Zece conducători înainte iazului de foc

Biblia numește principalii organizatori ai 9/11 și actualei crize mondiale
În numele Tatălui  al Fiului și al Sfântului Duh!

În ceea ce se întâmplă în prezent crizei economice globale, mulți creștini ortodocși vad o dimensiune apocaliptică. Această criză este comparat cu profețiile Apocalipsei (Apocalipsa Sfântului Ioan Evanghelistul) și mass-media seculară. Deci, încă 23 octombrie 2008, la "Komsomolskaia Pravda" a publicat un articol cu ​​același nume - "Colapsul economic a Americii prezis în Biblie?" Autorii săi - "scriitori bine-cunoscuti, astrologi" Dmitri și Nadejda Zima - cititori oferite, în special, următoarele raționamentul său:
"In 17 - capitolele 18 de Apocalipsei este vorba în primul rând despre colapsul financiar, atunci când un Babilon la nivel mondial trebuie să facă parte regi pământești, nobili și negustori, "și bucuria tuturor celorlalți. Asta e modul în care este descrisă în Ioan: ". Și plâng și o jelesc (curva Babilonului) împărați ai pământului ... Și comercianții plîng și o jelesc, pentru că nimeni nu cumpără marfa lor"
Tema generală este caderea banilor și colapsul financiar e este laitmotivul. Profetul acum și apoi a revenit la ei, spunând: "Vai, vai, Babilonul, la o oră bogății atât de mare!" Fapt interesant: atunci când Apocalipsa spune că prăbușirea  în bogăție și luxului in lumea  Babilonului, profetul Ioan menționează nu întâmplător că plângerea căderii  Babilonului nu o face numai marinari ci si comercianti
Faptul că această Babilonul antic a fost localizat în ceea ce este acum Irakul și nu a fost niciodată o națiune maritimă. Cu toate acestea, este clar că, în acest caz, Babilonul este un simbol Un simbol de ce? Judecând după cuvintele lui Ioan, vorbim despre faptul că o mare putere mondială în "vremurile din urmă" trebuie să fie un fel de națiune maritimă, pentru a primi pe teren ceea ce este imposibil. Aici nu este să ne amintim America? "
În general, desigur, aceste argumente sunt corecte. De fapt , Babilonul apocaliptic, domnește peste împărații pământului (aka - pe curva cea mare, adăpat toate neamurile din vinul înnebunitor curviei țara lui), - nu este nimic ca Statele Unite ale Americii (în sens larg - toate civilizației occidentale, condusă de America). Iar previziunile capitolelor 17 și 18 ale Apocalipsei cu privire la procesul de noi Babilon, de fapt, au început deja să se împlinească. O astfel de înțelegere este caracteristică a multor interpreți ortodoxe moderne de Apocalipsa. Ei au, cred, și "amortizate" răspunsul la această profeție autorilor seculare. Profeție toate acestea, prea superficial comparativ cu circulante evenimente , scriitori, astrologi, la fel ca majoritatea celorlalte autori media laice, reușește un punct important. Din argumentele lor că criza actuală a început, a existat, a rupt ... De fapt, "a început", "a avut loc", "a izbucnit." Iar în Apocalipsa declarat destul de clar. Mai mult decât atât, în Apocalipsa numit principalii vinovați, principalii organizatori ai crizei. Cine sunt ei?
Iată răspunsul: "Cele zece coarne [șapte capete și  fiară ieșind din mare] vor urî pe curvă, și o vor face pustie și goală, și vor mânca carnea ei, și o vor arde cu foc; Căci Dumnezeu a pus în inimile lor să-și îndeplinească voința sa, fie de o minte, și să dea împărăția lor fiarei, până când cuvintele lui Dumnezeu "(Apocalipsa 17: 16-17).
Zece coarne
Astfel, în conformitate cu Apocalipsa, există o anumită putere (notate cu zece coarne ale fiarei din mare), care este organizatorul ruina și distrugerea Babilonului. Și cele zece coarne, după cum se explică în cartea Apocalipsei, "sunt zece regi" (un alt traducere - rigle), care "va face război cu Mielul, dar Mielul îi va birui; pentru el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților și cei ce sunt cu El sunt chemați, aleși și credincioși "(Apocalipsa 17: 12, 14).
Război cu Mielul - o luptă cu Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. Deci, aceste zece conducători mondiale sunt atei și slujitori ai diavolului conștient. Expresia "Dumnezeu a pus în inimile lor" (. De la Apocalipsa 17: 17) este, desigur, Dumnezeu nu este o aprobare de acțiune a acestor slujitori ai răului, și gradul de indemnizație de Dumnezeu (la fel ca și în Vechiul Testament spune că "Domnul a împietrit inima lui Faraon" - Ex 9:. 12). Și conducătorii lumii, putem apela cu siguranță acest grup de oameni (sau mai bine, poate, să spun - oameni răi, pentru că sunt conștient prin lucrarea răului și, în special, păcatul grav de crimă spirituală și fizică a unui număr mare de oameni s-au renunțat la chipul lui Dumnezeu în ei înșiși, fără de care o persoană nu poate fi numit un om, și a luat pe chipul fiarei), numai în sensul în care Domnul Însuși, adevărata Domnul cerului și al pământului, în Evanghelie, solicită Satan prințul acestei lumi (Ioan 12:. 31).
Din Apocalipsa rezultă că "cea mai mare din istoria omenirii atac terorist", (ca mass-media), care a dus la distrugerea a două zgârie-nori din New York 11 septembrie 2001, a avut loc pentru a aborda aceleași zece conducători. Aceasta a organizat "atac terorist" (t E. operațiunea efectuată de subordonații globali de puteri atee a serviciilor de securitate puternice,  CIA -. Doar una dintre ramurile) a devenit punctul de plecare de la care a început activ și rapid de a construi un regat la nivel mondial a fiarei, pentru a fi exact - în etapa finală construirea animal-regat. 9/11 provocare dezlănțuit lume în spatele scenei pentru a produce război în scopul de a stabili o "nouă ordine mondială".
Expertii spun: aproape toate organizațiile teroriste din lume sunt create sau controlate de CIA și Mossad pentru a le folosi ca instrumente în politica internațională la nivel mondial: pentru însămânțare panică printre neamuri, pentru distrugerea nedorite și pentru a justifica intervenția militară în punctele geopolitice cheie.
Geopolitică rusă autoritate, colonelul-general Leonid Ivashov, în articolul său "conturul unei catastrofe globale", scris în legătură cu începerea agresiunii SUA împotriva Irakului și publicat în "Rusia Sovietică" 22 martie 2003, prevede: "forța conducătoare impusă omenirii un nou război , standuri împrăștiate în jurul lumii, rețea de oligarhie financiar transnaționale (Mafia), care controleaza doua treimi din fluxurile financiare mondiale, inclusiv de cele mai multe petrodolari, bani de droguri, fondurile de la transporturile de arme legale și ilegale ierarhic structurat. Această forță globală puternică, care are multe nume (Club 300, un guvern mondial din umbră, de capital evreiesc internațional, din lume Masonic Lodge, și așa mai departe. D.), profund pătruns în țară pe fiecare continent, guverne, sisteme bancare naționale, controalele crima organizată, organizațiile teroriste și influența activ asupra politicii mondiale. În centrul activităților sale este formula Bilderberg: "Puterea - o marfă, chiar și cele mai scumpe, iar ei trebuie să aibă cele mai bogate." Scopul - o putere mondială, dominația mondială. Aceasta este adevărata putere a clientului și organizatorul evenimentului 11 septembrie 2001, ea a ordonat și Irak. "
"În cazul în care aceste păpușari trageți firul - și începe să se agită țările întregi și continente Și până nu știm ce fel de oameni și modul în care acestea funcționează, am înțeles că cu noi toți merge și de ce a venit criza globală.." Acesta este un citat de "Komsomolskaia Pravda", nu de la "scriitori astrologi," iar articolul E. Negre "Francmasonii au preluat puterea asupra dolarului și lumea?»
Da, azi mulți sunt conștienți de faptul de netăgăduit că autoritățile, atât în ​​Statele Unite și Uniunea Europeană este în mâinile elitei globale financiar și politic, care este în același timp și în partea de sus a lumii Francmasoneriei.
Atacuri (Din păcate, unii serie recentă de materiale dedicate expunerea acestui sistem rău, și care conțin pe creștinism, cum ar fi filmul documentar "spiritul Fantoma de ori," prezentari video David Icke, prelegeri, generalul-maior KP Petrov. Este dificil să se determine în fiecare caz: dacă este un amestec de adevăr și minciună este metoda aplicată de aceleași forțe ale răului, în scopul de a submina credința în Domnul nostru Iisus Hristos pentru cei interesati de astfel de materiale adversarii sistemului masonic ateu, prin care sunt lipsiți de harul lui ajutorul lui Dumnezeu - fie că este o consecință a simplu incompetența și lipsa de autori spiritualitate de astfel de materiale).
Că scopul de a forțelor fără de Dumnezeu lumii, conduse de liderii zece ("regi"), - dominația mondială și transformarea întregii omeniri în efectiv gestionate, ar trebui, în special, de la capitolul 13 din Apocalipsa, care prevede că șapte capete și desyatirogomu fiară reprezintă această forță la nivel mondial, va fi permisă de realizarea puterii "peste toate semințiile, și limbi, și neamurile" (Apoc 13: 7).
Se poate presupune că cele zece regi ai Apocalipsei - un zece cifre cheie în lumea Francmasoneriei.
De cărți despre istoria Francmasoneriei, este cunoscut faptul că în luna august 1871 in orasul american Charleston (atunci centrul lumii francmasoneriei, în cazul în care templul principal al cultului masonic cu idolul Baphomet al Templierilor și statuia lui Antihrist, pe fruntea lui, care sa arătat "numărul fiarei" - 666 ) merge la "Consiliul Suprem al lumii" - organul suprem masonic (fondata in 1801 de catre Isaac Long). La această întâlnire, conducătorii de închinători diavolului a fost adoptată program distructiv să cucerească lumea prin organizarea a trei războaie mondiale (doi dintre ei au trecut deja, cum se spune, "în conformitate cu planul", și lumea din spatele eforturilor scenei privind organizarea lumii a treia, în scopul de a stabili dictatura politică, economică și spirituală văzut În zilele noastre, mulți oameni sensibile, și într-adevăr, termenul de "primul război mondial" inventat toate aceleasi sataniștii, francmasoni). A fost "Consiliul Suprem al Lumii" unsprezece francmasonii - "Pontifex Maximus" (președinte) și zece "bătrâni" (consilieri) - "cea mai mare iluminat din lume" (așa cum s-au numit), realizarea instrucțiuni ale "lămpii" principal - Lucifer (de la . lat Lucifer - luminos), t e heruvim cazut, Satana...
Preotul apoi șef al Mondiale Francmasoneriei Albert Pike (una dintre principalele autorități ale moderne "francmasoni", autor al "Masonic Biblie", scris de el, așa cum el însuși a recunoscut, sub dictarea lui Satan), care a dezvoltat (probabil nu fără o urmă de iad curator) a declarat Programul cucerirea puterii mondiale, a scris: "Pentru triumful complet al Francmasoneriei este nevoie de trei războaie mondiale; o treime dintre ei vor fi distruse de către lumea musulmană, iar apoi vom provoca o răsturnare socială foarte mare, din care ororile va arăta toate necredință fatal. Minoritate revoluționar va fi distrus, și dezamăgit în creștinism ... cele mai multe vor primi de la noi adevărata lumină a doctrinei lui Lucifer. "
Evident, cea mai mare panoul Masonică din zece "bătrâni", continuă să existe în momentul de față. Din textul Apocalipsei doar poate concluziona că cele zece coarne ale conducătorii fiarei desemnate, alcătuiesc un organism colectiv, un fel de bord (Comitetul Board), iar nu capul a statelor individuale. La urma urmei, ei au o reală și chiar "forța", dar "încă nu au primit [Lumea] împărăție" t. E. Nu a fost încă stabilit oficial un guvern supranațional lume. Dar apoi ei încă "să ia putere [mondială] cu fiara, ca regi o oră [scurt]; ele sunt de o minte [planuri generale, planuri] și va da putere și puterea lor fiarei "(Apocalipsa 17: 12-13.).
Șapte șefi  ai fiarei
Faptul că ele nu sunt șefii de state individuale, zece împărați sunt diferite de cele șapte regi - conducătorii de state, care sunt desemnate de către cele șapte capete ale fiarei. Coarne de animale în cărțile profetice ale Bibliei reprezintă în mod tradițional pe conducători și capete de animale - starea regatului. Și Sf. Andreas Cezareei "Comentariul Apocalipsa" lui bazat pe faptul că cele șapte capete ale fiarei - cele șapte regate.
Potrivit unor interpreți moderni ai Apocalipsei, o fiară cu șapte capete de la mare este să se înțeleagă  șapte"puteri ale lumii" ("împărății") de fapt creează un nou , imperial în sistemul de management natură a lumii - Împărăția fiarei. Astfel, Apocalipsa indică sistemul în sine (și corespunzător istoric perioadă) conducerea lumii "grup de șapte".
Șapte șefi de fiarei - este atât un șapte împărați și șapte de regate lor, și "Big Seven" - nu este doar liderii celor șapte țări cele mai puternice din lume, dar și aceste țări. Șapte împărați- acest lucru nu este figuri istorice specifice și se poziționează liderii țărilor din afara "Big Seven". La diferite momente, aceste poziții sunt deținute de persoane diferite; oficial formarea de "Big Seven" a fost anunțată în 1985, dar de fapt exista din anul 1978
Pentru a vorbi de existența a G8  nu este destul de corect, deoarece Rusia nu este un membru cu drepturi depline al acestui club de elită pentru că țara noastră nu permite discutarea problemelor economice și financiare, participă doar la consultări politice. În declarația apt de un proeminent politician rus, Rusia a luat clubul doar pentru mai bine să-l mănânce. Astfel, - și acest vorbească direct experți atât ruși și străini în dreptul internațional - în structura de ansamblu a "Big opt" până în prezent există un cu drepturi depline "Big Seven".
Summit-ale liderilor "șapte", "opt", iar acum "douăzeci", pentru a discuta probleme de construire a sistemului de noii ordini mondiale (împărăția fiarei), au nevoie de o elita Masonica, în special în scopul de a articula aceste forumuri prin strategic sale si soluții, prezentându-le ca vocea problemelor globale anxioase și "provocări" ale modernității (inventat de același globalisti-sataniști) progresiv umanitatea, civilizat, care reprezintă liderii "cele mai avansate și civilizate" țări. Toate aceste întâlniri sunt primele persoane ale celor mai influente țări din lume sunt închise; și nimeni, inclusiv organizațiile internaționale, nu li se permite să controleze și să corecteze activităților acestor "forurilor internaționale".
G8, experți în domeniul politicii internaționale a fost mult timp numit neoficial guvernul mondial. Deci, un analist Sokolov în articolul "guvernului mondial", publicat în 2005 în ziarul "Curierul militar-industrial", a declarat: "Astăzi este o exagerare să spunem că căderea blocului sovietic a permis o" Big Seven "cu servil Fondul Monetar Internațional incontrolabil și cu impunitate să conducă lumea și de a crea o nouă epocă imperială. În conformitate cu această versiune, lansat recent de ziarul "Financial Times", "Big Seven" cu FMI, World Bank și Organizația Mondială a Comerțului creează un fel de piramidal global sistemului de management al ordinii mondiale, este montat pe partea de sus a piramidei ... Într-o lume din ce în ce vorbesc despre Noul sistem este, de fapt călcat în picioare democrația, acoperit doar retorica de angajamentul de a idealurilor democratice ... New Age Imperial marchează o plecare mai departe spre autoritarism în practicile democratice formale. "
"Cele șapte capete, - a spus în Apocalipsa - sunt șapte munți, pe care stă femeia, și există șapte împărați: cinci au căzut, unul este, celălalt nu a venit încă, și când va veni, el trebuie să continue" (Apoc 17 : 9-10). Cum ar trebui să înțelegem aceste cuvinte?
Realizarea astăzi globalist proiect economist american Lyndon Larouche, care a dat mulți ani din viață împotriva oligarhiei financiare mondiale, numit construirea unui nou Imperiu Roman; și vechi Imperiul Roman, potrivit acestuia, este succesorul Babilonului. Iar apostolul Petru numit Roma Babilon (1 Petru 5:. 13). Și acum pentru Apocalipsa: cele șapte capete ale fiarei - nu este vorba doar șapte regi, dar și "șapte munți, pe care șade femeia" (curvă a Babilonului). Un șapte munți de Părinți din vechime înțeles ca referindu-se la Roma, care, conform legendei, a fost construit pe șapte coline. Se pare că cele șapte munți - este atât de cele șapte regate "Roma", adică E. Noul Imperiu Roman, și, t E. "mare șapte", care a creat un nou sistem imperial.. management lume.
"Organizațiile cheie implicate în acest proces [de construire a unei noi Imperiul Roman], cum ar fi FMI și Banca Mondială - a spus L. Larouche - a început să urmeze o politică de genocid, decimează  populații din diferite țări. Este această politică este acum în Rusia: populația în țară este distrus în mod intenționat. Oamenii care construiesc un nou Imperiu Roman, distrug economia  statelor suverane și de a reduc populatia lor, comit crime în masă.  Acești oameni sunt criminali. "
Unii exegeți moderni ortodocși din Apocalipsa oferă următoarea explicație a cele șapte capete ale fiarei.
Această patru imparatii  vechi - Babilon, Persia, Grecia, Roma, - și trei moderne (trei șefi de vulturul a treia Ezra), a plecat pentru ultima dată - Uniunea Sovietică, Statele Unite ale Americii și Uniunea Europeană. Prin urmare, se pare că îngerul a spus Sf. Ioan vizionarul: în fața instanței de curva cea mare a celor șapte regate "Cinci au căzut" - patru vechi și URSS, care a căzut în 1991, "unul este" - aceasta este a șasea împărăția (Statele Unite ale Americii), se "curvă ", și" alte "- Uniunea Europeană -" nu a venit încă "(împărăția este încă în desfășurare, este format, cu rang de superputere ea încă).
Statele Unite ale Americii vor fi distruse . Pentru a executa judecata pe "Curva Babilonului.""Și capul pe partea dreapta (UE) mistuit cea care a fost pe stânga (SUA)" (Ezra 3. 11: 35). Dar "să fie de scurtă durată", deoarece UE a devenit nu numai un regat european (una dintre cele trei capete ale vulturului), dar va fi baza pentru o nouă împărăție - deja lumea (doar capul unui corp de un vultur - sistemul fără Dumnezeu fiarei). Regatul fiarei va fi al optulea existat vreodata sverhtsarstv uman și a patra supravietuitor ultimelor zile: "Și iată o a patra fiară, înspăimântătoare și teribil, și puternic" (Dan 7:. 7) ...
Temelia împărăția fiarei - UE - poate fi privit ca revigorarea Imperiului Roman. Crearea unui guvern european duce la formarea unui guvern mondial. De ce se spune în Apocalipsa: "Și fiara care era, și nu mai este, ea însăși este al optulea, și este de șapte, și merge la pierzare" (Apocalipsa 17: 11). "A opta, și este dintre cei șapte" înseamnă că împărăția lumii (al optulea) va fi format pe baza Uniunii Europene (al șaptelea). Acesta va fi de șapte înainte de a fi existat în același timp, și au noi - a opta.
Cred că această interpretare a șapte capete ale fiarei are, de asemenea, dreptul de a exista, pentru că nu numai că arată convingător, dar, de asemenea, confirmat de cursul evenimentelor mondiale.
Curva Babilonului
Babilonului (SUA)  pentru cei șapte munți(G8) are rol de lider
Apostolul Ioan Evanghelistul spune: "Și a luat [îngerul] mă în spiritul în pustie; și am văzut o femeie șezând pe o fiară stacojie [o trimitere la stabilirea unui sângeros " nou ordine mondial american "], plină cu nume de hulă, având șapte capete și zece coarne. Și femeia era îmbrăcată în purpură și stacojiu, care era împodobită cu pietre și perle de aur și prețioase [rol "regal" în politica mondială și bogăția Americii], un potir de aur în mână, plin de spurcăciuni și de necurățiile desfrânării ei [ideologie american și cultura de masă degenerat care aceasta prostituată "beat tot pământul"]; Pe frunte purta scris un nume, o taină: Babilonul cel mare [prototipul ale Americii - Babilonului antic, care a fost o încercare de a pune în aplicare planul de a construi Turnul ateu Babel - piramidei], mama curvelor și spurcăciunilor pământului ["americanizarea" a popoarelor]. Am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinților [de exemplu. e Creștinii ortodocși] și sângele martirilor [] lui Iisus "(Apoc 17: 3-6).. Unul dintre exemplele cele mai evidente fiind in stare de ebrietate sângele sfinților - bombardamentele NATO a sârbilor ortodocși, când bombele au fost inscripția "Paște fericit!"; aceasta include crimele individuale CIA, și așa mai departe d "... a fost să omoare pe cineva - să-i spun despre asta în altă parte Apocalipsa - care nu se vor închina icoanei fiarei".. (Apocalipsa 13:. 15), și care vor rezista acest sistem lipsit de Dumnezeu de animale și vegetale se ideologie anti-creștin.
Desert, unde Ioan vizionarul contemplat pe curva cea mare, este abandonat de Dumnezeu, înstrăinat de la el și alienare, oamenii distanta interioare din fiecare parte Elementul de moarte spirituală, goliciunea. Civilizația occidentală modernă, al cărui lider este considerat a fi America, în sens spiritual este deșert ul cel mai real.
Slujitorii  diavolului (masonii), pe de o parte, au creat America  transformând-o într-o superputere  ca un instrument pentru a stabili putere  la nivel global (care este curvă motiv apocaliptic stă pe fiara), iar pe de altă parte, aceeași fără Dumnezeu  de forța masonica va ruina și dobora   noul Babilon (America).
Iată cum se pare să contrazică Sf. Andrei al Cezareii a scris: "Pentru mine, se pare surprinzător, ca dușman și răzbunătorul - diavolul va ajuta conduce cele zece coarne lua armele și brațul pe iubitor bun și virtutea lui Hristos Dumnezeul nostru, precum și a renunțat gol de la poruncile lui Dumnezeu și să respecte sale ademenire oraș populat ", adică. e. Babilonul.
Deci, astăzi este enigmatic vechi interpret biserică din Apocalipsa pot fi rezolvate ușor: ruina și pustiirea Babilonului a făcut o nouă zece "regi", ca parte a programului lor de a stabili un guvern mondial. Criza economică globală organizat de ei, în primul rând, în scopul de a convinge lumea de necesitatea de a construi o "de încredere", sistemul financiar radical nou, la nivel mondial (cu trecerea la moneda unică e) sub controlul guvernului mondial. Și America este că nu au nevoie să fie o superputere, astfel încât împlinirea profeției din Apocalipsa despre moartea noului Babilon trebuie să fie continuat ...
Unii analiști independenți spun astăzi că există motive serioase pentru a aștepta comisiei în Statele Unite ale Americii, un alt atac terorist major - "a doua la 11 septembrie", și de această dată atacul poate fi nuclear, care ar putea duce la zeci sau chiar sute de mii de victime. Aceste analiști punct la altul. Autoritățile americane au un plan detaliat de acțiune . Statele Unite ale Americii se pregătește pentru introducerea unei dictaturi - sub pretextul combaterii terorismului teribil. Guvernul SUA desfășoară în secret activități de pregătire la anumite evenimente catastrofale. În special, mobiliza rezerviștii și autorități de stat comandate și depozitat un număr foarte mare de sicrie patru-plastic. Există, de asemenea, dovezi că autoritățile americane au construit și menținut în pregătire lagăr de concentrare de mare pentru a găzdui mii de persoane nedorite.
"Și un înger puternic a ridicat o piatră ca o mare piatră de moară, și a aruncat-o în mare, spunând: Astfel de învins va Babilonul, cetatea cea mare, și nu va fi ea. Și vocea Harpers, și muzicieni, și a Pipers, și trumpeting trâmbițe în tine fie auzit nu mai [d jazz, pop și muzică rock, și așa mai departe..]; nu va mai fi în voi nici un artist, nu arta [traducere mai precisă -.... "artă", adică e se referă la diferite tipuri de artizanat, mașini și așa mai departe d], iar sunetul unui piatră de moară nu va fi audiat deja în tine [industrie ]; și lumina unei lămpi [există chiar o expresie - "Neon America"], nu este în tine; și vocea mirelui și miresei [.. variațiile infinite pe tema de sex în filme, melodii, și așa mai departe d] nu se va auzi în tine: de negustorii tăi erau mai marii pămîntului, și vrăjitoria ta au fost toate națiunile înșelați "(Apoc 18: 21-23).
Una dintre cele mai importante rețele sunt încă în spatele scenei de un guvern mondial este Grupul Bilderberg, creat în 1954 și aceasta este ceea ce ne spune despre analist de grup masonic la Fundația Strategic Cultură O. Chetverikova în articolul "Bilderberg 2009":
"Bilderberg este construit pe principiul Masonic Lodge, structura sa cuprinde trei ture.
"cerc exterior" este destul de larg și combină până la 80% din ședințele. Membrii acestui cerc cunoaște parte a strategiei reale și adevărate a obiectivelor organizatiei numai. Al doilea cerc este mult mai închis, - Comisia de gestionare (Comitet de Coordonare), format din 35 de persoane care sunt familiarizați cu sarcinile grupului de aproximativ 90%.
Cercul cel mai îngust - Comitetul consultativ, format din aproximativ o duzina de oameni, cunoaștere aprofundată a obiectivelor inițiale și strategia organizației și au autoritate deplină asupra afacerilor grupului în perioada dintre reuniunile sale anuale. Ca el a scris revista italiană "Europeo" în 1975, "în ciuda diversității membrilor săi, în bilderberzhtsy general - este un fel superpravitelstvo pe stilul tau remodeleaza guvernele occidentale."
În prezent, membrii permanenți ai clubului sunt Edmund de Rothschild, David Rockefeller, Zbigniew Brzezinski, Paul Wolfowitz, Henry Kissinger, Richard Holbrooke, Etienne Davignon, Henry Heinz, Romano Prodi, și alții. Se crede că clubul activ unește 383 de persoane »(http://fondsk.ru).
Deci, ce se întâmplă, "Consiliul Suprem al Lumii", "Comitetul consultativ" Bilderberg; zece "bătrâni", zece membri ai "cercului cel mai îngust" ... Numele sunt diferite, dar esența este. Membrii "cercul cel mai restrâns" din numărul Bilderberg grup "despre zece" (eventual: Zece "înțelepților Sionului" și dacă luăm în considerare împreună cu scaun lor - unsprezece) și de a gestiona toate celelalte structuri ale supergovernment umbra: Comisiei Trilaterale, Consiliul pentru Relații Externe, Comitetul 300, Clubul de la Roma, a diferitelor lojile masonice și societățile secrete (cum ar fi american "Skull and Bones" și "Compania de imprimare"), și așa mai departe. d. Conduce zece conducători sau "mai sus" sau care formează nucleul cele mai importante dintre aceste organizații, cea mai ingusta gama .
Ar trebui să fie aici, amintit că extern, ostentativ Francmasoneria este doar coperta a invizibile forțelor de stingere Dumnezeu, în frunte cu zece conducători. Prin urmare, membrii multe împrăștiate în întreaga lume de loji masonice și de multe ori nu ne dăm seama adevăratul scop și planurile de masoni mai mari și slujirea lor conștientă Satana.
Reuniunea "zece regi" - adică, accentul a puterii anti-creștină la nivel mondial, și întâlnirea celor "șapte regi" (summit-) și alte "grupuri" "superpravitelstva" - aceasta este activitatea organelor executive. Prin urmare, în Apocalipsa, și a spus că pentru a decide cu privire la ruina și distrugerea Babilonului va participa și șapte conducători. Nu, e de zece conducători care au cea mai mare putere a lumii "reale", ia o astfel de decizie "strategic". A sapte conducători - cum ar fi toți participanții de "cercuri exterioare", celelalte structuri și grupuri masonice supergovernment - executa aceste decizii "zeci", care se referă la domeniile lor de competență.
De aceea, la reuniunea anuala (loc in secret total) o organizație, cum ar fi Bilderberg club, și atrage politicieni de rang înalt și finanțatorii mari, și reprezentanți ai corporațiilor transnaționale, precum și personalul serviciilor secrete și de conducere figuri mass-media din lume. Toate aceste reprezentanți ai "elitei globale", în fapt, mergi la a lua de la cei zece șefi de îndrumare, apoi să le pună în aplicare - fiecare la locul lui. Numărul de participanți la reuniunile Bilderberg Clubului aproximativ 120 de persoane, și membri ai clubului alege mereu liderii săi - toate la fel "cerc restrâns cel mai"; Fiecare conferință are loc în noul line-up - în funcție de ordinea de zi.
"Printre cei 80 de oameni care au participat la ședința inaugurală a Clubului Bilderberg, a jucat un rol major D. Rockefeller, șeful Fundației Rockefeller G. Heinz, președintele Carnegie Endowment D. Johnson; în același timp, a creat un comitet de conducere format din reprezentanți ai Băncii Rothschild a Schroeder, ziarul "New York Times" a Institutului Regal de Afaceri Internaționale și CIA Londra. Liderii reale ale Grupului Bilderberg a fost baronul Edmund de Rothschild și Rockefeller Laurance, selectează membrii clubului "(dintr-un articol de O. Chetverikova" Bilderberg 2009 ").


Traducerea  textului cu google translate

Sistemul Antihristului

Sistemul Antihristului si implinirea proorocirilor

“Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în­tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj. Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul. Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă”. (Staretul Antonie)
SISTEMUL SATANIC AL CIVILIZATIEI CREATE DE OM SE VA AUTODISTRUGE
Vreau sa mai spun cateva cuvinte, ci despre creatie, ca sa poata fi mai bine intelese cele ce vor urma. Dumnezeu creeaza tot ceea ce este viu intr-un sistem unitar, foarte dur. Tot universul este absolut legat, prin fiece actiune, pana in cele mai mici amanunte, de cea mai umila parte a sa, iar pentru o fiinta rationala cum este omul, chiar si printr-o actiune ce nu face parte din lumea materiala – gandul. Faptele fapturilor inferioare nu pot aduce nici o dauna universului. Ele sunt limitate la propriile instincte si acelor asemenea lor, la fel si prin proprietatile de autoreglare a naturii insasi. Altceva e omul. El este creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Si oricat am polemiza despre ce este chip si ce este asemanare, despre ce se sterge si ce nu, cu ce este inzestrat omul de la nastere si ce e chemat sa agoniseasca pe parcursul intregii sale vieti, in cazul de fata important este altceva – faptele sale, atat in lumea materiala, cat si in cea nevazuta, cum se reflecta ele asupra mediului inconjurator, asupra mediului in care traieste, cat si asupra intregului univers. Nu Dumnezeu a sters de pe fata pamantului Sodoma si Gomora, ci oamenii care s-au dezis de pronia Creatorului. Spun despre aceasta pentru ca toate nenorocirile ce au sa se intample cu natura si cu omul nu sunt o urmare a maniei lui Dumnezeu, pentru ca El este Atotiubitor si Atotmilostiv, ci sunt urmare a actiunilor atotdistrugatoare a omenirii insasi. Iar acum vreau sa vorbesc propriu zis despre ceea ce ii asteapta pe toti, din pacate, intr-un viitor nu prea indepartat, iar unele lucruri se si intampla chiar in momentul de fata. Asadar, iata ce am vazut eu despre viitor.
Intai de toate, tot felul de catastrofe tehnologice. Sistemul de viata creat de om este, in esenta, satanic si, pentru ca vine in contradictie absoluta cu legile lui Dumnezeu, va incepe incetul cu incetul sa se distruga. Vor cadea avioane, se vor ineca corabii, vor exploda centrale atomice, uzine chimice. Si toate acestea pe fundalul unor fenomene naturale, care se vor intampla pe tot pamantul, dar mai ales in America. Uragane de o forta nemaivazuta, cutremure de pamant, secete nemiloase si, invers, ploi torentiale, ce vor aminti de potop. Va fi stearsa de pe fata pamantului Sodoma contemporana- New York-ul. Nu va ramane fara rasplata nici Gomora- Los Angeles-ul.
Se pare ca greu va fi de gasit pe pamant un loc unde omul se va simti linistit, in deplina siguranta. Omul isi va gasi linistea numai nadajduind in Dumnezeu, pamantul nu il va mai putea ocroti. Cele mai grele urmari ale dezlantuirilor naturii le vor avea de suportat orasele, pentru ca ele s-au rupt cel mai mult de ea. Un singur turn babilonian distrus, o casa contemporana, un bloc si iata – sute de morti fara pocainta, fara impartasanie, sute de suflete pierdute. Aceste case construite pe pari, care sunt, in esenta, niste sageti ce au strapuns pamantul, ca si cum s-ar indrepta incolo, catre iad; ele le vor aduce oamenilor moartea grozava sub ruine. Si cel care va ramane in viata ii va invidia pe cei care au murit intr-o clipa, pentru ca soarta lui e si mai inspaimantatoare- moartea de foame si prin asfixiere.
Orasele vor prezenta o priveliste groaznica, chiar si cele ce vor fi ferite de o distrugere capitala, lipsite de apa si electricitate, caldura si aprovizionarea alimentara. Vor aminti de niste imense cosciuge de piatra, atat de multi oameni vor muri. Bande de ticalosi vor savarsi rautati, chiar si ziua. In orase va fi greu sa te deplasezi, iar noptile oamenii se vor strange in grupuri mari, ca impreuna sa incerce sa ajunga pana in zori. Rasaritul soarelui va anunta nu bucuria unei zile, ci mahnirea necesitatii de a trai si aceasta zi.
Nu trebuie sa credeti ca la sat va domni linistea si bunastarea. Otravite, slutite, arse de seceta sau inecate de ploi, campurile nu vor mai da roadele trebuincioase. In vite vor da molime nemaivazute si oamenii, nemaifiind in stare sa le ingroape le vor lasa sa se descompuna, otravind aerul cu niste miasme groaznice. Taranii vor suferi din cauza atacurilor orasenilor, care, in cautare de hrana, se vor imprastia prin sate, gata sa omoare omul pentru o bucata de paine! Da, pentru acea bucata pe care acum nu o pot inghiti fara condimente si sosuri, vor fi varsari de sange. Canibalismul va fi un fenomen frecvent; primind pecetea Antihristului, omenirea va sterge toate hotarele moralitatii. Si pentru sateni noaptea va fi un timp al groazei, pentru ca anume noaptea se vor intampla cele mai crunte jafuri. Dar trebuie nu doar sa supravietuiesti, ci si sa pastrezi averea pentru lucru, altfel amenintarea mortii de foame va fi o realitate. Insisi oamenii, la fel ca in oras, vor fi vanati. Dintr-o parte, va parea ca s-au intors vremurile de dinainte de potop. Dar nu. Pe atunci, asupra lumii, dainuia cuvantul lui Dumnezeu: “Cresteti si va inmultiti“. Acum, insasi viata omenirii, esenta sa, e indreptata spre negarea harului si a lucrarii lui Dumnezeu. Dar nici acesta nu este sfarsitul.
TOATE INCEP DE LA CELE MICI. PERVERTIREA MORALITATII PANA LA CULMI DE NEIMAGINAT, BATJOCORIREA CREDINTEI, INCURAJAREA SUICIDULUI
Foarte des, mai bine zis, aproape intotdeauna, de dupa lucrurile marunte nu le distingem pe cele cu adevarat mari. In sensul acesta, nu observam cum un mic pacat incalca legile fundamentale ale lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat lumea aceasta si, ca un Creator, a creat-o in deplina armonie cu Sine. Va amintiti cuvantul spus despre lumea abia creata: “E buna!” Dumnezeu a spus aceasta, Dumnezeu cel Atotsuficient, Atotiubitor, Atotputernic, Atotdesavarsit, Creatorul Atotmilostiv a gasit creatia ca este buna, adica lumea se afla in armonie cu Binele, cu Dragostea, pentru ca Dumnezeu este Dragoste. Omul este singura fiinta capabila sa influenteze existenta lumii, cununa creatiei, creata de asemenea dupa chipul si asemanarea Binelui si a Dragostei. Si poruncile care i-au fost date de catre Creator nu sunt nimic altceva decat niste indrumari pentru o viata linistita si fericita, in armonie cu El. Tot ce vine in contradictie cu aceste porunci este pierzator pentru lume, pentru tot ce este vital pentru ea, care depinde de ea. Toate incep parca de la niste fleacuri: de la o rochie mai libertina, de la invatamantul colectiv al fetelor si al baietilor, si nu sub indrumarea unei fete duhovnicesti, ci sub cea a unui invatator mirean. Degraba si acest nume se va sterge, ramanand tot unul invatator [profesor]! Invatator de ce si a ce? Multi dintre acesti invatatori, in general, sunt din punct de vedere moral uzati. Altii nu stiu si nici nu vor sa stie nimic despre regulile de convietuire in aceasta lume creata de Dumnezeu. Ce-i pot invata ei pe altii? Ii invata despre lume, insa nu ca o creatie a lui Dumnezeu, ci pentru a trai intr-o lume supusa unor duhuri diavolesti! Iata putinul din care reiese multul.
Pervertirea moralitatii. De cate ori a incercat satana s-o faca generala, atotcuprinzatoare, s-a ciocnit de fiecare data de demascarea amenintatoare a Bisericii. Dar pentru duhurile intunericului cea mai groaznica este demascarea, scoaterea la lumina. Precum hotul se furiseaza in intuneric, fiindu-i frica de lumina, asa si invaziile dracesti sunt mai eficiente si mai ispititoare cand lipseste lumina adevarului. Lumea e in intunericul placerilor unei duzini de tari “dezvoltate”, pe care vrajmasul le-a ales ca sprijin in misiunea de innebunire a intregii lumi. Arma principala in aceasta afacere este lozinca libertatii. Cat sange a fost varsat in revolutii si rasturnari de putere, in actiuni sociale si pseudoreligioase, rafuieli politice si mistice pe altarul diavolului “libertate”! Acesta este el, diavolul rasculat si invins, zidirea care a vrut sa ia locul Creatorului- acesta este cel mai de seama iubitor de libertate. Si “libertatea” lui nu e capacitatea daruita omului de a fi desavarsit in virtuti. Nu, “libertatea” lui sunt cele mai grele lanturi, al caror scop e ca, lipsindu-l pe om de orice posibilitate de a alege intre bine si rau, sa-i lase liber doar drumul spre iad.(…) Esenta acestei miscari e sa faca drum, intai de toate pentru tineri, catre satan. Observati, parinte, un drum intr-un singur sens. Incearca sa te opui: imediat vei fi stopat. Biserica Ortodoxa – ea nu-i lasa pe toti sa doarma linistit. Toti catolicii sunt gata pentru orice, ei primesc civilizatia draceasca, “progresul”. Sustinand sionismul, ei spun, de fapt, “da” venirii lui Antihrist.
Si am vazut eu cate incercari face raul mondial pentru a pata Sfanta Biserica, preacurat Trupul lui Hristos! Intai de toate o vor defaima in toate ziarele, la radio si televiziune. Iudei cu nume slave vor defaima in fel si chip clerul si pe crestini, isi vor bate joc de randuieli, de posturi, de modul de viata, de tot ceea ce a fost intotdeauna baza viabilitatii poporului. Chiar in Biserica, in mediul duhovnicesc vor patrunde mii si mii de distrugatori catoliciti ai Ortodoxiei. Aparent evlaviosi, duhul lor e altul, strain, si poporul va parasi lacasurile lor. Vor sta restaurate si proaspat construite, dar pustii. Unde va straluci luminita adevaratei sfintenii si credinciosiei duhului credintei stramosesti? Dar cine cauta gaseste. Nimeni nu se va putea indreptati spunand: “Doamne, am cautat dar n-am gasit!” In intunericul necredintei si al ateismului, pe tot pamantul ard luminitele adevarului. Si vor fi prigonitii si stramtorati dreptii slujitori şi supuşi hulelor de tot felul. Slugile diavolului nu se vor sfii nici să ucidă, dacă va îngădui Dumnezeu unui cuvios să primească cununa mucenicească. Mulţi vor fi ei, drepţii mucenici ai timpului de pe urmă!
Dar cei de duh străin îşi vor aştepta conducătorul, pe antihrist (mesia ) . Şi lor însă li se va mai oferi posibilitatea de a se salva, adică să-şi dea seama cine este el, numai că puterea şi banii le vor închide multora ochii. Cumplite vremuri! Dar toate încep de la mărunţişuri. Clerul a încetat să mai poarte hainele cuvenite cinului. De acum şi bărbile rase, după moda catolicilor şi a protestanţilor, nu mai stârnesc mirare.
A doua „libertate”, umflată în fel şi chip, e libertatea pervertirii moralităţii. Din păcate, oamenii au primit-o şi ea a devenit o parte organică a zilelor noastre. Desfrânarea nu mai e desfrânare, ci emancipare sexuală (uitaţi-vă cum ascunde vrăjmaşul fapta după cuvinte, la prima vedere, frumoase: nu desfrânare, ci sex; nu hoţie, ci expropriere ş.a.m.d.). Coruperea începe la cea mai fragedă vârstă, educând, chipurile, cultura sexelor şi a relaţiilor dintre ele. Vor începe (iar pe alocuri aceasta deja se întâmplă) să le arate copiilor corpuri dezgolite, actul sexual în desfăşurare, aprinzând poftele, lăsând aceasta să treacă drept ceva normal. Cărţile şi televizorul vor fi pline de oameni goi, scene groaznice de desfrânare. Dezgolirea din zilele noastre e doar începutul. Scopul e mult mai spurcat: grădinile Astartei şi ale lui Baal, unde se împerecheau ameţiţi de băutură şi de droguri sute şi sute de păgâni. Iată acolo, spre închinare dracilor, târăsc lumea luptătorii pentru libertate. De cine eşti învins, aceluia îi eşti rob. De această robie în ambalaj de libertate se lasă ispitiţi oamenii.
Dar şi desfrânarea propriu-zisă le pare puţină slugilor întunericului. Ca o manifestare a culmii iubirii de libertate, a descătuşării gândirii, se va servi sodomia şi zoofilia. Propagarea acestei scârboşenii va atinge proporţii de necrezut, poate mai mult chiar decât coruperea sexuală. Cazurile căsătoriilor între homosexuali vor beneficia de tot atâta publicitate ca şi inventarea, pe timpuri, a antibioticelor! Sodomiţii vor apărea peste tot: vor fi artişti, întâi de toate, politicieni, administratori. Păcatul sodomiei va deveni eticheta viitorului apropiat. Deja acum au loc orgiile lor sălbatice, carna­valurile anuale în America. Toate astea se vor întâmpla şi la noi, într-un chip nu mai puţin respingător. Toţi cei care se vor împotrivi acestei invazii drăceşti vor fi declaraţi potrivnici ai libertăţii altora, înapoiaţi şi persoane antisociale, fiindcă toate statele, în fruntea activităţilor lor, pun nu apărarea moralităţii, ci apărarea libertăţilor drăceşti.
Anume drăceşti, pentru că nici acum nu prea întâlneşti o publicaţie ortodoxă, decât cele propriu-zis bisericeşti. Iar la televiziune, arhiereii au acces numai de sărbătorile cele mari. Câte prostii se scriu şi se spun, dar nu e nici o confruntare de idei, puncte de vedere privitor la concepţiile despre lume. Bună libertate, când poţi numai să-ţi baţi joc de sfinţenie! Restul e tabu.
Dar şi aceasta s-a început de la fleacuri şi, vai, ce demult. S-a început aceasta odată cu transmiterea şcolilor parohiale în administrarea zemstvelor, a puterii laice. Şi au mers acolo ateii ca să educe cadre pentru revoluţia din 1917!
Tinerii, nimerind sub puterea satanei, din cauza păcatelor săvârşite, ameţiţi de băutură şi droguri, nu vor putea rezista ultimei chemări către iad a ucigaşului din veac şi îşi vor pune capăt zilelor. Numărul cazurilor de suicid va creşte peste măsură. Şi va creşte într-atât, încât nu va mai trezi mirarea nimănui, ca o consecinţă firească a celor ce se petrec. Cu atât mai mult cu cât numărul celor care suferă de boli înfricoşătoare, ca rezultat al plăcerilor desfrânate sau al necumpătării, va fi atât de mare, iar suferinţele acestora – atât de groaznice, că sinuciderea va părea societăţii ceva de genul unui act caritabil. Vor ajunge până acolo încât vor propune oamenilor această cale, fapt ce s-ar explica doar într-un singur fel – totul este orientat spre pierderea sufletelor rătăcite.
TREPTELE SCARII SPRE ANTIHRIST. CAPCANA SISTEMULUI DE DEPENDENTE. LACOMIA SI ATASAMENTUL PENTRU BUNURI MATERIALE
O altă înfricoşătoare şi drăcească capcană va fi îndemnarea oamenilor către câştiguri, către mărirea veniturilor personale. Această patimă a iubirii de avuţie este păguboasă, ca orice necumpătare. Iar necumpătarea duce la distrugerea naturii, în orice sferă ar fi câştigaţi aceşti bani, şi se reflectă asupra mediului înconjurător. A doua parte a acestei capcane constă în folosirea acestor bani, a acestor mijloace. Mai repet încă o dată că acest sistem de viaţă e nemaipomenit de fragil, monstruos de fragil. Deci şi folosirea de către oameni a banilor e supusă acestei fragilităţi.
Ce prezintă, în sine, banii actuali? O înşelare, o fantomă, o iluzie, ca şi acele „minuni” diabolice. Toată tehnica produsă devine ceva semnificativ doar în prezenţa a o mulţime de „dacă“: dacă este combustibil, dacă sunt piese de schimb etc. Pe lângă toate acestea, automobilul modern, în absenţa unor ateliere specializate, nici nu poate fi reparat! înseamnă că, în cazul în care dispare un „dacă”, toate acestea devin o grămadă de metal inutil. Exemplul este de faţă: ce are un ţăran acum mai de preţ – calul şi vaca.
Iar mai departe e şi mai şi: cea mai mare parte de bani se păstrează fie la bancă, fie în hârtii de valoare. Vor dispărea aceste bănci, vor da faliment, ca să poată fi îngenuncheaţi oamenii. Vor dispărea într-o clipită; asemenea repetiţii au mai avut loc şi cu destul succes. Iar întreprinderile se vor stopa din cauza cataclis­melor naturale şi a războaielor. Şi cu ce se va alege omul? Cu o groază de lucruri inutile, pentru achiziţionarea cărora s-au cheltuit ani de viaţă, a căror valoare e destul de relativă chiar şi într-o lume mai reuşită, iar într-o lume a catastrofelor e praf, e nimic.
Îmi amintesc că femeile mă întrebau: să ai în casă covoare şi cristaluri e păcat sau nu? Toată Uniunea a grămădit acestea prin case, chiar mai mult decât a avut nevoie. Şi mai departe? Iar acum imaginaţi-vă că se deconectează electricitatea, gazele şi căldura. Pe ce va schimba omul covoarele şi cristalul? Pentru un topor şi o sobă? Dar cine mai are asemenea lucruri? Unul sau doi dintr-o sută, poate.
Şi dacă a venit vorba de lucruri, cât de raţional era construită lumea până la nebunia secolelor 19 şi 20. Hainele se făceau trainice, de nădejde. Se depunea efort pentru a le face şi se întâmpla să le rămână şi nepoţilor, într-atât îşi preţuiau oamenii timpul! Şi timpul, poate de aceasta, le ajungea pentru toate, să dovedească şi la câmp, şi la biserică, şi de sărbători să stea cu rudele la masă. Dar acum? Încălţămintea – pentru un sezon, hainele – pentru două, ei hai, trei! Dar nu mai e timp pentru rugăciune, nici pentru biserică – lasă că mă rog acasă -, nici pentru copii. Din păcate, aceştia cresc fără supraveghere, părinţii doar sunt preocupaţi să câştige bani. În schimb, nu trăim mai rău decât alţii. Dar trăim?! Trăieşte doar omul liber, iar cel din robie, robul, doar există. Dumnezeu L-a dat pe Fiul său Unul Născut ca să ne scoată din robie, din robia păcatului şi a patimilor, iar noi, ca evreii ieşiţi din robia egipteană, cârtim şi vrem înapoi, în captivitate. Las’ să ne moară copiii şi apropiaţii să fie umiliţi, numai supa să fie la vreme! Numai că supa aceasta e tocmai caşcavalul din capcană. Când uşa s-a închis, iar caşcaval mai este, şoarecele oare ştie că s-a prins? I-a venit ceasul, dar caşcaval mai este şi el îl roade cu râvnă, fericit de prânzul căzut nu ştiu de unde! Dar cel ce a pus capcana a auzit cum s-a închis uşa şi ştie că jertfa e acolo. El poate veni îndată să ucidă victima, dar o poate lăsa să-şi digere în voie prânzul. Pentru moment, poate că îi va fi strâmt, iar apoi se va obişnui. Ţi-e foame? Mai ales că nici nu te ucide. Iar sfârşitul e bine ştiut. Bănuiesc că şi şoarecele îşi dă seama de aceasta.
Da, cumplite vremuri. De exemplu, ultimul război, de ce s-a dezlănţuit? Iată: Hitler, războinicul popor german, refacerea Europei şi a lumii. Comuniştii mai adaugă la aceasta imperialismul şi lupta pentru colonii. Şi încă multe altele, numai că nu aceasta contează. Este, mai curând, vorba despre posibili­tatea de a centraliza puterea, puterea asupra întregii lumi. Orice copac se cunoaşte după rod; orice ţi-ar spune vânzătorul de puieţi de la piaţă, vei afla şi vei preţui totul abia atunci când, în sfârşit, vei culege rodul. Dar care sunt roadele războiului? Milioane de ortodocşi omorâţi şi schilodiţi, atât în Rusia, cât şi în Balcani. Principalul bastion al Ortodoxiei la sud-vest, Serbia, a ajuns în mâinile croaţilor, a catolicilor – Iosif Broz Tito e croat şi Croaţia devine cea mai dezvoltată republică. Regiunile ortodoxe ale Iugoslaviei nu sunt doar în uitare, ci Kosovo se populează intens cu musulmani, precum astăzi Rusia şi Moscova cei mai nou e si Romania..(nt tr)
Alt bilanţ e Israelul. Propaganda a fost astfel organizată ca să se creadă că principalele victime ale războiului au fost evreii şi nicidecum slavii sau, să zicem, francezii. Revenind la Balcani, pentru Tito au luptat sârbii, croaţii au fost cu nemţii, iar, în fine, au câştigat croaţii. Aşa şi evreii. Întâi de toate, pe cine au nimicit nemţii? Cea mai mare parte au fost evreii pe jumătate, fie botezaţi, fie toleranţi în privinţa altor religii, nu iudeii, şi, cu atât mai mult, nici unul dintre capii sionismului n-a nimerit în temniţele lui Hitler, ei au reuşit să plece, pentru că ştiau dinainte cele ce se vor întâmpla. Dar persecuţiile, într-un fel anume tratând cele întâmplate, au avut ca rezultat crearea statului Israel. Pământ li s-a dat – puţin de tot, dar, cum se zice pe la noi, pune-i şi la masă. Au luat pământul ăsta cu hapca de la arabi. Şi, iarăşi, arabii sunt terorişti, iar evreii – nu!
Al treilea considerent ţine de Europa. Ce altceva ar fi silit-o să se unească dacă nu un război global? Şi, iată, acum o putem considera o ţară unică, din Turcia până în Norvegia. Totul va fi comun – Guvernul, banii, legile. Totul este pus de acord cu America, astfel încât, în cazul unei uniuni comune, să nu apară probleme.
Care dintre aceste considerente e cel mai important pentru satanişti? Nu putem şti. Gândesc şi am văzut că acestea sunt treptele uneia şi aceleiaşi scări ce duc în împărăţia lui antihrist. La venirea lui aici, totul deja e pregătit, centralizarea e deplină, poporul e numărat, fiecare e cu numărul său şi cu cartela sa, iar în ea e inclus totul, până şi opiniile omului şi concepţia lui despre lume. Cu această cartelă se va putea controla orice mişcare a omului şi pe pământ, şi sub pământ, şi sub apă. Totul va fi.
Desigur, el va vrea ca lumea să i se închine de bunăvoie, aşa cum L-a primit pe Hristos. Dar aceasta va fi voia liberă a animalului dus spre tăiere. De mers, merge el singur, numai că în jur stau ciobanii cu bicele. Omenirea e deja în capcană, chiar dacă a mai rămas o bucăţică de caşcaval, fapt despre care a şi spus Mântuitorul, că greu se va mai găsi un suflet credincios. Noi deja am acceptat condiţiile acestei lumi. Oamenii nu pur şi simplu au fost de acord, ci singuri îşi zidesc sistemul dependenţei de lume şi, dacă ai intrat în horă, trebuie să joci până la capăt, iar în cazul de faţă, până la Judecata de Apoi.
Cel mai înfricoşător, însă, e faptul că a auzi nu înseamnă a si vedea, iar la vedere toate sunt mai groaznice şi mai mârşave. Şi-apoi nu trebuie spus totul, ca nu cumva imaginile viitorului să umple de mâhnire prezentul.
Da, se pare că cel mai real fapt existent în lumea aceasta e moartea. Numai că în realitatea aceasta nu vrea nimeni să creadă şi, mai exact, să măsoare realitatea morţii cu iluzia vieţii omeneşti. Iluzia nu în sens de minciună, la Dumnezeu nu există minciună, Dumnezeu este Adevărul. Înşelarea vieţii constă în grabnica ei trecere şi în atitudinea pe care o are omul faţă de ea, ori, cum se mai zice, cauza tuturor nenorocirilor se află în noi înşine. Omul se uită la trecerea vieţii ca la o veşnicie, uitând de realitatea morţii. Vorbeşte-i cuiva despre moarte, mai ales despre propria sa moarte, şi ţi-l vei face duşman. Dar ce, parcă el va trăi veşnic, sau eu, sau oricare altul? Noi, pur şi simplu, ne străduim să nu ne gândim la moarte şi să fugim de ea după metoda struţului – ţi-ai vârât capul în nisip şi-ţi pare că nu mai există niciun pericol! Dar aminteşte-ţi câţi sfinţi au trăit cu sicriul în chiliile lor. De ce? Pentru amintirea morţii, despre care Sfânta Tradiţie spune că e zălogul mântuirii! Ce oameni au fost, adevăraţi oameni, fii ai lui Dumnezeu, dar aveau mereu înainte o amintire a morţii – sicriul! Şi pentru ei, dar şi pentru noi, păcătoşii, oamenii vremurilor de pe urmă, pentru că tare ne mai atrage o viaţă veşnică pe pământ, aşa ne-am mai învăţat să ne amăgim, încât ni se pare că iată-iată, încă puţin, şi vom căpăta elixirul tinereţii veşnice.
Cum i se leagă măgarului un morcov în faţa ochilor, ca să alerge după dânsul tot drumul şi să nu-l supere pe stăpân cu opririle, tot aşa satan momeşte omenirea cu morcovul vieţii veşnice şi păcătoase pe pământ. Adică, ce să te mai nevoieşti cu lucrările duhului, cu rugăciunea şi postul, sau, mai ales, cu iubirea aproapelui, tu ori crezi că după coşciug e numai pământul rece în care ai să putrezeşti şi tu, şi sicriul se va face putregai, sau în aceea că există deja diferite modalităţi de întinerire, de prelungire a vieţii, de prevenire a bătrâneţii, tot ce vreţi. Ei, dar dacă sunteţi prea neîncrezători, iar de trăit, vreţi să trăiţi, vă îngheţăm! Când vă vom dezgheţa, atunci totul va fi deja descoperit şi veţi trăi veşnic. Aiureli de om nebun, dar cred, săracii, cred. Da, pe pământ poţi sa te uneşti cu veşnicia şi cu ochii tăi să te convingi de realitatea veşniciei, dar nu de mirajul satanic. Apostolul Pavel, Sfântul Serafim de Sarov şi câţi alţii s-au învrednicit să vadă frumuseţile grădinilor raiului! Tot aşa precum un şi mai mare număr de rugători au fost luminaţi de lumina necreată a Taborului. Dar însăşi înfăţişarea oamenilor lui Dumnezeu şi a oamenilor lui satan nu e un zălog al realităţii?
Cum, deci, să ne mântuim în această vreme de pieire? Au spus nişte teoreticieni cum că nu se poate omul mântui; dacă va vrea Dumnezeu, îl va mântui, dacă nu, e imposibil. Şi toate acestea independent de nevoinţele omului. Calvinism, nu altceva, dar principalul e că nici să tinzi spre mântuire nu are sens, de vreme ce nu te poţi mântui. Păcătuieşte, frate al meu, cât îţi pofteşte sufletul – vei fi pe plac sau nu, nu depinde de tine.
Numai că nu, tocmai că nu este deloc aşa. Da, fără ajutorul lui Dumnezeu, nimeni nu se poate mântui. Însuşi Mântuitorul le-a spus aceasta ucenicilor, ce să ne mai frământăm zadarnic minţile. Dar ajutorul Domnului se adaugă la râvna omului, la munca şi la străduinţele lui. Cum marele ierarh Ioan Gură de Aur spunea că tu trebuie să aduci tot ce e al tău, iar ce nu ajunge, va împlini Dumnezeu! Şi pentru că râvnă nu este, ne mântuim cu necazuri şi boli. Cumpătare trebuie, cumpătare în toate. Boala boarfelor, consumismul, iată povara satanică ce stăruie asupra oamenilor. Toate sunt puse în slujba agoniselii şi nu mai au capăt.
Am început povestirea mea cu prima viziune, cum se prăbuşeau oamenii în iad, ce-i trăgea pe ei încolo. Ce înseamnă aceasta? Că nu trebuie să ai nici maşină, nici casă, nici mobilă?
Cu vreo doi ani în urmă, au venit la mine, pentru rugăciuni, două familii de ruşi care au fugit din Georgia. M-a uimit evadarea lor, felul cum s-au petrecut toate. Era deja imposibil de plecat. Toţi cei care voiau s-o facă legal, adică să respecte toate formalităţile, ca să aibă posibilitatea să-şi ia cu ei tot ce-au agonisit, maşini şi ce mai aveau de preţ, fie la hotarul ţării, fie în drum spre el, au fost jefuiţi şi supuşi violenţelor, iar în unele cazuri – omorâţi. Vizitatorii mei au judecat cu înţelepciune: „Domnul a dat, Domnul a luat, noi să supravieţuim, celelalte ni se vor adăuga“. Aşa cum erau îmbrăcaţi s-au urcat în maşini, şi-au luat doar haine călduroase în portbagaj şi au fugit. Dumnezeu, cu purtarea Lui de grijă, le-a dat atunci şi locuinţe, şi maşinile şi le-au legalizat, aşa a fost să fie.
Iată, aşa stau lucrurile cu ataşamentul faţă de obiecte. Unul le salvează fără a se mai gândi la propria siguranţă, cum altfel, doar toată viaţa a muncit pentru ele. Pentru altul, ele sunt nişte mijloace, nu un scop în sine. De aceea, un asemenea om cu o asemenea atitudine faţă de lucruri nu se va orienta niciodată la ceea ce se cheamă „demnitate”. Să-mi fie comod, şi-atât. Iată o mentalitate potrivită, mai ales pentru vremurile noastre. Nu trebuie să adunaţi lucruri a căror însemnătate nu vă e clară sau de care vă puteţi lipsi. Vi le procuraţi doar pentru că toţi le au. Nu e bine aşa. Mulţumiţi-vă cu ceea ce e absolut necesar, nu foarte scump, ci simplu şi trainic. Aceasta se referă îndeosebi la haine şi la hainele călduroase, de iarnă. Principiul este acesta – să fie trainice, din fibre naturale şi să ţină cald.
LIPSA DE TIMP SI DE COMUNICARE. PERICOLUL TELEVIZORULUI. PREGATIREA PENTRU PRIMIREA LUI ANTIHRIST.
Foarte atenţi trebuie să fim cu aparatele electronice. Acestea, din aşa-zişi prieteni, într-o clipă se pot transforma în duşmani nemiloşi; orice receptor este în acelaşi timp şi un emiţător. Nu o singură dată am discutat despre aceasta cu oameni competenţi. Aceasta priveşte îndeosebi televizorul. Această „minune” a civilizaţiei iscă mari bătălii în jurul său. E vorba, cred, nu atât de televizor, cât de întrebuinţarea lui.
Pe de o parte, oamenii timpului nostru au un surplus de comunicare cu oamenii, iar pe de altă parte, oricât ar părea de straniu, simt lipsa comunicării. Şi iată din ce cauză: comunicarea, ca, de altfel, tot ce face omul zilelor noastre, se produce în fugă. Comunicare; are loc fie la serviciu, fie pe drum, când omul e în­tr-o dispoziţie nu tocmai paşnică – e neliniştit, obosit. Lipseşte atmosfera necesară pentru o comunicare liniştită.
Omul zilelor noastre are o cantitate imensă de timp în plus; nu greşesc, pentru că „liber” înseamnă „în plus”. Şi aşa în toate: în ceea ce ţine de hrană, de haine, de locuinţă. Peste tot, ceea ce este în plus este dăunător pentru suflet. Dar cel mai mare pericol constă în timpul de prisos, pentru că însăşi apariţia timpului liber este o mărturie a lipsei vieţii duhovniceşti şi a unui mare răsfăţ în viaţa de zi cu zi. In contul a ce apare timpul liber? În contul lucrului? Nu, orice altceva, numai nu lucrul va rămâne pe ultimul loc. Despre oamenii decăzuţi, desigur, nu vreau să vorbesc, despre alcoolici şi narcomani. Tema aceasta, chiar dacă se înrudeşte cu a noastră, e totuşi diferită de ea.
Deci, pentru omul societăţii contemporane, lucrul se află pe primul loc. Mai mult decât atât, chiar şi credincioşii, primăvara, se ocupă de lucrările pământului şi în zilele de duminică şi în săptămâna Patimilor şi în săptămâna Luminată; se produce un fel de nivelare, un fel de mitocănie generală. înseamnă că nu e timp de pierdut. Mai mult decât atât, toţi, literalmente, suferă din cauza lipsei de timp. Dar, totuşi, acest timp liber există şi încă e foarte mult, însă de unde se ia?
Acesta e timpul care trebuie folosit pentru lucrările duhovniceşti – fie rugăciune, fie lecturi duhovniceşti – şi pentru comunicarea duhovnicească, folositoare pentru suflet. Numai că timpul acesta se foloseşte numai pentru distracţii. Aşa l-a învăţat satana pe om să-şi organizeze viaţa, ca din ea să lipsească cu desăvârşire timpul de liniştire, de cugetare asupra celor ce s-au întâmplat peste zi, pe parcursul săptămânii, a lunii. Toate acestea sunt înlocuite de distracţii. Iar în acest sistem de distracţii televizorul îşi are locul său de onoare, privilegiat. Cea mai mare parte a timpului liber el o „înghite”, acest idol al civilizaţiei contemporane. Iar eu aş zice că e un tiran înfricoşător şi un despot care ţine sub dominaţia sa cea mai mare parte a omenirii, aflată într-o robie nemaivăzută, pentru că robii îşi simt situaţia înjositoare în care au nimerit, căci au ajuns la aceasta fiind forţaţi. Iar aceasta e o robie benevolă şi, la prima vedere, chiar plăcută. Şi doar roadele amare ale desacralizării, ale cruzimii şi desfrâului dovedesc că şi în acest caz, ca în orice altă robie, de câştigat are doar stăpânul. Iar coarnele stăpânului se iţesc de după ecran. De aceea, în acest sistem de pregătire a oamenilor pentru venirea lui antihrist, televizorului îi este destinat rolul nu doar de mâncător al timpului liber – rolul său distructiv e mult mai mare. Se uită omul la ştiri, chiar şi ortodoxul, şi i se pare că lucrul acesta e necesar şi util sau, în orice caz, nedăunător. Numai ca propriu-zis ştirile ocupă puţin loc, iar restul e ocupat de analiza celor întâmplate, adică o anumită viziune asupra lucrurilor, care trebuie să i se inducă consumatorului tele-produsului. Numele celor ce comandă aceste opinii, a celor ce comandă informaţia servită, nici nu trebuie numite – şi aşa este clar. De aceea, sub acţiunea programelor TV, omul îşi pierde capacitatea de a gândi independent şi de a recepta maxim conştient evenimentele ce au loc şi, în sfârşit, să-şi creeze propria concepţie despre lume.
Şi încă un mare rău ce vine de la televizor şi, din păcate, nu ultimul. Acest rău constă în subminarea autorităţii Bisericii. Subminarea sistematică şi diabolic-vicleană e în toate: în batjoco­rirea clerului, a obiceiurilor ortodoxe, în contrapunerea creştinis­mului cu ocultismul, cu păgânismul, cu toate. Totul e îmbibat cu ură faţă de Adevăr. Nu va trece încă mult timp şi producătorii de televiziune vor începe să-şi bată joc pe faţă de Hristos, de sfinţi. De o ură mare vor fi pătrunse emisiunile despre Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, totul va fi plin cu otrava răutăţii infernale. Abia acoperit cu vălul umorului, al comediei, „iadul atotrâzător” va duce lucrarea de luare în derâdere a tot ce este dumnezeiesc, duhovnicesc la bun sfârşit. Iar sfârşitul va fi acela că va apărea acela care va încerca să ia locul lui Dumnezeu. Şi va intra în acelaşi moment în toate casele. Cum, cum poate intra un om dintr-odată în toate casele? Noi spunem că aceasta e una dintre calităţile lui Dumnezeu – omniprezenţa, căci îngerii se deplasează în spaţiu şi există în timp. Iar Biserica învaţă că antihristul va intra dintr-odată în toate casele şi aici parcă am avea de-a face cu o contradicţie.
Dar nu, Biserica, Sfânta, Soborniceasca şi Apostoleasca este vasul adevărului, al adevărului Divin. Ca să mimeze omni­prezenţa, antihristul va intra în toate casele în acelaşi timp cu ajutorul televizorului. Fiecare om îl va primi în locuinţa sa şi-l va primi de bunăvoie! Şi-l va primi, îl va primi, pentru că a vrut să fie pregătit de aceasta şi s-a pregătit cum trebuie, pentru că n-a acceptat învăţătura Păstorului cel Bun de a fugi în pustie, nu îi e pe plac – se plictiseşte de uscăciune, şi mai ales încă în pustie!
CUM VA FI PRIMIT ANTIHRIST SI CUM VA FI SFARSITUL. CAUZA NENOROCIRILOR. INDRACIREA OAMENILOR SI CHINURILE ULTIMILOR CRESTINI
(…) Eh, raţiunea aceasta! Unii taie cu cuţitul pâine, iar altul îi ia cu el omului viaţa. Iar raţiunea, raţiunea e un lucru alunecos, nu există ticăloşie şi mârşăvie pe care raţiunea să nu le poată justifica, să nu găsească cauza din care toate acestea n-ar trebui făcute. Aşa va găsi o scuză şi pentru numerele personale şi pentru paşapoarte şi pentru … 666! Că doar nu pe cadavre vor fi puse numerele astea şi nici nu vor adormi simţurile oamenilor, nu, nicidecum. Toţi, toţi vor înţelege, dar raţiunea va găsi justificări, numaidecât va găsi, iar omul, pregătit deja în forul său interior să trădeze, se va autolinişti cu argumentele raţiunii. Amar îmi este mie, unui bătrân de o sută de ani, să spun aceasta, dar pregătirile vor fi de aşa natură că despre materii înalte, vă rog să mă credeţi, nici vorbă nu va fi! Ce vorbă mai poate fi de „iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău“? Pe sine însuşi se vor trăda, pe nevestele şi copiii lor, trup din trupul lor. Apostolul Iubirii îi demasca pe cei care se băteau cu pumnul în piept că-L iubesc pe Dumnezeu şi-l urau pe aproapele, zicând: Cel care nu-l iubeşte pe aproapele său pe care îl vede, cum îl poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu-L vede? (Ioan 4: 20)
Aproapele, nu ca rudă de sânge, ci toţi oamenii care ne înconjoară. Trădătorul timpurilor de pe urmă e şi trădătorul sângelui său, gata să distrugă totul pentru o clipă de viaţă pământească, care nu vrea să-şi ia de seamă, să înţeleagă că, întâi de toate, pe sine se trădează, că se dă nu în mâinile despoţilor de pe pământ, ci la chinuri veşnice în iad. Se trădează, se trădează. Iată-l născut şi botezat până se află în mâinile Domnului. Însă el are voinţă liberă de alegere şi înţelegere a binelui şi răului, şi conştient se leapădă de dreptul de fiu al Iubirii şi trece în robia răului! Dar cât e de înfricoşător acolo! (…) Stareţul s-a lăsat pe pernă şi a tăcut. De sub pleoapele lăsate cădeau lacrimi – una, două, trei… Buzele i se mişcau mute în rugăciune. Tu crezi, continuă el peste câteva minute, că făcătorului de minuni de la Sarov, atât de simplu înălţat până la sălaşurile raiului, i-a fost uşor să fie gata să meargă în iad, doar ca alţii să se salveze?! Nu, aceasta e treapta cea mai înaltă a Iubirii, e o totalitate a tuturor virtuţilor, dacă vrei, Vedere a lui Dumnezeu, Cunoaştere a lui Dumnezeu. Dumnezeu pe Fiul Său L-a adus ca jertfă pentru păcatele noastre, pentru păcatele întregii omeniri.
Apostolul Pavel se oferă pe sine ca jertfă pentru neamul iudeilor, preafericitul Serafim – pentru creştinii din păgâni. Ei şi alţii ca ei, mii, care au mers pe calea agonisirii virtuţilor, pe calea asemănării cu Dumnezeu, au fost gata să se jertfească pentru oile rătăcite. Ei nu doar au citit, ci au şi cunoscut, căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat (Ioan 3: 16). – Părinte Antonie, întreb, dar, totuşi război va mai fi? Stareţul a zâmbit cu amărăciune. O, neam puţin credincios, până când voi fi cu voi?! – îţi aminteşti aceste cuvinte, părintele? Despre ce vorbesc eu, părinte Alexandru?! Războiul merge de la facerea lumii şi va continua până la a Doua Venire a lui Hristos Răscumpărătorul! Vor participa sau nu oamenii la acest război, nu e chiar atât de important, mai exact, aceasta este urmarea, nu cauza. Cauza e în spiritualitate, în eforturile spiritului. Aminteşte-ţi, Constantinopolul asediat de către păgâni, de strămoşii noştri slavi. Dar asediaţilor, cu toată decăderea lor, li se păstrează conştiinţa faptului că motivul nenorocirilor sunt anume păcatele, ele sunt pricina acestor necazuri. Dumnezeu e cu noi atâta timp cât noi suntem cu El. Se întorc grecii de la păcat, cu post şi rugăciune, şi Dumnezeu arată o astfel de minune a Maicii Domnului că începe o furtună şi corăbiile păgânilor sunt împrăştiate în toate părţile. Cât de minunate sunt lucrurile Domnului o dovedeşte faptul că după această minune o mare parte din slavi au primit botezul. Iată şi războiul. Fiecare trebuie să ducă război cu propriile sale păcate. Iar de rezultatele acestei lupte în plan duhovnicesc vor depinde şi succesele în viaţa pământească. Vremurile de pe urmă. De cum Evanghelistul începe a povesti despre ele, dintr-odată dispare meticulozitatea expunerii.
Uite cum Scriptura e plină de mici detalii, ce exactitate a expunerii, lucru de înţeles, căci ştim că scriau oameni inspiraţi de Duhul Sfânt. E cu totul altceva când vine vorba despre timpul din preajma Venirii a Doua a lui Hristos. Despre ce scriu Evangheliştii? Ei vorbesc despre sărăcirea spirituală a oamenilor. Aceasta deja nici sărăcire nu mai poate fi numită, e un fel de îndrăcire a omenirii. Pentru că ele, duhurile căzute, sunt purtătoare a tuturor viciilor: mândria, beţia, desfrânarea, iubirea de arginţi, setea de putere, ateismul. Şi de acum, ca urmare a acestora – catastrofele terestre, cutremurele de pământ, arătări cereşti înfricoşătoare, boli necunoscute, războaie şi altele. Distrugerea spiritualităţii va duce la pieirea vieţii pe pământ. Însuşi Mântuitorul spunea că ziua şi ora sfârşitului nimeni nu o ştie, doar Tatăl. Trebuie să veghezi ca să nu fii luat prin surprindere, ca gospodarul cel rău când dau buzna tâlharii. Nu e nicio aluzie în Scriptură la o dată anume, sau la un soroc lăsat, ca să poată fi făcut vreun calcul. Dar omul întotdeauna se străduieşte să pătrundă cu mintea sa căile Domnului.
Câte încercări au făcut să numească anul cu pricina – în zadar! Subit va fi acest sfârşit, adică neaşteptat. Şi aici apare senzaţia contradicţiei – Evanghelia va fi propovăduită întregii creaţii, ştim că acesta este unul dintre semnele sfârşitului lumii, iar glasul trâmbiţei Arhanghelului va fi neaşteptat. Nu e nimic de mirare aici şi nu-i nici o contradicţie. Şi iudeii au aşteptat mii de ani venirea lui Mesia, au studiat Testamentul şi prooro­cirile, dar a venit Mântuitorul şi nici într-o locuinţă omenească nu s-a găsit un loc pentru Dumnezeiescul Prunc! Ei primii aveau să audă Vestea cea Bună din gura Domnului Însuşi. Şi ce? Întâi „osana”, iar peste câteva zile – „răstigneşte-L, răstigneşte-L!” Această Veste Bună le era incomodă, le strica liniştea, modul obişnuit de viaţă. Mai simplă şi mai accesibilă era învăţătura omenească, învăţăturile bătrânilor, pe care le-au şi urmat. Conform lor, aşteaptă şi acum venirea lui mesia ca împărat al împăraţilor, pe care poporul evreu îl va face rege al întregii omeniri. Şi îl vor primi. Il vor primi pe antihrist. Aşa şi acum, toţi vor auzi cuvintele Evangheliei, mai exact, le vor asculta, dar nu le vor auzi. Nu le vor auzi. Nu vor auzi învăţăturile Bisericii, Corabia salvatoare a vremurilor din urmă, şi vor merge după învăţăturile omeneşti, vor respinge adevărul, se vor mulţumi cu poveşti, aşa cum ne avertizează Apostolul.
Nu le e comodă lor, le încurcă modul de viaţă format din deprinderea de a-şi satisface poftele. Şi vor huli, şi vor batjocori peste măsură Biserica ce le-a dat Sfânta Scriptură. Păcatele slujitorilor nevrednici vor fi luate drept vicii ale Bisericii. Ea lor le încurcă. Pentru că Biserica este vasul plin de Duhul Sfânt, iar el este Duhul Adevărului! Demascatorul lumii în lume. Nu al lumii create de Dumnezeu, al neprihănitei lumi a naturii primordiale şi a duhului, ci al lumii căzute în păcat. Al lumii desfigurate de poftă, muri­bunde, care vrea să şi-i facă copărtaşi ai pieirii sale pe cât mai mulţi oameni, iar ca rezultat, pieirea sufletelor lor. (…) Şi cel din urmă care va duce sufletele oamenilor la pieire nu poartă un nume al său – pentru rău, aceasta e prea mult şi pur şi simplu imposibil, de aceea antihrist înseamnă anti Hristos, duşman al lui Hristos. Toate acţiunile lui, pe de o parte, sunt îndreptate către o imitare a lui Hristos. întâi de toate, să atragă oamenii de partea sa, astfel încât ei să-l urmeze de bunăvoie, nu forţaţi, cu toate că nici aşa nu se va lipsi de „anti”. Pe de altă parte, aceasta e o cale cu totul opusă celei a lui Hristos.
Calea lui Hristos e ducerea crucii pe pământ, şi e dulce, încununată în Cer, în lăcaşurile împăratului Slavei. Drumul puturos al antihristului nici pe pământ nu e dulce, iar sfârşitul lui e în iad! Cu aceasta totul e spus, iar fiecare alege ce vrea. Dar mulţi vor vrea să fie atraşi de amăgeala falselor lui minuni. Nu antihristul, dar înşişi oamenii care vor fi de acord să primească semnul satanei, semnul de împotrivire faţă de Dumnezeu, îi vor descoperi pe cei care nu l-au primit şi îi vor trimite pe cei drepţi la chinuri. Primii creştini primeau chinurile în faţa tuturor oamenilor. Groaznice vor fi chinurile mărturisitorilor ultimelor vremuri, chinurile le vor fi pricinuite pe ascuns de restul lumii, de către oameni învăţaţi de duhurile răutăţii, care se vor afla de faţă. Iată încă un rău pricinuit de stăpânii televiziunii – faptul că îi deprind pe oameni cu chipurile dracilor! Această învăţătură se desfăşoară din plin: din toate părţile oamenii sunt priviţi de monştri! Îi numesc acum extraterestri sau nu mai ştiu cum, dar aceştia sunt draci. Va trece timpul şi ei se vor arăta liber oamenilor, fiind în slujba antihristului şi a slugilor lui. Cu mult mai greu va fi atunci de luptat cu ei!
DE LA IMBUIBARE LA FOAMETE. CUM VOR FI JUDECATA SI IADUL. CAT DE IMPORTANT ESTE SA NU PIERDEM TIMPUL SI SA NE OSTENIM PENTRU DOBANDIREA DUHULUI SFANT
Şi peste toate acestea va domina foamea. O foame dublă – şi fizică, şi, în principal, spirituală. Vor fi câţiva ani neroditori, secete, toate acestea vor duce la o foame cumplită. Dar nici acesta nu este motivul principal, doar oamenii s-au deprins să consume mai multă hrană decât le este necesar pentru întreţinerea vieţii, cu mult mai multă. Cuvioasei Maria Egipteanca îi erau de ajuns câteva boabe de grâu şi puţină rouă, ca să trăiască şi să reziste căldurii pustiului. Cuviosul Serafim de la Sarov, făcătorul de minuni, se hrănea cu ierburi, iar în fiecare zi muncea fizic din greu. Ei erau plini de har. Dar oare numai ei? Respingând putreziciunea, ei se uneau cu Viaţa, până şi trupurile lor rămâneau neatinse de putreziciune, contrar legilor morţii, aduse în natură de către păcat.
Cu oamenii ultimelor timpuri se întâmplă ceva contrar: unul dintre idolii lor este mâncarea. Mănâncă nu atunci când le e foame, ci pentru că au ce mânca. Încearcă, cunoaşte oare omul contemporan adevărata senzaţie de foame? Puţin probabil, altfel de ce i-ar mai trebui atâtea condimente, mirodenii, sosuri, reţete de mâncăruri rafinate. Căci menirea lor e să trezească dorinţa de a mânca cele preparate. Cel care are, într-adevăr, nevoie de mâncare pentru a-şi menţine puterile nu are nevoie de toate acestea. O bucăţică de pâine şi o înghiţitură de apă îi sunt de ajuns. Dar băuturile spirtoase care inhibă senzaţia de saturaţie? Toate acestea sunt o repetare a orgiilor păgâne. Dar noi uităm că, de fapt, consumând moarte, ne logodim cu ea, devenim ostaticii ei. Acum are loc îndoparea omenirii. Aşa cum ţăranul îndoapă vitele şi păsările, pregătindu-le de moarte, de tăiere, aşa şi omenirea se pregăteşte de moarte, de moarte spirituală, întâi de toate.
Diferenţa e doar că animalele nu au libertatea de a alege şi nici raţiune, iar omul şterge limitele naturale, alegând indivizii ce încalcă aceste limite. Dar omul are raţiune şi libertatea de a alege şi nimeni nu poate să-l oblige; tot ce face, face de bunăvoie. Iată Viaţa şi iată moartea. Iată Biserica-Adevărul, pentru că este Trupul lui Hristos şi e plină de Duhul Sfânt, şi iată orgia morţii, atotviclenele legi şi ispite ale lumii. Fiecare alege liber una dintre ele. Despre ziua de azi, mulţi îşi vor aminti la Judecata de Apoi cu mare căinţă şi amărăciune, pentru că nu s-au folosit de ea ca să agonisească Duhul Sfânt. Nu au ascultat chemările Bisericii să se adape din râurile cu apă vie ale harului lui Dumnezeu. N-au vrut să se deprindă cu rugăciunea şi postul, cu faptele bune, cu lucrarea duhovnicească. Au agonisit moarte şi pe ea o vor primi. De aceea s-a şi spus că nu se va îndrepta tot cel viu. Că doar nu va fi o judecată aşa cum ştie lumea – cu procuror, avocat, cu ultimul cuvânt al inculpatului, nu. Vor acuza sau îndreptăţi înseşi faptele omului – faptele şi gândurile. Şi va primi fiecare ce a ales în această vale a plângerii şi a pribegiei, spre ce a tins, ce a dorit, aceea va primi. Cel care a ales viaţa va primi viaţa veşnică şi fericirea, iar cui moartea i s-a părut mai dulce – iadul şi chinurile veşnice. Şi, după cum ne învaţă Sfinţii Părinţi, principalul chin nu este tigaia [”cazanul cu smoala”, n.n.], ci lipsa lui Dumnezeu!
Acum, vrem noi aceasta sau nu, avem în permanenţă drept sprijin Lucrarea Lui dătătoare de Viaţă. Aşa ori altfel, suntem adăpaţi de Harul Său. Măcar şi prin Cuvântul spus la facerea lumii plantelor şi animalelor, omului şi universului. Fără lucrarea lui Dumnezeu, lumea nu ar putea exista nicio clipă. Timpul din urmă de aceea şi este cel din urmă, pentru că acţiunile omului înşelat de mirajele diavoleşti sunt îndreptate către desprinderea de lumea Proniei. Şi iată că devine clar cât de important este să dobândim Duhul Sfânt acum. Numai în aceasta e zălogul mântuirii. Scriptura spune clar că domnia antihristului va dura trei ani şi jumătate. S-ar părea că ce sunt puţini trei ani, dar şi atâta va fi de ajuns ca să nu mai rămână niciun suflet credincios, aşa luptă înfricoşătoare va fi şi atât de rău vor fi pregătiţi de ea oamenii. Nu veghem, ne-am relaxat, lăsăm totul pentru mai târziu.
Pentru mai târziu postul, pentru mai târziu rugăciunea, pentru mai târziu râvna de a primi Sfintele Taine, pentru mai târziu smerenia, pentru mai târziu – faptele bune. In schimb hrană, şi mai multă acum, locuinţă, chiar în clipa aceasta, maşină – e foarte de dorit. Dar se va prăbuşi lumea, va dispărea această invazie a nimicniciei şi se va vădi că eşti gol-goluţ.
MIRAJUL BUNASTARII SE SPULBERA. COLAPSUL BANCILOR. DUPA HAOSUL GENERAL, ANTIHRIST VINE CA SALVATOR SI JUSTITIAR, FACE MINUNI AMAGITOARE, VA FI SOCOTIT DUMNEZEU SI VA FI PRIMIT CHIAR SI IN BISERICI. IMPOTRIVA ORICARUI COMPROMIS CU DIAVOLUL.
Antihristul va apărea ca un izbăvitor de neajunsurile sociale, cu toate că anume în acest scop se vor produce ele. Va avea o putere nemaivăzută această talpă a iadului. Oamenii ce pregătesc venirea lui de pe acum au în mâinile lor bogăţiile de bază ale pământului. Mirajul bunăstării actuale se va spulbera tot atât de repede cum trece apa. Să ne aducem aminte unul dintre antrenamente, o repetiţie care s-a făcut cu oamenii în Uniunea Sovietică – cei care s-au încrezut în bănci au devenit cerşetori în­tr-o singură zi. Au agonisit cu anii, care în contul burţii, care în contul sănătăţii, şi părea că aceasta e pentru o viaţă. Dar s-a dovedit a fi un miraj.
Acum va fi mult mai rău. Va avea de suferit întreaga lume. Totul se va petrece prin intermediul instituţiilor bancare, de aceea trebuie avut cât mai puţine contacte cu ele. Acesta e şi zălogul neacceptării codurilor, printre altele. Niciun fel de bănci şi credite, toate astea sunt controlate de aceeaşi mână şi de acelaşi cap. Iar dacă vei controla, vei vedea că mâna nu e mână, ci o labă cu gheare, iar capul nu e simplu cap, ci unul încornorat. Iar în loc de faţă are un bot de fiară cu un rânjet înfricoşător. De ce pe toţi îi deprind acum cu băncile? Îţi iei salariul de la bancă, pensia – de la bancă. Repede vor fi adunaţi toţi în acelaşi staul.
Mare mirare vor avea oamenii să afle că şi ultimul bănuţ din portmoneu le este numărat, lucru care, în Occident, deja se întâmplă. Iar acesta, din păcate, nu va fi ultimul prilej de mirare. Toată această carcasă de bunăstare construită de omul modern se va dovedi a fi o capcană de oţel pentru el însuşi. Ei, dar ce să mai vorbim, capcana are cel puţin arcuri, apasă pe ele şi eşti liber. Chiar şi animalelor închise le reuşeşte uneori să facă aceasta. Aici aşa ceva nu va fi posibil. Şi-i va împinge dracul pe oamenii necredincioşi sau pe cei cu puţină credinţă să-şi facă seama, îngrozitor e faptul că vor fi prohodiţi şi înmormântaţi – se va scrie că a fost în stare de iresponsabilitate şi, gata, lucrul e ca şi făcut. Ca şi cum judecata asupra unui asemenea lucru, vizând iertarea sau pedeapsa, s-ar putea face pe pământ!
E ceva de felul indulgenţei catolice – ai cumpărat-o şi eşti deja iertat. Şi altui nenorocit i se pare mai puţin înfricoşător – l-au prohodit doar pe precedentul: „Cu sfinţii odihneşte-L…”, e iertat, iar mie ce-mi încurcă?! Mulţi, mulţi oameni vor merge în iad cu cântarea aceasta, punându-şi singuri capăt zilelor, lipsindu-se de orice posibilitate de a lupta pentru viaţa veşnică, pentru viaţa în Viaţă. Am văzut şiruri de sicrie. Pe pământ plâng, bocesc, se cântă prohodul, iar în jur joacă dracii, mulţumiţi că au putut să piardă atâtea suflete! Iar viii îi vor invidia pe cei morţi. Da, frica de boli şi de războaie, de moartea celor apropiaţi.
Trebuie să ai multă credinţă şi nădejde în Dumnezeu ca să poţi suporta toate acestea. Cum un om plin de mândrie şi iubitor de argint să îndure umilinţa? Doar ieri el însuşi striga: „Dacă eşti deştept, de ce nu eşti bogat?.’” Ieri, mulţumirea de sine dădea din el, iar astăzi e un nimeni. Va accepta orice; şi codurile, şi „666″, şi cu sânge va semna contractul cu satana. Dar el nu mai are nevoie de aceasta! Şi aşa eşti al lui, te mai zbaţi, mai sari în sus, dar gâtul de acum ţi-e în laţ – eşti al nostru! Umilinţa îndurată cu smerenie în zilele bunăstării himerice, iată podeţul peste cei trei ani şi jumătate de putere ai lui antihrist. Asupra cui însă va ţinti atunci gheara ispitei duşmăneşti? Asupra celor credincioşi. Nu i-au putut ispiti cu confortul şi aurul, cu bunătăţi şi maşini, să încercăm acum, sub ameninţarea morţii de foame, să-i ispitim cu o bucată de pâine. Greu, oh, ce greu va mai fi să-ţi păstrezi sufletul când cei apropiaţi, copiii, demult nu au mai pus o fărâmă de pâine în gură.
Numai cel care crede în Dumnezeu, care Il crede pe Dumnezeu se va putea stăpâni să nu facă pasul ireversibil. Va da ceva antihristul lumii? Nu, pentru că nu va fi nimic de dat. Ce va avea el mai mult decât bogăţiile strânse, bogăţii preţuite în acea lume organizată de diavol şi tot de el distrusă, pentru instaurarea mai comodă a falsului mesia! Aceşti jinduiţi dolari vor fi număraţi cu metrul. Aurul va ajunge la preţul său adevărat – zero. Ca metal, nu e bun de nimic, iar în rest, nici de foame, nici de frig nu ţine. Preţ vor avea doar lucrurile funcţionale, lucruri fără de care nu e posibilă supravieţuirea omului – topoare, fierăstraie, orice instrument, plite simple de fier. Stareţul a închis ochii. Iarăşi s-a strecurat o lacrimă. Părea că doarme, dar buzele i se mişcau după obişnuinţă în rugăciuni. În ajunul venirii antihristului va fi un haos în viaţa tuturor ţărilor.
Vor prospera cei care, în virtutea religiei pe care o practică, aşteaptă venirea antihristului [ca Mesia]. Aceştia sunt, întâi de toate, iudeii şi musulmanii. După ei, acei protestanţi care, negând Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos, propovăduiesc împărăţia lui Dumnezeu pe pământ. Creşterea influenţei lor se vede de pe acum, iar mai departe va fi şi mai mare. Principalul pentru ei acum e să ia în stăpânire pământul. În taină, vor cumpăra tot – şi păduri, şi câmpuri, şi râuri. Siberia va fi luată de chinezi şi poate şi mai mult. „Atunci, unde e mai bine să ne salvăm?“, îl întrerup pe stareţ. Unde va arăta Dumnezeu.
Principalul e mântuirea, nu discu­ţiile [teoretice] despre mântuire. Esenţa „minunilor” antihristului va consta în seducţia pe care o vor emana. Adică, atrăgătoare vor fi aceste false minuni, vor vrăji ochiul. De aceea, până şi să te uiţi la ele e păcat şi primejdie de moarte. Trebuie să te ascunzi şi privirea să ţi-o ascunzi. Dar nici aceasta nu e tot. Sensul venirii sale va fi dreptatea absolută. A venit Mântuitorul nu în Numele Său, ci în Numele Tatălui. Nu L-au primit, ci, mai mult decât atât – L-au răstignit. Dacă e să judecăm drept, şi acum îl batjocoresc şi-L răstignesc, negând Dumnezeirea Lui şi schimonosind învăţătura Lui. Iar acesta va veni ca dumnezeu, nu Dumnezeu, dar ca dumnezeu, şi îl vor primi şi-l vor crede dumnezeu pentru minunile sale mincinoase, pentru faptele sale înşelătoare. Adică pentru ceea ce va fi plăcut şi atrăgător pentru oameni. Ispititor, ne spune limba slavonă, bisericească. De aceea se şi spune că nu se va îndrepta tot cel viu – nu va avea îndreptăţire.
Acum sunt din cale afară de vorbăreţi pseudoînvăţătorii. Atunci însă când faptele şi cuvintele lor vor fi verificate de Adevăr, se va vădi toată minciuna. Dar va fi primit antihristul în orice biserică din lume şi i se vor închina lui ca unui dumnezeu. Ia aminte, cinstite părinte, nu el se va declara dumnezeu, dar cu minuni amăgitoare va face astfel încât i se vor închina ca unui dumnezeu! Iată în ce constă grozăvia, iată de ce va lipsi orice motiv de îndreptăţire! Dar cei care îl vor primi vor fi oamenii pentru care Evanghelia se sfârşeşte la Cina cea de Taină. Pentru Golgota, ei sunt surzi. Chinurile pe cruce sunt pentru El, toate astea se întâmplă acolo, în Ierusalim, cu 2000 de ani în urmă. Ştii, când ne luau CK, eram ca nişte oi, nu vreau să spun miei, ca nici măcar astfel să nu mă compar cu Mântuitorul. Mergeam tăcuţi la abator; pur şi simplu era greu să-ţi imaginezi că e posibilă o asemenea fărădelege. Şi doar ştiam cine sunt ei. Cât au proorocit stareţii despre aceste vremuri, despre puterea slugilor întunericului. Dar şedeam şi aşteptam – cine va fi următorul. Doar mulţi au nimerit în aceste mreje ale minciunii. Cât de mari şi de deştepţi erau şi arhiepiscopul Ilarion, învăţătorul meu, şi mitropolitul Serghie, şi mulţi alţii. Dar au greşit când au crezut că te poţi înţelege cu dracii şi cu slugile lor. Le părea că, păstrând forma, conţinutul va rămâne de la sine. Numai că nu a fost aşa, dar aceasta s-a văzut mai târziu. Tot aceasta se întâmplă şi acum, numai că se va vedea mai târziu.
Primii vor mai primi, iar cei din urmă şi ce-au avut vor pierde! Cum s-a şi spus: că celui ce are i se va mai da, iar celui ce n-are i se va lua şi puţinul ce-l are. Vegheati!“

 Parintele Paisie Aghioritul

sursa

de deveghepatriei