Declarație de faliment

Casa Națională de Pensii: declarație de faliment

Declarația de faliment e inevitabilă.

Aici nu e cu dacă și cu parcă. Nu există nici cea mai mică șansă ca sistemul de pensii să supraviețuiască. Și n-are nici o legătură cu politica, după care sunt înnebuniți toți românii. Ci cu aritmetica. Calculul e simplu și nu dă cu virgulă. Ani de zile pensionarilor li s-a spus că statul le pune bani de-o parte ca să aibă la bătrânețe. E o minciună. Banii lor au fost mâncați de multa vreme, de stat și de inflație. Sistemul de pensii e un sistem piramidal clasic: pensionarii își primesc pensiile din banii angajaților care urmează să intre în sistem.
Si încă ceva: sistemul de pensii e alimentat doar de angajații care produc cu adevărat bani. Adică de sectorul privat. Ăia sunt toți banii României, nu alții! Statul tot mută dintr-un buzunar în altul banii luați de la firmele private, dar nu reușește să-i înmulțească.
Sistemul de pensii, piatra atârnată de gâtul economiei!

• România dă pensionarilor 10 miliarde de euro pe an.
• România dă bugetarilor 9.3 miliarde de euro pe an.
• România pierde prin șpăgi 3 miliarde de euro pe an.

Ca să își mai revină vreodată economia, firmele din România au nevoie de reduceri de taxe de 20 de miliarde de euro pe an, în următorii 10 ani. Bani pentru investiții (private, nu de stat!). De unde? Păi, oricine poate să ghicească.
Falimentul e singura soluție corecta.

Casa Națională de Pensii, ca orice instituție, poate da faliment. Nu e “prevăzut” în lege? Păi să se prevadă! După care sistemul de pensii poate fi pus pe baze sănătoase. Adică liberalizat. Fiecare trebuie să decidă singur dacă vrea să își strângă banii de pensie la bancă, la o societate de asigurări, sau la el sub pernă. Nu mă învață pe mine statul ce să fac eu cu banii mei! Când de fapt s-a dovedit că el habar n-are ce să facă cu banii lui.
Încetarea de plăți e un lucru foarte normal. Și foarte moral. Da, le-ai luat banii oamenilor. Da, i-ai administrat mizerabil. Dar măcar recunoști și suporți consecințele, ca la orice faliment. Da, e un dezastru pentru milioane de oameni. Da, mulți or sa sfârșească în șanțuri. Dar așa e corect.
În schimb, dacă ascunzi falimentul și iei banii altor milioane de oameni nevinovați pentru sistemul tău piramidal, dacă le promiți și lor pensie, deși de acum știi clar că n-or să primească nimic, asta nu mai e un simplu faliment. E o escrocherie. E fraudă.
Nu mai plătiți contribuții de pensie. Plătiți degeaba!

Sistemul de pensii nu se va prăbuși peste 30 de ani, cum încearcă să vă liniștească autoritățile. Sistemul de pensii s-a prăbușit încă din 2009, când a fost nevoie de banii FMI ca România să nu declare oficial falimentul. Guvernul a sperat că mizeria se va curăța ”de la sine” în 2010. Dar anul 2010 a fost și mai greu ca 2009. Peste 400.000 de firme au dispărut din economie. Numărul contractelor de munca a scăzut cu 1.7 milioane.
Iar 2011 va fi mai greu ca 2010. FMI nu va mai da bani României în 2011. Știu, guvernul român a zis că cică, nici n-am avea nevoie. Dar a doua zi s-a împrumutat la bănci, pe o dobândă dublă. Așa că povestea cu România și FMI-ul, e ca povestea cu vulpea și strugurii prea acri.
Eu aștept cu interes să văd cum se vor plăti pensiile și salariile fără FMI. Bănuiesc că din ce în ce mai puțin, și cu întârzieri tot mai mari…și mai mari…până când în final, din robinetul statului n-o să mai picure nimic!
Bismarck v-ar trage un șut în fund și v-ar concedia pe loc!

M-a uluit zilele trecute o fostă ministră a Muncii, care spunea cu mândrie ca actualul sistem de pensii e minunat, e sublim etc.…pentru că a fost inventat de Otto von Bismarck, cancelarul Germaniei. M-a uluit pentru că, de obicei, proștii sunt cei care se sprijină pe argumentul autorității.
Si cât de prost trebuie să fii, ca să nu-ți dai seama că în urmă cu 130 de ani, când a introdus Bismarck sistemul, speranța de viață în Germania era de doar 45 de ani, nu de 80? Iar el a stabilit intenționat vârsta de pensionare la 65! Adică majoritatea germanilor nici n-apucau să consume banii de pensie!
Așa că Bismarck a rezolvat o problemă cu datele pe care le avea. Și a sperat desigur că urmașii lui vor fi destul de inteligenți, ca își găsească propriile lor soluții, la propriile lor probleme. Dar a fost prea optimist. Urmașii lui sunt atât de idioți, încât nici nu-și dau seama că problema s-a schimbat. Și aplică la infinit aceeași soluție.
Singura șansă pentru pensionari: mărirea numărului de angajați.

Iar asta nu se va întâmpla niciodată. De ce? Simplu: pentru ca au rămas prea puțini români în România. Și sunt din ce in ce mai puțini.
Cu populația activă care se mai află acum în mod real pe teritoriul României, nu există nici o șansă ca economia să mai susțină cheltuielile statului. Nici pensiile, nici salariile, nici șpăgile. Nici în aprilie 2011, nici în 2012, nici în 2013. Niciodată.
Câți români mai sunt de fapt în România?

Din 2010, circa 3.5 milioane de români munceau legal în Uniunea Europeană, afirmă Banca Mondială. Dar să nu-i uitam pe cei care câștigă bani ilegal în U.E. (muncitori la negru, prostituate, hoți, criminali) – si care sunt mult mai mulți. Câți? Păi tot Uniunea Europeană raportează că România este cel mai mare exportator de prostituate: circa 1 milion! (vezi si articolul: Impozitarea prostitutiei salveaza România). Dacă adăugăm muncitorii la negru din agricultură, construcții, restaurante, dar și celelalte meserii specific românești (cerșetorii, hoții de buzunare, ucigașii), ajungem la minimum 7 milioane de români în afara granițelor. Asta înseamnă că, în acest moment, în România nu mai sunt decât cel mult 14 milioane de persoane. Din care bani produc efectiv cel mult o zecime. Adică 1.4 milioane.
Și cu cât e mai greu, cu atât vor pleca mai mulți. În anii 2000-2009, au plecat mai mult muncitorii. În 2010 însă, au început sa plece și patronii. Care prin Bulgaria, care prin Ungaria, care prin Londra… Următorul val de emigranți acesta va fi. Iar ăștia nu pleacă doar cu traista-n băț! Ci și cu banii, și cu dorința de afaceri.
Ei, atunci de la cine o să mai luați bani de pensii?
Liniștiți-vă, dragi cititori: țara voastră e terminată!

Mi se pare extrem de amuzant cum o grămadă de tembeli fac spume la gura pro- sau contra lui Traian Băsescu, când de fapt Traian Băsescu nu mai are nici o legătura cu viitorul României. Nici el, nici Iliescu, nici altcineva dintre politrucii români. Pur și simplu, România a fost distrusă atât de grav în ultimii 20 de ani, încât nu mai există vindecare. Criza n-a fost decât ultima picătură.
Ce-ar mai putea să facă acum un guvern? Să crească natalitatea cu forța? Să-i oprească pe români la graniță, să nu mai plece? Să nu mai fure? Vise plăcute! Uitați-vă pe fereastra: țara pe care o vedeți și cu care v-ați obișnuit, își trăiește ultimele clipe. În locul ei va apărea o țară nouă. Cu altă Constituție, cu alte taxe (poate chiar și cu altă hartă).
Dar sigur cu alt sistem de pensii.

 Mihai Giurgea

http://capitalismpepaine.ro/2013/09/21/casa-nationala-de-pensii-declaratie-de-faliment/

Criza din Romania este rezultatul esecului guvernelor din ultimii 20 de ani

ÎN ROMÂNIA NU E CAPITALISM, CLICILE ANTREPRENORILOR DE CARTON - POLITICIENI AU ACAPARAT ECONOMIA

Criza din Romania este rezultatul esecului guvernelor din ultimii 20 de ani de a instaura capitalismul, modelul original de Dambovita permitand acapararea timpurie a economiei de catre clicile antreprenori de carton – politicieni, spune intr-un comentariu Lucian Croitoru, consilier guvernator BNR.Prezentam comentariul lui Lucian Croitoru, consilier al guvernatorului BNR, Mugur Isarescu: Lucian Croitoru: Vom reusi sa facem din capitalism noua normalitate? Cei mai multi cred ca actuala criza economica si mai ales profunzimea ei este produsul capitalismului bazat pe piete libere. Faptul ca aceasta se intampla la foarte scurt timp de la caderea socialismului pare sa fie o dovada pentru multi romani. Doar putini mai cred si chiar si mai putini inteleg ca dimpotriva, criza mondiala a aparut de la lipsa capitalismului chiar in tarile care l-au consacrat. In lume, in general, solutia la problemele economice si sociale este refacerea capitalismului. In Romania provocarea profunda este chiar instaurarea capitalismului si transformarea lui in noua normalitate. CRIZA MONDIALĂ ŞI CAPITALISMUL Capitalismul inseamna o succesiune de alegeri libere responsabile pe care le fac entitatile private (oameni sau firme) dat fiind un set de reguli bune. Alegerile libere responsabile si regulile bune conlucreaza pentru a face din capitalism cel mai productiv mod de organizare economica cunoscut. Germania capitalista a intrecut Germania socialista, Coreea de Sud a intrecut Coreea de Nord, iar Finlanda a intrecut Estonia pe vremea cand aceasta din urma era parte a Uniunii Sovietice. Ni se poate spune ca alegerile libere private au fost intotdeauna responsabile si ca nu au contribuit la criza actuala. Dar, cu certitudine, cand a izbucnit criza financiara regulile nu mai erau demult bune. Criza a intrerupt un proces treptat de deraiere a regulilor de la cerinta de a fi clare, coerente intre ele si corecte (adica fara a favoriza interese speciale). Cand aceste reguli deraiaza substantial de la aceste cerinte, nu mai putem vorbi de capitalism. Pietele au devenit tot mai globale in timp ce reglementarea a ramas fragmentata national, regional, pe produse si pe institutii. Chiar si in cele mai avansate economii, inovatiile pietelor finaciare globalizate nu au fost urmate de reguli bune, astfel ca structura stimulentelor s-a distorsionat. Aparitia sistemului bancar umbra (shadow banking), aproape nereglementat, este cel mai clar si cunoscut exemplu. Treptat, economia a tins sa fie capturata de cei care au inteles cum pot exploata reglementarea neadecvata si distorsiunile din structura stimulentelor. Tot mai multe decizii private si-au pierdut caracterul responsabil. De exemplu, salvarile unor entitati private de catre guverne au incalcat principiul raspunderii pentru deciziile luate si au alterat concurenta. Astfel, unii au putut ramane pe piata doar prin impiedicarea altora de a veni cu produse mai bune, ceea ce reprezinta o pierdere pentru sociatate. Mai mult, garantia implicita a statului a facut posibil ca unii sa-si asume riscuri care le-au adus lor profituri si contribuabililor pierderi. Aceaste practici explica magnitudinea incredibila a boom-ului din perioada 2004-2007 si a prabusirii care a urmat. Acest rezultat nu a fost produs de capitalism, ci de clicile care au capturat partial economia. “CAPITALISMUL” DE DÂMBOVIŢA In Romania, clicile (acea simbioza aparuta dupa revolutie intre creatorii de reguli si noile elite de afaceri) au capturat economia inca din decembrie 1989. Criza actuala din Romania este in primul rand expresia esecului guvernelor de a instaura capitalismul. Economia de piata se bazeaza pe principiul ca oamenii sunt liberi sa exploateze oportunitati si sa evalueze riscuri in limite stabilite prin legi. Cei care reusesc sunt liberi sa ia profiturile, iar cei care fac pierderi trebuie sa plateasca. In Romania suntem departe de principiile la care m-am referit. In primul rand, intarzierea cu care au fost adoptate anumite reguli bune fac sa lipseasca antreprenorul adevarat. Sunt prea multi antreprenori “de carton”. Cu unele exceptii, antreprenorul roman a ramas cu trasaturile pe care le-a identificat Gusti cu multe decenii in urma: el se uita spre bugetul public asteptand sa pice ceva. Antreprenorul conectat la fondurile bugetare nu vede in orice o oportunitate, asa cum se intampla in capitalismul bazat pe piete libere, ci vede oportunitati in orice proiect bugetar. Unii dintre acesti antreprenori sunt clienti politici. Ei nu se imbogatesc din riscurile pe care si le asuma pe banii proprii, cum ar fi normal, ci din “alocarile”care ii favorizeaza in raport cu altii. Proverbul “spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti” functioneaza si in varianta “spune-mi cine este la putere ca sa iti spun cine castiga licitatiile pentru proiectele finantate din bani publici”. In al doilea rand, acesti antreprenori “de carton” nici nu evalueaza si nici nu-si asuma vreun risc de contrapartida. Ei sunt la adapost. Chiar daca plateste cu intarziere, bugetul pana la urma plateste. Plateste insa un pret suficient cat sa acopere si perioada de intarziere. Aceasta dobanda implicita este inflationista. Dar platitorul de impozite este captiv, nu are ce sa faca. Antreprenorii conectati la bugetul public reflecta mai degraba un defect al aparatului de stat decat caracterul malefic al afacerilor lor. In al treilea rand, ceilalti antreprenori care isi asuma riscuri nu sunt in mod necesar liberi sa ia profiturile. Profiturile estimate pentru investitiile de astazi ar putea pur si simplu sa nu se materializeze din cauza schimbarilor prea dese ale sistemului de impozitare. In sfarsit, in economia Romaniei nu toti cei care fac pierderi suporta consecinte. In relatia cu statul continua sa opereze restrictiile bugetare slabe. Multe entitati de stat, sau chiar private daca sunt too big to fail, sunt salvate de stat ex post. Firmele au arierate catre bugetul public de aproape 3,3 procente din PIB, cea mai mare parte venind de la companiile de stat. Dar, partial, aceste arierate se sterg din cand in cand, sub diferite pretexte. DISCURSUL ANTI-CAPITALIST ASTĂZI Cand asculti discursurile anti-capitaliste din Romania sau de oriunde iti dai seama ca virulenta apare mai ales in legatura cu favorurile pe care politicienii la putere le acorda unor afaceri private sau proprietarilor lor in schimbul voturilor. Furia populara este implicit generata de clicile economice, dar se indreapta explicit impotriva capitalismului. Virulenta anti-capitalista apare mai ales la cei care confunda capitalismul cu coruptia. Unii oameni, care nu fac aceasta confuzie, critica modul in care capitalismul produce bogatia, in special fluctuatiile economice si inegalitatea veniturilor. Ei cred ca organizarea economiei pe baza planificarii centralizate ar putea reduce fluctuatiile economice si disparitatile in venituri. Aceasta este doar o alta mare iluzie, deoarece socialismul nu poate decat sa inlocuiasca fluctuatiile cu penuria. Neexistand compromis intre productivitatea muncii, pe de o parte, si amplitudinea fluctuatiilor si disparitatea veniturilor pe de alta parte, cererile din discursurile anti-capitaliste sunt mai bine servite de capitalismul adevarat decat de o revolutie. Capitalismul are nevoie atat de libera intreprindere, cat si de stat. Libera intreprindere ofera bunurile private, iar statul ofera bunurile publice. Pentru a minimiza fluctuatiile si inegalitatea veniturilor, capitalismul are nevoie de reguli si de politici macroeconomice bune. Acestea sunt bunuri publice si, de aceea, sunt responsabilitatea statului. Statul are rolul sa stabileasca reguli adecvate privind modul in care entitatile private administreaza afacerile si suporta consecintele actiunilor lor. La randul lor, capitalistii sunt implicati in procesul de elaborare a regulilor in mod direct, ca simpli votanti sau parlamentari, si indirect prin lobby. Pe de o parte, ei au interesul sa combata regulile care tind sa altereze libertatea pietelor si, astfel, succesul capitalismului. De aceea, intre stat si pietele financiare este o lupta pentru detinerea rolului central in administrarea economiei. Pe de alta parte, este in interesul capitalistilor inteligenti sa sprijine acele reguli care asigura ca valorile morale guverneaza alegerile libere private (interesul personal), adevarata sursa a succesului capitalismului. CRIZELE MAJORE: EŞECUL STATULUI DE A PRODUCE BUNURI PUBLICE Istoria civilizatiei este deopotriva o istorie a bunurilor private si a bunurilor publice. Pe masura ce capacitatea noastra de a furniza bunuri private a crescut, bunurile publice de care avem nevoie au devenit mai complexe. Intre acestea din urma, stabilitatea economica a devenit un bun public care trebuie furnizat la nivel global. Statele trebuie sa coopereze pentru a-l putea livra. In timpul Marii Depresiuni, in criza petrolului si a Marii Inflatii in anii 70, si din nou acum, acest bun a lipsit, reflectand esecul de coordonare a statelor in procesul de stabilire de regulilor compatibile cu alegerile private libere si responsabile. Cand pietele esueza in cateva cazuri descrise in manuale, statul intervine pentru a le suplini. Invers, cand statul esueaza sa produca bunuri publice intervine o criza (citeste piata) care arata ce corectii trebuie facute. In lumina crizei actuale se vor aduce numeroase “imbunatatiri” capitalismului, asa cum s-a intamplat dupa fiecare criza. Dar probabil ca in retrospectiva, vom constata, ca si cu alte ocazii, cel putin doua lucruri. Primul, ca cele mai multe se vor dovedi a nu fi fost inteligente. Probabil ca in afara de reglementarea nivelului de capital si al nivelului datoriilor publice in PIB, celelalte “imbunatatiri” vor produce mai multe costuri decat beneficii. Al doilea, ca cele mai multe nu vor fi adoptate de toate tarile, adica se va manifeste un nou esec de coordonare, care va distorsiona alocarea resurselor la nivel global. Daca multe dintre “imbunatatiri” vor produce costuri nete, atunci un esec de coordonare nici nu va fi un lucru prea rau. Pana acum, istoria crizelor majore nu pare a fi o istorie a pierderii valorilor morale in procesul globalizarii pietelor, ci o istorie a esecului statelor de a furniza bunurile publice complexe la nivel global. Nu numai ca statele nu au reusit sa reglementeze adecvat, dar au inchis ochii la unele practici nesanatoase sau chiar ilegale si s-au complacut in propriile excese. Aceasta explica de ce, la nivel mondial, dezbaterea publica se focalizeaza din ce in ce mai mult pe esecul pietelor versus esecul statului de a furniza bunuri publice. Si in Romania dezbaterile vor urma acelasi trend, din care publicul romanesc va intelege tot mai mult ca saracia reflecta lipsa pietelor adecvat reglementate. Va deveni evident ca politicienii romani au fost lipsiti de viziune cand au permis regulilor sa ramana neclare,incoerente si favorizante ale unor interese speciale. In Romania, sistemul economic construit incepand din 1990 incoace a fost in mod eronat denumit capitalism. Aceasta este cea mai mare iluzie colectiva pe care au trait-o romanii. Punerea capitalismului la locul sau ramane cea mai mare provocare a Romaniei, asa cum a devenit pentru intreaga lume. Dar ar reusi un guvern care si-ar asuma in mod deschis acest obiectiv sa invinga clicile economice din Romania? Teodor Filip  www.ne-cenzurat.ro Sursă:   http://www.badpolitics.ro