„Nu vă mai facem acum mucenici. O să găsim altă metodă pentru voi”

Interviu cu Părintele Justin: Democraţia nu mai există decât la vârf, jos nu mai sunt drepturi

Despre deformarea societăţii româneşti şi sistemul educaţional din România

Părinte, zilele trecute aţi înălţat în localitatea Moţca o troiţă deosebit de frumoasă şi foarte impunătoare, închinată eroilor care şi-au dat viaţa, în acel loc, pentru neamul românesc, luptând împotriva ateismului bolşevic. Însăşi sfinţia voastră aţi participat la evenimentul de sfinţire a acestei troiţe de către Înaltpreasfinţitul Teofan. Ce v-a determinat să înălţaţi această troiţă şi ce impresii v-au lăsat acest eveniment?

Am făcut şi eu parte, în tinereţile mele din greutăţile şi suferinţele acestea. V-am mai spus şi în alte rânduri că am fost trimis preot pe acest front, unde încercam să îmbărbătez sufleteşte tinerii aceia care luptau cu un inamic mult mai puternic şi înfiorător. În războiul din 1944 care s-a desfăşurat în zona aceasta a Răsăritului, când au venit ruşii în regiunile acestea, s-au izbit de Carpaţi şi de pădurile noastre, care au fost pentru noi un puternic zid de apărare, ei nefiind obişnuiţi deloc să ducă război în pădure. Erau obişnuiţi mai mult la câmpie. Aceasta era pregătirea lor ca oameni de stepă. Când au dat de Carpaţi, s-au oprit până în momentul 23 august. N-au mai mişcat deloc din M-ţii Neamţului. Au mai încercat pe la 15-16 iulie să dea un atac împotriva românilor, însă au întâlnit o rezistenţă extraordinar de mare. Au avut nişte pagube însemnate şi umane şi materiale, încât de atunci ei n-au mai pătruns în ţara noastră decât în urma trădării de la 23 august.

Toate înfrângerile pe care le-a suferit poporul român nu au fost determinate de cuceriri armate de infanterie, artilerie sau aviaţie. Trădarea a fost cel mai mare inamic care ne-a devastat. Eram pe linia întâi a frontului de Răsărit şi toată lumea se aştepta să se încheie un armistiţiu, o pace cu Rusia. Se vedea destul de bine însă că pacea aceasta nu era deloc. Oamenii politici duceau tratative în Marea Neagră la Yalta şi Malta. Se auzise că Maniu şi Brătianu ar fi participat la aceste tratative. Acolo lumea s-a împărţit între cele trei mari forţe: americanii, englezii şi ruşii. La Yalta s-au dat la petreceri încât Churchill cu Roosevelt, care umbla în cărucior, au adormit. Atunci Stalin a luat un creion şi a împărţit lumea. Noi am căzut de la Moscova până la Dunăre, că acolo s-a oprit pentru o sută de ani, iar de restul nu l-a mai interesat. Şi aşa am fost noi vânduţi pentru o sută de ani.

Am fost şi eu martor acestor anevoioase evenimente. De ceea am socotit să ridic o troiţă, o cruce  în cinstea eroilor din 1944, a strămoşilor noştri care au luptat cu toată vitejia şi sacrificiul, la Moţca, la răspântia de drumuri: Iaşi-Paşcani-Roman, unde s-au dat unele din cele mai grele lupte. Trecând din zona aceasta a Neamţului înspre Iaşi, intram în codrii Paşcanilor şi acolo vedeam tot timpul un cimitir rusesc, cu morminte îngrijite la care veneau, în fiecare an, familii din Rusia. Ruşii au avut dreptul de a-și cinsti ostaşii căzuţi în țara noastră, dar noi nici până în momentul de faţă nu am primit acest drept, decât acum. Nimeni nu s-a gândit să lase o mărturie istorică generațiilor următoare; pentru cei de până acum aceşti eroi au rămas parcă ai nimănui. Aici, la Moţca, au căzut atâţia eroi până la copilul din faşă. Pentru că la un moment dat, terminându-se armamentul, au intrat la luptă cu baioneta.

Mă durea foarte tare de câte ori mergeam din Neamţ la Iaşi şi vedeam cimitirul acesta bolşevic (pentru că acolo în loc de cruci sunt stelele bolşevice) atât de aranjat, iar noi nu aveam nici măcar un semn cât de mic de amintire a eroismului nostru românesc. Atunci am ridicat această troiţă. Aprobările au venit cu greu, dar am mers înainte gândind că dacă am să ridic o cruce nu va sta nimeni împotrivă. Şi aşa a şi fost. Evenimentul a fost de o frumuseţe impresionantă pentru că toată lumea venită acolo, şi nu au fost puţini, au avut parte şi de oblăduirea I.P.S. Teofan, care a participat la sfinţirea troiţei şi a ţinut un cuvânt important. Am fost impresionat de dragostea şi râvna credincioşilor din această parohie. În biserică preotul paroh a dat cu mult curaj lămuriri asupra faptelor petrecute pe locurile acestea.

Astfel această cruce va sta mărturie pentru orice călător care va trece pe acolo şi care poate se va întreba: „Ce o fi cu crucea asta aici?” De aceea am scris deasupra: „14 aprilie 1944, în memoria ostaşilor căzuţi la datorie în lupta împotriva comunismului ateu”. Urmând apoi un mic citat din Ieroschimonahul Daniil Sandu Tudor: „Sufletul unei ţări părăsite de cei în viaţă se lasă în voia morţilor, marilor morţi, şi se reface prin ei”.

În acelaşi an când s-au retras nemţii şi ungurii din zonele noastre, fiind urmăriţi de ruşi, am dus lupte puternice de trecere a munţilor din Moldova în Ardeal. La Tulgheş a fost o altă cheie puternică de apărare. Nemţii şi ungurii s-au aşezat pe vârful munţilor şi au atacat noaptea pe români şi pe ruşi. A doua zi vedeai trupurile şi nu se mai ştia ale cui sunt: români, nemţi, unguri şi s-au făcut gropi comune unde au fost acoperiţi şi fără cruce zac până în zilele noastre.Această cruce aş vrea să rămână ca o legătură spirituală între o generaţie şi alta.

Spuneaţi altădată că şi în zona aceasta a noastră, în Poiana Largului, au fost mulţi români care au căzut în luptă.

Da şi mi-aş dori să mai înalţ o troiţă şi la Poiana Largului. Pentru că, datorită retragerilor din Moldova înspre Ardeal, Valea Bistriţei a fost punct cardinal între cele trei zone: Basarabia, Moldova şi Ardealul. Aici, unde vrem să înălţăm crucea aceasta, s-au petrecut evenimente foarte sălbatice din partea nemţilor în 1944. Aici, nemţii observau din partea viaductului, de la înălţimile munţilor, cu aparatele lor de observare, tot ce mişcă în spatele frontului lor. Când au ajuns trupele sovietice pe aici, românii ca de obicei au sărit cu mâncare, cu băutură, pe care să le dea ostaşilor. Pe român nu-l interesează dacă este inamic sau amic. El trebuia să-şi aplice omenia lui. Şi au dat de mâncare ostaşilor ruşi care se simţeau ca la casa lor. Nemţii, văzând, au dat un atac, i-au respins pe ruşi până departe în Moldova, iar în cele din urmă, într-o mânie extraordinară, au adunat tot ce se găsea pe şosea, prin case, vreo 30-40 de familii pe care le-au băgat în beci cu tot cu copii şi au aruncat vreo trei-patru grenade, omorându-i pe toţi. A scăpat o femeie cu un copilaş în braţe, care a rămas dedesubt, pentru că celelalte trupuri au căzut grămadă peste ea şi ea însăşi, din familia Tărâţă, povesteşte de aceste evenimente.

Părinte, prea puţin se mai vorbeşte despre eroii neamului, aproape că uităm să-i mai cinstim. Ne îndreptăm tot mai mult către o Europă unită care ignoră specificul naţional. Este oare o acţiune premeditată de reeducare a poporului român?

Fără îndoială. În vremurile noastre, care merg spre o destrămare, nu mai există nicio educaţie în familie, în şcoală, în armată. În şcoală nu mai există noţiuni despre naţionalism, nu mai există o formare, o temelie serioasă în viaţa viitorului tânăr în societate. I-au luat locul televizorul, calculatorul şi toată nebunia asta încât nu mai are timp să se ocupe de lucrurile de rădăcină ale societăţii. Sunt chiar învăţaţi să nu-şi mai cinstească eroii.

Odată cu degradarea aceasta, în lipsa unei culturi istorice serioase şi autentice, sigur că nu se mai ştie nimic. Vă daţi seama cu câtă jertfă se aruncau tinerii români în lupta de ocrotire a naţiei, a familiei şi a Bisericii! Dacă tânărului, copilului nu i se spune nici în şcoală, nici în familie, n-are de unde să ştie, pentru că acest sistem de învăţătură, care se face pe fugă ca să se termine mai repede orele, duce numai la goluri şi iarăşi goluri. Nu mai există nici modele pe care tinerii să le poată urma.

În schimb tinerii şi copiii au parte de o educaţie sexuală accentuată şi promovată mai ales pe canalele media, unde C.N.A.-ul nu ia nicio atitudine şi participă la această degradare morală a societăţii. Cum este posibil ca la ore de vârf să se difuzeze emisiuni pornografice care în aparenţă sunt lipsite de vreo tentă erotică? Cum mai îngăduie Dumnezeu o aşa degradare asemenea celor din Sodoma şi Gomora?

Sunt îngăduite pentru că Dumnezeu a dat omului libertatea să aleagă ce vrea: iadul sau raiul, lumina sau întunericul.

Dar un copil ce discernere poate să aibă?

Este un timp prea democratic. Copilul nu mai vede importanţa şcolii pentru formarea lui. Merge la un liceu pentru că l-a trimis mama să-l facă om cu carte. Dar să-l facă un om de suflet, un om împăcat cu Dumnezeu, nu se gândeşte nimeni. Această inexistenţă spirituală a noastră ne duce în prăpastia în care ne aflăm. Nu fac un reproş învăţământului nostru care este atât de adaptat dispoziţiilor care se dau, dar văd cum până şi copiii între ei se urăsc, se lovesc. Profesorul nu are autoritate pentru că copilul are drepturile lui şi dacă îi pune elevului o notă care nu îi convine, el protestează. Dacă îl tragi de ureche, se plânge acasă, mama vine la şcoală şi cere socoteală învăţătorului. Asta înseamnă o degradare, o incultură şi o neajutorare a profesorului care trebuie să-şi facă datoria.

Statul n-are o conştiinţă să creeze elemente temeinice. Şcoala este un mijloc de deprindere a unor cunoştinţe superficiale, încolo nimic. Petru că statul n-are nevoie de oameni convinşi de o realitate istorică, religioasă şi morală. Statul nu face decât să măsoare veniturile celor de sus iar partidele se bat între ele numai în aparenţă ca să exploateze poporul. Exploatare a fost în comunism, exploatare în capitalism şi tot exploatare este în dezordinea de aşa-zisă democraţie în care trăim. Cum era odată la o şedinţă de partid unde erai întrebat: „Tovarăşe, care este diferenţa între burghezie, capitalism şi socialism? În burghezie era vorba despre exploatarea omului de către om, iar în socialism e invers”. Nu a existat un partid care să intre în viaţa ţăranului nostru, să-i dea la îndemână un pic de pământ şi nici cu ce să-l lucreze. Vin străinii cu mărfurile lor ieftine şi proaste, iar românul cu produsele lui sănătoase este aruncat la o parte şi aşteaptă şi el mereu alt an şi alt an în viaţa lui săracă.

Să nu uităm că partidele politice istorice ale lui Maniu, Brătianu mai aveau grijă cât de cât de sărăcia, de mizeria şi de nevoile ţăranului. Acum deşi se spune despre un partid că e democrat, democraţia este doar acolo sus la vârf. Democraţia este folosită în scopul de a fura; politicienii noştri nu ştiu cum să-l mai jecmănească pe bietul ţăran, încât i-ar lua şi cenuşa din vatră de s-ar putea. Se interesează cineva ce mănâncă omul cu şase copii sau se gândeşte cineva cu ce îl îmbracă pe acel copil sau cum să îl întreţină într-o şcoală? E adevărat că altădată numai boierimea avea acces la şcoală şi din cauza taxelor mari, ţăranul obişnuit nu putea să-şi dea copilul deşi mult mai străluciţi erau copiii de la ţară. Şi aşa se făcea o educaţie strâmbă şi neomenească. Altădată mai exista o pătură de mijloc care mai făcea legătura între cei de sus şi cei de jos, dar acum nu mai sunt decât ori bogaţi, ori săraci.

Printre creştini mai sunt însă oameni înstăriţi care ar putea să întemeieze nişte şcoli creştine. N-ar fi o soluţie pentru şcoala românească? Ar fi de dorit din partea Bisericii sa ia o astfel de iniţiativă, dar se pare că lucrurile merg mai greu în direcţia aceasta.

S-ar putea face şcoli private, comunităţi sau sate care nu mai au nimic legat cu viaţa politică, cum se întâmplă în America. Cred că vom ajunge şi noi aici pentru că sistemul de 666, pecetea satanică o să ne grăbească să facem aceste şcoli, să ai bisericuţa ta, să ai şcoala ta. S-ar putea face multe, sigur că da. Dar la noi îndată se spune că nu avem şi nu avem. Pentru asta îţi trebuie nişte primari care să nu aibă în ei o inimă din material plastic, ci o inimă de carne prin care trece sânge.

Dacă s-ar mediatiza astfel de intenţii de a ridica şcoli creştine cum este Şcoala Brâncovenească de la Constanţa, nu credeţi că s-ar găsi soluţii pentru finanţarea unor astfel de proiecte?

Din păcate cei care caută soluţii sunt săraci, iar cei care sunt bogaţi nici nu caută soluţii; nu sunt interesaţi. Există un raport foarte secret încât numai ei ştiu cum duc toată lumea aceasta în eroare prin toate mijloacele de sărăcie. Pregătirea individuală a copilului este legată de dragostea profesorului, a învăţătorului, dragostea primarului, a notarului, a tuturor care au datoria de a învăţa, de a limpezi, de a instrui generaţia viitoare. Dacă nu există această dragoste nici măcar din partea omului Bisericii, atunci omul se zbate în greu şi în mizerie. Vom ajunge astfel un popor vândut la toate popoarele.

Uitaţi-vă cum străinii vin peste noi şi ne-au ocupat tot Maramureşul. Ţăranii vând la străini pământurile pentru că nu mai au cu ce să se descurce. Te îngrozeşti numai ce se întâmplă cu pădurile, cum se taie şi se jefuiesc. Iar ţăranii noştri se uită cum se scurg averile lor. Nici în 1944 când au venit ruşii, nu era atâta sălbăticie şi exploatare a pădurilor noastre.

Un primar într-o comună, dacă vrea, cu toată sărăcia în care ne aflăm, ar face ceva. Pornind cu puţin, de la sărăcie mergi spre prosperitate. Stau de vorbă cu oamenii care se plâng că „n-avem şi n-avem”. „N-aveţi, dar nici voi nu vă ocupaţi cu ceva. Aşteptaţi să vi se dea servicii. Nu mai are cine să vă dea acum”. Le spun: „Pune mâna şi fă-ţi un iaz de peşte, o plantaţie de pomi fructiferi, pune mâna să ai şi tu o stupină că nu te costă decât munca şi priceperea ta. Să ai un teren de unde să poţi scoate ceva roşii sau ardei aşa cum fac lipovenii care se îmbogăţesc la noi în ţară, iar noi cumpărăm de la ei”. Dar dacă nu se lasă copiilor mai departe aceste îndeletniciri şi nevoinţe, pleacă în străinătate şi aceşti tineri, care se împrăştie, duc cu ei o istorie a neamului nostru, o cultură a unui popor dacic.

Cum poate primarul să stea la masă cu familia lui când ştie că toţi tinerii din sat, din comună sunt duşi în lumea întreagă? Nu ai un tânăr care să-ţi facă o sobă, o poartă, un scaun românesc. Nu-l găseşti. Acesta este un duh de nestatornicie, exact ceea ce era în viaţa barbarilor de altădată care au venit peste noi şi s-au aşezat în Câmpia Panonică. Toate neamurile care şi-au găsit adăpost la noi, cum au fost hunii, se gândesc acum să capteze, să ia când Ardealul, când Basarabia, când Dobrogea. Şi politica europeană este de-a valma, dusă după interesele câtorva. A mai venit şi moda asta a unicului guvern european ceea ce ne duce cu gândul că s-a apropiat sfârşitul lumii. Sunt cutremure, uragane, războaie, foarte multe boli, copiii care de mici fac cancer şi se nasc cu fel şi fel de malformaţii.

Au inventat acum un alt vaccin extrem de periculos, vaccinul BCG, chipurile împotriva tuberculozei, dar care de fapt distruge imunitatea organismului, vaccin administrat forţat copilului în maternitate. Cum să mai crească el sănătos?

Ei au interesul să reducă populaţia cât mai mult. Nu mai vorbim că la noi nu se mai nasc copii. Îmi spunea un preot că la 500 de familii a avut trei botezuri într-un an. Ne-au ocupat ţiganii şi străinii. Pericolul este că atâta poţi să stăpâneşti o naţiune cât popor ai. Ai 20 de milioane de români, ţii România, e a ta România. Dacă ai doar 5 milioane, înseamnă că nu mai ai români.

Eu am trăit vremuri şi mai grele şi tot se năşteau copii. Mergeau cu un pantalon două generaţii. Mergeam la şcoală până la amiază şi apoi lăsam pantalonaşii fratelui meu şi dimineaţă iarăşi făceam schimb. Şi încălţămintea o schimbam la fel. Atunci într-adevăr era greu. Astăzi nu se poate vorbi de aşa ceva, însă este o delăsare totală, o lipsă de educaţie, un moft. Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau dacă el se prăbuşeşte.Ele au datoria să formeze caractere. Dacă am avea şcoli confesionale cum au protestanţii care sunt susţinuţi politic şi financiar de Occident, lucrurile s-ar schimba.

Părinte, ne puteţi povesti un pic din atmosfera duhovnicească din închisori şi cum au reușit acei oameni să ajungă la măsuri de sfinţenie asemenea marilor isihaşti ai Ortodoxiei? Puţini ştiu la ce măsuri de sfinţenie au ajuns aceşti martiri în închisori, care au dobândit acolo harul rugăciunii neîncetate şi plânsul necontenit, aşa cum era Bădia Traian Trifan.

În toate vremurile au existat oameni care au menţinut duhul de rugăciune. În închisoare am fost privaţi de drepturile creştineşti, dar am câştigat raiul lăuntric. Spovedania şi împărtăşania se făceau cu cele mai mari riscuri. De Paşti şi de Crăciun se lua împărtăşania începând cu etajul doi, apoi se cobora la etajul unu, parter şi la subsol şi dacă erai găsit cu ceva în sân sau în buzunar era cea mai mare mucenicie. Se făcea din pâine câte un cocoloş mic cât o mazăre şi acolo se punea împărtăşania şi mergeai cu ea pe la toate controalele severe care erau. În bucățelele acelea de pâine acolo era tot aurul, toată bogăţia. Pe lângă rugăciunile puternice, au fost poeziile frumoase ale lui Radu Gyr şi alţii care au scris ca o rugăciune. Dacă s-a menţinut viaţa spirituală acolo, a fost datorită poeziilor lui Radu Gyr. Şi a dat Dumnezeu ca aceşti oameni de mare talent să fie aduşi la noi, prin osemintele lor sfinte, să ne călăuzească, să ne apere prin rugăciunile lor de răutăţile care sunt şi care vor veni.

Ce vă aducea bucuria harului în închisoare?Era suficientă suferinţa?

Era suferinţa, era dragostea şi scopul pentru care eram acolo. La început a fost greu, dar cu timpul am ajuns să ne întărim şi să ducem această povară în numele lui Hristos, al martirajului nostru şi al generaţiei de tineri din 1935 până în 1964. Eram conştienţi că luptam împotriva duşmanilor lui Hristos care se porneau cu toată mânia împotriva noastră, împotriva Bisericii.

Credeţi că vom mai intra şi noi în închisori?

Nu, nu cred. Când am ieşit din puşcărie, spuneau caraliii, de la căpitan în sus: „Nu vă mai facem acum mucenici. O să găsim altă metodă pentru voi”. Ei se tem de creştinii care au idealuri şi trăiesc o viaţă aparte. Acum ne mucenicim noi înşine unii pe alţii, de bună voie.

Ce transmiteţi poporului român de Nașterea Domnului, în pragul acestor sărbători?

Dumnezeu să ne ajute de aceste sărbători care încep cu stâlpii ortodoxiei, pentru că te înfioră când te gândeşti la Sf. Sava, Sf. Nicolae, Sf. Ioan Damaschin. Parcă îi simţim în zilele acestea cum ne ajută de dincolo. Pe ei şi pe noii mucenici să îi slăvim în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi să îi purtăm în inimile noastre. Ca să se nască Hristos în inima poporul român, trebuie o întoarcere a lui. O întoarcere către Hristos! Să ne propunem să punem început bun. Să înnoim ceva în viaţa noastră spirituală. Dumnezeu nu vrea multe fapte, ci ca fiecare să aibă înăuntru o schimbare, să mai renunţe la patimile pe care le are: la fumat, la beţiile care ne-au otrăvit familiile şi neamul. Atât de mult se bea în lumea asta că nu vin doi sau trei creştini la mine fără să spună că tata e beţiv, că soţul e beţiv, copiii sunt plecaţi în lume din cauza lor, nu se pot închega în familii. Acesta este marele dezastru pe care ni l-au oferit negustorii aceştia. De multe ori le spun creştinilor care vor să-şi înceapă o afacere: „Măi, să faci negustorie, numai să nu te muşte şarpele să faci vreo dugheană, vreo crâşmă şi să fii mijloc de sminteală pentru tineret şi lume”. Pentru că cel mai mare rău la ora actuală este otrăvirea tineretului nostru cu tot comerţul acesta de băuturi pline de otravă.

Să începem cu naşterea noastră lăuntrică pentru că acolo este cheia şi izvorul nostru de bunătăţi şi primim întărirea mucenicilor, cu rugăciunile lor, în viaţa noastră de aici. Să aprindem împreună lumânări de fapte bune, să ne găsim în faţa Sf. Treimi, aducându-ne fiecare obolul nostru. Doamne, fie mila Ta cu noi, că noi Ţie Ţi-am slujit, am făcut cât ne-a stat în putinţă, iar Tu sfinţeşte toată lucrarea neamului nostru. Amin.

(Interviu apărut în nr. 26 al revistei Atitudini

sursa articol

http://atitudini.com/interviu-cu-parintele-justin-democratia-nu-mai-exista-decat-la-varf-jos-nu-mai-sunt-drepturi/

Pentru FMI, România este o colonie care trebuie exploatată

Despre prima misiune a FMI din acest an la Bucureşti, în perioada 15-29 ianuarie, reputatul analist economic Ilie Şerbănescu declară, pentrucotidianul.ro, că este o vizită a unor “agenţi de vânzări ai capitalului vest-european într-o colonie, iar Comisia Europeană esteagentul de vânzări al Germaniei”. În anul 2013, mai afirmă Ilie Şerbănescu, “un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român”. Delegaţia FMI va efectua a şaptea şi a opta evaluare a acordului stand-by cu România. Reprezentanţii FMI vor fi însoţiţi de cei ai Comisiei Europene şi ai Băncii Mondiale.

Ponta şi-a asumat programul cu FMI pentru confort politic

Întrebat dacă vizita reprezentanţilor FMI la Bucureşti poate schimba ceva sau poate aduce noutăţi în privinţa parcursului economic al României în acest an, Şerbănescu afirmă:“Guvernul Ponta nu are ce să facă în momentul de faţă. A acceptat programul, nu mai are loc de întors! Aşa a pornit, când a venit domnul Ponta la guvernare, primul lucru pe care l-a făcut a spus că-şi asumă programul cu FMI, care nu a fost negociat de domnul Ponta dar a fost negociat de Guvernul României. Orice guvern care vine trebuie să îndeplinească acordul dacă şi l-a asumat. Sau, dacă nu-i place programul, în momentul în care venea la conducerea guvernului trebuia să spună: domnilor, eu vreau altceva şi încercăm să renegociem! Dar nu a spus asta, ci a spus că-şi asumă programul. Pe data de 7 mai 2012 asta a spus, că-şi asumă programul convenit cu FMI, deci acum nu mai are nimic de făcut decât să ducă la îndeplinire acel program pe care şi l-a asumat”. Despre motivaţia premierului Victor Ponta de a accepta acordul cu FMI, aşa cum a fost convenit în guvernările anterioare, şi de a nu-l renegocia, Ilie Şerbănescu spune că, probabil, premierul a dorit să aibă o poziţie confortabilă pe plan extern, din punct de vedere politic: ”Nu ştiu de ce a făcut asta, habar n-am! Probabil că a avut poziţia asta pentru a obţine un confort politic!”.

Scop final:lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia României

Referitor la mizele acestui ultim acord al României cu FMI şi cu celelalte organisme internaţionale, Ilie Şerbănescu este foarte tranşant în privinţa urmărilor grave, pentru români, ale acestui acord: ”Actualul program stabilit de FMI pentru România are două scopuri: în primul rând liberalizarea preţurilor la energie, care are un calendar deja stabilit, şi care are ca scop final ca românul să plătească pe propriile lui resurse tot atât cât îi costă pe occidentalii din Uniunea Europeană să se aprovizioneze din Rusia. Deci, e un fel de interdicţie pentru români de a beneficia de propriile resurse la preţuri mai mici, mai ieftin, şi asta se face în numele liberalizării la ansamblul UE. Mă rog, mie mi se pare ceva abject, dar nu contează, ăsta este primul scop.

Şi toată treaba asta este făcută, eu zic deschis, în calitatea de agenţi de vânzări pentru capitalul vest-european, rol de agenţi de vânzări pe care îl joacă şi FMI-ul şi Comisia Europeană. Comisia Europeană nu joacă pentru România, joacă pentru cei care conduc UE – în primul rând pentru Germania.

Al doilea scop este lichidarea ultimelor rămăşiţe de economie românească din economia din România. O să vedeţi privatizările CFR Marfă, Oltchim, precum şi un şir întreg de privatizări a unor acţiuni minoritare, toate în energie, care vor scoate din joc, de fapt, decizia statului român din acest sector suprastrategic şi supraimportant, ultimul în care, pe partea de producţie, mai avea un rol şi statul român. Astea sunt lucruri stabilite – şi cu CFR Marfă, cu Transelectrica, cu Romgaz, cu Transgaz şi cu toate celelalte, astea nu le-am stabilit eu, sunt stabilite de guvernanţii României. Vânzarea restului de acţiuni ale Electrica în companiile de furnizare şi distribuţie de electricitate deja privatizate nu mai contează, astea sunt o brumă care mai există, pentru că distribuţiile de energie electrică sunt, în proporţie de 80 de la sută, la străini. Astea sunt rămăşiţe, bruma, exact ce am spus eu, cu un termen foarte precis – bruma de economie românească din economia din România! Aşadar, acestea sunt cele două obiective care se termină, se încheie. După care chiar nici nu ştiu ce mai urmează”.

Un nou acord cu FMI nu-şi mai are rostul, spune Ilie Şerbănescu, deoarece statul român fiind eliminat din orice decizie majoră în domeniul economiei româneşti, România nu mai prezintă vreun interes pentru conducerea Fondului: ”L-am auzit pe domnul Ponta spunând că ar vrea un al treilea acord cu FMI, dar eu am îndoieli că FMI va mai dori aşa ceva, pentru că îşi încheie misiunea, nu mai are ce să facă în România! Dacă scoate din joc statul român cu acordul actual, un nou acord nu mai are rost, din punctul lor de vedere!”.

Statul român, scos la vânzare

Referitor la o eventuală evoluţie economică şi socială în România ca în cazul Greciei, analistul Ilie Şerbănescu declară că cele două ţări nu sunt comparabile nu numai din punctul de vedere al strucurii economice, ci şi pentru faptul că grecii sunt extrem de patrioţi şi foarte grijulii cu averea lor naţională, spre deosebire, din păcate, de români: “Eu ce să spun de cetăţenii României, de opinia publică?! Nu le reproşez nimic, dacă oamenilor le convine aşa, dacă au impresia că aşa trăiesc mai bine, aşa să fie!

Cazul României cu cazul Greciei nu sunt similare. Grecia e o ţară de un anumit tip mai puţin existent în lume, e o ţară de servicii prin forţa lucrurilor, o ţară de turism, o ţară care aduce din turism mai mult decât din alte sectoare, deci e o ţară atipică. FMI şi ceilalţi creditori o să le ia grecilor câteva insule şi cu asta se închide treaba. Trebuie spus că există foarte multe servicii de utilitate publică în Grecia pe care grecii nu le-au dat altora şi acum o să vedem dacă o să le dea, astfel că şi din punctul ăsta de vedere sunt atipici. Sigur, nu se pot compara cu românii, care au dat tot. Sau poate românii sunt atipici pentru că noi am dat tot, tot! Iar discursul prevalent în România – îmi pare foarte rău să constat, chiar de la oameni cu capul pe umeri! – este: dom’le, bine că le-am dat, că noi le furăm!!! Aşadar, teza este că pentru că nu putem să venim de hac hoţilor vindem Statul! Dacă asta este soluţia minunată şi proferată, cum să spun, transformată de către unii într-o practică, asta este! Sunt înmărmurit când oamenii, unii de toată isprava, susţin că noi nu suntem în stare să le exploatăm cum trebuie: «lasă, bine că s-a dat Petrom, de ce te opui?! E bine, aduce bani la buget!». În loc să aducă bani pentru Ţară, aduce bani la buget!!! Mie mi se pare că ăştia au creierul spălat! Nu mai comentez şi nu intru în polemică cu aceste persoane care au creierul spălat şi care nu-şi dau seama că resursele unice de petrol nu se dau din mână! O să spună că trebuia să le dăm pentru că străinii le exploatează mai bine şi ne dau şi nouă ceva la buget. Eu zic că ne dau 15 bani dintr-o sută, dar mă rog, dacă asta se vrea...”.

Ungaria nu este exploatată colonialist pentru că nu are resurse

În privinţa comportamentului relativ semeţ al cabinetului Orban Viktor faţă de relaţiile cu Fondul Monetar Internaţional, Ilie Şerbănescu crede că lipsa unor resurse naturale importante ale Ungariei explică faptul că FMI nu se “supără” pe vecinul României din vest: “Guvernul ungar nu are probleme datorită faptului că Ungaria nu are resurse şi atunci nu are cum să fie exploatată colonialist. Marele nostru dezavantaj este că avem resurse şi suntem trataţi ca o colonie care trebuie exploatată. Dacă nu eşti colonie cu resurse... Cum e şi Bulgaria, n-are ce să le ia, salut şi la revedere! Le fac litoralul şi staţiuni de schi, mă rog, asta vor să ia de acolo, de la bulgari, dar asta e nimica, domnule! Deci, sunt nişte ţări privilegiate: privilegiul de a nu avea resurse! Iar neşansa României este de a le avea!”.

Roşia Montană şi celelalte resurse vor fi date repede

Toate resursele naturale care nu au fost privatizate până acum şi pentru care au avut loc ample dezbateri în societatea românescă - inclusiv manifestaţii de protest - vor fi cedate foarte repede către capitalul străin, în 2013, poate chiar la începutul acestui an, previzionează Ilie Şerbănescu:

“Roşia Montană se va da rapid, bineînţeles, ca şi toate celelalte resurse, pentru care au avut loc şi manifestaţii de protest, asta e părerea mea! E firesc, în momentul în care tu vii la putere şi-ţi asumi programul FMI, că nu poţi să faci altceva decât acelaşi lucru pe care-l făcuse şi până atunci guvernul trecut! Dacă tu spui, dom’le, e perfect programul, ni-l asumăm, vrem să respectăm ce s-a convenit cu partenerii noştri, gata, domnule, ştii rezultatul!”.

În condiţiile impuse de FMI, România nu se poate dezvolta

Despre dezvoltarea economică a României nici nu se mai poate vorbi în condiţiile impuse de FMI ţării noastre, remarcă, amar, reputatul analist economic. Astfel, spune Şerbănescu, România va rămâne pentru mult timp, poate chiar pentru totdeauna, o ţară subdezvoltată.”Vizita de luni este în programul convenit şi acceptat, trebuie să vină oamenii, au impus un program şi vin să-l verifice şi dacă nu cumva nu s-a făcut. Deja nu mai putem vorbi în termenii «au venit să vadă oamenii ce e şi să impună în continuare», nu: acum este vorba despre ce şi-a asumat guvenul român, că e Ponta şi nu Ungureanu sau Boc, pe ei nu îi interesează asta! Ei trebuie să ia jumătatea asta. Dom’le, instrumentul principal, vă atrag atenţia, se numeşte Scrisoare de intenţie – bineînţeles, este o expresie a supremei demagogii! – că, vezi Doamne, nu impune FMI, este ce şi-a stabilit şi şi-a asumat guvernul român, care este autorul scrisorii de intenţie!!!! Rămâne ca instrument faptul că o face guvernul român, deci porneşte de la guvernul român, este asumarea, intenţia, dorinţa guvernului României de a face scrisoare de intenţie! Şi tu, guvernul României, le ceri lor şi ei acceptă, intenţionează să accepte! Acceptă să le lustruim pantofii! Mă rog, asta este! Şi chiar dacă, cum era în cazul lui Frank ăla, avea pantofii rupţi în talpă, noi îl lustruiam totuşi pe deasupra! Deci, nu poate să iasă altceva decât a ieşit până acum, pentru că programul cu FMI e acelaşi! Nu mai discutăm, nu mai e vorba de interpretări, de negocieri, de tatonări: e un lucru stabilit care merge mai departe şi ce a fost până acum va fi şi de acum încolo, dacă domnul Ponta însuşi a consimţit să facă ceea ce a făcut Boc! Pentru că el nu face altceva, că dă salarii şi nu mai taie salarii, asta e o chestie de conjunctură! Mâine din ce o să dea salarii, dacă nu mai are economie?! Păi, toată reîntregirea asta a salariilor, să mă ierte Dumnezeu!, nu face cât o vindere a CFR Marfă! Deosebirea este că în chestia asta cu salariile sunt lucruri remediabile – mai rapid sau mai puţin, sau măcar potenţial remediabile, pe când externalizarea CFR Marfă este un lucru iremediabil, ca şi Petrom, ca şi băncile, aici nu mai există întoarcere, mortul de la groapă nu se mai întoarce! Asta este părerea mea şi poate să fie mai bine, poate să fie mai rău, putem avea creştere economică, putem avea scădere economică, avem spaţiu de 0,1 sau 0,2, sau 1 sau, maximum, 2 la sută, dar tot ce este sigur este că în aceste condiţii România NU se poate dezvolta! Dezvoltarea e altceva şi printre altele implică şi creşteri serioase, de procente bune, pentru asta spun că nu-i posibil să se dezvolte! Dacă România ar fi fost o ţară dezvoltată şi românii şi-ar fi vândut-o toată la alţii, poate nu conta! Dar dacă ea este o ţară subdezvoltată, cum este de fapt, este sigur că nu se va putea dezvolta în aceste condiţii! Probabil că nu se va mai dezvolta niciodată, pentru că n-are cine s-o dezvolte, deoarece dezvoltarea nu este un proces spontan ci este indus! Şi n-are cine să mai inducă dezvoltarea: capitalul străin nu că e rău, chiar dacă el poate fi şi rău, dar nu este treaba capitalului străin dezvoltarea României!”.

Marian Ghiţeanu


http://www.cotidianul.ro/ilie-serbanescu-ponta-ca-si-boc-lustruieste-pantofii-fmi-204223/ 

Inamicul lor real este chiar umanitatea

Sutem prea multi

“O populatie totala mondiala de 250-300 de milioane de persoane, cu 95% mai putin decat in prezent, ar fi ideal.”
Ted Turner, intr-un interviu pentru revista Audubon

“Exista o singura tema in spatele eforturilor noastre: – trebuie sa reducem nivelul populatiei. Iar guvernele trebuie sa ne foloseasca metodele pentru a obtine rezultate curate si frumoase, sau vor primi mizeria pe care o avem in El Salvador, sau in Iran sau in Beirut. Populatia este o problema politica. Odata ce populatia este scapata de sub control, este nevoie de guvern autoritar, chiar fascist, pentru reducerea ei…. Programul nostru in El Salvador nu a functionat. Nu am avut infrastructura care sa-l sustina. Au fost al naibii de multi oameni … Pentru a reduce intr-adevar populatia, rapid, va trebui sa trimiteti toti barbatii la lupta si sa ucideti un numar semnificativ de femei fertile …Cel mai rapid mod de a reduce populatia este prin foamete, ca si in Africa, sau prin boli cum ar fi Moartea Neagra …. ” Thomas Ferguson, Departamentul de Stat pentru Populatie

“In cautarea unui nou dusman care sa ne uneasca, ne-a venit ideea cu poluarea, amenintarea incalzirii globale, lipsa apei, foametea si potrivirea proiectelor de lege dupa ele…. Dar , uneori, in desemnarea lor ca inamic, cadem in capcana de a confunda simptomele de cauzele. Toate aceste pericole sunt cauzate de interventia umana si numai prin schimbarea atitudinilor si a comportamentului oamenilor acestea pot fi depasite. Atunci inseamna ca inamicul real este chiar umanitatea.”
Alexander King, Bertrand Schneider – Fondator si respectiv secretar, Clubul de la Roma, „Prima revolutie globala” Pag 104-105, 1991

“Un cancer este o multiplicare necontrolata a celulelor, iar explozia demografica este o multiplicare necontrolata de oameni … Noi trebuie sa mutam eforturile noastre de la tratarea simptomelor la extirparea cancerului. Operatiunea va cere multe decizii aparent brutale si lipsite de inima.. . ”
Paul Ehrlich, profesr la Stanford,in cartea : „Bomba numita Populatie”

“Pamantul e bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”.
Merton Lambert, formator in cadrul Fundatiei Rockefeller.

“Eu cred ca suprapopularea umana este problema fundamentala pe Pamânt astazi. Noi, oamenii, am devenit o boala: „Virusul-Om”.”
“Primele mele trei obiective principale ar fi : reducea populatiei umane la aproximativ 100 de milioane in intreaga lume, distrugerea infrastructurii industriale si in al treilea rand sa vad cat mai multe zone pustii.”
Dave Foreman

“In scopul de a stabiliza populatia lumii, trebuie sa eliminam 350.000 de oameni pe zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie sa il spun, dar este la fel de rau sa nu-l spun. ”
J.Cousteau, 1991 explorator si reprezentant UNESCO

“Noi trebuie sa vorbim mai clar despre sexualitate, contraceptie, despre avort, despre valoarea controlului populatiei, deoarece, pe scurt, criza ecologica este criza populatiei. Reduceti populatia cu 90%, iar apoi nu vor mai mai fi suficienti oameni pentru a face atat de multe daune ecologice. ”
Mihail Gorbaciov

“Azi, America ar fi indignata daca trupele ONU ar intra in Los Angeles pentru a restabili ordinea. Mâine vor fi recunoscatori! Acest lucru va fi valabil mai ales daca li s-a spus in prealabil ca exista infiltrate in mijlocul lor amenintari din afara, indiferent daca sunt reale sau fictive, care pun in pericol insasi existenta noastra. Aceasta va fi valabil si in cazul tuturor popoarelor din lume iar ele vor dori sa fie eliberate de acest rau. Singurul lucru de care fiecare om se teme este necunoscutul. Atunci când este prezentat acest scenariu, drepturile individuale vor fi de buna voie abandonate de catre oameni, mai ales daca bunastarea lor va fi garantata de catre Guvernul Mondial. ”
Dr. Henry Kissinger, Conferinta Bilderberg, Evians, Franta, 1991

„ Ilegal o putem face imediat. Constitutional va dura putin mai mult …
Henry Kissinger, New York Times, 28 octombrie 1973

“Depopularea ar trebui sa fie cea mai mare prioritate a politicii externe fata de lumea a treia, pentru ca economia SUA va necesita cantitati tot mai mari de minerale din strainatate, in special din tarile mai putin dezvoltate”. “Puterea este cel mai puternic afrodisiac.” “Persoanele in vârsta sunt consumatori inutili”. “Populatia lumii trebuie sa fie redusa cu 50%”
Henry Kissinger

“Suntem pe punctul de a realiza o transformare la nivel mondial. Tot ce avem nevoie este o criza majora credibila si natiunile vor accepta Noua Ordine Mondiala. ”
David Rockefeller

“Razboiul si foametea nu sunt eficiente. In schimb, boala a oferit cel mai eficient si mai rapid mod de a ucide miliardele care trebuie sa moara in curând pentru a fi rezolvata criza populatiei. SIDA nu este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90 la suta din populatia lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letala si ucide in cateva zile, in loc de cativa ani. Trebuie sa crestem mortalitatea cu 90% la om. Uciderea oamenilor… Gânditi-va la asta… Stiti, gripa aviara e buna, de asemenea. Pentru ca cel care supravietuieste, va ingropa mai apoi noua ”
Dr. Eric Pianka . Profesor de ecologie evolutiva la Universitatea din Texas , a aratat solutii pentru reducerea populatia lumii la o audienta cu privire la controlul populatiei.

“Nimeni nu va intra in Noua Ordine Mondiala decat in cazul in care el sau ea va face o promisiune pentru a se inchina lui Lucifer. Nimeni nu va intra in New Age cu exceptia cazului in care el va lua o initiere luciferica. ”
David Spangler, director al Initiativei Planetare, Organizatia Natiunilor Unite si unul din fondatorii curentului New Age !

“Suprapopularea este in prezent vasta, mult dincolo de capacitatea planetei. Ea nu va raspunde la reducerea viitoare a ratei natalitatii prin metode contraceptive, sterilizare si avort, dar trebuie ca sa reducem in prezent cat mai mult populatia. Acest lucru trebuie realizat prin orice mijloace necesare”
Initiativa pentru Carta Natiunilor Unite ECO-92 PAMANT

“In America de Sud, guvernul Peruan merge din usa in usa facand presiuni asupra femeilor care urmeaza sa fie sterilizate si el e finantat de dolari american pentru a face acest lucru.”
Mark Earley in „The Wrong Kind of Party Christian Post ”10/27 2008

“Femeile in Tarile de Jos, care sunt considerate de catre stat ca sunt mame improprii ar trebui sa fie condamnate la a lua contraceptive pentru o perioada determinata de doi ani.”
Marjo Van Dijken (autor al proiectului de lege in Tarile de Jos), in The Guardian

“Mentinerea umanitatii sub 500 milioane, in echilibru perpetuu cu natura”
Anonim , citat aflat pe una din pietrele Georgia Guidestones

“Daca m-as reincarnat, as dori sa revin pe pamânt ca un virus ucigas care sa reduca populatia umana.” “Cresterea populatiei umane este, probabil, singura si cea mai grava amenintare pe termen lung, pentru supravietuire. Suntem in pragul unui dezastru major in cazul in care aceasta crestere nu este temperata – nu doar pentru lumea naturii, ci si pentru lumea oamenilor. Cu cat sunt mai multe persoane, cu atat mai multe resurse vor consuma, si implicit va fi mai multa poluare .”
Printul Phillip, sotul reginei Elisabeta, Ducele de Edinburgh, lider al World Wildlife Fund. Clip aici !

“Graviditatea ar trebui sa fie o crima pedepsibila impotriva societatii, cu exceptia cazului in care parintii detin un permis de la guvern. Toti potentialii parinti ar trebui sa fie indemnati la a folosi produse chimice contraceptive, guvernul furnizand antidoturi cetatenilor alesi pentru fertilizare..”
David Brower, directorul executiv Sierra Club

“Principiul care sustine vaccinarea obligatorie este suficient de raspandit iar cel de taiere a trompelor uterine ar trebui sa fie la fel.” “Este mai bine pentru toata lumea, daca in loc de a astepta executarea degeneratilor pentru infractiuni, sau de a-i lasa sa moara de foame in imbecilitatea lor, societatea ii va impiedica, pe cei care sunt in mod vadit inapti, sa continue soiul lor … Trei generatii de imbecili sunt de ajuns.
Oliver Wendell Holmes, Curtea Suprema de Justitie, SUA

“Sincer am crezut ca la acea data Roe s-a decis si am avut temeri cu privire la cresterea populatiei, in special de crestere in rândul populatiilor care nu vrem sa aiba prea multi urmasi.”
Curtea Suprema de Justitie Ruth Bader Ginsburg

“Un regim planetar ar trebui sa fie responsabil pentru determinarea populatiei optime in intreaga lume dar si in fiecare regiune si pentru a arbitra diferitele tari in impartirile regionale. Controlul marimii populatiei ar putea sa ramâna responsabilitatea fiecarui guvern, dar regimul planetar ar trebui sa aiba puterea de a aplica limitele convenite. ”
John P. Holdren, consultant in stiinta a lui Obama. Articol aici!

“Directia pe care o urmeaza Rockefellerii si aliatii lor este de a crea un guvern intr-o lume care combina supercapitalismul si comunismul in acelasi cort, toate aflate sub controlul lor…. Ma refer la o conspiratie? Da. Si sunt convins ca exista un astfel de complot international in domeniu, aplicat si planificat de mult timp, si care este incredibil de rau in intentie”
Congresmanul Larry P. McDonald, 1976, ucis intr-un zbor al Liniilor Aeriene Coreene, doborât de catre Uniunea Sovietica

“Astazi lumea are 6.8 miliarde de oameni. Si ar putea creste pâna la aproximativ noua miliarde. Acum, daca am face o treaba foarte eficienta cu noile vaccinuri, cu asistenta medicala, cu serviciile de sanatate si control a reproducerii, am putea reduce aceste cifre cu 10 sau chiar 15 la suta..!”
Bill Gates !


comentariul meu


Iata ce au in cap acesti monstri. Daca ar fi ceva de exterminat sunt chiar ei.Suntem exact cat vrea Dumnezeu sa fim si planeta poate sustine cu mult mai multi.Acesti "oameni" sistematic incearca sa-si puna planurile diabolice in aplicatie prin virusi ,foamete,otravire,razboi.Nu as vrea sa fiu in pielea lor in infern dar o merita cu prisosinta.

Exemplul propriu

Reforma oricărei comunități (familii) are la bază exemplul propriu

Vreau în acest articol să vă împărtășesc din experiența mea câteva gânduri asupra puterii exemplului propriu. Veți vedea cum doar o singură persoană poate schimba mentalitatea unei comunități.

Auzim destul de des faptul că statul nu face, nu drege, nu creează condiții pentru muncă, nu crează un cadrul legislativ corespunzător pentru nu știu ce afaceri sau oportunități, nu ajută tinerii, nu reformează nu știu ce sistem, și așa mai departe. În parte este adevărat, dar nu trebuie să așteptăm reforma doar din partea statului ci trebuie să punem și noi osul la muncă. De fapt, noi suntem statul, pentru că în instituțiile statului ne perindăm tot noi, cetățenii români, și avem și noi responsabiltiatea de a îmbunătăți societatea în care trăim.

Ca să nu divaghez prea mult, voi merge pe un caz concret din care putem înțelege cum se pot schimba lucrurile. Din start îmi cer iertare pentru faptul că trebuie să divulg o faptă personală, pentru a exemplifica, e singurul mod prin care pot argumenta convingător puterea exemplului propriu.

Eu și familia mea ne-am mutat în acest bloc de aproape trei ani de zile și nu mai îmi aduc aminte când, dar știu ca la un moment dat am început să observ la intrarea în scară hârtii pe jos... de fapt pliante publicitare neîndrăgite de locatari și aruncate pe scară. Mi s-a părut urât să stăm în mizeria asta și orice om care calcă la noi în bloc să fie întâmpinat în acest mod. Am hotărât să le adun și să le duc în casă la coșul de gunoi.

Peste câteva zile iarăși se întâmpla același lucru... pliante pe jos aruncate la întâmplare. Le iau iar. Peste o săptămână iarăși. Peste o lună la fel și tot așa. Cred că a trecut mai mult de un an de când adun hârtiile de pe jos, deși uneori mi se părea inutil.

Ce vreau să vă spun este că de atunci și până astăzi lucrurile s-au schimbat și oamenii aruncă din ce în ce mai puține hârtii pe jos, dar știți de ce? În primul rând vă asigur că în majoritatea cazurilor nu m-a văzut nimeni adunând hârtiile, însă au văzut că pe scară este curățenie și le-a fost rușine să fie primii care aruncă.

Nu vi s-a întâmplat să vreți să aruncați ceva în natură și să vă uitați în jur și să vedeți dacă a mai aruncat cineva ceva acolo, ca să știți dacă "puteți" arunca și voi?

Pe baza acestui principiu psihologic, al turmei: „dacă alții au făcut înaintea mea înseamnă că e moral, și pot face și eu” au acționat și vecinii mei, care văzând că nu prea se mai aruncă hărtii pe jos, nu mai aruncă nici ei.

Mare mi-a fost mirarea să văd că ieri un sul de pliante mototolite erau puse sus lângă cutiile poștale. Probabil cineva, de rușine să le arunce jos, le-a pus acolo.

Știu, ați putea spune: „Există femeie de servici, să-și facă treaba!” dar femeia vine dimineața, pliantele vin pe la prânz și ajung pe jos după-amiază, iar până a doua zi stăm în mizerie.

Sincer, nu știu dacă au mai fost și alți vecini care au adunat pliante de pe jos, e foarte posibil, oricum tot ce știu este că astăzi în scara noastră se aruncă foarte rar plinate pe jos, fiind o scară curată, luminată și frumos mirositoare, ba chiar cu două icoane care te întâmpină la intrare.

Au fost zile când mi-era lene să le adun, sau aveam mâinile pline, însă mă sileam să fac asta. Au fost și cazuri când nu le-am luat, însă am încercat să fiu consecvent dorinței mele de a se păstra scara curată.

Apropo de asta, finul meu Viorel, era în Istanbul la o terasă amenajată pe trotuar, pe unde treceau foarte mulți oameni, și a scăpat jos un ambalaj de sandwich pe care a hotărât să-l ridice după ce va termina de mâncat. Ce credeți că s-a întâmplat? Un bărbat s-a oprit, i-a luat ambalajul și l-a aruncat la coș, fără să-i spună nimic. Ce faptă frumoasă! Nu l-a admonestat în niciun fel ci pur și simplu i-a dat un exemplu de decență și bună purtare. Vă dați seama ce rușinat s-a simțit Viorel.

Democratic, ar fi trebuit să ne întâlnim toți locatarii, să avem ședință și să ne anunțăm unii pe alții că nu e frumos să aruncăm pliante pe jos. Însă nu știm dacă la ședință ar fi participat toți locatarii ci doar reprezentații familiilor... și în plus de asta nu știm dacă toți ar fi fost la fel de consecvenți. E posibil ca ședința să fi rezolvat situația, însă nu cred că e o soluție mai bună decât a curăți fiecare scara când trece.

Totuși, cu cât este comunitatea mai mare cu atât este mai greu să anunți și să impui anumite comportamente morale. Prin extensie, gândiți-vă că defapt asta sunt legile statului pentru noi cetățenii țării: reguli morale prin care noi trebuie să conviețuim în pace și iubire fără a aduce suferință nimănui. Însă câți dintre noi respectăm în totalitate legile? (desigur, vorbim de toate legile care nu încalcă poruncile lui Dumnezeu)

Iată de ce exemplul propriu este mai puternic decât o lege, decât un tribunal care condamnă și împarte pedepse.

Exemplul propriu nu jignește pe nimeni, nu acuză, și nu se laudă cu fapta sa. Cine face binele face asta din convingere și nu împins de la spate.

Așa putem schimba comunitatea în care trăim, fie ea familie, loc de muncă, asociație, instituție, societate, etc.

Așa a rânduit Dumnezeu ca noi oamenii să fim mai impulsionați în a face binele de exemplul aproapelui nostru, decât de reguli și porunci.

Iată de ce este important să fim oameni morali, pentru că noi suntem cei care întrupăm standardele moralității în comunitatea în care activăm.

Prin urmare orice reformă are la bază schimbarea noastră proprie și prin noi a ”sistemului” și nicidecum invers. Cine așteptă schimbarea ”sistemului” pentru a se schimba el însuși, acela nu caută sincer schimbarea ci caută îndreptățire pentru păcatele sale.

Dacă sunteți nemulțumiți de țara în care trăiți, gândiți-vă că o mică parte din vină aveți și voi, nu doar ceilalți!

„Reforma” sufletească la care ne îndeamnă Hristos Domnul are la bază pocăința, adică exact conștientizarea greșelilor noastre și a zonelor in care n-am făcut destul pentru aproapele nostru.

Reforma oricărei comunități are la bază schimbarea noastră personală, pocăința, și faptele bune.

(Claudiu Balan)

sursa http://www.ortodoxiatinerilor.ro