Anne Graham, intr-un interviu in emisiunea “Early Show”, a fost intrebata de Jane Clayson, cu privire la atacurile din 11 septembrie 2001 si i s-a pus o intrebare la care multi ar fi dat raspunsuri nesatisfacatoare: “Cum a putut Bunul Dumnezeu sa lase sa se intimple asa ceva si sa priveasca atat de nepasator aceasta catastrofa de pe pamantul Americii?”
Anne Graham, dupa ce a meditat cateva clipe, a dat un raspuns magistral, a raspuns cu niste replici foarte logice, profunde si inspirate. A raspuns foarte calm si explicit, precizand urmatoarele:
“Si eu mi-am pus deseori aceasta intrebare si mi-am gasit urmatoarele raspunsuri:
Cred – nu cred, dar sunt profund convinsa – ca Dumnezeu a fost si ramane adanc intristat de aceasta, la fel ca si noi, numai ca noi, de ani de zile, Īi spunem si chiar Ii poruncim sa iasa din scolile noastre, din guvernul si din vietile noastre, ca ne descurcam si singuri, fara ajutorul Lui.
Si, fiind El un adevarat gentleman, cred ca pur si simplu S-a dat, calm, la o parte…
Cum de mai indraznim noi oare sa-I cerem binecuvintarea, mila si protectia Sa, daca Ii cerem sa ne lase in pace? (Īn lumina recentelor evenimente, fiind vorba de atacuri teroriste, atacuri armate in scoli, etc.)
Cred ca totul a inceput cind Madeleine Murray O’Hare a afirmat ca nu dorea nici un fel de rugaciuni in scolile noastre, iar noi am spus OK. Cererea ei a fost aprobata si a devenit lege obligatorie in SUA…
Apoi, cineva a spus ca mai bine nu am citi Biblia in scoli (Biblia care spune sa nu ucizi, sa nu furi si sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti), iar noi am spus OK…
Apoi, dr. Benjamin Spock a spus ca nu ar trebui sa ne plesnim copiii atunci cind se poarta urit, pentru ca aceasta le-ar afecta mica lor personalitate si stima de sine (fiul dr. Spock s-a sinucis!). Iar noi am spus ca un expert trebuie ca stie ce vorbeste, asa ca am spus OK.
Apoi, altcineva a spus ca profesorii si dirigintii nu ar trebui sa ii disciplineze pe copii atunci cind gresesc. Iar conducatorii de scoli au spus ca nici un membru al personalului sa nu atinga vreun elev atunci cind se poarta urit, pentru ca scolile nu au nevoie de publicitate proasta si in nici un caz de procese. (Totusi, exista o mare diferenta intre a disciplina si a atinge, a bate, a plesni, a lovi, a umili, etc.). Iar noi am spus OK.
Apoi, cine stie ce membru inteligent al consiliului de conducere al vreunei scoli a spus ca, baietii fiind baieti, vor face dragoste oricum, deci ar trebui sa le dam fiilor nostri prezervative. Asa, ei vor putea sa se distreze cit vor, iar noi nu vom trebui sa le spunem parintilor ca le-au primit de la scoala. Iar noi am spus OK.
Apoi, unii dintre alesii nostri de virf au spus ca nu conteaza ceea ce fac in viata lor privata atit timp cit isi fac treaba la slujba. De acord, a spus fiecare din noi, mie nu-mi pasa de ceea ce face altcineva, inclusiv presedintele, in viata sa privata, atit timp cit am o slujba si economia merge bine.
Apoi, niste libertini au cerut sa tiparim cat mai multe reviste cu femei goale, in semn de respect si apreciere a frumusetii feminine.. Iar noi am spus OK.
Apoi, altcineva a impins acea apreciere un pas mai departe, publicind fotografii cu copii goi, si inca mai departe, afisindu-le pe Internet. Iar noi am spus OK., au dreptul la libera exprimare.
Apoi, industria show-business-ului a spus: hai sa facem show-uri TV si filme care sa promoveze indepartarea de Dumnezeu, violenta si sexul ilicit, sa inregistram melodii care sa incurajeze violurile, drogurile, crimele, sinuciderea si temele satanice. Iar noi am spus ca nu este decit entertainment-amuzament, nu are efecte adverse si oricum nu o ia nimeni in serios, asa ca totul a mers inainte.
Iar acum ne intrebam speriati de ce copiii nostri nu au constiinta, de ce nu disting binele de rau, de ce nu ii deranjeaza sa ucida pe straini, pe colegii de clasa sau pe ei insisi.
Probabil ca, daca ne-am gindi mai mult, ne-am da seama de ce.
Cred ca totul se reduce la faptul ca ceea ce vei semana, aceea vei si culege.
Noi Ii spunem lui Dumnezeu: Draga Doamne, de ce nu ai salvat-o pe acea fetita ucisa in clasa? Iar Dumnezeu raspunde: Dragul meu, Eu am fost alungat din scoli, nu puteam fi acolo. Cum puteam Eu fi acolo, cind voi mi-ati spus sa plec din scoli?
E ciudat cum oamenii Il dispretuiesc pe Dumnezeu, si apoi se intreaba cu naivitate de ce totul merge tot mai prost.
Este ciudat cum de credem tot ceea ce scriu ziarele, dar noi ne indoim de ceea ce spune Biblia.
E ciudat cum de toti oamenii vor sa mearga in ceruri, desi nu cred, nu gindesc, si nu spun sau nu fac nimic din ceea ce scrie in Biblie.
Este ciudat cum de unii pot spune: da, eu cred in Dumnezeu si de fapt sa il urmeaza pe Satana, care, se stie ca, la randul lui, crede si el in Dumnezeu…
E ciudat cum ne repezim sa judecam, dar nu ne place sa fim judecati.
E ciudat cum de se pot trimite mii de glume prin e-mail si ele se raspindesc precum focul salbatic, dar cind incepi sa trimiti mesaje privindu-L pe Dumnezeu, oamenii se gindesc de doua ori inainte de a le trimite si altora.
E ciudat cum de tot ceea ce este vulgar, crud si obscen trece liber prin cyberspatiu, dar orice discutie publica despre Dumnezeu este impiedicata la scoala si la locul de munca.
Este, in sfarsit, ciudat cum poate fi cineva atit de inflacarat de dragoste pentru Hristos fiind in acelasi timp un crestin invizibil in timpul saptaminii.”
vineri, 30 noiembrie 2012
joi, 29 noiembrie 2012
Al patrulea Reich
- "Incercarile de a construi o societate multiculturala in Germania au esuat complet." Angela Merkel
- "Doctrina statului multicultural a esuat si va fi abandonata...membrii tuturor religiilor trebuie sa se integreze in societatea mai larga si sa accepte valorile ei fundamentale" David Cameron
- "Da, este un esec...nu vrem o societate in care comunitatile coexista, cine vine in Franta accepta sa se topeasca intr-o singura comunitate, cea nationala." Nicolas Sarkozy
Mai jos un articol deosebit avand ca autor pe Gheorghe Haiduc.
"Ori Europa va fi naţionalistă, ori civilizaţia europeană va muri"
Autor: Gheorghe Haiduc-ND
Cluj
"Imigranţii negri au pornit revolte în mai multe oraşe din Anglia. Londra,
Manchester, Wolverhampton, West Bromwich, Nottingham, Leicester şi Liverpool au
căzut pradă jafurilor, incendiilor şi luptelor de stradă. Vă miră toate acestea?
Pe mine nu. Era normal să se întâmple aşa ceva cât timp Europa a căzut în
prăpastia multiculturalismului. De fapt nu este nici prima dată când au loc
asemenea evenimente, dacă vă mai amintiţi de ce au făcut musulmanii acum câţiva
ani la Paris.
Strămoşii noştri au luptat să îi ţină pe musulmani afară din Europa, iar astăzi milioane de arabi, negri, indieni, pakistanezi, turci, chinezi, etc sunt primiţi pe continentul nostru în numele toleranţei. Ironic. Ei nu pot fi integraţi în societatea europeană, mulţi nu au venit să muncească, nu au respect pentru autohtoni şi pentru valorile lor, se dedau la violenţe şi furturi; în orice caz nu sunt toleranţi faţă de noi, aşa cum ni se pretinde nouă a fi faţă de ei. Nu spun eu asta, o demonstrează realitatea.
Aceste hoarde de imigranţi se bucură şi de privilegii, numite corect politic „discriminare pozitivă”, care constau în ajutoare sociale, legi „anti-discriminare”, locuri de muncă obţinute mai uşor, posibilitatea de a-şi manifesta cultura în dauna culturii europene şi pe deasupra le mai este permis şi să batjocorească ţările în care s-au stabilit.
Să nu uităm că aceşti imigranţi, mulţi dintre ei violenţi, au un spor natural pozitiv, în creştere, în timp ce noi europenii nu mai facem decât puţini copii. Zeci de milioane de copii nenăscuţi au fost ucişi în urma avorturilor, această practică inumană nu mai este privită ca o crimă, ci ca un mijloc de contracepţie. Ne-am ucis propriul viitor. În timp ce musulmanii condamnă homosexualitatea, occidentalii se bucură de paradele deviaţilor sexuali, le permit să se căsătorească şi să adopte copiii şi ca să nu îi supere mai şi indroduc în şcoli „istoria homosexualităţii”. Nivelul de degradare morală a naţiunilor europene a atins un nivel alarmant. Cât de spălaţi pe creier au ajuns islandezii ca o treime din populaţie să participe la parada homosexualilor? În Olanda acest lucru e deja la ordinea zilei dar acum armata şi-a demonstrat „bărbăţia” participând la manifestările acestor degeneraţi.
Tinerii europeni duc o viaţă imorală şi decandentă. Dependenţa de droguri, alcoolismul, materialismul, deschiderea faţă de multiculturalism şi ateismul i-au rupt pe cei mai mulţi tineri de legăturile cu tradiţia creştină a Europei şi cu pământul în care sunt îngropaţi strămoşii lor. Anarhismul îşi găseşte din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul noilor generaţii. Această mişcare marxistă atacă tot ce înseamnă ordine, disciplină, ierarhie, tradiţie, dragoste de neam şi credinţă în Dumnezeu. Germania este ţara în care acest curent a prins cele mai puternice rădăcini. Zeci de mii de adolescenţi nemţi incendiază maşini şi cu anumite ocazii, cum ar fi 1 mai, provoacă revolte. Aşa zişii antifascişti susţin imigraţia, legalizarea drogurilor, homosexualitatea şi multiculturalismul.
Tinerii europeni, anarhişti sau nu, în general, resping naţionalismul. Asta şi datorită faptului că mass-media, controlată de politicieni corupţi şi trădători, răspândeşte minciuni atunci când vine vorba de cei ce luptă pentru naţiunile lor. În schimb îi apără pe non-europeni, chiar şi atunci când aceştia comit infracţiuni sau batjocoresc ţara care i-a primit cu braţele deschide. Politicienii din Europa nu mai dau doi bani pe viitorul acestui continent, multiculturalismul este religie pentru ei. Naţionaliştii sunt persecutaţi, asociaţi cu tot răul din lume: nazism, extremism, ură, discriminare. Dacă aşa îi tratează popoarele lor pe cei ce luptă pentru ele, poate că îşi merită soarta. Şi ce soartă vor mai avea… Dacă astăzi când încă albii sunt majoritari în Europa, musulmanii şi negrii îşi permit să pornească revolte şi să se dedea la jafuri, crime, violuri şi atentate teroriste, ba chiar să aplice legea sharia în unele cartiere din Anglia, ce vor face atunci când vor fi majoritari pe continent? Un război civil nu mai pare atât de departe.
State precum Cehia, Franţa, Regatul Unit,
Rusia, Estonia, Belgia, Germania, etc, au un mare procent de atei. Continentul a
cărui cultură se bazează pe creştinism devine tot mai puţin creştin.
Îndoctrinarea copiilor începe în şcoli. Multiculturalismul le este băgat pe gât.
Religia este asociată cu evul mediu. Libertatea de exprimare a fost ucisă. Dacă
un om nu mai gândeşte „ce trebuie” ci gândeşte „ce vrea” atunci este catalogat
drept incorect politic şi discriminat. Uniunea Europeană se transformă pe zi ce
trece într-un stat totalitar. O nouă formă de comunism şi un nou URSS se naşte
în Europa. Au fost aruncate la gunoi tradiţiile şi obiceiurile europene şi
preluate cele non-europene. Ne pierdem identitatea într-o troacă cosmopolită
unde stângiştii au aruncat toate ingredientele care distrug civilizaţia
noastră.
Iar fenomenul multiculturalismului şi al imigraţiei se scurge încet şi în estul continentului. Apoi să nu uităm de milioanele de ţigani care locuiesc aici şi care profită din plin de avantajele ce le sunt oferite de politica anti-europeană dusă de nişte lideri trădători şi incompetenţi. Şi ei au un spor natural pozitiv, la fel ca imigranţii din Asia şi Africa. Deşi ţările din est sunt în general mai conservatoare, ele nu sunt imune mizeriei morale ce vine din occident la ordinul noilor bolşevici de la Bruxelles.
Singura şansă ce o mai are civilizaţia europeană pentru a supravieţui e întoarcerea la creştinism şi la naţionalism. Doar naţionaliştii mai pot salva Europa de la moarte. Dacă europenii nu doresc ca în câteva generaţii să ajungă minoritari în propriile state atunci trebuie să înceteze să-i mai susţină pe cei care conduc ţările europene spre dezastru şi să susţină patrioţii care vor lupta pentru interesele neamurilor de pe continent. Trebuie să ne reîntoarcem la creştinism şi să ne dăm seama că fără Dumnezeu suntem pierduţi. Iar nisipul din clepsidră e pe terminate. Ori acum în ceasul al doişpelea ne vom trezi din visul utopic al curentelor marxiste ce ne distrug viitorul, ori nu vom mai avea un viitor. Multiculturalismul şi Uniunea Europeană trebuie aruncate la gunoi iar în locul lor să ridicăm o Europă creştină, o Europă a naţiunilor. Căci Europa este a noastră, a europenilor, nu a imigranţilor ce îşi manifestă „dragostea” faţă de ţările ce i-au primit pornind revolte."
Strămoşii noştri au luptat să îi ţină pe musulmani afară din Europa, iar astăzi milioane de arabi, negri, indieni, pakistanezi, turci, chinezi, etc sunt primiţi pe continentul nostru în numele toleranţei. Ironic. Ei nu pot fi integraţi în societatea europeană, mulţi nu au venit să muncească, nu au respect pentru autohtoni şi pentru valorile lor, se dedau la violenţe şi furturi; în orice caz nu sunt toleranţi faţă de noi, aşa cum ni se pretinde nouă a fi faţă de ei. Nu spun eu asta, o demonstrează realitatea.
Aceste hoarde de imigranţi se bucură şi de privilegii, numite corect politic „discriminare pozitivă”, care constau în ajutoare sociale, legi „anti-discriminare”, locuri de muncă obţinute mai uşor, posibilitatea de a-şi manifesta cultura în dauna culturii europene şi pe deasupra le mai este permis şi să batjocorească ţările în care s-au stabilit.
Să nu uităm că aceşti imigranţi, mulţi dintre ei violenţi, au un spor natural pozitiv, în creştere, în timp ce noi europenii nu mai facem decât puţini copii. Zeci de milioane de copii nenăscuţi au fost ucişi în urma avorturilor, această practică inumană nu mai este privită ca o crimă, ci ca un mijloc de contracepţie. Ne-am ucis propriul viitor. În timp ce musulmanii condamnă homosexualitatea, occidentalii se bucură de paradele deviaţilor sexuali, le permit să se căsătorească şi să adopte copiii şi ca să nu îi supere mai şi indroduc în şcoli „istoria homosexualităţii”. Nivelul de degradare morală a naţiunilor europene a atins un nivel alarmant. Cât de spălaţi pe creier au ajuns islandezii ca o treime din populaţie să participe la parada homosexualilor? În Olanda acest lucru e deja la ordinea zilei dar acum armata şi-a demonstrat „bărbăţia” participând la manifestările acestor degeneraţi.
Tinerii europeni duc o viaţă imorală şi decandentă. Dependenţa de droguri, alcoolismul, materialismul, deschiderea faţă de multiculturalism şi ateismul i-au rupt pe cei mai mulţi tineri de legăturile cu tradiţia creştină a Europei şi cu pământul în care sunt îngropaţi strămoşii lor. Anarhismul îşi găseşte din ce în ce mai mulţi adepţi în rândul noilor generaţii. Această mişcare marxistă atacă tot ce înseamnă ordine, disciplină, ierarhie, tradiţie, dragoste de neam şi credinţă în Dumnezeu. Germania este ţara în care acest curent a prins cele mai puternice rădăcini. Zeci de mii de adolescenţi nemţi incendiază maşini şi cu anumite ocazii, cum ar fi 1 mai, provoacă revolte. Aşa zişii antifascişti susţin imigraţia, legalizarea drogurilor, homosexualitatea şi multiculturalismul.
Tinerii europeni, anarhişti sau nu, în general, resping naţionalismul. Asta şi datorită faptului că mass-media, controlată de politicieni corupţi şi trădători, răspândeşte minciuni atunci când vine vorba de cei ce luptă pentru naţiunile lor. În schimb îi apără pe non-europeni, chiar şi atunci când aceştia comit infracţiuni sau batjocoresc ţara care i-a primit cu braţele deschide. Politicienii din Europa nu mai dau doi bani pe viitorul acestui continent, multiculturalismul este religie pentru ei. Naţionaliştii sunt persecutaţi, asociaţi cu tot răul din lume: nazism, extremism, ură, discriminare. Dacă aşa îi tratează popoarele lor pe cei ce luptă pentru ele, poate că îşi merită soarta. Şi ce soartă vor mai avea… Dacă astăzi când încă albii sunt majoritari în Europa, musulmanii şi negrii îşi permit să pornească revolte şi să se dedea la jafuri, crime, violuri şi atentate teroriste, ba chiar să aplice legea sharia în unele cartiere din Anglia, ce vor face atunci când vor fi majoritari pe continent? Un război civil nu mai pare atât de departe.
Iar fenomenul multiculturalismului şi al imigraţiei se scurge încet şi în estul continentului. Apoi să nu uităm de milioanele de ţigani care locuiesc aici şi care profită din plin de avantajele ce le sunt oferite de politica anti-europeană dusă de nişte lideri trădători şi incompetenţi. Şi ei au un spor natural pozitiv, la fel ca imigranţii din Asia şi Africa. Deşi ţările din est sunt în general mai conservatoare, ele nu sunt imune mizeriei morale ce vine din occident la ordinul noilor bolşevici de la Bruxelles.
Singura şansă ce o mai are civilizaţia europeană pentru a supravieţui e întoarcerea la creştinism şi la naţionalism. Doar naţionaliştii mai pot salva Europa de la moarte. Dacă europenii nu doresc ca în câteva generaţii să ajungă minoritari în propriile state atunci trebuie să înceteze să-i mai susţină pe cei care conduc ţările europene spre dezastru şi să susţină patrioţii care vor lupta pentru interesele neamurilor de pe continent. Trebuie să ne reîntoarcem la creştinism şi să ne dăm seama că fără Dumnezeu suntem pierduţi. Iar nisipul din clepsidră e pe terminate. Ori acum în ceasul al doişpelea ne vom trezi din visul utopic al curentelor marxiste ce ne distrug viitorul, ori nu vom mai avea un viitor. Multiculturalismul şi Uniunea Europeană trebuie aruncate la gunoi iar în locul lor să ridicăm o Europă creştină, o Europă a naţiunilor. Căci Europa este a noastră, a europenilor, nu a imigranţilor ce îşi manifestă „dragostea” faţă de ţările ce i-au primit pornind revolte."
Iubirea lui Dumnezeu pentru noi
Un călugăr, care trecând printr-un sat al Egiptului, a văzut o fată foarte frumoasă, fiica unui eretic şi deodată s-a aprins de dragoste pentru ea. Atunci s-a dus la tatăl ei şi i-a cerut-o de soţie. Iar el răspunzând i-a zis: „Nu pot să ţi-o dau până nu întreb pe dumnezeul meu!” Dumnezeul lui era diavolul care stătea într-un idol. Mergând tatăl fetei, l-a întrebat pe diavolul care locuia în acel idol la care se închina el, zicându-i:
- Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o dau pe ea ?! Şi a răspuns diavolul:
- Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc. Întorcându-se ereticul către călugăr i-a zis lui:
- Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a vazut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus ereticul la diavol şi i-a zis:
- Iată, a făgăduit! Dar diavolul i-a răspuns:
- Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi ereticul, a zis călugărului:
- Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă îţi ajută ţie!
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns:
- Am vazut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu !
- Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului.
- Iată un călugăr a venit şi-mi cere pe fiica mea de soţie! Oare s-o dau pe ea ?! Şi a răspuns diavolul:
- Întreabă-l pe el dacă se leapădă de Dumnezeul lui, de botez şi de cinul călugăresc. Întorcându-se ereticul către călugăr i-a zis lui:
- Te lepezi de Dumnezeul tău, de botez şi de cinul călugăresc? Iar el a făgăduit că se leapădă. Îndată când a zis că se leapădă a vazut că a ieşit din gura lui şi a zburat la cer un porumbel frumos, alb, curat. Era Duhul Sfânt. Atunci s-a dus ereticul la diavol şi i-a zis:
- Iată, a făgăduit! Dar diavolul i-a răspuns:
- Nu! Nu! Nu-i da fata de soţie că Dumnezeul lui nu s-a depărtat de la dânsul, ci încă îi ajută lui. Şi venind iarăşi ereticul, a zis călugărului:
- Nu pot să ţi-o dau pe fiica mea că Dumnezeul tău este cu tine şi încă îţi ajută ţie!
Auzind călugărul unele ca acestea, s-a uimit şi a zis întru sine: „O, ticălosul de mine, câte bunătăţi am primit eu de la Dumnezeu şi m-am depărtat de Dânsul, de botez, de călugărie, iar El tot îmi ajută mie şi nu s-a depărtat încă de la mine! Oare nu sunt eu dator să alerg la ajutorul Lui şi să nădăjduiesc tot la bunătatea Lui?!” Atunci plecând în pustie s-a dus la un duhovnic bătrân şi i-a povestit toată întâmplarea. Duhovnicul l-a oprit în peşteră spunându-i să postească trei săptămâni; în acest timp se ruga şi bătrânul duhovnic şi călugărul cu postire. După o săptămână l-a întrebat duhovnicul său dacă a văzut ceva iar el a răspuns:
- Am vazut un porumbel sus, la înălţimea cerului, în dreapta capului meu !
- Ia aminte şi roagă-te fiule! I-a zis duhovnicul. La a doua săptămână a văzut călugărul că porumbelul se apropia de capul lui iar la a treia săptămână de post şi rugăciune a văzut că a venit porumbelul şi a stat deasupra capului lui şi când a întins mâna să-l prindă, porumbelul a intrat în gura lui. Auzind acestea, duhovnicul i-a mulţumit lui Dumnezeu că a primit pocăinţa călugărului.
Iată cât de milostiv este Dumnezeu cu noi şi cât de mult doreşte mântuirea noastră. În Sfânta Scriptură (Exod 20:5) aflăm că Dumnezeul nostru este un Dumnezeu gelos ! Ne dăm noi seama ce înseamnă aceasta ?! Ne iubeşte atât de mult încât vrea cu orice preţ să ne scape din ghiarele satanei fiindcă a pus în trupul acesta de lut al omului o comoară nepreţuită: sufletul nemuritor ! De aceea avem poruncă de la Dumnezeu să-L iubim din toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul şi cu toată puterea noastră fiindcă şi El ne preţuieşte şi ne iubeşte cu gelozie !
miercuri, 28 noiembrie 2012
Cartile de identitate
In toata lumea sunt introduse simultan sisteme de identitate high-tech, smart card-uri, sisteme biometrice conectate la mega baze de date, pentru a se putea urmari fiecare miscare a populatiei. Este aceasta o coincidenta?
Introducerea cartile de identitate electronice (ID) a avansat intr-un mod alarmant, ele devenind deja aproape universale in intreaga lume. Deja, 2,2 miliarde de oameni, sau 33% din populatia globala, au emise carduri de identitate smart. Din aceste carduri, peste 900 de milioane au sisteme de biometrie faciala si amprente digitale.
Conform planurilor, la ora actuala, peste 85% din populatia lumii va avea carduri de identitate smart pana in 2012. Mare parte din populatia ramasa nu a scapat: in mare masura este deja inrolata in vechile sisteme de identitate, adesea in state represive cum ar fi Myanmar (Burma).
Cum era si de inteles, campaniile impotriva introducerii cardurilor ID au avut tendinta sa se joace cu problemele generate de sistemele ID, prezentandu-le ca fiind irealizabile si creind probleme precum invazia intimitatii, frauda, accesul neautorizat la bazele de date, crima organizata, recunoasterea biometrica indoielnica, etc. Drept rezultat, un numar substantial de persoane cred ca, pur si simplu, cartile de identitate obligatorii nu se vor implementa.
A trecut de mult timpul pentru a ne ingropa capul in nisip. Nu exista obstacole in calea introducerii globale obligatorii a cardurilor de identitate electronice.
Toate acele limitari (ale sistemelor ID) pot fi reale, dar acest lucru nu este suficient pentru a stopa implementarea, deoarece acestea sunt probleme care vor afecta oamenii individual, nu guvernele lor – problema este a noastra, nu a lor. Nu a existat practic nici o dezbatere semnificativa asupra uneia dintre cele mai mari probleme a timpurilor noastre!
De asemenea este timpul sa ne uitam la ce sunt sistemele ID destinate sa faca, nu la justificarea publica a acestora. Din moment ce guvernele au stiut probabil dintotdeauna ca ID-urile nu vor opri terorismul, crima organizata, furtul de identitate, frauda, etc., trebuie sa existe un alt motiv pentru introducerea lor – si se pare ca guvernele nu vor ca publicul larg sa cunoasca acest motiv.
O agenda internationala coordonata a ID-urilor?
Probabil ca putem invata mult mai multe daca ne uitam cu atentie la ce se intampla in prezent in intreaga lume. In mod interesant, se pare ca nimeni nu a publicat un studiu de incredere sau global asupra introducerii sustemelor ID in intreaga lume, asa ca a trebuit compilat un astfel de studiu pentru acest articol [vezi tabelele din articolul original al autorului; Ed.].
Ceea ce iese in evidenta din acest studiu, asa incomplet cum este el, este ca sistemele de carduri de identitate electronice avansate sunt introduse la unele dintre cele mai sarace state ale lumii, unele in haos, razboi civil si foamete, deopotriva tari mici si mari.
Ele sunt introduse in state cu culturi foarte divergente, in cadrul unor state care sunt aproape complet pre-industrializate si subdezvoltate si inainte de toate la aproape toate natiunile islamice. Doar un mic grup de state nu vor avea un sistem electronic avansat de inregistrare a populatiei. Toate acestea se vor intampla pana la sfarsitul lui 2012.
De exemplu, pe 25 iunie 2009, India a anuntat ca va continua programul de introducere a cardurilor de identitate biometrice universale, acesta urmand a fi finalizat pana in 2011 – urmand a fi inregistrati aproape 1,2 miliarde de oameni in doar 18 luni.
Cu toate acestea, sunt si arii gri. De exemplu, in unele state, cum ar fi Mozambic si Zambia, exista carduri ID biometrice pentru inregistrarea votantilor care nu sunt in mod oficial carduri ID nationale dar care totusi au inregistrat populatia.
„Cardurile electorale“ tind sa devina carduri ID nationale imediat dupa alegeri, cum s-a intamplat de exemplu in Haiti. (Cum de introducerea cardurilor ID a ajuns sa fie legata de „aducerea democratiei“?). SUA probabil ar fi in aria gri din cauza incertitudinii (in mod deliberat neclarificate) privind actul real ID, Canada din cauza propunerilor pentru „permise de conducere consolidate“ biometric, iar Australia din cauza statusului incert al „cardurilor de acces“. Orice incertitudine este insa eliminata daca examinam „imaginea globala“: cardurile ID vor fi introduse aproape peste tot.
Introducerea simultana in asa de multe state a unor sisteme de carduri ID foarte asemanatoare, nu pare a fi o coincidenta. Daca era vorba doar de o problema a unor state care luau singure initiativa de a-si perfectiona anumite sisteme, acest lucru s-ar fi desfasurat pe o perioada mai lunga de timp, avand in vedere faptul ca natiunile isi imbunatatesc sistemele o data la cateva decenii. E posibil ca acest orar sa indice ca asupra natiunilor se aplica o presiune internationala nevazuta pentru a adopta carduri ID?
In timpul cercetarii listei, a reiesit ceva interesant. Planurile de a introduce un sistem national de carduri ID in Uganda au fost anuntate printr-un memorandum din date de 20 iunie 2008, trimis catre Fondul Monetar International (FMI).
Impresia este ca FMI era implicat in aceasta decizie cu mult timp inainte ca populatia din Uganda sa fi fost consultata in legatura cu acest plan.
A cerut cumva FMI natiunilor sa adopte carduri ID biometrice, sub pretextul evitarii evaziunii fiscale, prevenirii fraudei si spalarii de bani?
Iar si iar, pentru promovarea asa numitelor beneficii ale sistemelor de identitate biometrice, printre motivele incluse se numara si beneficile aduse sistemului bancar, prevenirea fraudei si faptul ca cei care sunt mai saraci vor avea astfel acces la sistemul bancar.
Intr-un exemplu al promovarii occidentale, Uniunea Europeana (UE) a sponsorizat financiar introducerea de carduri ID biometrice in Republica Democrata Congo, chipurile pentru a ajuta la promovarea pacii prin urmarirea fostilor soldati si luptatori. O logica similara a fost aplicata pentru introducerea sistemelor biometrice in Somalia.
Cardurile ID biometrice vor ajunge si in Rwanda. Cardurile ID au fost o unealta majora in genocidul din Rwanda. Imaginati-va cat de eficient ar fi fost genocidul cu o inregistrare computerizata a populatiei si un sistem ID biometric pentru a preveni frauda sau evaziunea. Experienta Rwandei este o ilustrare oribila a cat de letale pot fi cardurile ID intr-o natiune aflata in razboi civil si ridica intrebari incomode despre implicarea UE in astfel de actiuni.
Politica de armonizare in UE, Marea Britanie si SUA
Introducerea la nivel global a cardurilor ID este pur si simplu un martor vizibil al unui proces invizibil. Politicile care ne afecteaza profund vietile si ne rapesc libertatea sunt elaborate in intelegeri internationale secrete.
In iulie 2005, in timpul rotatiei de 6 luni la presedintia UE, Marea Britanie a introdus o propunere privind cardurile ID biometrice in Europa, in ciuda faptului ca nu avea dreptul de a face acest lucru, conform tratatelor Uniunii Europene de la acea vreme.
Aspectele legale nefiind un obstacol, aceasta propunere a evoluat ulterior, legand politica UE de Programul de la Haga pe probleme de justitie si securitate.
Totusi, politicile care au introdus cardurile ID au evoluat in secret, mergand mult dincolo de identificare si securitate, asa cum a explicat Tony Bunyan intr-un articol din ziarul Guardian („Societatea supravegheata este o problema in intreaga UE“, 28 mai 2009; articolul include citate din raportul lui Bunyan – „Forma lucrurilor care vor veni’’). Cardurile ID sunt doar o unealta, ce fac posibil un plan mult mai mare de monitorizare si inregistrare a vietii fiecarei persoane; Bunyan numeste acest lucru „tsunami-ul digital“.
„Fiecare obiect pe care il foloseste un individ, fiecare tranzactie pe care o face si aproape orice deplasare a sa va crea un raport digital detaliat. Acest lucru va genera o multime de informatii pentru organizatiile de securitate publica“, ducand la anticiparea comportamentului si evaluarea lui de catre niste„masini“ (termenul lor) care vor emite pe loc ordine catre ofiteri. Propunerea prevesteste colectarea in masa de date personale despre calatorii, detalii bancare, localizare prin intermediul telefonului mobil, rapoarte medicale, folosirea internetului, cazier (oricat de nesemnificativ ar fi), amprente si poze digitale care pot fi exploatate si aplicate diferitelor scenarii – imbarcarea in avion, comportament pe internet sau participarea la un protest.“
Dar toate acestea nu vin doar spre Europa, asa cum explica Bunyan, pentru ca SUA si UE vor imparti politici si practici similare intr-o agenda a armonizarii acestora:
„…s-a propus ca pana in 2014 Uniunea Europeana sa creeze o arie de cooperare Euro-Atlantica cu SUA in domeniul libertatii, securitatii si justitiei“. Acest lucru va merge mult mai departe de prezenta cooperare si va insemna ca politicile care afecteaza libertatile si drepturile fiecarui cetatean UE nu vor fi determinate la Londra sau Brussels, ci in cadrul intalnirilor secrete dintre UE si SUA.
A fost acesta un raspuns la evenimentele din 9/11? Nu, cu siguranta nu. Putem spune asta pentru ca unele dintre aceste planuri au o istorie publicata si o cronologie mult mai veche, de exemplu, Taiwan, 1997 si India, 1999. Putem merge pe firul bazelor de date de tip ID pana la „Cardul Australian“, care a fost invins in 1987. Putem de asemenea spune cu siguranta ca aceasta cooperare UE-SUA pe probleme de securitate a inceput inainte de evenimentele de la 9/11, asa cum a fost cazul si cu dezvoltarea securitatii bazelor de date UE care au fost aplicate dizidentilor politici.
Ce fac cardurile ID?
Cardurile ID sunt ca un „lipici“ high-tech, o interfata ce pune impreuna toate bazele de date din diferite state si leaga aceste informatii la un loc. Aceasta este semnificatia functiei de identitate „multifunctionala“ a acestor noi carduri: un numar de ID este de fapt cheia care permite accesul la toate serviciile si de asemenea la toate bazele de date. Un singur card, un numar deci, permite ca o persoana sa fie urmarita de-a lungul a multiple activitati, de-a lungul intregii sale vieti si a tot ceea ce face – munca, taxe, sanatate, totul. Cand numeroase baze de date sunt legate impreuna prin intermediul unei interfete comune (in acest caz prin numerele ID) ele practic functioneaza ca o singura „meta baza de date“.
In ziarul Guardian (din 30 septembrie 2003), Alan Travis a scris ca „inregistrarea informatiilor cetatenilor“ in Anglia va „aduce impreuna toate informatiile existente detinute de guvern“ (referitoare la 58 de milioane de locuitori):
Vor fi incluse numele lor, adresa, data nasterii, sexul si un numar personal unic pentru a forma o baza de date ‘mult mai exacta si transparenta’ decat arhivele existente la ora actuala cu asigurari nationale, taxe, documente medicale, pasapoarte, permise de conducere si de vot…
Decizia de a da unda verde inregistrarii populatiei la nivel national, fara nici o nevoie aparenta pentru o noua legislatie sau orice dezbatere publica este in contradictie cu dezbaterea intensa a cabinetului care are loc in prezent in legatura cu… proiectul cardurilor de identitate…
…Acesta este un proiect comun intre Biroul de Statistica Nationala si Trezorerie…
Ideea a fost dezvoltata de grupul de productivitate al serviciilor publice ale Trezoreriei – un grup de oameni de afaceri si manageri ai serviciilor publice…
Ministerul de Interne a precizat ca o schema a cardurilor nationale de identitate va trebui sa fie ‘sustinuta de o baza de date a tuturor rezidentilor UK’ si a cerut opinii privind folosirea in acest scop a inregistrarilor informatiilor cetatenilor…
Proiectul ID indian este un alt exemplu major. Conform unui articol aparut in publicatia Hindu (din 26 iunie 2009):
…Numerele UID [IDentificare Unica] si bazele de date vor fi legate de agentii cum ar fi Comisia Electorala a Indiei si Departamentul Impozitului pe Venit, care…genereaza…pozele cardurilor de identitate a votantilor…
In plus, vor fi folosite pentru oferirea de servicii in cadrul diverselor programe guvernamentale cum ar fi sistemul public de distributi si programul care garanteaza angajarea rurala nationala pentru familiile care traiesc sub nivelul de saracie… si pentru a oferi asistenta financiara si de alt tip nevoiasilor.
Din punct de vedere istoric, aceasta nu este prima data cand vedem ca se introduc astfel de sisteme. Este un concept similar cu sistemul ID nazist, cu un Numar al Personalului Reich-ului pentru a lega toate celelalte baze de date.
Sistemul de compilare a tuturor inregistrarilor initiale ale populatiei din bazele de date deja existente, este inca o data a practica similara celor naziste.
De ce ar trebui sa fie semnificativ acest lucru? De ce ar fi o mare scofala ca guvernul sa colecteze la un loc niste date pe care oricum le are deja?
Asa cum a raportat Henry Porter in blogul sau din Guardian (25 februarie 2009):
„Odata ce unui individ i s-a atribuit un numar unic de index, este posibila recuperarea datelor referitoare la el din cadrul numeroaselor baze de date si construirea unei imagini de ansamblu a vietii acelui individ, lucru neautorizat in consimtamantul original al colectarii datelor“ spune Sir David Omand intr-un raport pentru Institutul pentru Cercetarea Politicii Publice…
In 2006 Sir David Varney, seful Guvernului Transformational, a prezis ca statul va avea acces la ‘un adevar profund despre cetatean pe baza comportamentului lui, experientei lui, credintelor, nevoilor sau dorintelor lui“.
Cardurile de loialitate si colectarea de date
Hai sa nu mai discutam despre statul politienesc, ci despre cardurile de loialitate din supermarket-uri. Nu sunt mari diferente intre ele din punct de vedere tehnologic, iar cardurile de identitate moderne par a fi descendenti apropiati ai cardurilor de loialitate, ce au aceleasi scopuri: colectarea de informatii despre oameni.
Corporatiile vor sa stie cat mai multe despre clientii lor, din motive de marketing, si au facut o investitie incredibila in infrastructura necesara pentru colectarea si analizarea datelor. Pana in 2004, Wal-Mart a adunat 460 terabiti de informatii despre clienti, sau mai mult de dublul informatiei totale existente pe internet! (1) Majoritatea acestor date proveneau din cardurile de loialiate.
Guvernele au adoptat cardurile ID deoarece magazinele au demonstrat eficienta acestei tehnologii. Magazinele au demonstrat ca pot urmari si intocmi un profil al clientilor lor pentru a le afla obiceiurile privind cheltuielile, slabiciunile si a afla ce tip de reclame functioneaza asupra lor.
Tehnologia pe care o folosesc nu numai ca a trebuit sa demonstreze ca functioneaza, ci si faptul ca se va plati de la sine. Daca aceste corporatii de supermarket-uri investesc sume atat de mari in aceasta directie, inseamna ca tehnologia este foarte eficienta.
Au fost create programe puternice si eficiente pentru calculatoare, precum ChoicePoint si LexisNexis, pentru a analiza datele de pe cardurile de loialitate ale magazinelor. Acum descoperim ca unele dintre aceste sisteme sunt folosite de catre FBI pentru a micsora lista suspectilor. (2)
Guvernele au realizat ca aceiasi tehnologie de intocmit profile functioneaza si poate de asemenea fi aplicata pentru descoperirea teroristilor, „extremistilor“, disidentilor politici sau oricarei alte categorii de interes pentru stat. Unele dintre aceste companii ajuta de asemenea la colectarea de date.
Cand guvernul SUA a obtinut date personale despre votantii din 11 state latino-americane diferite, pentru motive nespecificate, acele date au fost obtinute de catre corporatii private printre care si ChoicePoint.
S-a raportat ca majoritatea datelor colectate in SUA provin din surse externe si ca aproape 70% din buget merge spre corporatii private.
Desi majoritatea acestor cheltuieli merg spre corporatiile din domeniul militar si al apararii (cum ar fi SAIC si Booz Allen Hamilton) corporatiile de consumatori au si ele partea lor. Putem vorbi deci despre o conlucrare tot mai stransa intre guvern si corporatiile private, in cadrul careia isi impart tehnologia si uneltele si coopereaza in colectarea datelor?
RFID: O tehnologie puternica pentru urmarire
Una dintre uneltele care a migrat de la cardurile de loialitate catre cardurile ID este RFID (ID pe baza de radio-frecventa). El este deja introdus in noul card ID chinezesc si va fi introdus in toate noile carduri ID „smart“.
RFID este un sistem de urmarire, dezvoltat initial pentru a urmari marfa in lantul de aprovizionare si in depozite. Cipuri foarte mici permit citirea de la o distanta de pana la cativa metri a numarului de serie. Cand un dispozitiv de tip RFID trece pe langa un dispozitiv de citire, numarul acestuia este inregistrat.
Cand dispozitivele de citire RFID sunt conectate la o retea, este posibila alcatuirea unui raport cu miscarile unui obiect (sau persoane) prin listarea tuturor situatilor si locurilor in care numarul RFID urmarit a fost inregistrat.
Dispozitivele RFID din cardurile de loialitate permit ca numele detinatorului de card si toate infomatiile personale de pe card sa fie citite de la o distanta de cativa metri, fara ca detinatorul cardului sa stie acest lucru. Folosind dispozitive RFID, magazinele va pot citi identitatea de pe cardurile de loialitate imediat ce intrati in magazin, fara sa realizati acest lucru. Acum ni se vor emite „carduri de loialitate’’ ale guvernului care ne vor identifica prin RFID.
Magazinele si-au dat seama ca prin plasarea dispozitivelor de citire in variate locatii, pot folosi RFID-urile pentru a urmari miscarile clientilor – pentru a vedea, de exemplu, produsele la care s-au uitat dar nu le-au cumparat, in raport cu cele pe care le-au cumparat.
Foarte repede, magazinele au realizat de asemenea ca dispozitivele RFID din produse precum articolele de imbracaminte pot fi folosite pentru a depista miscarile celor care le-au cumparat. Spre deosebire de codurile de bare, RFID identifica fiecare obiect cu un numar serial unic, diferentiind articolele identice.
Bazele de date ale retelelor de magazine le-a permis sa tina o socoteala a obiectelor care au fost cumparate de catre un client anume – asociind deci un nume la numerele seriale RFID. Aceasta extra informatie a contat si ea in conturarea profilului clientilor; de exemplu, supermarket-urile au inceput sa obtina date despre cine statea langa acestia si asa si-au dat seama daca acestia mergeau la cumparaturi singuri, cu sotii sau sotiile, sau cu altcineva.
In curand magazinele vor fi capabile sa citeasca in acelasi mod numarul serial RFID din cardul dumneavoastra national de identitate si guvernele vor vinde confirmarea identitatii dumneavoastra pentru o referire incrucisata a numarului serial de pe cardul ID cu numele si adresa personala.
Magazinele cheltuiesc o groaza de bani achizitionand date, asa ca cunoasterea numelor si adreselor clientilor cu certitudine a ajuns sa valoreze ceva. Clientii nu vor mai putea sa-si ascunda identitatea sau sa dea un nume fals pe cardurile de loialitate.
Cand angajatorii folosesc profiluri
Unele corporatii deja aplica profiluri psihometrice angajatilor si potentialilor angajati pentru a obtine o forta de munca cu un profil „corect“ si cu atitudini „corecte“. Imaginati-va cum poate facilita acest lucru urmarirea si alcatuirea profilurilor prin RFID, obtinandu-se astfel profilurile intregii vieti a indivizilor.
Prin permiterea monitorizarii omniprezente si alcatuirii profilurilor, ar putea sistemele ID sa introduca o cultura corporatista a conformitatii, in care cei care care nu se potrivesc profilului cerut sa fie concediati fortat?
Au existat multe exemple de angajatori ce au facut discriminari pe motive de afilieri politice sau apartenente la sindicate. Information Commissioner Office din Marea Britanie a descoperit ca multe companii foarte mari si respectabile s-au angajat in practici ilegale de acest tip.
Ce s-ar intampla daca angajatorii ar folosi date culese din sistemele ID si din analiza retelelor sociale pentru a realiza profilul personalului angajat, pentru a le identifica prietenii si asociatii sau orice alte afilieri? Ce ar insemna pentru societate si cultura politica daca angajatorii din cadrul corporatiilor ar putea identifica si discrimina activistii politici si ai sindicatelor, facandu-le sa le fie foarte greu sa isi gaseasca un loc de munca?
Ar fi acest lucru compatibil cu democratia?
Profesorul emerit Sheldon S. Wolin, un filozof politic de la Universitatea Princeton din SUA, a avertizat asupra pericolului „totalitarismului inversat“, asa cum il numeste el, care „consta in inarmarea cu o putere totala, fara a lasa insa impresia ca face acest lucru, fara a stabili lagare de concentrare, fara sa se forteze uniformitatea ideologica sau suprimarea elementelor dizidente atat timp cat acestea raman ineficiente“. Astfel de puteri, precum cele din SUA, arata „cum democratia poate fi manuita fara a parea ca este suprimata’’. (Chellis Glendinning, Every move you make, CounterPunch.com, 19 iunie 2008).
Imaginati-va daca supravegherea s-ar aplica pentru a controla dizidentii politici, in special intr-un mediu de fuziune intre puterea de stat si cea a corporatiilor. Imaginati-va cum dizidentii ar fi alungati din posturile lor, sau, poate mai subtil, doar li se va refuza orice promovare.
Imaginati-va cum documente detaliate despre slabiciunile psihologice si vulnerabilitatile tuturor indivizilor, generate prin profiluri si inregistrari ale indiscretiilor trecute ar putea fi folosite pentru a exercita presiuni asupra oponentilor politicii guvernului.
Supravegherea populatiei si controlul social
China a devenit un adevarat laborator pentru capitalism si dezvoltarea noilor tehnologii pentru supraveghere si „securitate nationala“. Naomi Klein a scris pe larg despre acest subiect in cartea sa The Skock Doctrine (Picador, 2008) si in articole precum China’s All-Seeing Eye si The Olympics: Unveiling Police State 2.0 (www.naomiklein.org/articles/2008?page=1).
Cativa indivizi influenti se pare ca au decis ca functioneaza mai bine capitalismul in conditii de inegalitate si nedreptate. Un sub-produs al acestora este instabilitatea, amaraciunea si resentimentul datorate insusirii pamantului si resurselor si fortarea taranilor sa paraseasca pamantul si sa devina lucratori in magazine de dulciuri traind in cartiere insuportabile.
Este vorba de fapt despre cei bogatii care vor sa devina si mai bogati furand de la oamenii obisnuiti si cooptand puterea statului pentru a face acest lucru. Acesta este de altfel si motivul pentru numarul crescut de revolte, „dezordini’’ si tensiuni sociale din China contemporana. Nimic din toate acestea nu tulbura insa Occidentul.
Ceea ce Occidentul a incercat sa faca totusi, este sa garanteze stabilitatea Chinei si sa ajute la pastrarea controlului asupra oricarei eventuale tulburari prin oferirea de acces liber la cele mai noi tehnologii de supraveghere si securitate, pentru a transforma astfel China intr-un dictator si mai eficient. Noile tehnologii care se demonstreaza a functiona in laboratorul social care a devenit China, pot fi apoi adoptate si aplicate oriunde.
Un bun exemplu in acest sens ar fi tehnologia de recunoastere faciala, furnizata Chinei de catre SUA, in mod ilegal, pentru a ajuta autoritatile chineze sa identifice mai usor pe cei care creaza probleme intr-o multime sau pur si simplu sa urmareasca miscarile anumitor indivizi de interes si probabil sa identifice persoanele pe care le intalnesc. Sistemele de recunoastere faciala pot acum identifica o fata dintr-un milion si sunt destul de avansate pentru a identifica o fata dintr-un intreg oras.
Dispozitivele RFID au de asemenea aplicatii in aparatul de securitate al statului. China emite cititoare RFID portabile pentru politisti, pentru ca acestia sa poata afla identitatea persoanelor din cardurile ID. Statul chinez are cea mai mare incidenta de revolte dintre toate tarile din lume, din cauza conditiilor sociale severe si a inegalitatii.
China a adoptat mai degraba practica limitarii intr-un spatiu dat a tulburarilor decat incetarea acestora; in loc sa aresteze pe loc agitatorii, politia doar ii identifica – pentru a-i aresta ulterior, unul cate unul.
CCTV si tehnologiile de supraveghere sunt folosite pentru aceste identificari. Dispozitivele RFID au o aplicatie evidenta: identitatile tuturor indivizilor dintr-o multime ar putea fi colectate de un singur politist imbracat simplu, care se amesteca printre oameni cu un cititor RFID.
Dispozitivele RFID pot fi de asemenea de folos statelor cu populatii mobile. India anticipeaza migrarea unui numar mare de oameni din zona rurala catre orase. Autoritatile indiene planifica sa foloseasca o combinatie de RFID si Sisteme de Informare Geografica (GIF) bazate pe GPS pentru a inregistra automat migrarea votantilor sau schimbarea resedintei si pentru a actualiza bazele de date (cum ar fi de exemplu registrul electoral). Oricine poate vedea ce folositor ar fi acest lucru pentru autoritatile chineze, care se confrunta cu un numar tot mai mare de tarani care migreaza spre orase, ilegal, pentru a lucra ca o clasa de jos, nedetectabila, instabila.
Prin urmare, acesta este modelul care ar trebui aplicat si in alta parte: inegalitate crescanda, cresterea populatiei din mahalale si controlul tulburarilor sociale prin supraveghere?
Banca Mondiala are un rol explicit in promovarea acestor lucruri, spunand ca urbanizarea si migrarea sunt lucruri bune si necesare.
Asa cum se afirma in cartea profesorului Mike David, Planet of Slums (Verso, 2007), o mare parte din populatia lumii traieste in mahalale – un simptom al inegalitatii si al exploatarii in crestere.
In SUA, orase intregi mor, cartiere si in unele cazuri chiar intregi districte fiind demolate iar locuitorii lor desproprietariti. Starea rezidentilor din Detroit aminteste de New Orleans-ul post-Katrina, cu antreprenori militari privati asumandu-si puteri guvernamentale in Zonele de Management Urban create pentru degajari en-gros. Aceasta este manifestarea occidentala a unui model global. Biroul Census al SUA si-a planificat in 2009 sa identifice chiar si persoanele care si-au pierdut casele, prin angajarea a 140000 de muncitori temporari pentru a descoperi „unitatile de cazare“ ascunse si improvizate si pentru a obtine coordonatele GPS pentru fiecare „usa de la intrare“. La ora actuala, un caz legal poate face ca acele date sa fie disponibile corporatiilor din sectorul privat.
Implementarea la nivel global a unor sisteme de supraveghere si monitorizare a populatiei pare a fi un fapt semnificativ. Si nu pare a fi o incercare de a face lumea un loc mai bun si mai frumos..
Ce putem face?
Nu ar trebui sa incheiem articolul intr-o nota atat de pesimista pentru ca nu este adevarat ca nu se poate face nimic, desi deja este destul de tarziu. Avem posibilitatea de a schimba ceva daca recunoastem ceea ce nu merge bine. Sunt necesare urmatoarele lucruri:
Organizare internationala
Un grup este deja destul de avansat in acest domeniu: CASPIAN („Consumatorii impotriva supravegherii, invadarii intimitatii si numerotarii“). Este vorba despre o comunitate internationala, ce lucreaza indeaproape cu alte grupuri din intreaga lume si se adreseaza unui spectru mai larg de probleme, inclusiv colectarea de date de catre corporatii si RFID. Autorul sugereaza CASPIAN ca un punct bun pentru un contact initial.
Sensibilizarea si angajarea publicului
Este timpul sa se ridice aceasta problema cu fiecare ocazie care se iveste, pentru a determina publicul sa mediteze asupra directiei politicilor actuale si a i se atrage atentia asupra a ceea ce se intampla.
Expunerea mentalitatii oamenilor ce implementeaza aceasta schema
Tinta cardurilor ID este aceea de a creea o arhiva digitala detaliata cu tot ceea ce faceti si toate locurile in care va deplasati. Tinta industriei RFID este Mobilitatea Totala – urmarirea continua a miscarilor tuturor obiectelor si persoanelor semnificative. Ce fel de minte si personalitate ar vrea asa ceva?
Nu folositi carduri, folositi banii (platiti in numerar)
Este incredibil cat de voluntar au colaborat oamenii in a-si oferi informatiile personale, cooperand la modul inconstient in supravegherea propriilor vieti. Incercati sa nu lasati urme digitale. Nu permiteti cardului dumneavoastra sa va identifice..
Toate acele limitari (ale sistemelor ID) pot fi reale, dar acest lucru nu este suficient pentru a stopa implementarea, deoarece acestea sunt probleme care vor afecta oamenii individual, nu guvernele lor – problema este a noastra, nu a lor. Nu a existat practic nici o dezbatere semnificativa asupra uneia dintre cele mai mari probleme a timpurilor noastre!
De asemenea este timpul sa ne uitam la ce sunt sistemele ID destinate sa faca, nu la justificarea publica a acestora. Din moment ce guvernele au stiut probabil dintotdeauna ca ID-urile nu vor opri terorismul, crima organizata, furtul de identitate, frauda, etc., trebuie sa existe un alt motiv pentru introducerea lor – si se pare ca guvernele nu vor ca publicul larg sa cunoasca acest motiv.
O agenda internationala coordonata a ID-urilor?
Probabil ca putem invata mult mai multe daca ne uitam cu atentie la ce se intampla in prezent in intreaga lume. In mod interesant, se pare ca nimeni nu a publicat un studiu de incredere sau global asupra introducerii sustemelor ID in intreaga lume, asa ca a trebuit compilat un astfel de studiu pentru acest articol [vezi tabelele din articolul original al autorului; Ed.].
Ceea ce iese in evidenta din acest studiu, asa incomplet cum este el, este ca sistemele de carduri de identitate electronice avansate sunt introduse la unele dintre cele mai sarace state ale lumii, unele in haos, razboi civil si foamete, deopotriva tari mici si mari.
Ele sunt introduse in state cu culturi foarte divergente, in cadrul unor state care sunt aproape complet pre-industrializate si subdezvoltate si inainte de toate la aproape toate natiunile islamice. Doar un mic grup de state nu vor avea un sistem electronic avansat de inregistrare a populatiei. Toate acestea se vor intampla pana la sfarsitul lui 2012.
De exemplu, pe 25 iunie 2009, India a anuntat ca va continua programul de introducere a cardurilor de identitate biometrice universale, acesta urmand a fi finalizat pana in 2011 – urmand a fi inregistrati aproape 1,2 miliarde de oameni in doar 18 luni.
Cu toate acestea, sunt si arii gri. De exemplu, in unele state, cum ar fi Mozambic si Zambia, exista carduri ID biometrice pentru inregistrarea votantilor care nu sunt in mod oficial carduri ID nationale dar care totusi au inregistrat populatia.
„Cardurile electorale“ tind sa devina carduri ID nationale imediat dupa alegeri, cum s-a intamplat de exemplu in Haiti. (Cum de introducerea cardurilor ID a ajuns sa fie legata de „aducerea democratiei“?). SUA probabil ar fi in aria gri din cauza incertitudinii (in mod deliberat neclarificate) privind actul real ID, Canada din cauza propunerilor pentru „permise de conducere consolidate“ biometric, iar Australia din cauza statusului incert al „cardurilor de acces“. Orice incertitudine este insa eliminata daca examinam „imaginea globala“: cardurile ID vor fi introduse aproape peste tot.
Introducerea simultana in asa de multe state a unor sisteme de carduri ID foarte asemanatoare, nu pare a fi o coincidenta. Daca era vorba doar de o problema a unor state care luau singure initiativa de a-si perfectiona anumite sisteme, acest lucru s-ar fi desfasurat pe o perioada mai lunga de timp, avand in vedere faptul ca natiunile isi imbunatatesc sistemele o data la cateva decenii. E posibil ca acest orar sa indice ca asupra natiunilor se aplica o presiune internationala nevazuta pentru a adopta carduri ID?
In timpul cercetarii listei, a reiesit ceva interesant. Planurile de a introduce un sistem national de carduri ID in Uganda au fost anuntate printr-un memorandum din date de 20 iunie 2008, trimis catre Fondul Monetar International (FMI).
Impresia este ca FMI era implicat in aceasta decizie cu mult timp inainte ca populatia din Uganda sa fi fost consultata in legatura cu acest plan.
A cerut cumva FMI natiunilor sa adopte carduri ID biometrice, sub pretextul evitarii evaziunii fiscale, prevenirii fraudei si spalarii de bani?
Iar si iar, pentru promovarea asa numitelor beneficii ale sistemelor de identitate biometrice, printre motivele incluse se numara si beneficile aduse sistemului bancar, prevenirea fraudei si faptul ca cei care sunt mai saraci vor avea astfel acces la sistemul bancar.
Intr-un exemplu al promovarii occidentale, Uniunea Europeana (UE) a sponsorizat financiar introducerea de carduri ID biometrice in Republica Democrata Congo, chipurile pentru a ajuta la promovarea pacii prin urmarirea fostilor soldati si luptatori. O logica similara a fost aplicata pentru introducerea sistemelor biometrice in Somalia.
Cardurile ID biometrice vor ajunge si in Rwanda. Cardurile ID au fost o unealta majora in genocidul din Rwanda. Imaginati-va cat de eficient ar fi fost genocidul cu o inregistrare computerizata a populatiei si un sistem ID biometric pentru a preveni frauda sau evaziunea. Experienta Rwandei este o ilustrare oribila a cat de letale pot fi cardurile ID intr-o natiune aflata in razboi civil si ridica intrebari incomode despre implicarea UE in astfel de actiuni.
Politica de armonizare in UE, Marea Britanie si SUA
Introducerea la nivel global a cardurilor ID este pur si simplu un martor vizibil al unui proces invizibil. Politicile care ne afecteaza profund vietile si ne rapesc libertatea sunt elaborate in intelegeri internationale secrete.
In iulie 2005, in timpul rotatiei de 6 luni la presedintia UE, Marea Britanie a introdus o propunere privind cardurile ID biometrice in Europa, in ciuda faptului ca nu avea dreptul de a face acest lucru, conform tratatelor Uniunii Europene de la acea vreme.
Aspectele legale nefiind un obstacol, aceasta propunere a evoluat ulterior, legand politica UE de Programul de la Haga pe probleme de justitie si securitate.
Totusi, politicile care au introdus cardurile ID au evoluat in secret, mergand mult dincolo de identificare si securitate, asa cum a explicat Tony Bunyan intr-un articol din ziarul Guardian („Societatea supravegheata este o problema in intreaga UE“, 28 mai 2009; articolul include citate din raportul lui Bunyan – „Forma lucrurilor care vor veni’’). Cardurile ID sunt doar o unealta, ce fac posibil un plan mult mai mare de monitorizare si inregistrare a vietii fiecarei persoane; Bunyan numeste acest lucru „tsunami-ul digital“.
„Fiecare obiect pe care il foloseste un individ, fiecare tranzactie pe care o face si aproape orice deplasare a sa va crea un raport digital detaliat. Acest lucru va genera o multime de informatii pentru organizatiile de securitate publica“, ducand la anticiparea comportamentului si evaluarea lui de catre niste„masini“ (termenul lor) care vor emite pe loc ordine catre ofiteri. Propunerea prevesteste colectarea in masa de date personale despre calatorii, detalii bancare, localizare prin intermediul telefonului mobil, rapoarte medicale, folosirea internetului, cazier (oricat de nesemnificativ ar fi), amprente si poze digitale care pot fi exploatate si aplicate diferitelor scenarii – imbarcarea in avion, comportament pe internet sau participarea la un protest.“
Dar toate acestea nu vin doar spre Europa, asa cum explica Bunyan, pentru ca SUA si UE vor imparti politici si practici similare intr-o agenda a armonizarii acestora:
„…s-a propus ca pana in 2014 Uniunea Europeana sa creeze o arie de cooperare Euro-Atlantica cu SUA in domeniul libertatii, securitatii si justitiei“. Acest lucru va merge mult mai departe de prezenta cooperare si va insemna ca politicile care afecteaza libertatile si drepturile fiecarui cetatean UE nu vor fi determinate la Londra sau Brussels, ci in cadrul intalnirilor secrete dintre UE si SUA.
A fost acesta un raspuns la evenimentele din 9/11? Nu, cu siguranta nu. Putem spune asta pentru ca unele dintre aceste planuri au o istorie publicata si o cronologie mult mai veche, de exemplu, Taiwan, 1997 si India, 1999. Putem merge pe firul bazelor de date de tip ID pana la „Cardul Australian“, care a fost invins in 1987. Putem de asemenea spune cu siguranta ca aceasta cooperare UE-SUA pe probleme de securitate a inceput inainte de evenimentele de la 9/11, asa cum a fost cazul si cu dezvoltarea securitatii bazelor de date UE care au fost aplicate dizidentilor politici.
Ce fac cardurile ID?
Cardurile ID sunt ca un „lipici“ high-tech, o interfata ce pune impreuna toate bazele de date din diferite state si leaga aceste informatii la un loc. Aceasta este semnificatia functiei de identitate „multifunctionala“ a acestor noi carduri: un numar de ID este de fapt cheia care permite accesul la toate serviciile si de asemenea la toate bazele de date. Un singur card, un numar deci, permite ca o persoana sa fie urmarita de-a lungul a multiple activitati, de-a lungul intregii sale vieti si a tot ceea ce face – munca, taxe, sanatate, totul. Cand numeroase baze de date sunt legate impreuna prin intermediul unei interfete comune (in acest caz prin numerele ID) ele practic functioneaza ca o singura „meta baza de date“.
In ziarul Guardian (din 30 septembrie 2003), Alan Travis a scris ca „inregistrarea informatiilor cetatenilor“ in Anglia va „aduce impreuna toate informatiile existente detinute de guvern“ (referitoare la 58 de milioane de locuitori):
Vor fi incluse numele lor, adresa, data nasterii, sexul si un numar personal unic pentru a forma o baza de date ‘mult mai exacta si transparenta’ decat arhivele existente la ora actuala cu asigurari nationale, taxe, documente medicale, pasapoarte, permise de conducere si de vot…
Decizia de a da unda verde inregistrarii populatiei la nivel national, fara nici o nevoie aparenta pentru o noua legislatie sau orice dezbatere publica este in contradictie cu dezbaterea intensa a cabinetului care are loc in prezent in legatura cu… proiectul cardurilor de identitate…
…Acesta este un proiect comun intre Biroul de Statistica Nationala si Trezorerie…
Ideea a fost dezvoltata de grupul de productivitate al serviciilor publice ale Trezoreriei – un grup de oameni de afaceri si manageri ai serviciilor publice…
Ministerul de Interne a precizat ca o schema a cardurilor nationale de identitate va trebui sa fie ‘sustinuta de o baza de date a tuturor rezidentilor UK’ si a cerut opinii privind folosirea in acest scop a inregistrarilor informatiilor cetatenilor…
Proiectul ID indian este un alt exemplu major. Conform unui articol aparut in publicatia Hindu (din 26 iunie 2009):
…Numerele UID [IDentificare Unica] si bazele de date vor fi legate de agentii cum ar fi Comisia Electorala a Indiei si Departamentul Impozitului pe Venit, care…genereaza…pozele cardurilor de identitate a votantilor…
In plus, vor fi folosite pentru oferirea de servicii in cadrul diverselor programe guvernamentale cum ar fi sistemul public de distributi si programul care garanteaza angajarea rurala nationala pentru familiile care traiesc sub nivelul de saracie… si pentru a oferi asistenta financiara si de alt tip nevoiasilor.
Din punct de vedere istoric, aceasta nu este prima data cand vedem ca se introduc astfel de sisteme. Este un concept similar cu sistemul ID nazist, cu un Numar al Personalului Reich-ului pentru a lega toate celelalte baze de date.
Sistemul de compilare a tuturor inregistrarilor initiale ale populatiei din bazele de date deja existente, este inca o data a practica similara celor naziste.
De ce ar trebui sa fie semnificativ acest lucru? De ce ar fi o mare scofala ca guvernul sa colecteze la un loc niste date pe care oricum le are deja?
Asa cum a raportat Henry Porter in blogul sau din Guardian (25 februarie 2009):
„Odata ce unui individ i s-a atribuit un numar unic de index, este posibila recuperarea datelor referitoare la el din cadrul numeroaselor baze de date si construirea unei imagini de ansamblu a vietii acelui individ, lucru neautorizat in consimtamantul original al colectarii datelor“ spune Sir David Omand intr-un raport pentru Institutul pentru Cercetarea Politicii Publice…
In 2006 Sir David Varney, seful Guvernului Transformational, a prezis ca statul va avea acces la ‘un adevar profund despre cetatean pe baza comportamentului lui, experientei lui, credintelor, nevoilor sau dorintelor lui“.
Cardurile de loialitate si colectarea de date
Hai sa nu mai discutam despre statul politienesc, ci despre cardurile de loialitate din supermarket-uri. Nu sunt mari diferente intre ele din punct de vedere tehnologic, iar cardurile de identitate moderne par a fi descendenti apropiati ai cardurilor de loialitate, ce au aceleasi scopuri: colectarea de informatii despre oameni.
Corporatiile vor sa stie cat mai multe despre clientii lor, din motive de marketing, si au facut o investitie incredibila in infrastructura necesara pentru colectarea si analizarea datelor. Pana in 2004, Wal-Mart a adunat 460 terabiti de informatii despre clienti, sau mai mult de dublul informatiei totale existente pe internet! (1) Majoritatea acestor date proveneau din cardurile de loialiate.
Guvernele au adoptat cardurile ID deoarece magazinele au demonstrat eficienta acestei tehnologii. Magazinele au demonstrat ca pot urmari si intocmi un profil al clientilor lor pentru a le afla obiceiurile privind cheltuielile, slabiciunile si a afla ce tip de reclame functioneaza asupra lor.
Tehnologia pe care o folosesc nu numai ca a trebuit sa demonstreze ca functioneaza, ci si faptul ca se va plati de la sine. Daca aceste corporatii de supermarket-uri investesc sume atat de mari in aceasta directie, inseamna ca tehnologia este foarte eficienta.
Au fost create programe puternice si eficiente pentru calculatoare, precum ChoicePoint si LexisNexis, pentru a analiza datele de pe cardurile de loialitate ale magazinelor. Acum descoperim ca unele dintre aceste sisteme sunt folosite de catre FBI pentru a micsora lista suspectilor. (2)
Guvernele au realizat ca aceiasi tehnologie de intocmit profile functioneaza si poate de asemenea fi aplicata pentru descoperirea teroristilor, „extremistilor“, disidentilor politici sau oricarei alte categorii de interes pentru stat. Unele dintre aceste companii ajuta de asemenea la colectarea de date.
Cand guvernul SUA a obtinut date personale despre votantii din 11 state latino-americane diferite, pentru motive nespecificate, acele date au fost obtinute de catre corporatii private printre care si ChoicePoint.
S-a raportat ca majoritatea datelor colectate in SUA provin din surse externe si ca aproape 70% din buget merge spre corporatii private.
Desi majoritatea acestor cheltuieli merg spre corporatiile din domeniul militar si al apararii (cum ar fi SAIC si Booz Allen Hamilton) corporatiile de consumatori au si ele partea lor. Putem vorbi deci despre o conlucrare tot mai stransa intre guvern si corporatiile private, in cadrul careia isi impart tehnologia si uneltele si coopereaza in colectarea datelor?
RFID: O tehnologie puternica pentru urmarire
Una dintre uneltele care a migrat de la cardurile de loialitate catre cardurile ID este RFID (ID pe baza de radio-frecventa). El este deja introdus in noul card ID chinezesc si va fi introdus in toate noile carduri ID „smart“.
RFID este un sistem de urmarire, dezvoltat initial pentru a urmari marfa in lantul de aprovizionare si in depozite. Cipuri foarte mici permit citirea de la o distanta de pana la cativa metri a numarului de serie. Cand un dispozitiv de tip RFID trece pe langa un dispozitiv de citire, numarul acestuia este inregistrat.
Cand dispozitivele de citire RFID sunt conectate la o retea, este posibila alcatuirea unui raport cu miscarile unui obiect (sau persoane) prin listarea tuturor situatilor si locurilor in care numarul RFID urmarit a fost inregistrat.
Dispozitivele RFID din cardurile de loialitate permit ca numele detinatorului de card si toate infomatiile personale de pe card sa fie citite de la o distanta de cativa metri, fara ca detinatorul cardului sa stie acest lucru. Folosind dispozitive RFID, magazinele va pot citi identitatea de pe cardurile de loialitate imediat ce intrati in magazin, fara sa realizati acest lucru. Acum ni se vor emite „carduri de loialitate’’ ale guvernului care ne vor identifica prin RFID.
Magazinele si-au dat seama ca prin plasarea dispozitivelor de citire in variate locatii, pot folosi RFID-urile pentru a urmari miscarile clientilor – pentru a vedea, de exemplu, produsele la care s-au uitat dar nu le-au cumparat, in raport cu cele pe care le-au cumparat.
Foarte repede, magazinele au realizat de asemenea ca dispozitivele RFID din produse precum articolele de imbracaminte pot fi folosite pentru a depista miscarile celor care le-au cumparat. Spre deosebire de codurile de bare, RFID identifica fiecare obiect cu un numar serial unic, diferentiind articolele identice.
Bazele de date ale retelelor de magazine le-a permis sa tina o socoteala a obiectelor care au fost cumparate de catre un client anume – asociind deci un nume la numerele seriale RFID. Aceasta extra informatie a contat si ea in conturarea profilului clientilor; de exemplu, supermarket-urile au inceput sa obtina date despre cine statea langa acestia si asa si-au dat seama daca acestia mergeau la cumparaturi singuri, cu sotii sau sotiile, sau cu altcineva.
In curand magazinele vor fi capabile sa citeasca in acelasi mod numarul serial RFID din cardul dumneavoastra national de identitate si guvernele vor vinde confirmarea identitatii dumneavoastra pentru o referire incrucisata a numarului serial de pe cardul ID cu numele si adresa personala.
Magazinele cheltuiesc o groaza de bani achizitionand date, asa ca cunoasterea numelor si adreselor clientilor cu certitudine a ajuns sa valoreze ceva. Clientii nu vor mai putea sa-si ascunda identitatea sau sa dea un nume fals pe cardurile de loialitate.
Cand angajatorii folosesc profiluri
Unele corporatii deja aplica profiluri psihometrice angajatilor si potentialilor angajati pentru a obtine o forta de munca cu un profil „corect“ si cu atitudini „corecte“. Imaginati-va cum poate facilita acest lucru urmarirea si alcatuirea profilurilor prin RFID, obtinandu-se astfel profilurile intregii vieti a indivizilor.
Prin permiterea monitorizarii omniprezente si alcatuirii profilurilor, ar putea sistemele ID sa introduca o cultura corporatista a conformitatii, in care cei care care nu se potrivesc profilului cerut sa fie concediati fortat?
Au existat multe exemple de angajatori ce au facut discriminari pe motive de afilieri politice sau apartenente la sindicate. Information Commissioner Office din Marea Britanie a descoperit ca multe companii foarte mari si respectabile s-au angajat in practici ilegale de acest tip.
Ce s-ar intampla daca angajatorii ar folosi date culese din sistemele ID si din analiza retelelor sociale pentru a realiza profilul personalului angajat, pentru a le identifica prietenii si asociatii sau orice alte afilieri? Ce ar insemna pentru societate si cultura politica daca angajatorii din cadrul corporatiilor ar putea identifica si discrimina activistii politici si ai sindicatelor, facandu-le sa le fie foarte greu sa isi gaseasca un loc de munca?
Ar fi acest lucru compatibil cu democratia?
Profesorul emerit Sheldon S. Wolin, un filozof politic de la Universitatea Princeton din SUA, a avertizat asupra pericolului „totalitarismului inversat“, asa cum il numeste el, care „consta in inarmarea cu o putere totala, fara a lasa insa impresia ca face acest lucru, fara a stabili lagare de concentrare, fara sa se forteze uniformitatea ideologica sau suprimarea elementelor dizidente atat timp cat acestea raman ineficiente“. Astfel de puteri, precum cele din SUA, arata „cum democratia poate fi manuita fara a parea ca este suprimata’’. (Chellis Glendinning, Every move you make, CounterPunch.com, 19 iunie 2008).
Imaginati-va daca supravegherea s-ar aplica pentru a controla dizidentii politici, in special intr-un mediu de fuziune intre puterea de stat si cea a corporatiilor. Imaginati-va cum dizidentii ar fi alungati din posturile lor, sau, poate mai subtil, doar li se va refuza orice promovare.
Imaginati-va cum documente detaliate despre slabiciunile psihologice si vulnerabilitatile tuturor indivizilor, generate prin profiluri si inregistrari ale indiscretiilor trecute ar putea fi folosite pentru a exercita presiuni asupra oponentilor politicii guvernului.
Supravegherea populatiei si controlul social
China a devenit un adevarat laborator pentru capitalism si dezvoltarea noilor tehnologii pentru supraveghere si „securitate nationala“. Naomi Klein a scris pe larg despre acest subiect in cartea sa The Skock Doctrine (Picador, 2008) si in articole precum China’s All-Seeing Eye si The Olympics: Unveiling Police State 2.0 (www.naomiklein.org/articles/2008?page=1).
Cativa indivizi influenti se pare ca au decis ca functioneaza mai bine capitalismul in conditii de inegalitate si nedreptate. Un sub-produs al acestora este instabilitatea, amaraciunea si resentimentul datorate insusirii pamantului si resurselor si fortarea taranilor sa paraseasca pamantul si sa devina lucratori in magazine de dulciuri traind in cartiere insuportabile.
Este vorba de fapt despre cei bogatii care vor sa devina si mai bogati furand de la oamenii obisnuiti si cooptand puterea statului pentru a face acest lucru. Acesta este de altfel si motivul pentru numarul crescut de revolte, „dezordini’’ si tensiuni sociale din China contemporana. Nimic din toate acestea nu tulbura insa Occidentul.
Ceea ce Occidentul a incercat sa faca totusi, este sa garanteze stabilitatea Chinei si sa ajute la pastrarea controlului asupra oricarei eventuale tulburari prin oferirea de acces liber la cele mai noi tehnologii de supraveghere si securitate, pentru a transforma astfel China intr-un dictator si mai eficient. Noile tehnologii care se demonstreaza a functiona in laboratorul social care a devenit China, pot fi apoi adoptate si aplicate oriunde.
Un bun exemplu in acest sens ar fi tehnologia de recunoastere faciala, furnizata Chinei de catre SUA, in mod ilegal, pentru a ajuta autoritatile chineze sa identifice mai usor pe cei care creaza probleme intr-o multime sau pur si simplu sa urmareasca miscarile anumitor indivizi de interes si probabil sa identifice persoanele pe care le intalnesc. Sistemele de recunoastere faciala pot acum identifica o fata dintr-un milion si sunt destul de avansate pentru a identifica o fata dintr-un intreg oras.
Dispozitivele RFID au de asemenea aplicatii in aparatul de securitate al statului. China emite cititoare RFID portabile pentru politisti, pentru ca acestia sa poata afla identitatea persoanelor din cardurile ID. Statul chinez are cea mai mare incidenta de revolte dintre toate tarile din lume, din cauza conditiilor sociale severe si a inegalitatii.
China a adoptat mai degraba practica limitarii intr-un spatiu dat a tulburarilor decat incetarea acestora; in loc sa aresteze pe loc agitatorii, politia doar ii identifica – pentru a-i aresta ulterior, unul cate unul.
CCTV si tehnologiile de supraveghere sunt folosite pentru aceste identificari. Dispozitivele RFID au o aplicatie evidenta: identitatile tuturor indivizilor dintr-o multime ar putea fi colectate de un singur politist imbracat simplu, care se amesteca printre oameni cu un cititor RFID.
Dispozitivele RFID pot fi de asemenea de folos statelor cu populatii mobile. India anticipeaza migrarea unui numar mare de oameni din zona rurala catre orase. Autoritatile indiene planifica sa foloseasca o combinatie de RFID si Sisteme de Informare Geografica (GIF) bazate pe GPS pentru a inregistra automat migrarea votantilor sau schimbarea resedintei si pentru a actualiza bazele de date (cum ar fi de exemplu registrul electoral). Oricine poate vedea ce folositor ar fi acest lucru pentru autoritatile chineze, care se confrunta cu un numar tot mai mare de tarani care migreaza spre orase, ilegal, pentru a lucra ca o clasa de jos, nedetectabila, instabila.
Prin urmare, acesta este modelul care ar trebui aplicat si in alta parte: inegalitate crescanda, cresterea populatiei din mahalale si controlul tulburarilor sociale prin supraveghere?
Banca Mondiala are un rol explicit in promovarea acestor lucruri, spunand ca urbanizarea si migrarea sunt lucruri bune si necesare.
Asa cum se afirma in cartea profesorului Mike David, Planet of Slums (Verso, 2007), o mare parte din populatia lumii traieste in mahalale – un simptom al inegalitatii si al exploatarii in crestere.
In SUA, orase intregi mor, cartiere si in unele cazuri chiar intregi districte fiind demolate iar locuitorii lor desproprietariti. Starea rezidentilor din Detroit aminteste de New Orleans-ul post-Katrina, cu antreprenori militari privati asumandu-si puteri guvernamentale in Zonele de Management Urban create pentru degajari en-gros. Aceasta este manifestarea occidentala a unui model global. Biroul Census al SUA si-a planificat in 2009 sa identifice chiar si persoanele care si-au pierdut casele, prin angajarea a 140000 de muncitori temporari pentru a descoperi „unitatile de cazare“ ascunse si improvizate si pentru a obtine coordonatele GPS pentru fiecare „usa de la intrare“. La ora actuala, un caz legal poate face ca acele date sa fie disponibile corporatiilor din sectorul privat.
Implementarea la nivel global a unor sisteme de supraveghere si monitorizare a populatiei pare a fi un fapt semnificativ. Si nu pare a fi o incercare de a face lumea un loc mai bun si mai frumos..
Ce putem face?
Nu ar trebui sa incheiem articolul intr-o nota atat de pesimista pentru ca nu este adevarat ca nu se poate face nimic, desi deja este destul de tarziu. Avem posibilitatea de a schimba ceva daca recunoastem ceea ce nu merge bine. Sunt necesare urmatoarele lucruri:
Organizare internationala
Un grup este deja destul de avansat in acest domeniu: CASPIAN („Consumatorii impotriva supravegherii, invadarii intimitatii si numerotarii“). Este vorba despre o comunitate internationala, ce lucreaza indeaproape cu alte grupuri din intreaga lume si se adreseaza unui spectru mai larg de probleme, inclusiv colectarea de date de catre corporatii si RFID. Autorul sugereaza CASPIAN ca un punct bun pentru un contact initial.
Sensibilizarea si angajarea publicului
Este timpul sa se ridice aceasta problema cu fiecare ocazie care se iveste, pentru a determina publicul sa mediteze asupra directiei politicilor actuale si a i se atrage atentia asupra a ceea ce se intampla.
Expunerea mentalitatii oamenilor ce implementeaza aceasta schema
Tinta cardurilor ID este aceea de a creea o arhiva digitala detaliata cu tot ceea ce faceti si toate locurile in care va deplasati. Tinta industriei RFID este Mobilitatea Totala – urmarirea continua a miscarilor tuturor obiectelor si persoanelor semnificative. Ce fel de minte si personalitate ar vrea asa ceva?
Nu folositi carduri, folositi banii (platiti in numerar)
Este incredibil cat de voluntar au colaborat oamenii in a-si oferi informatiile personale, cooperand la modul inconstient in supravegherea propriilor vieti. Incercati sa nu lasati urme digitale. Nu permiteti cardului dumneavoastra sa va identifice.
luni, 19 noiembrie 2012
Vremurile din urmă, sunt semne sau exagerări?
- Unii parinti, unii crestini spun ca sunt tot felul de semne ale sfarsitului lumii, iar altora li se pare ca sunt exagerari. Dumneavoastra ce credeti? Sunt semne ale sfarsitului lumii astazi sau sunt unele exagerari?
- Nu-s exagerari. Dupa toate scrierile Sfintilor Parinti, sigur, e in apropiere imparatia lui Antihrist. Asa socotesc eu, dupa cat am citit, dupa cum ne-au istorisit si Parintii vechi si dupa cum scriu toate cartile. Dupa cum se vad lucrurile, suntem cam in apropiere.
- Ce scop au proorociile? Pentru ce ne-au fost lasate, cum sa ne folosim de ele?
- Au fost date omenirii ca sa te pregatesti. Sa te pregatesti pentru ca o sa vina sfarsitul, distrugerea lumii.
- Sunt unii care intra in panica, nu folosesc proorociile foarte duhovniceste.
- Atuncea aceia sunt nedumnezeiti. Daca nu poti sa te folosesti, inseamna ca esti nedumnezeit. Proorociile sunt pentru oameni, pentru folosul lor. Dumnezeu, fiindca ne iubeste, ne prooroceste dinainte: "Aveti in vedere ca o sa vina distrugerea voastra!" Proorocirile sunt spre pocainta.
Suntem in al VIII-lea veac. Toate sfintele proorocii, toate sfintele carti, toate invataturile Sfintilor Parinti cei inalti, care s-o dus pana la al treilea cer, toate ne-o propovaduit ca in al VIII-lea veac omenirea o sa faca mari progrese spre cele rele, de-a stanga. In al VIII-lea veac o sa se schimbe omenirea intreaga. Si vedem lucrurile astea, le vedem cu ochii.
Tineretul face niste nelegiuiri titanice!... Cand el ar trebui sa fie ca o floare care infloreste, acuma deodata ii bagata samanta pacatului in el. Vedeti? De aceea trebuie sa ne osarduim ca samanta aceea a pacatului sa nu dea rod.
Lumea asta e in mana vrajmasului. Conducatorii omenirii intregi nu sunt altceva decat dusmanii Adevarului, ca sa faca tot ce-i rau. Daca o ajuns sa dea voie sa se casatoreasca barbat cu barbat si femeie cu femeie!... Si nu numai ca le da voie, dar te si obliga sa le recunosti casatoria. Nimenea sa nu le spuna ca nu e voie! Vezi? O luat puterea sataniceasca desavarsit controlul. Sunt timpurile cele mai critice! Cele mai critice timpuri au inceput, caci se apropie vremea venirii lui Antihrist. Da, atata-i de daramata omenirea ca nu gasesti om curat pe fata pamantului. Asa e, sunt timpurile lui Antihrist. Conducatorii s-au facut ascultatori de Satana.
- Dar vedeti ca umbla cu diplomatie. La suprafata totul e bine, conducatorii se arata ca si cum ar fi cei mai mari aparatorii ai dreptatii. Cum sa infrunti viclenia si minciuna asta?
- Ei, cum s-o infrunti? Numai cu nadejdea la Dumnezeu! Trebuie rabdare, rabdare... "Cel ce va rabda pana la sfarsit, acela se va mantui", spune destul de clar Sfanta Scriptura. Cel ce va rabda pana la sfarsit in Adevar, sigur ca da.
Alt adevar nu exista pe fata pamantului decat Biserica. Toti sunt vicleni, numai Mantuitorul Hristos e Adevar. Asta-i Adevarul. In lume sunt si oameni buni si sfinti, dar ca oameni aluneca, si vrajmasu-i diplomat si te inseala. Te lasa sa te sfintesti, da'incet, incet, se strecoara, daca n-ai smerita cugetare, si se salasluieste in sufletul si in cugetul tau egoismul. Apoi atuncea ce mai faci din persoana care are egoism? S-a terminat!
- Cei care conduc lumea cauta sa-i ameteasca pe toti, sa nu mai stie ce e binele si ce e raul. Cum poti sa cunosti adevarul?
- Eee!... Numai darul Sfantului Duh, numai darul Duhului Sfant!... S-a terminat! Asa-i, da, s-a terminat! Greutati. Ca vezi, atata-s de smecheri conducatorii lumii, ca ei se apropie de conducatorii Bisericii ca sa-i atraga de partea lor. Poti sa racnesti tu ca un nebun, daca esti un simplu om, cine te asculta? Da' daca conducatorii Bisericii ordona, de acuma toata lumea trebuie sa-i asculte. Si dusmanii Adevarului se osarduiesc zi si noapte ca sa-i insele pe conducatori. Asa-i.
Aproape toata lumea, cea mai multa, are o incredintare asa, ca aici e raiul si aici e iadul. Despre acestia nu mai poti spune ca sunt oameni apropiati de Dumnezeu; sunt oameni care au ajuns mai rau ca dobitoacele.
De aceea, trebuie o atentie mare. Omenirea a intrat in veacul al VIII-lea. Toate Sfintele Scripturi si toate proorociile proorocilor, ale apostolilor si ale Sfintilor Parinti spun ca, odata cu inceputul celui de-al VIII-lea veac, va fi o schimbare infricosata in omenire, adica omenirea se va schimba toata inspre cel rau. Nu spre apropierea de Dumnezeu, ci spre departarea de Dumnezeu.
Ca vezi, in timpurile astea, dupa cum ati auzit, va fi imparatia lui Antihrist. Proorocii lui Antihrist cunosc lucrurile, cunosc adevarul ca, atata timp cat Ortodoxia va fi la inaltime, imparatia lui Antihrist nu poate sa imparateasca. Conducatorii de acum ai omenirii sunt cei mai indepartati de adevar, caci adevarul este Ortodoxia. S, daca sunt indepartati de adevar, proorocii lui Antihrist se inmultesc si vor sa-l aduca pe Antihrist [2], dupa cum scriu Sfintele Scripturi, ca sa stapaneasca Pamantul. Dar noi, care am cunoscut adevarul, sa nu ne dam batuti de neadevar.
Adevarul este Hristos, neadevarul este Satana. Dar vezi ca Satana e smecher, e viclean. De mici copii baga in sufletele si in cugetele tineretului patimile cele daramatoare de adevar..
Acuma vedem, vedem cu ochii nostri: Uniunea Europeana! Care-i scopul lor? Ca sa atraga omenirea de la Adevar spre pierzare, spre Satana, cum sa spun, spre stanga.Faradelegile cele mai infricosate care s-o petrecut candva le socotesc conducatorii o nimica toata, spun ca "asa trebuieste, asa trebuieste". Auzi dumneata? Si cine zice asta? Chiar conducatorii. Sodomia, despre care citim in Sfintele Carti ca a fost urgia cea mai mare pe pamant – cand s-o scufundat Sodoma si Gomora – o socotesc o distractie. Spun ca nu-i nimica, ca asa trebuie sa mearga toata omenirea. Vezi? Ce semn mai mare vrei sa vezi?
Si dintre crestini, dintre ortodocsi, incep unii sa zica: "Ei, da' nu-i nimica cutare, nu-i nimica cutare ... Da' ce trebuieste post, da' ce trebuieste sa mergi la biserica?" Vezi? Incep si dintre crestini, dintre ortodocsi... s-o slabanogit si ei. Ceea ce o prevazut Sfintii Prooroci, le-o propovaduit inca de multi ani, noi vedem acuma ca incep sa se implini cele ce au proorocit.
Da' ce sa mai zici? Se asteapta imparatia lui Antihrist. Antihrist, adica vederat este contra lui Hristos. Si acum lumea intr-acolo se indreapta toata, ca sa faca alte legi, nu ale lui Hristos, Dumnezeu adevarat, care s-o pogorat din cer si o luat trup pentru noi. De-acuma e vadit lucru, conducatorii sunt anti, contra lui Hristos. Imparatia lui Antihrist e aproape, dupa cum spun toate Sfintele Scripturi, dupa ceea ce se intampla si ceea ce vedem. E aproape. De aceea, trebuie sa fim atenti si sa nu zicem ca "nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare si nu-i nimica cutare".
Staretul Dionisie - Lumea in Vremurile de Pe Urma (Vol2
sâmbătă, 17 noiembrie 2012
Homosexualitatea este o deviatie psihica care poate fi tratata
Motive pentru care “casatoria” homosexuala este daunatoare. Homosexualitatea este o deviatie psihica care poate fi tratata
1. Nu este casatorie
Daca numim ceva casatorie, aceasta nu inseamna ca acel lucru este casatorie. Casatoria a fost, dintotdeauna, un acord intre un barbat si o femeie, acord care, prin natura sa, este randuit catre procrearea si educarea copiilor si unitatea si bunastarea sotilor. Cei ce promoveaza casatoria intre persoane de acelasi sex propun ceva cu totul diferit. Ei propun unirea dintre doi barbati sau doua femei. Acest lucru neaga diferentele biologice, fiziologice si psihologice, care sunt evidente, intre barbati si femei, diferente care isi afla completarea in casatorie. De asemenea, ei neaga scopul principal, specific, al casatoriei: perpetuarea rasei umane si cresterea copiilor. Doua lucruri care sunt total diferite nu pot fi considerate ca fiind unul si acelasi lucru.
2. Incalca legea naturala
Comportamentul homosexual nu este innascut. Pentru a obtine sustinere, activistii homosexuali exploateaza mitul existentei unei gene gay; in consecinta, comportamentul homosexual ar fi inevitabil si de neschimbat. Studii carora mijloacele de comunicare in masa le-au facut reclama si care dau impresia ca ar exista o gena gay nu au fost confirmate de comunitatea stiintifica si insisi cercetatorii au declarat ca studiile lor nu sunt concludente.
Dovezile disponibile in prezent sugereaza ca identitatea sexuala este determinata de influente de mediu, familie si factori personali. Casatoria nu este un contract social intre doua fiinte umane. Este o relatie care isi are radacinile in natura umana si, in consecinta, este guvernata de legea naturala.
Preceptul cel mai elementar al legii naturale este ca binele trebuie facut si urmarit, iar raul trebuie evitat. Prin ratiunea sa naturala, omul poate sa-si dea seama de ceea ce este bine sau rau din punct de vedere moral. in consecinta, poate sa cunoasca finalitatea sau scopul fiecarui act al sau si sa-si dea seama ca, din punct de vedere moral, este rau sa transforme mijloacele care il ajuta sa indeplineasca un act in scopul acelui act.
Orice situatie care institutionalizeaza ocolirea prin inselaciune a scopului actului sexual incalca legea naturala si norma obiectiva a moralitatii.
Avand in vedere ca isi are radacina in natura umana, legea naturala este universala si neschimbatoare. Ea se aplica intregii rase umane, in mod egal. Sfantul Pavel afirma, in epistola sa catre romani, ca legea naturala este inscrisa in inima fiecarui om (Romani 2:14-15).
3. Ii refuza copilului fie un tata, fie o mama
Literalmente, sute de studii arata ca este in interesul suprem al copilului sa fie crescut de tatal si de mama sa, parintii lui naturali. Am invatat, vazand urmarile divortului, ca guvernul nu poate sa creeze niciodata suficiente programe sociale care sa compenseze lipsa mamei sau a tatalui. Situatia nefericita a acestor copii ar deveni norma pentru toti copiii crescuti de doua persoane de acelasi sex.
Un copil aflat intr-o astfel de casatorie va fi intotdeauna lipsit fie de mama naturala, fie de tatal natural. Va fi crescut de o parte care nu are nici o legatura de sange cu el. Va fi intotdeauna lipsit de un model a ceea ce inseamna sa fi mama sau tata. Casatoria intre parinti de acelasi sex ignora interesul copilului.
4. Valideaza si promoveaza homosexualitatea ca stil de viata
In numele „familiei”, casatoria intre parteneri de acelasi sex serveste la validarea nu numai a unor asemenea uniuni, dar si a modului de viata homosexual in totalitatea sa, in toate variantele sale bisexuale si transsexuale.
Legile civile sunt principii care dau structura vietii omului in societate. in aceasta calitate, ele joaca un rol foarte important si, uneori, decisiv in influentarea sabloanelor de gandire si comportament. Ele modeleaza viata societatii in plan exterior, dar, de asemenea, modifica profund perceptia tuturor si evaluarea modului de comportare.
Recunoasterea legala a casatoriei intre parteneri de acelasi sex ar crea, in mod evident, confuzie in privinta anumitor valori morale fundamentale, ar scadea valoarea casatoriei traditionale si ar slabi moralitatea publica.
5. Ar transforma un rau moral intr-un drept civil
Activistii homosexuali prezinta argumentul in favoarea casatoriei intre persoane de acelasi sex ca pe o problema de drepturi civile, asemanatoare cu lupta pentru egalitate rasiala din perioada anilor 1960. Acest argument este fals.
In primul rand, comportamentul sexual si rasa sunt realitati diferite prin esenta lor. Un barbat si o femeie care doresc sa se casatoreasca pot sa fie diferiti in privinta caracteristicilor lor: unul poate sa fie negru si celalalt alb; unul poate sa fie bogat si celalalt sarac; sau unul inalt si celalalt scund.
Nici una dintre aceste diferente nu constituie un obstacol insurmontabil in calea casatoriei. Cele doua persoane continua sa fie un barbat si o femeie si, astfel, cerintele naturii sunt respectate. Casatoria intre doua persoane de acelasi sex se opune naturii. Doua persoane de acelasi sex, indiferent de rasa, averea, pozitia, educatia sau faima lor, nu vor fi niciodata capabile sa se casatoreasca, din cauza unei imposibilitati biologice de netrecut.
In al doilea rand, trasaturile rasiale mostenite si care nu pot fi schimbate nu pot fi comparate cu un comportament care nu este genetic si care poate fi schimbat. Pur si simplu, nu exista o analogie intre casatoria intre un barbat si o femeie de rase diferite si casatoria intre doua persoane de acelasi sex.
6. Nu creeaza o familie, ci o uniune care e inerent sterila
Casatoria traditionala este de obicei atat de fecunda incat cei care ar dori sa-i impiedice scopul trebuie sa insele natura pentru a impiedica nasterea de copii, folosind contraceptia. Aceasta casatorie tinde in mod natural sa creeze familii.
in opozitie cu aceasta, casatoria intre persoane de acelasi sex este sterila. Daca „sotii” vor un copil, ei trebuie sa ocoleasca natura folosind mijloace artificiale sau un inlocuitor. Tendinta naturala a unei astfel de insotiri nu este sa creeze familii.
De aceea, nu putem sa numim casatorie uniunea dintre persoane de acelasi sex si sa-i acordam drepturile sociale rezervate adevaratei casatorii.
7. Anuleaza scopul statului de a acorda drepturi sociale casatoriei
Unul dintre motivele principale pentru care statul acorda casatoriei numeroase drepturi sociale este acela ca, prin insasi natura si configuratia ei, casatoria creeaza conditiile normale pentru o atmosfera stabila, afectuoasa si morala benefica cresterii copiilor – toti rezultat al afectiunii reciproce dintre parinti. Aceasta ajuta la perpetuarea si intarirea societatii, in interesul evident al statului. Casatoria homosexuala nu ofera astfel de conditii. Scopul ei principal, vorbind in mod obiectiv, este satisfactia personala a doua persoane a caror uniune este sterila prin natura sa. De aceea, nu are dreptul la protectia pe care statul o acorda casatoriei.
8. Impune acceptarea de catre intreaga societate
Prin legalizarea casatoriei, statul devine promotorul oficial si activ al acesteia. Statul le cere oficialitatilor publice sa oficieze noile ceremonii civile, ordona scolilor sa le predea copiilor „normalitatea” acestei casatorii si pedepseste pe orice functionar public care isi exprima dezaprobarea.
In sfera privata, parintii care obiecteaza isi vor vedea copiii expusi mai mult ca niciodata acestei noi „moralitati”, firmele care ofera servicii pentru nunti vor fi fortate sa le puna la dispozitia uniunilor de acelasi sex iar proprietarii care inchiriaza apartamente vor trebui sa accepte cupluri de acelasi sex drept chiriasi. In caz contrar, toti vor fi actionati in instanta pentru discriminare. Unele dintre aceste lucruri deja se petrec in unele tari1. In anul 2005, compania Tarom a fost amendata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pentru ca nu a acordat avantajele unei oferte de Ziua indragostitilor unei perechi de homosexuali.
In Marea Britanie, activistii homosexuali solicita deja guvernului sa forteze bisericile sa oficieze casatorii homosexuale (informatie actualizata in noiembrie 2011).
In orice situatie in care casatoria interfereaza cu societatea, statul va pretinde ca toti cetatenii sa-si tradeze constiinta, trecand cu vederea, prin tacere sau prin fapta, un atac la adresa ordinii naturale si a moralitatii crestine.
Doi homosexuali din Marea Britanie au dat in judecata pe proprietarii crestini ai unui motel care au refuzat sa le inchirieze o camera (http://www.lifesitenews.com/news/two-more-gay-men-sue-owner-of-another-uk-christian-bed-breakfast).
9. Legalizarea casatoriilor homosexuale deschide usa legalizarii altor comportamente aberante
Aceleasi argumente folosite pentru a justifica recunoasterea casatoriei intre persoane de acelasi sex pot fi folosite pentru a justifica protectia legala pentru orice practici sexuale sau forme de casatorie unde exista consens. Daca definitia heterosexuala a casatoriei este abandonata, vor ramane foarte putine motive pentru care sa se refuze statutul de casatorie in cazul poligamiei, al relatiilor incestuoase sau pedofile, sau al oricarui alt mod de „legatura de iubire” pe care ar alege-o unii.
In unele tari occidentale, exista deja un curent in favoarea normalizarii pedofiliei, curent care urmeaza o cale asemanatoare pentru legitimizare ca si in cazul homosexualitatii. Includerea uniunii homosexuale in definitia casatoriei nu numai ca va degrada aceasta institutie care a durat de-a lungul vremurilor, dar o va si goli de continut.
10. Este o insulta la adresa lui Dumnezeu
Acesta este motivul cel mai important. Ori de cate ori este incalcata ordinea morala naturala stabilita de Dumnezeu, persoana pacatuieste si il insulta pe Dumnezeu. Este exact ceea ce face casatoria intre persoane de acelasi sex. In consecinta, oricine declara ca il iubeste pe Dumnezeu trebuie sa i se opuna.
Casatoria nu este creatia nici unui stat, ci ea a fost instituita de Dumnezeu in Rai, pentru primii oameni, Adam si Eva. Asa cum citim in Facerea 1:27-28: „A facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: ‘Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti’.”
Acelasi lucru a fost propovaduit si de Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos: „De la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.” (Marcu 10:6-7)
Cartea Facerii ne invata, de asemenea, cum Dumnezeu a pedepsit Sodoma si Gomora pentru pacatul homosexualitatii: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia.” (Facerea 19:24-25)
O pozitie principiala, nu una personala
Scriind acest material, nu avem nici o intentie sa atacam sau sa denigram pe cineva. Faptul ca cineva se opune casatoriei intre persoane de acelasi sex nu inseamna ca este habotnica sau extremista. Nu trebuie sa se puna semnul egal intre refuzul de a accepta homosexualitatea si ostilitatea la adresa persoanelor homosexuale. Putem sa ne opunem comportamentului unei persoane si, in acelasi timp, sa acceptam persoana. Toate persoanele merita sa fie respectate, dar anumite comportamente nu trebuie incurajate.
In calitate de crestini, avem compasiune si ne rugam pentru cei ce se lupta cu ispita si pacatul homosexualitatii. Ne rugam pentru cei care cad in acest pacat din cauza slabiciunii omenesti, pentru ca Dumnezeu sa-i ajute cu harul Sau.
Observam diferentele care exista intre aceste persoane care se lupta cu slabiciunea lor si care incearca sa o invinga si cei care transforma pacatul intr-un motiv de mandrie si incearca sa impuna stilul lor de viata asupra restului societatii, in opozitie cu legea naturala.
Afirmam adevarul despre homosexualitate, despre solutiile care exista pentru cei ce vor sa elimine atractiile homosexuale din viata lor (www.homosexualitate.ro) si facem aceasta in baza drepturile noastre constitutionale la libertatea de exprimare, fara a tine cont de etichetele pe care ni le-ar putea pune cei ce au o alta opinie asupra acestor lucruri.
Ne opunem argumentelor cu argumente.
Argumentelor in favoarea homosexualitatii si casatoriei intre persoane de acelasi sex le raspundem cu argumente bazate pe bunul simt, pe legea naturala si pe invatatura crestina.
Viitorul apartine acelor persoane si societati care sunt profund angajate in favoarea ideilor ancorate in natura umana: barbatii si femeile nu sunt elemente permutabile, sexul are un rost care depaseste placerea imediata, societatea are nevoie de copii, copiii au nevoie de mame si de tati, casatoria este un cuvant pentru modul in care ne unim, barbati si femei, pentru a face din viitor o realitate.
Un material alcatuit de Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.
Sursa: Alianta Familiilor, Homosexualitate
http://saccsiv.wordpress.com
1. Nu este casatorie
Daca numim ceva casatorie, aceasta nu inseamna ca acel lucru este casatorie. Casatoria a fost, dintotdeauna, un acord intre un barbat si o femeie, acord care, prin natura sa, este randuit catre procrearea si educarea copiilor si unitatea si bunastarea sotilor. Cei ce promoveaza casatoria intre persoane de acelasi sex propun ceva cu totul diferit. Ei propun unirea dintre doi barbati sau doua femei. Acest lucru neaga diferentele biologice, fiziologice si psihologice, care sunt evidente, intre barbati si femei, diferente care isi afla completarea in casatorie. De asemenea, ei neaga scopul principal, specific, al casatoriei: perpetuarea rasei umane si cresterea copiilor. Doua lucruri care sunt total diferite nu pot fi considerate ca fiind unul si acelasi lucru.
2. Incalca legea naturala
Comportamentul homosexual nu este innascut. Pentru a obtine sustinere, activistii homosexuali exploateaza mitul existentei unei gene gay; in consecinta, comportamentul homosexual ar fi inevitabil si de neschimbat. Studii carora mijloacele de comunicare in masa le-au facut reclama si care dau impresia ca ar exista o gena gay nu au fost confirmate de comunitatea stiintifica si insisi cercetatorii au declarat ca studiile lor nu sunt concludente.
Dovezile disponibile in prezent sugereaza ca identitatea sexuala este determinata de influente de mediu, familie si factori personali. Casatoria nu este un contract social intre doua fiinte umane. Este o relatie care isi are radacinile in natura umana si, in consecinta, este guvernata de legea naturala.
Preceptul cel mai elementar al legii naturale este ca binele trebuie facut si urmarit, iar raul trebuie evitat. Prin ratiunea sa naturala, omul poate sa-si dea seama de ceea ce este bine sau rau din punct de vedere moral. in consecinta, poate sa cunoasca finalitatea sau scopul fiecarui act al sau si sa-si dea seama ca, din punct de vedere moral, este rau sa transforme mijloacele care il ajuta sa indeplineasca un act in scopul acelui act.
Orice situatie care institutionalizeaza ocolirea prin inselaciune a scopului actului sexual incalca legea naturala si norma obiectiva a moralitatii.
Avand in vedere ca isi are radacina in natura umana, legea naturala este universala si neschimbatoare. Ea se aplica intregii rase umane, in mod egal. Sfantul Pavel afirma, in epistola sa catre romani, ca legea naturala este inscrisa in inima fiecarui om (Romani 2:14-15).
3. Ii refuza copilului fie un tata, fie o mama
Literalmente, sute de studii arata ca este in interesul suprem al copilului sa fie crescut de tatal si de mama sa, parintii lui naturali. Am invatat, vazand urmarile divortului, ca guvernul nu poate sa creeze niciodata suficiente programe sociale care sa compenseze lipsa mamei sau a tatalui. Situatia nefericita a acestor copii ar deveni norma pentru toti copiii crescuti de doua persoane de acelasi sex.
Un copil aflat intr-o astfel de casatorie va fi intotdeauna lipsit fie de mama naturala, fie de tatal natural. Va fi crescut de o parte care nu are nici o legatura de sange cu el. Va fi intotdeauna lipsit de un model a ceea ce inseamna sa fi mama sau tata. Casatoria intre parinti de acelasi sex ignora interesul copilului.
4. Valideaza si promoveaza homosexualitatea ca stil de viata
In numele „familiei”, casatoria intre parteneri de acelasi sex serveste la validarea nu numai a unor asemenea uniuni, dar si a modului de viata homosexual in totalitatea sa, in toate variantele sale bisexuale si transsexuale.
Legile civile sunt principii care dau structura vietii omului in societate. in aceasta calitate, ele joaca un rol foarte important si, uneori, decisiv in influentarea sabloanelor de gandire si comportament. Ele modeleaza viata societatii in plan exterior, dar, de asemenea, modifica profund perceptia tuturor si evaluarea modului de comportare.
Recunoasterea legala a casatoriei intre parteneri de acelasi sex ar crea, in mod evident, confuzie in privinta anumitor valori morale fundamentale, ar scadea valoarea casatoriei traditionale si ar slabi moralitatea publica.
5. Ar transforma un rau moral intr-un drept civil
Activistii homosexuali prezinta argumentul in favoarea casatoriei intre persoane de acelasi sex ca pe o problema de drepturi civile, asemanatoare cu lupta pentru egalitate rasiala din perioada anilor 1960. Acest argument este fals.
In primul rand, comportamentul sexual si rasa sunt realitati diferite prin esenta lor. Un barbat si o femeie care doresc sa se casatoreasca pot sa fie diferiti in privinta caracteristicilor lor: unul poate sa fie negru si celalalt alb; unul poate sa fie bogat si celalalt sarac; sau unul inalt si celalalt scund.
Nici una dintre aceste diferente nu constituie un obstacol insurmontabil in calea casatoriei. Cele doua persoane continua sa fie un barbat si o femeie si, astfel, cerintele naturii sunt respectate. Casatoria intre doua persoane de acelasi sex se opune naturii. Doua persoane de acelasi sex, indiferent de rasa, averea, pozitia, educatia sau faima lor, nu vor fi niciodata capabile sa se casatoreasca, din cauza unei imposibilitati biologice de netrecut.
In al doilea rand, trasaturile rasiale mostenite si care nu pot fi schimbate nu pot fi comparate cu un comportament care nu este genetic si care poate fi schimbat. Pur si simplu, nu exista o analogie intre casatoria intre un barbat si o femeie de rase diferite si casatoria intre doua persoane de acelasi sex.
6. Nu creeaza o familie, ci o uniune care e inerent sterila
Casatoria traditionala este de obicei atat de fecunda incat cei care ar dori sa-i impiedice scopul trebuie sa insele natura pentru a impiedica nasterea de copii, folosind contraceptia. Aceasta casatorie tinde in mod natural sa creeze familii.
in opozitie cu aceasta, casatoria intre persoane de acelasi sex este sterila. Daca „sotii” vor un copil, ei trebuie sa ocoleasca natura folosind mijloace artificiale sau un inlocuitor. Tendinta naturala a unei astfel de insotiri nu este sa creeze familii.
De aceea, nu putem sa numim casatorie uniunea dintre persoane de acelasi sex si sa-i acordam drepturile sociale rezervate adevaratei casatorii.
7. Anuleaza scopul statului de a acorda drepturi sociale casatoriei
Unul dintre motivele principale pentru care statul acorda casatoriei numeroase drepturi sociale este acela ca, prin insasi natura si configuratia ei, casatoria creeaza conditiile normale pentru o atmosfera stabila, afectuoasa si morala benefica cresterii copiilor – toti rezultat al afectiunii reciproce dintre parinti. Aceasta ajuta la perpetuarea si intarirea societatii, in interesul evident al statului. Casatoria homosexuala nu ofera astfel de conditii. Scopul ei principal, vorbind in mod obiectiv, este satisfactia personala a doua persoane a caror uniune este sterila prin natura sa. De aceea, nu are dreptul la protectia pe care statul o acorda casatoriei.
8. Impune acceptarea de catre intreaga societate
Prin legalizarea casatoriei, statul devine promotorul oficial si activ al acesteia. Statul le cere oficialitatilor publice sa oficieze noile ceremonii civile, ordona scolilor sa le predea copiilor „normalitatea” acestei casatorii si pedepseste pe orice functionar public care isi exprima dezaprobarea.
In sfera privata, parintii care obiecteaza isi vor vedea copiii expusi mai mult ca niciodata acestei noi „moralitati”, firmele care ofera servicii pentru nunti vor fi fortate sa le puna la dispozitia uniunilor de acelasi sex iar proprietarii care inchiriaza apartamente vor trebui sa accepte cupluri de acelasi sex drept chiriasi. In caz contrar, toti vor fi actionati in instanta pentru discriminare. Unele dintre aceste lucruri deja se petrec in unele tari1. In anul 2005, compania Tarom a fost amendata de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii pentru ca nu a acordat avantajele unei oferte de Ziua indragostitilor unei perechi de homosexuali.
In Marea Britanie, activistii homosexuali solicita deja guvernului sa forteze bisericile sa oficieze casatorii homosexuale (informatie actualizata in noiembrie 2011).
In orice situatie in care casatoria interfereaza cu societatea, statul va pretinde ca toti cetatenii sa-si tradeze constiinta, trecand cu vederea, prin tacere sau prin fapta, un atac la adresa ordinii naturale si a moralitatii crestine.
Doi homosexuali din Marea Britanie au dat in judecata pe proprietarii crestini ai unui motel care au refuzat sa le inchirieze o camera (http://www.lifesitenews.com/news/two-more-gay-men-sue-owner-of-another-uk-christian-bed-breakfast).
9. Legalizarea casatoriilor homosexuale deschide usa legalizarii altor comportamente aberante
Aceleasi argumente folosite pentru a justifica recunoasterea casatoriei intre persoane de acelasi sex pot fi folosite pentru a justifica protectia legala pentru orice practici sexuale sau forme de casatorie unde exista consens. Daca definitia heterosexuala a casatoriei este abandonata, vor ramane foarte putine motive pentru care sa se refuze statutul de casatorie in cazul poligamiei, al relatiilor incestuoase sau pedofile, sau al oricarui alt mod de „legatura de iubire” pe care ar alege-o unii.
In unele tari occidentale, exista deja un curent in favoarea normalizarii pedofiliei, curent care urmeaza o cale asemanatoare pentru legitimizare ca si in cazul homosexualitatii. Includerea uniunii homosexuale in definitia casatoriei nu numai ca va degrada aceasta institutie care a durat de-a lungul vremurilor, dar o va si goli de continut.
10. Este o insulta la adresa lui Dumnezeu
Acesta este motivul cel mai important. Ori de cate ori este incalcata ordinea morala naturala stabilita de Dumnezeu, persoana pacatuieste si il insulta pe Dumnezeu. Este exact ceea ce face casatoria intre persoane de acelasi sex. In consecinta, oricine declara ca il iubeste pe Dumnezeu trebuie sa i se opuna.
Casatoria nu este creatia nici unui stat, ci ea a fost instituita de Dumnezeu in Rai, pentru primii oameni, Adam si Eva. Asa cum citim in Facerea 1:27-28: „A facut Dumnezeu pe om dupa chipul Sau; dupa chipul lui Dumnezeu l-a facut; a facut barbat si femeie. si Dumnezeu i-a binecuvantat, zicand: ‘Cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul si-l supuneti’.”
Acelasi lucru a fost propovaduit si de Mantuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos: „De la inceputul fapturii, barbat si femeie i-a facut Dumnezeu. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa.” (Marcu 10:6-7)
Cartea Facerii ne invata, de asemenea, cum Dumnezeu a pedepsit Sodoma si Gomora pentru pacatul homosexualitatii: „Atunci Domnul a slobozit peste Sodoma si Gomora ploaie de pucioasa si foc din cer de la Domnul. si a stricat cetatile acestea, toate imprejurimile lor, pe toti locuitorii cetatilor si toate plantele tinutului aceluia.” (Facerea 19:24-25)
O pozitie principiala, nu una personala
Scriind acest material, nu avem nici o intentie sa atacam sau sa denigram pe cineva. Faptul ca cineva se opune casatoriei intre persoane de acelasi sex nu inseamna ca este habotnica sau extremista. Nu trebuie sa se puna semnul egal intre refuzul de a accepta homosexualitatea si ostilitatea la adresa persoanelor homosexuale. Putem sa ne opunem comportamentului unei persoane si, in acelasi timp, sa acceptam persoana. Toate persoanele merita sa fie respectate, dar anumite comportamente nu trebuie incurajate.
In calitate de crestini, avem compasiune si ne rugam pentru cei ce se lupta cu ispita si pacatul homosexualitatii. Ne rugam pentru cei care cad in acest pacat din cauza slabiciunii omenesti, pentru ca Dumnezeu sa-i ajute cu harul Sau.
Observam diferentele care exista intre aceste persoane care se lupta cu slabiciunea lor si care incearca sa o invinga si cei care transforma pacatul intr-un motiv de mandrie si incearca sa impuna stilul lor de viata asupra restului societatii, in opozitie cu legea naturala.
Afirmam adevarul despre homosexualitate, despre solutiile care exista pentru cei ce vor sa elimine atractiile homosexuale din viata lor (www.homosexualitate.ro) si facem aceasta in baza drepturile noastre constitutionale la libertatea de exprimare, fara a tine cont de etichetele pe care ni le-ar putea pune cei ce au o alta opinie asupra acestor lucruri.
Ne opunem argumentelor cu argumente.
Argumentelor in favoarea homosexualitatii si casatoriei intre persoane de acelasi sex le raspundem cu argumente bazate pe bunul simt, pe legea naturala si pe invatatura crestina.
Viitorul apartine acelor persoane si societati care sunt profund angajate in favoarea ideilor ancorate in natura umana: barbatii si femeile nu sunt elemente permutabile, sexul are un rost care depaseste placerea imediata, societatea are nevoie de copii, copiii au nevoie de mame si de tati, casatoria este un cuvant pentru modul in care ne unim, barbati si femei, pentru a face din viitor o realitate.
Un material alcatuit de Alianta Familiilor din Romania. O asociatie pentru familii adevarate si puternice.
Sursa: Alianta Familiilor, Homosexualitate
http://saccsiv.wordpress.com
vineri, 16 noiembrie 2012
Statuia Fecioarei Maria singura rămasă intactă printre ruine
Statuia Fecioarei Maria, singura rămasă intactă printre ruinele fumegânde din Queens, New York
Statuia Fecioarei Maria singura rămasă intactă printre ruinele fumegânde din Breezy Point, aflat în vecinătatea cartierului Queens din New York. Uneori, o imagine poate spune mai mult decât 1000 de cuvinte. Cei care au vazut reportajele transmise de la fațalocului au putut remarca că biserica aflată la câțiva zeci de metri a ars în totalitate singura porțiune rămasă din ea fiind turla cu clopotul și crucea (în fotografie este turnul lateral stânga care se vede în spatele statuii, în depărtare). În momentul când am văzut imaginile pe Euronews la rubrica no comment m-am gândit că doar o minune putea salva această statuie și clopotnița dar, în același timp m-am gândit că este și un avertisment, dat nu doar celor care locuiesc acolo ci întregii lumi: întoarcerea la Credință.
Fiecare este liber să interpreteze ceea ce vede după cum crede și simte. Eu asta am simțit și am vrut să vă împărtășesc acest lucru.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)