GOD BLESS AMERICA!

Manifestul Partidul Comunist – GOD BLESS AMERICA!

Karl Marx, fara sa frecventeze cursurile sau sa treaca examenele, avea un doctorat în filozofie de la Universitatea din Jena, cumparat prin posta; putea deci sa faca ce fac toti profesorii din Occident de acelasi calibru cu el, sa ocupe o catedra la o universitate si sa îndoctrineze studentimea cu ura lui împotriva civilizatiei crestine occidentale. (Robert Welch scrie ca, în tinerete, Marx fusese evreu credincios, dar ca student a devenit adeptul unui cult satanic, al Joannei Southcott, care slujea un demon numit Shiloh; în 1841 începuse sa-si exprime ura împotriva crestinilor; în 1856 începuse sa-i urasca si pe evreii credinciosi – cf. Robert Welch, “What is Communism – Ce este comunismul”, p. 20, dupa A. Ralph Epperson, “The Unseen Hand – Mâna nevazuta”, p. 91). Marx a preferat însa sa traiasca pe spezele lui Friederich Engels, care din profitul fabricilor de bumbac din Lancashire ale tatalui sau îsi putea permite sa conduca lupta împotriva sistemului care-i aducea acest profit si sa-l subventioneze si pe Karl Marx. Marx a mai primit apoi o mostenire de 824 de lire sterline de la Wilhelm Wolff, un naiv încântat de teoriile lui despre “exploatarea omului de catre om” (salariul mediu al “muncitorilor exploatati” era de 4.5 lire sterline pe an). Uneori, Marx si Engels binevoiau sa si munceasca putin. Astfel, au acceptat contractul pentru a scrie un manifest pentru Liga Comunista ai carei membri devenisera în 1846. Aceasta Liga organizase “revolutiile” de la 1848 în Europa, pentru justificarea carora aveau nevoie de o declaratie politica. Cum cei doi tergiversau, comitetul central al Ligii Comuniste le-a adresat o nota pe un ton foarte aspru, avertizându-i ca daca nu vor termina de scris manifestul pâna la 1 februarie 1848, “se vor lua masuri împotriva lor”. Cei doi s-au pus pe treaba si manifestul a aparut la 1 februarie 1848 la Londra. “Revolutiile spontane” de la 1848 fusesera planificate pentru 1 martie la Baden, 12 martie la Viena, 13 Martie la Parma, 22 martie la Venetia. Dupa 20 de ani, în 1868, Manifestului Partidului Comunist i s-a adaugat numele autorului -Karl Marx- si a fost declarat o opera filozofico-politica.
Principalele schimbari sociale pe care le prevede Manifestul Partidului Comunist sunt:
1) Abolirea proprietatii private asupra pamântului;
2) Taxe ridicate si progresive asupra venitului;
3) Abolirea dreptului la mostenire;
4) Confiscarea proprietatilor emigrantilor si a celor ce sunt împotriva regimului;
5) Monopolul statului central asupra creditului, printr-o banca centrala de stat;
6) Monopolul statului central asupra mijloacelor de comunicatii si transport;
7) Proprietatea asupra mijloacelor de productie sa fie în mâna statului, care va aduce sub cultivare terenurile virgine si va planifica amenajarea solului;
8) Obligativitatea muncii pentru toti;
9) Stergerea treptata a diferentei dintre sat si oras; combinarea agriculturii cu industria si relocarea populatiei;
10) Scolarizarea gratuita si obligatorie a tuturor copiilor în scoli de stat si combinarea educatiei cu productia de stat (A. Ralph Epperson, “The Unseen Hand – Mâna Nevazuta”, pp.94 -97 si urmatoarele. De aici încolo aceasta sursa va fi indicata prin RE).
Este interesant de vazut care este stadiul societatii americane pe linia acestor schimbari preconizate de Liga Comunista.
1) Guvernul american stapâneste actualmente 33.5% din suprafata Statelor Unite, în flagranta contradictie cu Constitutia Statelor Unite ale Americii. Micii fermieri au fost eliminati si fermele le-au fost luate, nu fara a-i face uneori sa-si piarda viata. Astfel, presedintele Statelor Unite le-a “iertat” datoriile micilor fermieri fata de banci (pe care micii fermieri le plateau lunar sub forma de cambii la ipoteci) si, considerându-le acest mare “cadou” drept un venit suplimentar impozabil, le-a pretins plata imediata a exorbitantului impozit, lucru imposibil. Multi dintre ei s-au dus în grajd sa-si mai vada o ultima data acareturile si vitele si s-au împuscat; apoi au venit agentii care le-au izgonit familiile din casele în care s-au nascut. O alta metoda de a-i elimina a fost sa-i ruineze treptat, înlocuind pe piata produsele lor prin produsele industriilor agricole. Vitele, porcii si pasarile nu mai traiesc pe câmp sau în ograda, ci în imense hale de beton, tintuite în lanturi de la nastere pâna la abator, îndopate cu hormoni ca sa creasca rapid în greutate, cu antibiotice ca sa supravietuiasca oribilelor conditii de viata si cu cortizon ca sa retina apa. Carnea si ouale astfel obtinute sunt extrem de periculoase pentru sanatatea consumatorilor, dar se ating astfel mai multe scopuri: pe de o parte, micii fermieri sunt ruinati si familiile lor îngroasa rândurile celor care traiesc în mizerie în cartierele decazute ale oraselor, iar pe de alta parte incidenta exploziva a cancerului si a infectiilor alimentare duce la cresterea profitului industriei farmaceutice si convinge populatia de necesitatea medicinei, caci omul de rând nu mai are de unde plati costul exorbitant al îngrijirii cancerosilor. Un al treilea scop este atins prin eliminarea clasei de agricultori din societate: cresterea mortalitatii prin cancerul si bolile vasculare provocate de alimentatia nociva oferita publicului de industria agro-alimentara împutineaza numarul îngrijorator de mare al populatiei globului.
2) In 1913, Congresul american a reusit sa legifereze impozitul progresiv pe venit. A fost aceasta opera senatorului Nelson Aldrich, bunicul din partea mamei al fratilor Rockefeller? Cum a evoluat impozitul progresiv de atunci încoace? In 1913, impozitul era de $4 pe cap de locuitor. In 1980, impozitul era de $2.275 pe cap de locuitor. Astfel, omul de rând muncea în 1980 de la 1 ianuarie pâna la 11 mai exclusiv pentru a-si plati impozitul; din 11 mai încolo muncea pentru sine si familia lui. De atunci încoace lucrurile au evoluat mult în rau. Un articol din 13 septembrie 1980 arata ca cei cu venit sub $10.000 anual constituie 43,9% din contribuabili si platesc 4,4% din impozit; cei cu venit între $15.000 si $50.000 anual constituie 38,2% din contribuabili si platesc 60,1% din impozit; iar cei cu venit peste $50.000 constituie 2,4% din contribuabili si platesc 27,5% din impozit. Dar cei cu adevarat putred de bogati, miliardarii ca Rockefeller, nu platesc impozit deloc, caci averile lor sunt deghizate sub masca “fundatiilor”, care sunt scutite de impozit. Carnegie, magnatul otelului, francmasonul Rockefeller, magnatul petrolului, si-au scutit averile imense de orice impozit înainte de a se vota legea impozitului pe venit, în 1913. Ascunzându-si averile sub masca fundatiilor neimpozabile, miliardarii care finanteaza francmasoneria mondiala si “Noua Ordine Mondiala” nu platesc nici taxe de mostenire; afacerile si industriile care au “donat” averea “fundatiei de binefacere neimpozabile” continua sa profite ca mai înainte; si directorii fundatiei, aceiasi cu proprietarii industriei, folosesc averea fundatiei dupa bunul lor plac. In 1952, Congresul a cerut sa se examineze afacerile si averile “fundatiilor neimpozabile” si Carrol Reece, membru în comitetul de investigatie, a declarat ca “banii sunt folositi de fundatiile mari subventionând educatia în sensul colectivismului si finantând tendintele francmasonice în guvernul american” (vezi articolul “Fundatii Neimpozabile” în The Freeman Digest, iunie 1978, dupa RE, pp. 208 si urmatoarele). Legea impozitului progresiv si subterfugiul fundatiilor “de binefacere” neimpozabile realizeaza doua lucruri de mare importanta: pe de o parte, pauperizeaza si elimina clasa de mijloc care, cu etica muncii, cu respectul pentru viata si bunurile aproapelui si cu principiile lor sanatoase in privinta vietii fizice si morale pe care le preconizeaza, este cel mai mare dusman al Noii Ordini Mondiale; iar pe de alta parte, pune imensele resurse ale marilor averi scutite de impozit în slujba îndobitocirii si înrobirii maselor prin degradarea culturala, spirituala si morala pe care o vor francmasonii.
3) Impozitul pe mostenire a fost impus în 1916.
4) Confiscarea averilor emigrantilor si a celor nesupusi a început sa fie impusa în 1980, când legea 5691 din acel an interzice oamenilor sa transfere valori mai mari de $5.000 din sau în tara fara sa raporteze în amanuntime guvernului. In 1988, Congresul a votat H.R.5210 care a devenit legea 100-690. Prin aceasta lege s-a dat lovitura mortala drepturilor cetatenesti ale americanilor; caci, sub pretext ca se lupta împotriva traficului cu stupefiante, organele politienesti sunt împuternicite sa aresteze, sa împuste, sa interneze în lagare de concentrare si sa confiste bunurile oricarui cetatean, fara judecata, doar pe baza banuielii lor ca acel cetatean ar putea fi vinovat de ceva. Lagare de concentrare si lagare pentru alienatii mintali au fost construite pe scara larga în ultimii ani în Statele Unite. Astfel, în Alaska, care are doar 400 de cetateni cu boli mintale, s-a construit cu 12 milioane de dolari pe 1 milion de acri de pamânt un imens lagar de concentrare în care pot fi internati detinutii politici “deranjati mintal” fara drept la judecata, conform Actului de Sanatate Mintala. Dr. Wiliam R. Pabst arata ca exista aproximativ 600 de lagare pentru internarea prizonierilor politici “deranjati mintal” în Statele Unite (Cf. Wiliam Cooper, “Behond A Pale Horse – Iata un cal alb”, p.139. De aici înainte aceasta sursa va fi indicata prin WCM). Sub pretext ca “pun capat traficului cu stupefiante”, în 1992 organele politienesti au fost autorizate sa confiste absolut toate bunurile oricarei persoane banuite – subliniem, banuite, nu dovedite – ca ar avea legaturi cu stupefiantele.
5) Centralizarea creditului si a operatiilor bancare a fost realizata în 1913 prin crearea Sistemului de Rezerva Federal (Federal Reserve System, numit de aici încolo Federal Reserve).
6) Proprietatea statului asupra mijloacelor de comunicatie si transport a început în 1916, cu crearea Comisiei Federale de Comert si a continuat în 1934, cu crearea Comisiei Federale de Comunicatii, a carei functie principala pare sa fie sa nu permita libertatea cuvântului, interzicând accesul la comunicatii celor care nu se supun.
7) Proprietatea statului asupra mijloacelor de productie este uneori directa (de exemplu, preluarea cailor ferate de catre guvern), alteori indirecta, dupa modelul fascist, prin control politic. Astfel, daca o industrie sau o institutie accepta un împrumut sau o subventie de la guvern, care sa o salveze de la faliment într-un moment dificil, conditia este ca sa urmeze directivele guvernului.
8) Obligativitatea muncii: sotia americanului era casnica, se ocupa de gospodarie si crestea copiii; fara legislatie directa, prin multe actiuni, mai ales economice (nu se mai poate trai dintr-un singur salariu), s-a ajuns ca majoritatea sotiilor americane sa fie salariate exact ca în socialism si sa-si lase copiii pe mâna creselor si gradinitelor de stat, organizate cu mare cheltuiala din 1990 încoace. Pentru ca femeile sa fie incurajate sa-si paraseasca familiile, s-au votat legi ca cea de “educatie comprehensiva”, s-au admis femeile în armata si se lucreaza la o propunere ca femeile sa nu mai fie scutite de serviciul militar.
9) Redistribuirea fortata a populatiei a început pe scara modesta, prin “revitalizarea urbana”, unde locatarii sunt izgoniti pentru a renova cladirile, dar nu se mai întorc de unde au fost izgoniti. Presedintele Clinton are însa planuri mari pentru relocarea fortata, pentru care are la dispozitie lagare de concentrare, deocamdata goale, construite în locuri nepopulate pe vasta suprafata a Statelor Unite. Inca din 1976 s-a creat o forta politieneasca speciala, numita “Law Enforcement Assistant Force”, “forta de impunere a legii”, ai carei membri sunt instruiti în arestarea, transportul si supravegherea detinutilor politici dupa modelul sovietic. Armata are 350 de centre care contin dosarele a 25 de milioane de cetateni si 760.000 de organizatii. Orice cetatean poate deveni “detinut” fara proces sau drept de judecata. In manualele de instructaj cetatenii sunt descrisi ca “detinuti”. Printre metodele de control se enumera gazele paralizante si socurile electrice însotite de injectii cu anectina, substanta care produce paralizia totala a muschilor, dar pastreaza senzatiile intacte, astfel încât victima sufera durerea maxima fara sa poata respira sau misca (cf. raportului doctorului Wiliam R. Pabst despre lagarele de concentrare pentru detinutii politici din Statele Unite ale Americii, publicat integral în WCM, pp.128-150).
10) Scolarizarea gratuita în scoli de stat a avansat cu pasi gigantici, nu numai prin tot mai strânsa dirijare a scolilor publice din fiecare stat de catre agentiile federale din Washington, dar si prin subventionarea colegiilor si a universitatilor dupa 1957. Apoi, în 1980, s-a înfiintat în guvernul american Departamentul Invatamântului (materialul de mai sus se bazeaza în buna parte pe RE, pp. 97-98).
FEMA este “Actul Federal al Starii de Urgenta – Federal Emergency Management Act”, care da presedintelui puteri supra-constitutionale pe timpul starii de urgenta. Actul FEMA a fost creat la 19 iulie 1978 în mod ilegal de catre presedintele Carter prin ordinul presedintelui (Executive Order) fara sa fie legiferat prin Congres. Acest act, despre care victimele uraganului, de exemplu, îsi închipuie ca are functia Crucii Rosii, de a ajutora sinistratii, are de fapt puterea de a instaura un guvern totalitar în cazul unei crize nationale sau internationale. FEMA subsumeaza într-un singur act urmatoarele decrete prezidentiale (Executive Orders):
Executive Order No.10995 prevede preluarea de catre guvern a tuturor mijloacelor de comunicatie.
Executive Order No.10997 prevede confiscarea de catre guvern a uzinelor electrice, a petrolului, a gazelor naturale, a combustibililor si a resurselor naturale.
Executive Order No.10998 prevede confiscarea de catre guvern a hranei si fermelor agricole.
Executive Order No.10999 prevede preluarea de catre guvern a tuturor mijloacelor de transport.
Executive Order No.11000 prevede mobilizarea tuturor cetatenilor în brigazi de munca sub conducerea guvernului.
Executive Order No.11001 prevede preluarea de catre guvern a mijloacelor de educatie si îngrijirea sanatatii.
Executive Order No.11002 cere directorului general al postelor sa înregistreze toate persoanele din tara.
Executive Order No.11003 prevede ocuparea aeroporturilor si confiscarea avioanelor.
Executive Order No.11004 înfiinteaza o autoritate care sa supravegheze cazarea si finantarea operatiei de relocare a populatiei întregi; adica sa forteze grupuri mari de populatie sa paraseasca locurile unde traiesc în prezent si sa le reaseze în alte locuri prestabilite si construite anume.
Executive Order No.11005 prevede preluarea de catre guvern a tuturor cailor ferate, cailor fluviale si depozitelor publice (WCM, p.123).
Si iata cum americanii devin fara sa stie, din ce în ce mai mult, cetateni ai unei tari socialiste.

de deveghepatriei