Politistii acuza: Seful IGPR le-a cerut inspectorilor sa nu se gandeasca la copiii celor concediati

Politistii acuza: Seful IGPR le-a cerut inspectorilor sa nu se gandeasca la copiii celor concediati

Politistii acuza conducerea Inspectoratului General de Politie de josnicie, dupa ce, intr-o videoconferinta pe tema viitoarelor concedieri, i-ar fi indemnat pe inspectorii sefi ca, atunci cand intocmesc listele cu cei care urmeaza sa fie dati afara, sa nu se gandeasca la copiii lor, ci la propriii copii.
"Inspectorul general Liviu Popa si echipa sa vor deja sa indeplineasca, in cea mai mare graba, ordinul primit de sus si cer inspectorilor sefi, drept masura de incadrare in buget, sa se gandeasca intai la propriii lor copii. Domnilor inspectori sefi, sa nu va fie mila de copiii celor care vor fi dati afara; ganditi-va, intai, la copiii dumneavoastra, pentru ca, altfel, veti avea de dat explicatii...Acesta a fost mesajul, transparent, rostit de conducerea Politiei Romane la videoconferinta din 23 iunie, 2011", isi arata nemultumirea politistii, intr-un comunicat postat pe site-ul Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual (SNPPC).

De asemenea, sindicalistii mai acuza ca Ministerul Administratiei si Internelor (MAI) le mai pregateste o lovitura: sapte zile de concediu neplatit pentru a face economie in sistem. Politistii spun ca au incercat sa lamureasca "zvonul" chiar la videoconferinta de joi.

"Am cerut sa fie insa dezmintit zvonul despre impunerea de 'zile de concediu fara plata' pentru ca asta ingrijoreaza personalul. La cererea unei asemenea precizari, brusc, chestorul Lucian Guran si ceilalti din conducere si-au pierdut fluenta verbala. Cautandu-si cu greu vorbele, ei au incercat sa dreaga manipularea incercata cu doar cateva secunde inainte si a incercat sa asigure ca "inca nu s-a pus problema" impunerii unor zile de concediu fara plata", se mai arata in comunicat.
Foto: Romania Libera
Preluare dupa http://www.ziare.com

Profetii economiei explica prabusirea Greciei si Apocalipsa financiara europeana

 Sistemul financiar a început să se
 prăbuşească, pornind de pe Wall-Street, a trecut în Europa, unde a măturat cu băncile, a forţat statele să le naţionalizeze şi s-a transformat în recesiune puternică, cu tot ceea ce înseamnă: şomaj, căderea industriei, spargerea bulei imobiliare, reducerea salariilor. După o perioadă în care profiturile au fost privatizate, pierderile au fost apoi socializate Problemele care au făcut posibilă criza financiară nu au fost rezolvate. Sistemul nu s-a însănătoşit, fiind ţinut în perfuzii de marile bănci centrale, care au pompat mii de miliarde de dolari prin programele de quantitative easing şi achiziţiile de active toxice.
Piaţa derivatelor OTC (over the counter) este în continuare una total obscură şi a crescut la un nivel nominal de 601.000 de miliarde de dolari şi o valoare brută de piaţă de 21.148 miliarde dolari, conform datelor Băncii Reglementelor Internaţionale de la sfârşitul lui 2010, si se apropie de nivelul fatidic din 2007. Lumea se află acum în pragul unui nou colaps financiar. Butonul declanşator ar putea fi o mică ţară europeană,pe locul 96 în lume ca suprafaţă. Europa – criza datoriilor suverane, Grecia, default, căderea băncilor, destrămarea Zonei Euro
După ce au umflat sectorul public, au cheltuit peste putinţă, nu şi-au plătit taxele şi au măsluit statisticile, grecii au ajuns sub lumina reflectoarelor într-o ipostază nedorită: aceea de faliţi. Bailout-ul din mai 2010 de 110 miliarde de euro nu a fost suficient pentru a pune ţara pe picioare. Programele de austeritate au ţinut ţara în recesiune dar nu au reuşit să convingă pe nimeni. Datoria publică va ajunge la 160% din PIB în acest an şi nimeni nu ştie de unde vor fi daţi banii înapoi. Dobânzile la obligaţiunile greceşti tot ating noi recorduri, la fel şi costurile cu asigurarea împotriva riscului de default (CDS). Spre exemplu, obligaţiunile cu scadenţa la 2 ani au o dobândă de IFN românesc, de 30% pe an.
De la anul, Grecia ar fi trebuit să fie sănătoasă şi credibilă pentru investitorii în bonduri, potrivit primului plan de slavare. Asta nu se întâmplă – şi probabil nu se va întâmpla prea curând –,aşa că grecii au din nou nevoie de banii contribuabililor nemţi, francezi sau olandezi pentru a sta deasupra liniei de plutire. Angela Merkel, cancelarul Germaniei, a jucat putin şah cu Jean-Claude Trichet, preşedintele Băncii Centrale Europene, si cu Nicholas Sarkozy, presedintele francez, pe tema noului acord de finanţare.
După ce a căzut serios în opţiunile electoratului german după cele trei bailouturi acordate până acum Greciei, Irlandei şi Portugaliei, partidul lui Merkel încearcă un exerciţiu de forţăprin care să oblige creditorii privaţi să accepte pierderi „voluntare”. De partea Germaniei au intrat în acest joc şi Olanda, Finlanda şi Solvacia. De cealaltă parte a baricadei stau băncile. BCE nu vrea să audă de orice mişcare ce ar putea fi considerată drept default de agenţiile de rating, agenţii care au spus public că ceea ce vrea să facă Germania tocmai asta înseamnă.
Momentul în care pe datoria suverană a Greciei va fi lipită eticheta de default este momentul în care se va aprinde fitilul sistemului financiar european şi mondial. BCE nu va mai putea finanţa băncile greceşti, care sunt acum dependente de banii acordaţi pe termen scurt de instituţa europeană, la schimb cu obligaţiunile de stat. BCE nu are voie săaccepte în bilanţuri bonduri cotate cu ratingul D (de la default), iar Grecia e la CCC – cel mai slab cotat stat din lume. Fără finanţarea de la BCE, băncile greceşti s-ar baza doar pe banii deponenţilor.
Însă, S&P avertiza recent că am putea vedea un exod al capitalurilor din Grecia, aşa că sistemul bancar grecesc ar ajunge în faliment şi lucurile nu se termină aici. BCE, Germania şi Franţa au expuneri foarte mari pe Grecia, ţară cu o datorie publică de 340 miliarde euro. Băncile franceze au o expunere pe datoria suverană a Greciei de 37 miliarde euro, cele nemţeşti de 25 miliarde, cele engleze de 9 miliarde, conform datelor Băncii Reglementelor Internaţionale, citate de Reuters. Expunerea totală(privată şi suverană) a băncilor europene pe Grecia era de 165 miliarde euro în T3 2010, băncile franceze având cea mai mare parte, cu 68 miliarde euro, urmate de cele germane cu 50 miliarde euro. De altfel, cele mai mari trei dintre acestea au fost puse sub observaţie de către Moody’s: BNP Paribas, SocGen şi Credit Agricole – care deţine şi Emporiki Bank. De asemenea, Germania si Franta au cele mai mari cote la BCE, fiind cele mai mari garante ale băncii, lucru care în final le face si mai vulnerabile.
BCE are o expunere de 194 miliarde euro pe Grecia, pe care le-a achizitionat cu 131 miliarde euro, adică 68% din preţul nominal. Dacă luăm în calcul efectul de contagiune am putea ajunge la sume astronomice. Numai expunerea totală pe Irlanda este de 450 miliarde euro, din care băncile britanice au 165 miliarde euro, cele germane 150 miliarde euro, iar cele franţuzeşti 57 miliarde euro. În timp ce la BCE numai Banca Centrală a Irlandei are pasive de 145 miliarde euro – cea mai mare sumă a unei bănci centrale. Deja dobânzile la obligaţiunile portugheze şi irlandeze au crescut la niveluri record (din nou). Hârtiile portughze cu scadenţa la 2 ani au ajuns la 13%, la fel şi cele irlandeze. CDS-urile au urmat tendinţa. Dacă cele două ţări nu se mai împrumută de pe pieţele internaţionale, spaniolii o fac. Dobânzile cerute la bondurile cu scadenţa la 10 ani au bătut recordul la 5,66% - lucru foarte îngrijorător în situatia actuală.
E de reţinut că deşi încă poate săgestioneze aceste dobânzi, Spania are o datorie publică 638 miliarde euro şi probabil că nu va putea fi pus în practică un pachet financiar care să o salveze în caz de nevoie. Aşa că avertismentul BCE privind pericolul unei contagiuni în cazul în care Grecia intră în incapacitate de plată este unul real. Numai că lucrurile nu pot fi rezolvate cu mai mulţi bani. Asta nu ar face decât ca Grecia să acumuleze datorii mai mari, pe care nu are cum să le plătească, şi mai multe riscuri să fie trecute din bilanţurile băncilor pe umerii contribuabililor, totul pentru a cumpăra timp. Josef Akermann, şeful Deutsche Bank şi probabil cel mai influent bancher al Europei, rezumă simplu ideea: mai mulţi bani pentru bailout şi mai multă austeritate; orice ajustare a datoriei Greciei cu banii investitorilor privaţi ar fi o mare greşeală.
Numai că grecii au început să se împleticeascăîn austeritate, parlamentarii PASOK au început să dezerteze şi Andreas Papandreou, care a făcut o restructurare de fatadă, e pe cale să piardămajoritatea în parlament, unde trebuie să se voteze noile tăieri bugetare, fărăde care următoarea tranşă de împrumut – una vitală – nu poate fi eliberată. Nu e de mirare că investitorii au început să vorbească despre “momentul Lehman Brothers al Europei”.
Nouriel Roubini, premiat cu Nobel pentru economie după ce a prevăzut criza subprime, spune că Grecia este insolventă şi că mai devreme sau mai târziu vom vedea o restructurare. Martin Feldstein, profesor de economie la Harvard şi pretendent la şefia Fed în 2006, spune căGrecia va intra în incapcatitate de plată în cele din urmă, însă momentan "politicienii încearcă să amâne inevitabilul punând banii publici unde banii privaţi nu mai vor să meargă, pentru că asta le permite creditorilor sămenţină ficţiunea că valoarea de contabilitate a bondurilor greceşti pe care le deţin nu trebuie redusă. Astfel, se evită necesitatea ca băncile să strângă mai mult capital". De asemenea, un om care ştie foarte bine despre ce vorbeşte, Mario Blejer, fostul şef al Băncii centrale a Argentinei în perioada în care tara a intrat în incapacitate de plată (2002), spune că "nu existăsolutie fără usurarea poverii datoriei, ceea ce înseamnă, fără eufemisme, default". Această uniune de monedă şi politică monetară, dar fără politicăfiscală comună ar putea să nu mai arate aşa cum o vedem acum. Şi, de data asta, am putea vedea tsunamiul trecând Atlanticul în sens invers.
SUA – datorie imensă, creştere economicăprecară. Barrack Obama a îndemnat-o pe Merkel, aflată în vizită la Casa Albă,să acţioneze rapid, astfel încât să prevină “o spirală necontrolată a defaulturilor suverane” în ţări precum Grecia, pentru e evita consecinţele“dezastruoase” asupra economiei Statelor Unite. Preşedintele american ştie căeconomia SUA este vulnerabilă, cu o creştere economică firavă şi şomaj ridicat, iar băncile sunt în continuare sensibile la o volatilitate puternică a fluxurilor financiare. Şi în 2012 mai vin şi alegerile. Băncile americane aveau o expunere de 176 miliarde dolari pe ţările PIGS la începutul anului trecut, sau 5% din expunerea totală externă. Cea mai mare cotă în bilanţurile băncilor americane o are Marea Britanie, cu 18,5% sau 521 miliarde dolari, apoi Germaniaşi Franţa cu 10%, respectiv 5,8%.
Mai e puţin şi QE2 se termină de tot în SUA. Metodele neortodoxe folosite de Fed pentru a da un impuls economiei au făcut ca bilanţurile băncii centrale să se umfle într-un ritm exploziv. Moneda nou emisă de Fed a inundat pieţele internaţionale şi, pe fondul unor recolte proaste şi a tensiunilor din Orientul Mijlociu au scumpit mâncarea şi petrolul. Fed a luat în bilanţuri ipotecile unor locuinte, pe care nimeni nu le vrea, în valoare de mii de miliarde de dolari. Însă, economia SUA nu merge mai bine, injecţia de lichidităţi nu pare să fi ajutat decât bursele, care au crescut spectaculos în termeni nominali din 2009 şi până acum o lună. În primul trimestru al acestui an, PIB a înregistrat o crestere anuală de 1,8%, sub asteptările generale de 2%, iar FMI a tăiat prognoza de crestere pentru 2011 de la 2,8% la 2,5%, si la 2,7% de la 2,9% pentru 2012. În martie, preturile locuintelor au ajuns la cel mai mic nivel din ultimii 8 ani si înregistrează în continuare scăderi, potrivit indicelui S&P/Case-Shiller. Şomajul a crescut în mai la 9,1%, de la 9% în aprilie si de la 8,8% în martie, când era la cea mai joasărată din ultimii 2 ani, potrivit datelor oficiale. Gallup estimează căsubocuparea fortei de muncă (nr. celor care sunt someri sau sunt angajati cu normă partială si caută normă întreagă) este undeva la 19%. Numărul celor care depind de guvern pentru a-si procura mâncarea (faimoasele food stamps) a ajuns la 44.587.328 în martie (14,4% din polulatie), în crestere cu 11,1% fată de anul trecut si cu 0,9% fată de luna precedentă, conform datelor oficiale.
Programul a ajuns să coste 6 miliarde dolari pe lună. SUA au ajuns să aibă o datorie publică totală record de 14.334 miliarde dolari care bate spre aproape 100% din PIB (prag care nu a mai fost depăsit de la Al Doilea Război Mondial). Din cifra de mai sus 9.742 miliarde dolari este datoria detinută de public. Administratia Obama nu s-a grăbit săreducă deficitul, care a înregistrat 8,82% în 2010 si va ajunge în jurul a 11% în acest an. În 2007, veniturile la bugetul federal erau de 2.560 miliarde dolari si cheltuielile de 2.720 miliarde. În 2010, veniturile au fost de doar 2.160 miliarde dolari, în timp ce cheltuielile au sărit cu 1.000 de miliarde, la 3.720 miliarde. Practic statul trebuie să împrumute cam 42% din sumele cheltuite. Mai mult, pentru o crestere economică nominală de 700 miliarde de dolari, statul a cheltuit 6.100 miliarde de dolari.
"Nu există nicio sansă, nici în teorie, ca SUA să îsi plătească datoriile. Sunt uriase. O să intre în default. Fie că fac inflatie, fie prin altă metodă, tot default se cheamă", declara recent investitorul Jim Rogers la emisiunea Hard Talk de la BBC. În acest moment, Trezoreria SUA a atins limita de îndatorare impusă de Congres, prilej pentru Republicani si Democrati să facă putin spectacol pe această temă, pentru că în scurt timp se va ajunge la un acord si SUA se vor împrumuta si mai mult. "Lumea ajunge într-un punct în care trebuie să plătească pentru greselile făcute timp de mai multe decenii", mai spune Rogers. Întrebarea care se pune acum este dacă băncile americane pot rezista unui nou moment Lehman. Japonia – cutremur, criză nucleară, recesiune, deflaţie După un deceniu pierdut si încă unul slab, Japonia a fost lovită în acest an de un devastator cutremur cu tsunamiul aferent, care a omorât mai mult de 24.000 de oameni.
Mai mult, niponii se confruntă si cu o criză nucleară aproape de calibrul Cernobâlului. Pagubele evaluate până acum se ridică la 25 mii de miliarde de yeni (312 miliarde dolari). Economia a reintrat în recesiune după datele oficiale arată o contractie anuală a PIB de 3,7% în T1 si de 0,9% fată de T4 2010. Consumul si exporturile au avut de suferit puternic, iar alimentarea cu energie electrică a populatiei si industriei se face în continuare cu dificultate. Situatia din Japonia a aruncat si mai multăincertitudine pe pietele financiare.
Comertul global a fost, de asemenea, afectat. Toyota, cel mai mare producător global de autovechicule, are mari probleme în a se aproviziona cu piese. De asemenea, o escaladare a crizei nucleare si o eventuală decizie de a renunta la energia atomică ar putea pune o presiune foarte puternică pe pretul combustibililor. După ce s-a confruntat cu o lungă perioadă de deflatie, luna aprilie a acestui an a adus o inflatie anuală de 0,6%, din păcate pe fondul cresterii pretului la energie ca urmare a cresterii importurilor. Agentiile de rating amenintă Japonia cu tăierea ratingului suveran. Asta pentru că Japonia are o datorie publică de 228%, în mare partă detinută de japonezi, care este de asteptat să crească în efortul de reconstructie.Mai mult, presiunile pe termen scurt asupra deficitului bugetar trebuie să fie tinute în frâu. China – expansiunea creditului, inflaţie, bulăimobiliară, aterizarea fortată "Miracolul chinez", "locomotiva economiei globale", "salvatorul economiei mondiale", sunt doar câteva dintre superlativele atribuite celei de-a doua economii a lumii.
Însă, după cresteri economice cu o medie de 10% pe an în ultimul deceniu, economia Chinei ar putea să aterizeze fortat. Cu economia au crescut si creditul si masa monetară. În 2010, băncile au acordat împrumuturi noi de 8 mii de miliarde de yuani (1.236 miliarde dolari), iar în 2009 de 10 mii de miliarde (1.545 miliarde dolari). Masa monetară M2 a crescut cu 450% în ultimii 10 ani si a ajuns să depăsească de 2,6 ori PIB, în timp ce procentul obisnuit pentru tările emergente este de 1-1,5%. Mai mult, pentru căare un excedent comercial mare cu SUA si nu are o monedă liber convertibilă,chinezii mai trebuie să tipărească si în contrapartidă. Asta adaugă câteva mii de miliarde de yuani la masa monetară în fiecare an, pentru fiecare dolar intrat în rezervă. Asta ne duce la punctul următor.
China se confruntă cu presiuni inflationiste majore. Inflatia anuală în China a ajuns la 5,5%, cel mai ridicat nivel din ultimele 34 de luni si se pregăteste să ajungă la 6%. Doar preturile la mâncare au crescut cu 11,7%. Oficialii chinezi încearcă să rezolve problema prin frânarea creditului. Din octombrie anul trecut, Banca centrală a Chinei a ridicat rezervele minime oligatorii în sase pasi de la 17% la 21,5%. De asemenea, dobânzile la credite au fost ridicate de la 5,56% la 6,31%. Inflatia este o problemă spinoasă pentru chinezi pentru că loveste din plin populatia săracă a tării, care are venituri disponibile foarte mici. Dobânzile la depozite sunt în continuare cu mult sub inflatie la 3,25%, după ce anul trecut au stat la 1,3%. Cei care au avut mai multi bani si-au permis să investească în marele balon imobiliar chinezesc, unde randamentele anuale ajungeau la 55% în 2009, cu mult peste ceea ce poate să obtină industria, spre exemplu. Marele producător de PC-uri Lenovo a obtinut peste 60% din profituri din investitii imobiliare în acel an si doar 40% din productia de computere. De altfel, aceasta pare să fie si marea problemă a Chinei pe termen scurt. Preturile la activele imobiliare au ajuns atât de sus încât se construiesc orase întregi care nu sunt locuite pentru că nimeni nu îsi permită să locuiască în ele, în timp ce în marile orase muncitorii migranti stau si câte 16 în camere minuscule. În absenta cifrelor oficiale, unele estimări arată că între 50 si 70% din locuintele vândute în perioada 2007-2010 au fost cumpărate de speculatori si acum stau goale.
Cu totii am auzit despre marile investitii chineze în infrastructură. China a făcut progrese enorme în dezvoltarea acestui domeniu esential pentru o tară ce se vrea modernă: autostrăzi, căi ferate de mare viteză. Însă, problema este că cele mai multe investitii sunt rentabile. Unele autostrăzi nu sunt circulate deloc, în timp ce pe unele linii circulătrenuri goale. Roubini spune că investitiile au ajuns să constituie 50% din PIB, si că trecutul a demonstrat că, la o cifră atât de ridicată, asta duce la o aterizare fortată, pe care economistul o vede în 2013. Adică mult mai devreme decât vor lovi alte două probleme imense ale Chinei: îmbătrânirea populatiei si epuizarea rezervelor de apă. Contextul economic si fiscal actual este unul potrivit pentru o "furtună perfectă" si, la trei ani de la declansarea crizei financiare, lumea e în fata unui nou dezastru.

Un călugăr pe Lipscani

Un călugăr pe Lipscani

La mine la ţară, pe uliţa mea, nu sunt treceri de pietoni şi nici măcar asfalt nu este în dreptul casei mele. Şi e bine aşa. E bine, pentru că trec puţine maşini prin faţa casei şi nu sunt deranjat de zgomotul lor. Mă mai deranjează greierii seara, dar m-am obişnuit cu muzica lor; unul mi-a intrat chiar şi în dormitor. Dar, cum vă spuneam, de zgomotul maşinilor nu mă pot plânge. Însă, fiindcă oraşul e la 2 km de mine, aproape zilnic merg cu maşina în oraş pentru probleme curente. Şi ca orice oraş, şi acesta din apropierea satului meu, are străzi pe unde trec maşinile şi, bineînţeles, treceri de pietoni. Şi conform Codului rutier, la fiecare trecere de pietoni trebuie să micşorezi viteza şi să dai prioritate pietonilor care intenţionează să treacă strada. Dacă în Bucureşti, ca pieton, e un risc, o aventură să treci strada, chiar pe zebră, în provincie e altfel. Provincialii ştiu că zebra e proprietatea lor, a pietonilor, şi ca orice proprietate... o foloseşti după cum vor muşchii tăi. De aceea îi vezi pe uni că traversează strada, fără să se uite în stânga şi în dreapta; alţii de-abia se mişcă, sfidându-te cu privirea (mă refer la cei valizi, nu la cei neputincioşi); alţii se opresc pe trecerea de pietoni ca să dea mâna şi să schimbe câteva vorbe; alţii se opresc ca să strige după altcineva rămas pe trotuar, iar alţii traversează pe lângă trecerea de pietoni. Veţi spune că acestea sunt chestiuni de educaţie, de bună creştere. Da, dar ţin şi de morala şi comportarea creştinească, de iubirea şi respectul pentru aproapele.
Am văzut, însă, şi pietoni care, din respect pentru şoferi, nu calcă zebra până nu trec maşinile, chiar dacă e dreptul lor să o facă, iar pe alţii i-am văzut grăbindu-se la traversare, nu de frica maşinilor ci tot din respect faţă de aproapele.
Da, adevăraţi creştini trebuie să fim nu numai la biserică, ci şi pe stradă, şi pe trecerea de pietoni, peste tot pe unde umblăm. Căci spune Hristos: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri" (Matei 5,16).
Îmi aduc aminte de istorioară cu tâlc pe care mi-a povestit-o odată, Părintele Visarion, vis-a-vis de prioritatea pe care trebuie să o acordăm aproapelui, când circulăm.
Cred că multă lume ştie că în Bucureşti e o stradă (zonă comercială), numită Lipscani. Pe aici trec mulţi oameni, pe jos. Uneori se circulă cam „bară la bară", umăr la umăr.
Odată a venit în Bucureşti, dintr-o mânăstire din ţară, un călugăr smerit, trimis de stareţul lui cu o anumită ascultare. El era aşa de smerit, încât nu cuteza a trece prin faţa cuiva, ci tuturor le acorda prioritate. Intrând acesta pe strada Lipscani şi văzând atâta lume, s-a lipit de zidul unui magazin şi sta acolo cu capul plecat. Pe lângă el a trecut grăbit un alt călugăr, tot cu o ascultare, care l-a văzut, dar nu s-a oprit să discute. Acesta din urmă, după un ceas, se întoarce de la ascultarea lui şi îl vede pe călugărul smerit, tot acolo, lipit de zid. Se opreşte şi îl întreabă:
- De ce stai aici? E vreo problemă?
- Nu! zice călugărul smerit. Aştept să treacă toată lumea asta ca să pot merge unde m-a trimis stareţul meu.

Probabil şi azi e tot acolo, căci pe Lipscani e forfotă mare. Criza. ...dar nu cea financiară!

Radu Iftinoiu

CUVANTUL CARE ZIDESTE

SFANTUL IGNATIE BRIANCIANINOV
DESPRE MANTUIREA NECREDINCIOSILOR

Ce este erezia?
- abaterea de la sfintele dogme ale Sfintei Biserici Ortodoxe
- credinta ca, daca esti crestin, daca crezi, daca esti religios, credincios, mistic, spiritual, etc., fara a fi ortodox, te poti mantui
- credinta si marturisirea ca te poti mantui si prin tehnici, asane, meditatii, mantre, gnoza, cunoastere, ratiune, stiinte, filosofii, concepte, doctrine umaniste
- credinta si afirmarea ca Hristos a fost un mare invatat, un mistic, un iluminat, un intelept, un guru, un initiat cu puteri paranormale, oculte, vrajitoresti, un sef spiritual, un fel de mare saman venit din ceruri astrale, ori stralucita personalitate a umanitatii, iar nu Insusi Dumnezeu-Cuvantul
- credinta, parerea si propovaduirea ca mantuirea nu este doar in Biserica si ca nu este nevoie sa fii ortodox ca sa te mantuiesti

Acestora le raspundem cu scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care, tot astfel, nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratiii ortodocsi.

Sfantul Ignatie scrie:

"Ce spectacol vrednic de plans in hohote: crestinii care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat: rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si in fapt!

Intrebarea pe care o puneti dumneavoastra a devenit o intrebare obisnuita astazi: de ce sa nu se mantuiasca paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?. Spuneti ca printre ei se gasesc oamnei cat se poate de buni. A-i pierede pe acesti oameni buni este contrar milei lui Dumnezeu!... Mai multe, spuneti ca: aceasta este contrar chiar ratiunii umane. Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit, iar pe membrii altor credinte pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini... (ii scria acea femeie Sfantului Ignatie).

Crestinilor, ii raspunde Sfantul, voi vorbiti despre mantuire, dar habar n-aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos, singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: Mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intreg neamul omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi cat si a raufacatorilor. Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta este pretul virtutilor firii noastre cazute!

Ca sa refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita de Insusi nemarginitul Dumnezeu. Pedepsele, partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu? Domnul le-a raspuns: Acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El.

Un singur lucru bun ne e necesar pentru mantuire: credinta; dar credinta ca lucrare. Prin credinta si numai prin credinta putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocul Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!...

Nu!... Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele maimari virtuti ale firii cazute pogoara la iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni, care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina, pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii si ateii, care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea, numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc, si acesta este credinta in Rascumparatorul.

Crestinilor! Cunoasteti-l pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii lui Dumnezeu. Sfantul Apostol Iacov da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului; iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta...

Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde! Evanghelia ne invata ca, prin cadere, noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca... Temelia judecatii duhovnicesti fiind Dumnezeu... Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa, noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun si prin lepadarea lor. Desarta e ratacirea mintii omenesti, cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere este o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos...

Dumneavoastra spuneti ca ereticii sunt aceeasi crestini ca si noi. De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante, se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin cat si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina, de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel jdeca cu privire la acestea adevaratii crestini! Numeroase soboare de Sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si mai indelungate chinuri, inchisoarea, exilul, decat sa-si dea acordul la partasania cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu. Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui... Cu deosebire se remarca la eretici ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici si setea lor de a se adapa cu sangele acestora! Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! orice erezie contine intr-insa hula impotriva Duhului Sfant; fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. [...]

Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare, tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii.

Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Duhului Sfant. Cu hule ingrozitoare ei negau Dumnezeiasca liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica Universala recunoastea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe aceastea reglementari omenesti, si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire! desigur, dumneavoastra nu vedeti in erezie nici o talharie, nici o hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat fiul lui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant, nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acela nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute - ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului!... Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic! Apucati-va de lectura Noului Testament si a Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe... studiati in scrierile Sfintilor Parinti cum trebuie inteleasa corect Sfanta Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin".


INTRE VIRTUTI SI PACAT

de parintele Stefan Colos

Astãzi tot mai multi ortodocsi (prin nastere nu prin convingere) reproseazã ortodocsilor practicanti si multor slujitori ai Bisericii abateri de la conduitã: fãtãrnicie, snobism, alunecarea în mimetism, automatism functionãresc, ritualism, etc. acuze ce în parte sunt adevãrate. Motive pentru care se îndepãrteazã de Bisericã preferând "protestul" prin dezinteres si ignorantã fatã de cele duhovnicesti ori mai rãu orientarea cãtre ereticile "culte" si "confesiuni".

Asadar sãrmanii protestatari între ereziile "morale" si dreapta credintã a ortodocsilor "imorali" aleg pe cele dintâi pierzând astfel harul Sf. Botez adicã unirea cu Biserica lui Hristos si cea mai înaltã dovadã cã încã mai erau ortodocsi. Ignorantului dezgustat de pãcatele fratilor sãi ortodocsi îi poate Dumnezeu rândui întoarcere cãtre cele duhovnicesti prin boli si necazuri cãci având Sf. Botez are si harul lui Hristos, har fãrã de care "întoarcerea" nu ar fi posibilã; nebotezatului în Bisericã, ori apostatului cãzut din Ortodoxie încrederea cã se aflã pe calea mântuirii îl lasã fãrã întoarcerea cãtre dreapta credintã.

Sf. Teodor Studitul (+826) precizeazã: "Chiar dacã am fi pãcãtosi în multe, totusi suntem ortodocsi si mãdulare ale Biserici Universale" întelegând astfel cã desi pãcãtosi totusi nu pierduti ci aflati în dreapta credintã, nedespãrtiti de Bisericã. Sf. Teodosie de la Pecerska (+1073) întãreste: "Numai cel ce trãieste în credinta ortodoxã îsi va mântui sufletul". Unora mai concesivi înduiosati de suferintele lumii, aceste cuvinte li se vor pãrea lipsite de întelegere si compasiune, ba chiar inchizitoriale: acestora însã le amintim cã însusi Hristos-Dumnezeu avertizeazã: "Multi îmi vor zice în vremea aceea (la înfricosata judecatã n.n.): Doamne oare nu în numele Tãu am proorocit si nu în numele Tãu am scos demoni si nu în numele Tãu minuni multe am fãcut? Si atunci voi mãrturisi lor: Niciodatã nu v-am cunoscut pe voi. Depãrtati-vã de la Mine cei ce lucrati fãrãdelegea". (Matei 7/22,23) Asadar a fi: moral, cinstit, onest, serios, harnic, educat, cult, etc. nu este suficient pentru a te mântui; poti fi: întelept, spiritual, credincios, religios, mistic, fãcãtor de minuni, înzestrat cu capacitãti paranormale, etc. dar lipsit fiind de apostolica ortodoxie sã nu vezi Raiul.

Iatã cum mari personalitãti ale omenirii numite: genii, savanti, filozofi, iluminati, initiati, guru, papi, sefi spirituali, etc. lepãdând smerenia de a fi simpli si nestiuti ucenici ai lui Hristos prin mijlocirea Bisericii Ortodoxe, singura care sfinteste si mântuieste - sunt dupã cuvântul Evangheliei "cãlãuze oarbe orbilor" agonisind lorusi si celor ce îi urmeazã osândã vesnicã. Aceasta este rãsplata bunãtãtii, învãtãturii, stiintei fãrã Hristos si a oricãror virtuti practicate în afara Bisericii lãudate însã de oameni. Sf. Ioan Gurã de Aur (+407) spune: " Nimic nu foloseste viata virtuoasã, dacã credinta nu este sãnãtoasã". Cei intrigati de pãcatele ortodocsilor necunoscând dedesupturile luptei duhovnicesti, fãcând abstractie de existenta diavolilor si de puterea lor asupra sufletului pãcãtuiesc ei însisi când judecându-i pe credinciosi în loc sã-i îndrepte prin exemplul vietii lor îi lasã în cele despre care îi judecã; lipsiti fiind ei însisi de virtutile ce le pretind, ba mai rãu nici la mãsura inculpatilor.

Acestora le pot fi judecãtori însisi "pãcãtosii" care desi "murdari" au marele merit cã nu-si pãrãsesc ortodoxia ci constienti (unii dintre ei) de "fãtãrnicia", "formalismul", si "ritualismul" lor rãbdându-si atât "falimentul" cât si criticile "corectilor" nãdãjduiesc cu smerenie nu cã se vor mântui, ci cã vor fi mântuiti prin mila Bisericii; virtute "de sus" prin care mântuirea este posibilã atât pentru pãcãtosi cât si pentru nepãcãtosi nu însã si pentru cei ce pãrãsesc Biserica atrasi de virtutile fãrã Hristos ale ereticilor.

Despre cei din urmã, despre apostati pomeneste Mântuitorul când spune: "Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împãrãtia cerurilor, ci cel ce face voia Tatãlui meu celui din ceruri." (Matei 7,21). Cuvinte ce se potrivesc ereticilor dar care si pe ortodocsi îi vor osândi. Atât pãcãtosi cât si eretici au existat din totdeauna: primii datoritã pãcatului strãmosesc, al nestiintei si slãbiciunii firii; ceilalti datoritã trufiei, pãrerii de sine si neascultãrii.

Pãcatul aduce smerenie, smerenia supunere iar supunerea fatã de poruncile Bisericii Lui Hristos izbãvire de pãcat si întoarcerea la viatã dupã cuvântul Mântuitorului: "Nu voiesc moartea pãcãtosului ci sã se întoarcã si sã fie viu", cuvânt ce îndeamnã pripitii "scrupulosi" la dobândirea virtutilor ce le lipsesc: rãbdare fatã de pãcãtosii "ipocriti" pânã se vor îndrepta si omeneasca compasiune, atât de strãinã "judecãtorilor". Deseori curata nepãcãtuire trupeascã încununatã cu pãcãtuirea în suflet (poftirea) ascunde în om rãutãti nebãnuite: trufie, pãrere de sine, dispretuirea celor neputinciosi, împietrirea inimii; pãcate ale virtuosilor rigoristi care culmineazã îndepãrtarea harului, hulirea dreptei credinte, pãrãsirea Bisericii, cãderea în patimi rusinoase, iesire din minti, înfrãtirea cu ereticii, deznãdejdea si uneori chiar moartea prin sinucidere. Iatã cum orgolioasa nepãcãtuire este nu doar prea putin ortodoxã ci chiar cãlãuzã cãtre erezii si pierzanie vesnicã. Pãziti de aceste primejdii vor fi doar cei ce-si pãzesc ei însisi dreapta credintã ortodoxã depãrtându-se de întruniri cu ereticii (oricum s-ar numi : catolici, protestanti, etc) întruniri ce au ca pretext "comuniunea" si "pacea" despre care Sfântul Ioan Gurã de Aur spune cã : "...nu este aceea care se tine pe saluturile si mesele comune fãrã rost ... ci ea (pacea) vine de la unirea duhovniceascã" fapt ce presupune în prealabil aderarea deplinã si unanimã la dogmele, canoanele si rânduielile ortodoxe a tuturor "cultelor" si "confesiunilor" si lepãdarea în public de propriile erezii. Pânã atunci: "De mii de ori este mai bunã dezbinarea care se face pentru cuvintele bunei credinte ortodoxe decât pacea, când aceasta este unitã cu patimile" (Sf. Grigore Teologul +389) fiindcã: "atunci se mãreste numele pãcii, când nu ne vom împotrivi pãrerilor sfintilor." (Sf. Chiril al Alexandriei +444).

Pãcãtosi ori nu sã rãmânem ortodocsi ai Bisericii, iar nu "drepti" înfrãtiti cu ereticii "prieteni", fii ai pierzãrii.

Amenintarea evidenta a extermistului maghiar

TAMAS SANDOR ,SEFUL CONSILIULUI JUDETEAN COVASNA ,CONFIRMA VARIANTA LUPTEI ARMATE ,INVOCATE SI LA LONDRA

Cunoscutul extremist maghiar Tamas Sandor, groful sef pe judetul Covasna, a declarat pentru gandul.info ca in cazul in care segregarea etnica solicitata de UDMR si admiterea unei zone controlate de unguri in inima Romaniei si alta la frontiera cu Ungaria, nu va fi acceptata, “vom ieşi în stradă paşnic, fară arme, cum am dovedit în ultimii 20 de ani că ştim să facem. Apoi, dacă nu se rezolvă nici aşa, o să vedem...", transmite Romanian Global News.


Amenintarea evidenta a extermistului maghiar ca daca nu se va rezolva fara arme vor alege varianta armata, vine pe fondul acelorasi amenintari facute de extremistii maghiari in cadrul unei manifestatii revizioniste la Londra, dar si pe fondul slabiciunii fara precedent a autoritatilor Romaniei (Presedentie, Guvern), care par mai mult complice cu extremistii maghiari decat institutii care sa apere statul roman si pe romani.

Cozile de topor nu intarzie sa apara
Unul din aparatorii complici ai extremistilor maghiari este si primarul Brasovului(vezi foto mai sus alaturi de ministrul apararii si Elena Udrea ) care cu gandul la marea sefie care il asteapta ca sef al regiunii Centru, este gata sa accepte ca asa zisul tinut secuiesc sa “ primească drepturi de reprezentare la nivel naţional şi european”.

"Nu cred că e un capăt de lume dacă se va acorda un anumit grad de reprezentare celor trei judeţe. Trebuie să ţinem cont de specificul componentei culturale, de tradiţiile fiecărei zone. Personal nu m-ar deranja dacă Ţinutul Secuiesc ar primi un anumit drept de reprezentare, fiind o zonă cu anumite tradiţii. Nu văd care ar fi problema dacă s-ar numi chiar aşa, a declarat Scipcaru, citat de gandul.info.

Prostia debitata de edilul Brasovului ar ramane doar o simpla prostie daca ea nu ar mirosi a tradare. O tradare asezonata cu legaturi de afaceri cu maghiarii (poate si faptul a ca este romano-catolic il ajuta) si tesaturi complicate de interese care depasesc frontierele politice ale PDL-ului si ajung tocmai catre Budapesta.

Din calculele lui Scripcaru ies cei 400.000 de romani din cele trei judete lasati pe mana extremistilor maghiari. Evident pentru Scripcaru acestia ar fi o cantitate neglijabila…


Ce fac SRI, SIE, MAI, Armata?
Nimeni nu vorbeste in aceste zile de responsabilitatile pe care le au institutii ca SRI-ul , Ministerul de Interne, Ministerul Apararii sau in exterior (vezi Londra), SIE. Prin rapoartele lor nu prea s-a pomenit de extremistii maghiari care zburda zglobiu prin muntii patriei si de pericolul pe care ei l-ar reprezenta.

Tot auzim de amenintatile teroriste ale fundamentalismului islamic dar nu auzim pomenind pe nimeni despre amenintarile la identitatea nationala pentru cei 400.000 de romani din judetele Harghita , Covasna si Mures si despre amenintatile la adresa statului roman, generate de extremismul maghiar de acum si de peste 10-15 ani, atunci cand extremistii “copti” de noua Lege a invatamantului vor fi gata de actiune armata…

Sau poate si aceste institutii ca sa nu-l contrazica pe Presedinte si sa nu strice coalitia, se joaca cu viitorul Romanie si al romanilor. S-a mai intamplat acest lucru si ne amintim cu rusine cand alte institutii ale Romaniei interbelice, la fel ca cele de azi, se retrageau din teritorii romanesti cu coada intre picioare, lasand prada hortistilor unguri si criminalilor sovietici, milioane de romani.

Apropos de plecat cu coada intre picioare. Se aude ca primarul extremist maghiar din Sfantu Gheorghe cere Armatei sa-si faca bagajele si sa plece din poligonul din zona. Individului i se pare mai potrivit invitarea unor tabere ale Garzii Maghiare in actualul poligon al Armatei…Va accepta Armata aceasta a nu stiu cata retragere din zona?

Domnilor generali, ofiteri,subofiteri, activi si in rezerva - dincolo de papagalii politici si de afacerile lor nu uitati ca exista un Neam si o Tara care se bazeaza pe juramantul facut de voi…de noi...Nu ar trebui sa uitati asta! Mai bine un stat roman intreg si o coalitie distrusa, decat o coalitie intreaga si un stat roman calcat in picioare !
Exista informatii din surse oficiale, ca avantul extremist maghiar legat de regionalizarea etnica si Statutul minoritatilor este incins special, in aceasta perioada, in perfecta coordonare a agenturilor Rusiei si Ungariei, pentru ca Romania sa se poata concentra cat mai putin pe alegerile din Basarabia.
Evident afirmatia lui Traian Basescu ca ar adopta si maine Statutul minoritatilor este doar o coincidenta…speram!
ACEST ARTICOL A APRUT IN ROMANIAN GLOBAL NEWS SI REPUBLICAT IN MULTE ALTE PUBLICATII

NU UITATI ! VIZIONATI MASACRUL UNGURILOR ASUPRA POPORULUI ROMAN !!

Scrisoare deschisa membrilor si simpatizantilor SCMD

Scrisoare deschisa membrilor si simpatizantilor SCMD

Razboiul Noului Geniu al Carpatilor cu militarii

sau

Din frauda in frauda spre Dictatura finala

Remember

Aflat, ab initio, pe lista baietilor utilizabili a facatorilor de “”revolutii””, Noul Geniu al Carpatilor a fost adus trap-saltat in Tara, in cadrul Marii Pacaleli din Decembrie si azvarlit direct in guvern. S-a achitat cu brio de misiune, punandu-ne pe butuci, direct sau prin intermediari, flota, CFR-ul, TAROM-ul. Cu ajutorul Iliescului a fost facut parlamentar si, ulterior, prin rebeliune, sef de partid. Si tot cu ajutorul Iliescului a fost promovat, fara sa fi castigat real alegerile, primar al Capitalei si, de doua ori, presedinte. Dictator se vrea singur pentru ca i-a intrat in cap ca merita, el fiind unicul dotat cu creier si menit de Dumnezeu sa conduca o natie de acefali carora trebuie sa le explici ca unor copii mici ca Legea Fundamentala a Tarii este facuta doar spre a fi incalcata iar Binele este ceea ce le spune el nu ceea ce vad si simt ei.

La distrugerea armatei prin “”reforma”” nu a contribuit esential dar compenseaza prin desavarsirea distrugerii ei astazi, ca si prin “”reforma”” Internelor si SRI. Nu poti distruge definitiv o tara daca structurile ei militare sunt intacte sau capabile inca de rezistenta. Si, cu ajutorul fiilor si nepotilor vechilor kominternisti, strategic implementati consilieri sau raspanditi prin structurile staliniste de politie politica (CNA, CNSAS, ANI, DNA, etc), al inventatei Curti Constitutionale, al unei tarle de fomisti botezati pompos “”jurnalisti””, “”analisti””, “”formatori de opinie”” si, mai ales, al aliatilor iredentisti, a purces la treaba.

Cu militarii activi problema s-a rezolvat repede! Cu ajutorul ministrilor penali si al curvelor din sistem, au fost transformati in presuri prin amenintarea cu trecerea in rezerva si promovarea in grade si functii a lichelelor servile, handicapatilor (unul a functionat ca sef al SMG) si a marineilor proprii.

Inceputul

Au ramas insa “”nesimtitii”” de rezervisti care cumulau “”si pensii si salarii”” si nu mai puteau fi santajati. Drept care incurcau groaznic locul ca experti si consilieri la primarii, prefecturi, consilii judetene, guvern, parlament, presedentie, ba chiar la ANI, DNA si in magistratura, impotrivindu-se, nenorocitii indopati cu patriotism, tuturor marilor tunuri. De pilda, distrugerii propriei industrii de armament, paralel cu importul, contra filodorme substantiale, de stifturi nezburatoare si neplutitoare scoase din uz de “”aliati””.

Asa a aparut Ordonanta din 28 decembrie 2008, pe fondul declaratiei ministrului Apararii (transferat de la PSD) ca va da inapoi “”miliardul”” primit drept compensatie, miliard pe care, oficial, nu avea cum sa-l posede, de vreme ce a fost trecut in rezerva mult inaintea Ordonantei 7, cu gradul de capitan (cel de maior i-a sosit la termen in clipa in care MApN ii intocmea dosarul de debarasare). Dar SCMD, constituit si in curs de legalizare la acea data a reactionat prin avocatul poporului si Ordonanta a picat pe 5 ianuarie 2009.

Declansarea campaniei “”nesimtirii””

Atunci s-a declansat campania “”Nesimtitii de militari cu pensii nesimtite de 20 de milioane”” desi pensiile noastre aveau o medie de 14 930 000 lei vechi la MApN si 14 400 000 lei vechi la MAI. Campanie sustinuta prin Emil Boc si Mihai Seitan, cu ajutorul jegurilor din media obedienta si care, in mod stalinist, trebuia sa intoarca natiunea romana impotriva militarilor, bagand in capul trogloditilor ideea ca haiducul Basescu ia de la bogati sa dea la saraci. In realitate Basescu ia de la toata lumea si-i da Elenei Udrea, adica lui insusi!

Desi avea ca adversari 5 milioane de papagali care inca nu se dezmeticisera, fanii Basescului, SCMD a reactionat, alertand camarazii din NATO si UE asupra “”precedentului romanesc””, participand voluntar la toate manifestarile centralelor sindicale, inclusiv in Parlament, contracarand in media si amenintand grav realegerea la 6 decembrie a Noului Geniu al Carpatilor.

Limitarea dreptului la munca

Pe acest fond s-a dat, strategic, Legea 329/2009 care ne-a limitat, contrar Constitutiei, legislatiei europene si oricarui principiu de drept, dreptul la munca. SCMD a deschis un val de procese pe discriminare dar Geniul Carpatilor si-a atins scopul – pe data de 10 decembrie 2009 rezervistii au fost dati afara din slujbe sau obligati sa renunte la pensii de dragul slujbelor, devenind astfel santajabili. Imediat s-a declansat campania pentru “”Legea sistemului unitar de pensii”” sub acelasi slogan al “”Nesimtitilor de militari cu pensii nesimtite””. In paralel, considerandu-se ideea SCMD buna (adunarea sub acelasi steag a rezervistilor din toate structurile) Oprea, Blaga si Sarbu (autorul, ca PSD-ist, al proiectului Legii pensiilor) au primit ordinul sa-i atraga pe toti liderii “”structurilor organizatorice ale cadrelor militare in rezerva si in retragere”” sa topeasca SCMD si ONG-urile militarilor intr-un “”partid al generalilor”” in rezerva PDL si in slujba Noului Geniu al Carpatilor. Nedandu-si seama ca ne vor ‘’si regulati si cu banii luati””, unii nedotati din nascare, dusi cu pluta sau servili si ticalosi din fire au pus botul. Nu si SCMD pe ai caror principali lideri ii lasa rece gradul de general sau chestor.

Ofensiva impotriva dreptului la proprietate asupra gradului si pensiei

Batalia s-a dat in Parlament pe fondul motiunii simple impotriva lui Gabriel Oprea (ocazie cu care 3 senatori au declarat ca reprezinta interesele filialelor SCMD Satu Mare, Craiova si Ploiesti). Grupuri SCMD au fost prezente in sala strigand tuturor votantilor pro-guvern “”sluga”” si “”veti plati in decembrie”” si obligandu-i pe adeptii d-lui Oprea sa renunte la vot si sa fuga. In Capitala si in toata tara SCMD a participat sub insemne proprii la marile manifestatii ale sindicatelor, fraternizand cu cei manipulati sa ne urasca. De frica respingerii, “”Legea sistemului unitar de pensii””a fost retrasa la Comisia pentru munca si Guvernul si-a asumat raspunderea pe un “”pui”” menit sa ne anuleze calitatea de militar si sa ne ia retroactiv un drept de proprietate (gradul si pensia) – Legea 119/2010, cu metodologia sa “”stiintifica”” exprimata de cele doua HG-uri (735 si 737).

Neputand ataca in justitie Legea, SCMD a atacat consecintele ei, in procese pe discriminare si HG 735 ca act administrativ. In replica, Geniul Carpatilor a cerut distrugerea SCMD prin activarea cartitelor si manipularea naivilor sau prin lovituri de imagine gravitand in jurul acuzei adusa pe rand liderilor sindicatului, de deturnare a circa 8 miliarde din cotizatii cand aceasta, la data respectiva nu depasea cifra 3. S-a mizat pe “”principiul caprei””, pe dictonul “”nu iese fum fara foc”” si pe exploatarea grandomaniei romanului, ca principal defect colectiv. Cei care nu sunt in stare de nimic dar care, in mintea lor, sunt Cezari, Napoleoni sau, cel putin Decebali, urmau in viziunea Basescului, sa sara in sus fericiti ca exista pete in soare. Dar s-a uitat ca este vorba despre militari care stiu ce inseamna diversiunea. Prea putini s-au lasat prada propriei gelozii sau nebunii.

Riposta SCMD

SCMD a raspuns pe masura atacului psihologic si de imagine, anuntand zilnic organizarea de ample manifestatii pe data de 25 Octombrie 2010 la Cotroceni, MApN, Curtea Constitutionala si la prefecturi in toata tara. Si, in ciuda impotrivirii disperate, stimulata de Cancelarul Germaniei care i-a atras Geniului atentia ca va fi o palma data cu piciorul imaginii sale, le-a organizat si desfasurat!

Pe 25 octombrie 2010 SCMD a fost perceput de federatiile si centralele sindicale drept egal, consolidandu-si pozitia la ampla manifestatie din Piata Constitutiei din 27 Octombrie.

Primul vot prin frauda, in vazul si in dispretul natiunii

In replica, Geniul a declansat ofensiva pentru distrugerea miscarii sindicale, contracararea rezervistilor prin crearea din pedelei si uneperei a unei alte armate de rezerva (facand generali din fruntasi, colonei si chestori din plutonieri, amirali din maistri militari si ministri din chelneri) si a strecurat, pe fondul scandalului declansat de Legea 119/2010, aproape neobservat, daca n-ar fi fost FRAUDA ANASTASE, Legea 263/2010 care ne rapeste cu totul dreptul la munca si proprietatea numita grad militar, transformandu-ne din rezervisti in “”asistati”” prin abrogarea legilor noastre ocupationale. Cat priveste pensiile, acestea au fost rapite retroactiv, pe fondul tentativei de reducere a salariilor bugetarilor cu 15%. Scandalul international iscat l-a facut pe Geniu sa renunte la pensii. Nu si la cele militare si ale altor “”nesimtiti”” cu legi ocupationale, pe care le-a executat cu ajutorul magistratilor care au admis ca legile se aplica selectiv si retroactiv in Romania.

In mod diversionist s-a anuntat ca salariatii vor fi executati la 1 iulie alaturi de pensionarii “”nesimtiti””. Nu si militarii care vor fi executati pe 1 ianuarie 2011, pentru ca, pe “”principiul caprei””, natia sa fie multumita ca o patesc si ei. Intuind diversiunea, SCMD a reactionat imediat, facandu-se partenerul si portavocea tuturor celor loviti de lege, dar si a pensionarilor civili in ansamblu. A actionat in strada, in parlament, in media, la Secretarul General al NATO, la comisiile UE.

Oprea, Igas si Maior in afara legii

Cu data de 28 septembrie 2010 s-a obtinut SUSPENDAREA DEFINITIVA SI EXECUTORIE a HG 735/2010. “”Recalcularile”” retroactive trebuiau sa inceteze imediat. La fel falsul in acte publice numit “”adeverinta de venit””! In timp ce Blaga, apoi Igas si Maior si-au tinut cu prudenta gura, pacalit de nespecialista in finante-contabilitate Maria Lupu, Gabriel Oprea si trambitele domniei sale, uitand povestea cu “”daca o singura pensie militara scade imi dau demisia”” au batut campii trei luni si jumatate ca Hotararea Curtii de Apel Cluj este valabila doar pentru 7 persoane (executate si ele, culmea, prin “”recalculare””).

Am fost insultati, atacati murdar in media, fapt benefic pentru ca am decis un control intern care, in ciuda violentei de limbaj, specific militara, nu a constatat nici un furt, nici o delapidare ci doar o debandada reparabila in hartiile contabilitatii. Tinand cont de toate observatiile, SCMD s-a reorganizat, aducand din ce in ce mai mult a structura militara: Departament financiar-contabil, Departament juridic, Departament media, etc, cu sprijinul profesionist al Departamentului organizatoric. Simdicatul s-a intari atat de mult, incat infiltratii, depistati si aflati sub observatie, mai maraie doar pe la colturi si fac incursiuni pe sest, din ce in ce mai rar, in provincie, iar la ultima magarie ordonanta de Geniu si executata de gazeta puilor nascuti vii, dl lt col Marin Neacsu ne-a prevenit cu o zi inainte ca i-a refuzat pe gazetarii care l-au vanat, ca nimic din ceea ce i se pune in carca nu-i apartine deoarece d-sa chiar daca nu ne inghite personal, ramane loial SCMD. In acelasi timp, dna Lt Col Elena Cobuz ,detasata de noi intr-un domeniu special si extrem de important pentru SCMD s-a oferit sa vina martor intr-un eventual proces, pentru ca, de asemenea, i s-a pus numele pe o seama de ineptii elaborate, am aflat noi, de birourile speciale create de unele servicii pentru filarea, discreditarea si distrugerea SCMD. Nu este cazul de procese, stim de mult cate magarii s-au pregatit impotriva noastra, ce contin si unde vor apare si ne vom distra, candva sa demonstram ca tin de barfele strecurate in dosarele noastre, inainte de 1989 de delatorii, apoi tradatorii lui Ilie Ceausescu, astazi mari figuri publice, la fel de tradatoare. Ii avertizam totusi pe oamenii Geniului sa renunte la amenintarile cu moartea la adresa unor lideri ai sindicatului (“”Ai grija ca o sa te lase franele la masina, ca o sa-ti cada ceva in cap””, etc) sau la adresa membrilor lor de familie, pentru ca cine sapa groapa altuia va cadea singur in ea!

Victoria SCMD si noua frauda portocalie

Listele cu “”recalculatele”” d-lui Oprea si furibunda campanie a cateilor d-sale au cazut la 7 ianuarie 2011, cand ICCJ a spulberat definitiv HG 735. Atunci, SCMD a organizat “”Marsul cel lung”” din Capitala si actiunile din strada de la 24 ianuarie, somandu-i pe tovarasii Boc si Basescu sa revina la 15 februarie cu pensiile din decembrie, cu exceptia celor marite demonstrativ, ca investitie in imagine, care sa ramana in noul cuantum. De frica, respectivii s-au conformat dar au nascocit OUG 1/2011 si, in locul “”recalcularii”” – “”revizuirea”” (aceeasi Marie cu alta palarie). Astfel au aparut noile minciuni si noua lista bagata sub nasul lui Oprea de nespecialista Lupoica. Aceasta a fost deja verificata de rezervisti care au constatat ca mii de cadre nu apar, ca altii sunt trecuti de 2-3 ori, ca datele nu corespund cu ceea ce le vine pe deciziile de revizuire, ca in mii de cazuri calculul pe alte baze duce la acelasi rezultat, fapt posibil doar dupa aritmetica Robertei Anastase si ca cele doar doua pensii militare de peste 50 milioane lei (5000 roni) s-au transformat in 1659 de pensii intre 50 milioane si 1 miliard lei vechi, grevand bugetul lunar cu 20 milioane lei noi pe fondul de pensii si cu 1,6 miliarde lei noi anual pe cntributiile la asigurari sociale. Asadar, pedepsirea “”nesimtitilor cu pensii de 20 de milioane”” costa bugetul numai pentru Armata 80 milioane euro/an. La acestea se adauga cheltuielile imense de birotica, aparatura, si personal angajat in aberanta “”recalculare – revizuire””! Halal economie!

Declansand, dupa actiunile de protest de la 1 martie, 21.753 de procese si castigand deja peste 1000, SCMD a demonstrat ca OUG 1/2011 care ne transforma in “”beneficiari””, luandu-ne toate drepturile decurgand din contractul cu statul, NU ARE OBIECT, DEOARECE REVIZUIESTE NISTE DECIZII DE PENSIE NULE DE DREPT, LUATE ILEGAL, IN PLINA PERIOADA DE SUSPENDARE DEFINITIVA SI EXECUTORIE. Cu alte cuvinte, nici legea trecuta fraudulos prin Camera si VOTATA LA DOUA MAINI, nu are obiect.

Desi am fost impiedicati in mod huliganic si anticonstitutional sa participam la dezbateri, am avut totusi 8 observatori in sala care se constituie in martori, iar televiziunile ne dau inregistrarile video ca probe. Vineri, 24 iunie a.c., la orele 10.00 a.m., vom depune la Parchetul General primele trei plangeri penale impotriva fraudatorilor.

Lupta continua

Vom cere oficial presedintelui Senatului sa nu-si puna semnatura pe noua Lege si, in final, ii vom da in judecata pe Roberta Anastase si pe complicii sai, vinovati de frauda in dauna a peste 160000 de rezervisti.

Cele mai stralucite minti in domeniile finante si contabilitate si juridic ale Romaniei au fost invitate de noi in aceeasi zi, 21iunie 2011 la orele 16.00, la Clubul Zebra din Capitala sa dezbata impreuna cu adevaratii reprezentanti ai media, frauda si vidul de legislatie in domeniul pensiilor militare.

S-a constatat ca se desfasoara o TRANSMITERE SI MANIPULARE DE FONDURI PUBLICE FARA ACTE JUSTIFICATIVE, NICI O PENSIE MILITARA, MARITA SAU MICSORATA, NEFIIND PLATITA LA ORA ACTUALA LEGAL. Aceasta pentru ca de la 1 ianuarie 2012, sa fim executati retroactiv, retinandu-se si celor carora le-au crescut pensiile in ianuarie si celor carora le-au revenit cele din decembrie, “”foloase necuvenite din drepturi de pensie””.

Si va mai avertizam ca, dupa executarea noastra prin scaderea punctului de pensie (doar suntem “”beneficiari””, adica civili prin OUG 1/2011), apoi prin “”regularizare””, va mai urma o scadere de 15 % din ceea ce ramane, pe legile “”lustratiei”” pentru ca am fi servit statul care l-a facut om pe tovarasul “”Basescu””.

De doi ani conducerea SCMD va avertizeaza ca gongul final va fi dat de sfartecarea Tarii, prin regionalizare, ca tandemul Basescu-Boc ne vrea plecati aiurea cu traista in bat sau “”iesiti pe cale naturala din sistem””, fiindca, de facto, statul roman nu mai exista si natiunea romana incurca locul. Dovada v-a furnizat-o iesirea isterica a noului Geniu al Carpatilor la intalnirea cu liderii opozitiei. Frauda din Camera Deputatilor fiind descoperita, d-sa a facut spume ca o fiara. Ca i-a insultat pe opozanti, e treaba lor. Din punctul nostru de vedere sunt tineri, specializati si cel putin sunt treji cand ies in public. Ca sindicat noi oricum ne aliem la alegeri cu toti cei care lupta hotarat pentru debarcarea bolsevicilor portocalii, inclusiv cu politicieni adevarati din PDL, UNPR si UDMR, ba chiar si cu Dracul, la nevoie! In ceea ce ne priveste, din monologul Basescului noi am retinut, evident, ceea ce ne intereseaza:

“”Singurul izvor de prosperitate este munca!””, a proclamat, cu tupeu stalinist, noul Geniu al Carpatilor. I-auzi braul! Atunci de ce ne-ai furat dreptul la munca, prin Legile 329/2009 si 263/2010, hombre?

Mai mult, “”grait-a Zarathustra, “” Ca politician am cele mai bune relatii cu cetatenii din Harghita si Covasna. Am obtinut mai multe voturi in Harghita si Covasna decat in Tara””. Gura pacatosului, adevar graieste! Adica in mintea Basescului, Harghita si Covasna nu mai fac parte din Tara numita Romania inca din 6 decembrie 2009! Asta a fost conditia realegerii? Tradare contra voturi?

Joi, 23 iunie la statuia lui Carol I

Vom dezbate toate problemele amintite la pichetarea de joi, 23 iunie de la Piata Palatului, cu incepere de la ora 11.00, cand, pentru noi si in sprijinul politistilor, executati cu sau fara lege, vom cere arestarea grupului de hoti parlamentari ai Geniului, condus de Roberta Anastase. Toti membrii si simpatizantii SCMD care pot veni, sunt invitati. De asemenea, daca s-au trezit, si purtatorii de grade care au crezut ca “”onoarea si demnitatea”” se pot obtine in genunchi, cu mana intinsa spre generalul fruntas Ontanu sau spre ministrii Igas si Oprea, pot sa ni se alature. Vom incerca, din nou, sa-i trezim la realitate pe bucuresteni.

Honor et Patria! Vae victis!

PRESEDINTELE SCMD,

Col. (r) dr. Mircea DOGARU

http://sindicatulcmd.blogspot.com/    SURSA

O ofertă ispititoare

O ofertă ispititoare: „Ţie îţi voi da toată stăpânirea aceasta şi strălucirea..."

Acestea sunt cuvintele cu care diavolul îl momeşte pe Iisus în cea de-a doua din cele trei celebre ispitiri din pustie. Bunurile, de oricare ar fi ele, materiale, intelectuale, spirituale sau sociale, au făcut întotdeauna parte din „pachetul" de aspiraţii la care oamenii au visat întotdeauna. Din şcoală copilul este învăţat şi stimulat să se înscrie în competiţia pentru dobândirea unui statut social cât mai bun, care ar aduce după sine şi consecinţele: satisfacţie materială, recunoaştere şi respect din partea celorlalţi, premii, celebritate etc. Cu toţii suntem martori la aceste concepţii pe care se clădeşte stilul de viaţă al societăţii moderne. Însă ne întrebăm vreodată... ce se ascunde dincolo de strălucirea ofertei? În demersul nostru suntem ajutaţi, ca şi în episoadele trecute, de teologul Jean-Claude Larchet.

O patimă subtilă şi vicleană.

 Fiecare dintre noi îşi doreşte să fie apreciat şi respectat, bine văzut în societate. Iar dacă la ceva material am renunţa până la urmă, mai greu sau mai uşor, cine renunţă de bună-voie la admiraţia celorlalţi, la un statut bine văzut în societate, la celebritate şi succes? Fiecare dintre noi a fost pus măcar o dată în situaţia de a fi admirat şi respectat pentru ceva, sau şi-a dorit foarte tare acest lucru. Şi atunci când ne-a fost împlinită această dorinţă am simţit o plăcere sufletească deosebită şi puternică. Această plăcere este cea care face foarte grea renunţarea la cele care o provoacă. Din păcate, nu mulţi din cei care trăiesc astăzi în vârtejul ameţitor al societăţii îşi dau seama că în spatele acestei dorinţe de a fi admiraţi şi lăudaţi, de a avea statut social, de a fi cineva, stă ascunsă o patimă subtilă şi vicleană: patima slavei deşarte. Iar societatea, după cum am arătat în numerele trecute, se mişcă şi funcţionează în baza acestor patimi: mândria, slava deşartă şi lăcomia.

Când sufletul este bolnav... de vanitate.

 Aşa mai este numită slava deşartă printr-un cuvânt mai comun. Sfinţii Părinţi au identificat în esenţă două tipuri de slavă deşartă: cea care îl atacă pe omul căzut şi cea care îl corupe pe cel care lucrează deja la îmbunătăţirea sufletului său.
Primul fel de slavă deşartă este cel mai întâlnit şi constă în a se arăta cineva mândru şi a se lăuda cu bunurile pe care le are sau pe care crede că le are, a fi văzut, apreciat, admirat, lăudat sau, într-un cuvânt, a fi slăvit de ceilalţi. Astfel că vanitosul, aşteptând laude şi aprecieri, caută să se laude fie cu bunuri dobândite, fie cu daruri naturale, ca: frumuseţea trupului (reală sau închipuită) şi a glasului, sau tot ceea ce contribuie la o înfăţişare frumoasă (haine, parfumuri, podoabe, aranjamente fie de coafură, fie de îngrijire a tenului şi a pielii etc.) puterea, priceperea, îndemânarea, poziţia înaltă în societate. Ceva mai subtilă, dar la fel de răspândită, este îngâmfarea cu calităţi intelectuale (inteligenţa, imaginaţia, memoria, cunoştinţele dobândite, buna stăpânire a limbilor, talentul de a vorbi şi scrie bine etc.). Ambiţiile în domeniul intelectual, cultural ca şi în cel politic şi financiar sunt cel mai adesea produse de această patimă.
A doua formă a vanităţii este cea prin care omul se mândreşte pentru virtuţile şi viaţa sa spirituală, aşteptând admiraţie şi laude. Sfinţii Părinţi ne avertizează că atunci când scăpăm de o patimă grea, îndată suntem atacaţi de vanitate, aceasta luând adesea locul celorlalte patimi, de care am scăpat doar pentru moment.

Slava deşartă

 Slava deşartă este o boală bazată pe plăcerea puternică pe care o resimte sufletul atunci când caută satisfacţie în laudele şi aprecierile celorlalţi, boală care îl face să sufere orice pentru a se bucura de această plăcere. Caracterul patologic constă în faptul că ea este pervertirea unei atitudini fireşti, aceea de a dori slava pe ne-o dăruieşte Dumnezeu, singura reală, veritabilă, deplină şi eternă. Dorinţa sănătoasă de a o dobândi este înlocuită cu dorinţa de a primi slavă de la oameni, nu de la Dumnezeu.

Efecte devastatoare.

 Patima, în lucrarea ei, nimiceşte pacea lăuntrică, pentru că cel stăpânit de ea doreşte să facă tot ce poate pentru a găsi admiraţie, preţuire şi laude, iar atunci când nu le găseşte sau când în loc de acestea va găsi indiferenţă, ură, gelozie, invidie, critici, agresivitate, se va tulbura şi mai tare. Consecinţele ei sunt devastatoare, pentru că omul se lasă cuprins de reverie, imaginându-şi mereu cum va fi admirat de ceilalţi, îşi pierde toate roadele duhovniceşti, ajungând să se simtă gol sufleteşte, în nelinişte şi tulburare. În plus, ea nimiceşte toate celelalte virtuţi ale omului, făcând să (re)apară patimile. Sfântul Marcu Ascetul o numeşte maică a relelor, pentru că ea aduce în suflet alte patimi precum: mândria, hula, judecata, defăimarea aproapelui, iubirea de stăpânire, împietrirea inimii, neascultarea, mânia, ţinerea de minte a răului, minciuna, făţărnicia, iubirea de bani şi avuţie, tristeţea, certurile.

Remedii.

  Fiind o patimă subtilă, greu de sesizat, omul are nevoie de multă atenţie la ceea ce se întâmplă în sufletul său, la dorinţele sale şi motivaţiile faptelor pe care le săvârşeşte.
Atenţia sporită se exersează şi se deprinde cu ajutorul duhovnicului, căruia trebuie să îi spunem tot ceea ce se întâmplă în sufletul şi în mintea noastră.
Pentru că slava deşartă înseamnă căutarea slavei omeneşti, cel care vrea să o biruiască trebuie să înţeleagă cât de deşartă şi nestatornică este aceasta. Cea care ne descoperă cel mai bine acest lucru este moartea, care ne dovedeşte cât de amăgitoare este slava lumii şi cât de lipsite de preţ şi trecătoare sunt lucrurile după care aleargă omul mânat de ea. De aceea gândul la moarte ne este de mare folos în lupta cu această patimă.
Un alt lucru important este ascunderea din faţa oamenilor a nevoinţei şi a faptelor bune: Tu însă, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta (Mt. 6, 3)
Rugăciunea are un rol esenţial în biruirea oricărei patimi, în cazul slavei deşarte omul primind prin ea de la Dumnezeu discernământul de a observa capcanele.
Slava care vine de la oameni şi slava lui Dumnezeu sunt cu totul opuse una alteia şi una o scoate pe cealaltă din sufletul omului; de aceea trebuie să căutăm să fim slăviţi de Dumnezeu, nu de oameni. Cu cât doreşte omul mai mult slava dumnezeiască, cu atât mai de nimic i se pare cinstea care vine de la oameni.
Leacul cel mai potrivit împotriva slavei deşarte rămâne dobândirea smereniei. Smerenia este, cum spune Mitropolitul Antonie de Suroj, condiţia pământului: pământul este prezent mereu sub noi, toată lumea îl calcă în picioare, el primeşte toate deşeurile şi mizeriile şi cu toate acestea nu se mânie şi nu spune nimic ci, tăcut, transformă miraculos într-o bogăţie nouă toate aceste reziduuri în descompunere, punând în ele fermentul vieţii. Primeşte soarele, ploaia şi este gata pentru orice sămânţă, fiind capabil să producă şi de o sută de ori mai mult decât a primit, fără a aştepta lauda nimănui.

apostolatintarafagarasului.blogspot.com

De ce evităm Rugăciunea lui Iisus?

De ce evităm Rugăciunea lui Iisus? Îmi spunea un prieten că a făcut un mic sondaj printre cunoscuţii săi punând întrebarea: „Vă rugaţi folosind Rugăciunea lui Iisus?". Reacţiile lor au fost, în mare, dezarmante faţă de aşteptările pe care cunoscutul meu le avea de la nişte oameni cu solide lecturi teologice, cu ani de mers cu regularitate la biserica din parohie şi pe la mănăstiri: majoritatea s-au uitat stupefiaţi la el, de parcă i-ar fi întrebat care este formula cutare din fizica cuantică. O piesă de muzeu Răspunsurile au alternat între: „Nu, Doamne, fereşte!, doar nu sunt ca Sfinţii din Filocalie" (acest ultim răspuns varia cu: „nu am binecuvântare de la duhovnic") şi „Da, puţin, numai când am timp, adică atunci când mă întorc de la serviciu/şcoală sau uneori, când îmi fac canonul de metanii şi închinăciuni". Mi se pare că am transformat Rugăciunea lui Iisus într-o piesă de muzeu: ne uităm la ea, o admirăm, o lăudăm. Şi atât. Problema nu stă în scuzele invocate ci în faptul că nici măcar nu dorim să ne rugăm cu Rugăciunea lui Iisus. Faptul că, în cel mai bun caz, o zicem accidental nu înseamnă că ne şi rugăm ci că ne liniştim puţin conştiinţa, bifăm un x la rubrica în care spune că această rugăciune nu ar trebui să lipsească din viaţa creştinului. La urma urmei, la ce ne mai folosesc cărţile Sfinţilor isihaşti, Filocalia şi Sbornicul? Ca să le ţinem în bibliotecă pentru molii? De ce mai cumpărăm tot felul de metanii de diferite modele, dacă nu le folosim? Fiindcă la aceasta foloseşte metania, la Rugăciunea lui Iisus şi nu pe post de etichetă pe care o ţinem la mână pentru ca cei din jurul nostru să înţeleagă mesajul: „Atenţie, sunt creştin". O armă automată Trebuie să dorim această rugăciune şi trebuie să cerem binecuvântare fiindcă o vom primi. Nu se poate altfel. Nu cred să existe duhovnic care să spună: Nu, Rugăciunea lui Iisus nu este pentru tine! Dacă nu e pentru păcătoşi, atunci pentru cine? Vameşul se bătea cu pumnul în piept zicând-o. Femeia cananeeancă a rostit-o; orbul, la fel. Noi suntem mai sănătoşi duhovniceşte decât ei? Repet, problema nu constă în motivaţiile invocate ci în indiferenţa şi laxitatea noastră. Hristos nu este instalatorul de serviciu: Îl chemăm numai când avem un necaz. La fel, Hristos nu ţine o condică de serviciu în care fiecare creştin semnează acolo un „Tatăl nostru" dimineaţa şi seara, un acatist zis în grabă şi gata, s-a achitat de sarcini. El stă la uşa inimii şi bate mereu. Din ce am citit pe la Părinţi, Rugăciunea lui Iisus trebuie să fie precum o armă automată în mâinile creştinului. Să tragă cu ea neîncetat şi nu numai în vreme de ispită şi nu doar condiţionat de încercarea vreunei ispite sau de vreo metodă (absolut necesară, de altfel, dacă e vorba de viaţa în mănăstire dar mult mai mari sunt aici ispitele). S-au scris cărţi întregi în care sunt adunate mărturii ale unor oameni din lume care s-au mântuit zicând Rugăciunea lui Iisus şi singura lor „metodă" a fost perseverenţa şi dorinţa de a se ruga neîncetat, dar în modul cel mai discret cu putinţă. Nu putem invoca altă scuză decât obtuzitatea noastră faţă de ceea ce ar putea să ne scoată din amorţeală, faţă de ceea ce ar unge cu untdelemn duhovnicesc mecanismele noastre ruginite. Apa cea limpede din inima noastră Un proverb spune „dacă omul vrea să aibă o fântână cu apă limpede, trebuie să sape adânc". Într-adevăr, la fel este şi cu Rugăciunea lui Iisus. Apa cea mai limpede – mântuirea împreună cu cele mai mari daruri duhovniceşti - o aflăm dacă săpăm adânc în inima noastră, dacă spargem crusta păcatului care s-a întipărit prin consimţământ şi reaua obişnuinţă. Putem să cerem ajutor pentru cutare şi cutare problemă folosind alte rugăciuni, dar curăţirea inimii şi paza minţii nu o vom dobândi decât întipărind numele lui Hristos în inima noastră. Cunoaşteţi o altă metodă mai bună pentru aceasta decât Rugăciunea lui Iisus? www.doxologia.ro

CONVERTIREA OMULUI ÎN NEOM

CONVERTIREA OMULUI ÎN NEOM         

„Istoria este o voce care face să răsune de-a lungul secolelor legile Binelui şi ale Răului. Părerile se modifică, manierele se schimbă, crezurile se ridică şi coboară, dar legea morală este scrisă pe tablele eternităţii”. (James A. Forude)

Mutilat sufleteşte şi lipsit de o lege morală, omul modern se căzneşte să evadeze din temniţa imoralului. Zadarnic, însă, căci orice înfruntare a slăbiciunilor nu duce decât la o înăsprire a condiţiilor de detenţie. Mi-am format această convingere studiindu-mă pe mine şi pe cei din jur. Cel ce trăieşte în lume şi nu are curajul de a recunoaşte că este slab, se minte pe sine. Ne-am afundat prea mult în mocirla slăbiciunilor şi cu ochii mânjiţi de noroi nu vedem miracolul lumii care ne înconjoară.

Cui folosesc slăbiciunile noastre? Pentru a răspunde la această întrebare, să ne imaginăm două modele sociale. Indivizii din primul model cască ochii pe internet scotocind după manele, au convingerea că Ştefan Bănică Jr. este un intelectual şi îi apucă spiritul naţional doar pe stadion. În schimb, în cel de-al doilea model social, indivizii trec pragul bibliotecilor, ştiu bine că România poate oferi lumii şi altceva, nu doar o echipă de fotbal şi încă mai pot contempla lumea. Este evident că primul model este cel mai uşor de stăpânit. Deci slăbiciunile noastre servesc celor care vor să ne stăpânească. Şi se folosesc de toate resursele pe care le au la îndemână. Principala resursă este cea mediatică. Omul modern a devenit un aprig consumator de mass-media, renunţând chiar la identitate. Treptat, masele ajung la uniformizare, rebeliunile culturale încetează, iar societatea este lesne de controlat.

Modelul Guţă

Printr-un mecanism al impunerii modelelor sociale, conştiinţa maselor este amorţită. Cultura, această mamă bună care ne însoţea a fost înlocuită cu mirajul televiziunii. Răsfoitul paginilor a fost înlocuit de apăsatul butonului de la telecomandă. Eminescu a fost detronat, iar din locul său, ştiriştii de la Pro-Tv modelează conştiinţe. În urmă cu trei ani, m-am crucit când am dat ochii de un sondaj CURS care indica valorile tinerilor. Vedetismul, sexualitatea, lipsa de scrupule, violenţa şi vulgaritatea sunt câteva dintre „valorile” pe care tinerii şi le asumă prin intermediul televizorului, pe care-l vizionează peste trei ore zilnic în proporţie de 56%.

Pentru elevii cu vârsta între 11 şi 14 ani, Andreea Marin pare a fi vedeta care întruneşte majoritatea dintre cele menţionate (8%), dar e depăşită cu mult de preferinţele pentru altcineva (29%) şi de procentul de 22 care semnifică lipsa unor asemenea preferinţe. Cert este că preadolescenţii şi-ar dori să semene cel mai mult cu o vedetă şi nu neapărat din televiziune, ci mai degrabă din sport (13, 9%). În categoria de vârstă 15-18 ani cei mai mulţi preferă manelele (21,9%), iar vedeta admirată este Nicolae Guţă (8,3%).

Cu toate că biblioteca ocupă un loc predominant în căminele adolescenţilor (80%), datorită atât paternului tradiţionalist, cât şi din cauza lipsei banilor necesari achiziţionării unor aparaturi de înaltă tehnologie, tinerii citesc destul de puţin, aproape deloc. Baltagul lui Mihail Sadoveanu şi poeziile lui Eminescu sunt singurele lecturi menţionate. Poate şi pentru că majoritatea consideră că domeniul sportiv aduce reuşită în viaţă, mai mult de jumătate dintre aceştia dorind să devină fotbalişti.

Mişto vs. naşpa

Libertatea gândirii este constrânsă prin sistemele mediatice. Succesul manipulărilor pe scară largă depinde, în primul rând, de modul în care individul a fost cufundat în anonimatul masei. Odată ce fenomenul „Guţă” a fost inoculat ca fiind un model valoric acceptat, sistemele mediatice invocă sentimentul fidelităţii faţă de respectiva presupunere. Repetând la nesfârşit preceptele teoriei bazate pe împărţirea oamenilor în „buni” şi „răi”, „mişto” şi „naşpa”, inoculaţii ajung să creadă sincer că fac parte din grupul social „mişto”, în vreme ce restul este „naşpa”.

Din moment ce privitorul la televizor nu mai are acces la surse alternative de informaţie, identitatea lui este asimilată noilor valori. Ajunge să creadă sincer în supremaţia noilor standarde, se va supune regulamentelor şi va renunţa la identitate. În virtutea disonanţei cognitive va fi preocupat de conformarea stilului impus, renunţând cu totul la analizarea obiectivă a realităţii. Ba mai mult, devine un element activ în propagarea valorilor dobândite. Astfel, auzim maneaua răsunând pe stradă. Evident că acelaşi fenomen se petrece în toate sistemele valorice promovate mediatic. Încă un pas, şi va fi „cool” să fi poponar şi „naşpa” să mergi la biserică.

Acelaşi fenomen se petrece şi în cazul inducerii de sentimente. Personajul modelat prin televiziune dezvoltă loialitate şi devotament faţă de convingerile sale. Individul ajunge chiar să-şi canalizeze sentimentele negative către cei care nu-i împărtăşesc valorile. Spre exemplu, manelistul de la colţ nu se mulţumeşte doar să polueze sonor mediul, ci se simte dator să-i aplice o corecţie rockerului „naşparliu”.

 e labora

Valori de laborator

Noile proiecte mediatice pentru inoculare sunt atent pregătite în laboratoare de inginerie socială. Când masele nu sunt suficient de „coapte” pentru un concept nou, dar care trebuie promovat, se iniţiază un fel de dezbatere cu aerul unei controverse. Diverşi „specialişti” sunt invitaţi să o discute, se iniţiază articole scrise pro şi chiar contra. Apoi, totul se termină fără a se ajunge la nici o concluzie (asta se şi vrea), ideea promovată fiind deja imprimată în minţile consumatorilor de media. Doar o parte nesemnificativă dintre oameni au capacitatea de a înţelege şi de a observa ceea ce se petrece, spre deosebire de majoritatea, care îşi formează doar opinii superficiale şi trecătoare. Aşa stau lucrurile în privinţa tuturor problemelor societăţii. Reiese astfel că iraţionalitatea este predominantă la nivelul conştiinţei publice.

Prin intermediul „actualităţilor” de la televiziune, al ziarelor, al revistelor pentru femei, etc sunt aduse în casele şi minţile oamenilor ideile dorite. Iar atunci când trebuie să se promoveze un lucru pe care publicul n-a fost complet convins să-l accepte, cineva scrie un articol, abordând acel subiect din toate punctele de vedere şi dându-i o importanţă deosebită. Apoi procesul este repetat până când rezistenţa publicului este învinsă pe toate planurile. Manipulatorii au profitat de această constatare pentru a submina şi distrage atenţia oamenilor de la perceperea stării reale de fapt. Cu cât devin mai complexe problemele societăţii, cu atât este mai uşor să se introducă diversiuni tot mai mari, astfel încât s-a ajuns în situaţia absurdă ca opiniile absolut nefundamentate ale maselor, create de nişte manipulatori abili, să dobândească aparenţele unor realităţi ştiinţifice.

Manipularea prin sondaje

În afară de mass-media, o altă zonă importantă de intersecţie dintre experimentele programării mentale şi ceea ce devine politică publică este cea a „sondajelor de opinie”. Campaniile de sondare a opiniei publice au, de fapt, sarcina de a modela şi manipula opinia publică în modurile care le convin conspiratorilor. O mare parte din ceea ce citim în ziare sau vedem la televizor a fost mai întâi validat prin campanii de sondare a opiniei publice. Această procedură se numeşte „făurirea opiniei publice”. Aceasta este perla „olimpienilor” căci, cu ajutorul miilor de specialişti în noile ştiinţe sociale aflaţi la discreţia lor şi ţinând strâns în mână toată mass-media şi în special agenţiile de ştiri, se pot crea noi opinii publice despre aproape orice subiect, pentru a fi apoi diseminate prin lume în mai puţin de două săptămâni.

Manipularea comunicaţiilor

R. J. Lifton identifică opt căi de acţiune pentru remodelarea gândirii: Controlul comunicaţiilor umane, Manipularea „mistică”, Cerinţa de puritate, Cultul confesiunii, Ştiinţa sacră, Remodelarea limbajului, Doctrina mai presus de oameni şi Delimitarea socială. (Reforma gândirii şi psihologia totalitarismului). Ne vom concentra în continuare pe controlul comunicaţiilor. Să ne amintim de societatea descrisă de George Orwell în 1984. Toate comunicaţiile umane erau controlate pentru că: „Cine controlează trecutul, controlează viitorul”. Istoria era rescrisă pas cu pas. În acelaşi timp, o altă armată de oameni lucra la recrearea prezentului. Pentru a justifica o acţiune sau alta, permanent erau inventaţi inamici, conflicte, dezastre. Realitatea însăşi fusese anihilată şi înlocuită cu o aparenţă de realitate. Seamănă cu societatea de astăzi? Ei bine, exemplele sunt de prisos.

Comunicaţiile sunt controlate până la controlul a ceea ce trebuie să ştie poporul. Piotr Wierzbicki a făcut o analiză minuţioasă a minciunilor din sfera informaţiilor oferite maselor. „Structura minciunii, principiul esenţial de informare într-un sistem totalitar, spune Wierzbicki, are forma următoarelor directive: Ce trebuie să ştie poporul şi Ce trebuie să nu ştie poporul, pentru îndeplinirea primei directive se pune în mişcare un întreg sistem de propagandă care să inducă în conştiinţa publică ideea şi mai apoi convingerea că ar fi „cea mai bună dintre lumi” Acţiunea însă are şanse foarte limitate de reuşită, atât timp cât oamenii au acces şi la alte surse de informaţie. De aceea, partea cea mai grea este imaginarea mijloacelor prin care la urechile poporului să nu ajungă informaţiile ce ar putea afecta reuşita activităţii de propagandă.”

„…să fie biciuite fără cruţare moravurile retrograde”

Bogdan Ficeac a surprins aceleaşi modele şi în România comunistă (Tehnici de manipulare)

Referitor la ceea ce se petrecea în ţară, presa, televiziunea, radioul erau obligate să prezinte doar „măreţele realizări”, mai mult, modul de prezentare cuprindea, uneori, exagerări şi minciuni ce frizau absurdul. Suprafaţa raportată ca recoltată depăşea suprafaţa arabilă a ţării, inaugurarea unor noi obiective industriale se făcea cu multe luni înainte de finalizare doar pentru a fi bifate în planul de investiţii, bunurile nu se scumpeau, ci numai “preţurile se reaşezau”, în România nu existau bolnavi de SIDA, handicapaţi, case de copii orfani ş.a.m.d. În acelaşi timp, toate informaţiile ce veneau din exterior erau cenzurate şi deformate pentru a arăta „degradarea societăţii capitaliste aflate în putrefacţie”, pentru a împiedica „răspândirea concepţiilor retrograde, reacţionare”.

Iată câteva fragmente din cuvântarea lui Nicolae Ceauşescu din 1971, cu privire la programul PCR pentru îmbunătăţirea activităţii ideologice. Nici un segment din sfera informaţiei sau a culturii în general (care are un efect decisiv în crearea mentalităţii individuale, dar şi colective) nu era neglijat. „Radioteleviziunea trebuie să pună în centrul emisiunilor problemele educaţiei socialiste (...), pe această cale să fie biciuite fără cruţare moravurile retrograde, să fie promovate normele socialiste de convieţuire. (...) Filmul să devină un puternic mijloc de educaţie socialistă a maselor! (...) Pe scena teatrelor noastre, a operei, trebuie să-şi facă loc (...) lucrări contemporane, cu caracter revoluţionar, militant. (...) Casele de cultură, cluburile şi căminele culturale trebuie să desfăşoare o activitate cultural-artistică multilaterală, să cuprindă milioane de oameni, îndeosebi tineretul, contribuind în mod activ la educaţia socialistă a maselor. (...) Ziarele şi revistele trebuie să deschidă larg paginile lor problemelor educaţiei socialiste. (...) Ele trebuie să promoveze cu curaj experienţa înaintată, să critice obiceiurile şi moravurile înapoiate. (...) Criticii de artă trebuie să acţioneze întotdeauna în spiritul principiilor marxist-leniniste. (...) Este necesar ca organele şi organizaţiile de partid să acţioneze pentru unirea tuturor forţelor de care dispune societatea noastră în direcţia realizării hotărârilor partidului privind îmbunătăţirea activităţii politico-educative, formarea conştiinţei socialiste, care să devină o uriaşă forţă în înfăptuirea programului general de făurire a societăţii socialiste multilateral dezvoltate în România.”

Moştenirea lui Ceauşescu

După cum arată Ficeac, venirea comuniştilor la putere, prin forţă, impuşi de sovietici, a fost prezentată ca un rezultat al voinţei întregului popor român, toate evenimentele trecutului au fost reinterpretate pentru a folosi doctrinei comuniste, până şi numele localităţilor sau ale domnitorilor au fost modificate, personalităţile istoriei naţionale s-au trezit brusc, în fruntea lor, ca o apoteoză, cu figura liderului Nicolae Ceauşescu. Biografiile lui Nicolae şi Elena Ceauşescu au fost rescrise, rolul lor minor în cadrul mişcării comuniste fiind exacerbat la dimensiuni mesianice. Pe baza acestei reconstruiri a trecutului s-a ridicat, treptat-treptat, absurdul cult al personalităţii.

Din păcate, mecanismul minciunii instituţionalizate nu a dispărut o dată cu revoluţia din decembrie ‘89. Protestatarii calificaţi de Ceauşescu drept „huligani” aflaţi în solda „agenturilor străine” au devenit, după revoluţie, “golani” şi “animale”, rapoartele optimiste ale Comisiei Naţionale de Statistică sunt în permanentă contradicţie cu nivelul de trai tot mai scăzut al majorităţii populaţiei.

Ruşii au bomba psihotronică

Aşa cum am arătat într-un articol anterior (Axa, Omul făr’ de minte) aplicaţiile manipulării în domeniul militar sunt doar la un pas de a deveni o realitate. Recent, generalul rus în rezervă Boris Ratnikov a declarat jurnaliştilor publicaţiei Pravda, că atât Rusia cât şi alte state ale lumii deţin arme psihotronice performante care pot transforma soldaţii trupelor inamice într-o adunătură de zombie uşor manipulabili.

Conform afirmaţiilor generalului Ratnikov, Rusia lucrează la arma psihotronică încă din anii 1920-1930, iar până la mijlocul anilor ’80 în toate marile oraşe ale defunctei URSS existau centre secrete deţinute de fostul KGB şi destinate experimentării impactului generatoarelor psihotronice asupra populaţiei. Deşi în mod oficial aceste laboratoare secrete au fost închise după destrămarea URSS, miile de cercetători au rămas să lucreze în continuare la dezvoltarea noilor prototipuri de arme care acţionează asupra psihicului uman.

Potrivit aceloraşi surse, este cunoscut şi acceptat faptul că mulţi cercetători precum academicienii Viktor Kandyba şi fiul său continuă cercetările în această direcţie în cadrul unor centre din Sankt Petersburg, iar academicianul Vlail Kaznacheyev lucrează la proiecte similare în oraşul Novosibirsk.

Generalul Ratnikov este de părere că în cel mult 10 ani de acum încolo, armele psihotronice vor fi mai eficiente şi mai periculoase decât cele atomice sau nucleare, fiind capabile să distrugă moralul şi psihicul unor ţări întregi, transformându-le cetăţenii în personaje fără voinţă sau discernământ. Astfel de arme sunt capabile să controleze comportamentul populaţiei, să le altereze serios funcţiile psihicului şi chiar să convingă oamenii să comită sinucideri în masă.

Astfel de arme neconvenţionale sunt deţinute şi îmbunătăţite permanent şi de către forţele armate ale altor state. Raportul generalului rus menţionează că americanii se folosesc îndeosebi de sistemele psihofizice, cărora li se adăuga metode din hipnoză şi tehnologii ultramoderne de stimulare psihică. Israelienii, în schimb, ar apela la metodele matematice şi formulele conţinute în universul ezoteric al Kabbalei. În timp ce forţele nord-coreene şi pakistaneze apelează la metode care cauzează disfuncţii ale organelor interne.

 Scris de Ciprian BOJAN

sursa http://axa.info.ro/arhiva/anul-ii/axa-22/convertirea-omului-in-neom#comment-115